Fiind nevoit să coboare, datorită tracţiunii disponibile insuficiente a motoarelor, a ajuns să evolueze sub înălţimea de siguranţă pentru acea zonă muntoasă survolată fără să aibă şi vizibilitatea oblică, necesară evitării obstacolelor. La un moment dat, echipajul a fost surprins de apariţia unui versant muntos pe direcţia de zbor la mică distanţă de avion. Singurul lucru care i-a mai stat în putinţă lui Iovan să-l facă a fost atenuarea şocului impactului, reducând brusc viteza de zbor.
Acest final nefericit este totuşi consecinţa unei manevre anterioare, prin care Iovan a încercat cu siguranţă să aterizeze forţat într-un loc, despre care el ştia că se preta la aşa ceva. În condiţiile meteo existente, cu avionul supus unui givraj sever, la care s-a mai adăugat probabil o defecţiune apărută la unul din motoare şi în absenţa celui mai mic ajutor, în ceea ce priveşte dirijarea de la sol, Iovan a ratat acel singur platou din creierii munţilor, minim amenajat, ca la nevoie să servească aterizării forţate şi către care Iovan s-a şi îndreptat.
Am vorbit anterior despre traseul urmat de la Alba Iulia, când BN-2 pilotat de Iovan a zburat pe cap compas 300 de grade către radiofarul Bukan (coordonate: 46 grade 31 minute 54 secunde şi 22 grade 53 minute 30 secunde) pe sub calea aeriană W 92, care-l ducea direct la Oradea. Numai că după Alba Iulia cel mai probabi, odată cu survolul munţilor, avionul a început să se comporte anormal. Şi Iovan care mai şi gândea în cabină a corelat viteza verticală de coborâre cu timpul avut la dispoziţie până când avionul aflat atunci la 2.100-2.400 m, vrând-nevrând lovea o culme muntoasă, a căutat un loc unde să aterizeze forţat. Am vorbit anterior despre existenţa companiei radiotehnice de pe muntele Mare înfiinţată pe vremea lui Ceauşescu, înzestrată acum cu cel mai modern radar din dotarea armatei române –FPS-117. Despre care, aşa cum eu ştiam, ştia şi el care e cu un an mai mare ca promoţie de şcoală militară de aviaţie.
http://romanian.ruvr.ru/2014_01_23/Accidentul-aviatic-din-Apuseni-Armata-romana-3039/
Platoul avea orientare est-vest, aşa că nu putea veni în priză directă de la radiofarul Bukan, ci trebuia să execute un viraj de axare pe stânga de aproximativ 90 de grade. Ca spaţiul de rulaj de după aterizare să fie cât mai mic, atunci când terenul e în pantă se vine la aterizare pe versantul care urcă. Ori dinspre Bukan panta terenului era în coborâre şi mai era şi obstacolată de instalaţia radar şi clădirile corpului de gardă. Singura posibilitate de venire la aterizare, era dinspre comuna Horea. Trebuie să menţionez că toate aceste calcule de navigaţie Iovan le-a făcut în minte, în timp ce se lupta împreună cu Răzvan Petrescu să menţină avionul în zbor. Dacă ar fi avut sprijinul unui navigator din punctul de dirijare al unei baze aeriene, acesta avea la îndemână aparatură de calcul, integrată pupitrului radar care vectoriza avionul BN-2, aducându-l în poziţia optimă pentru intrarea pe axul platoului de pe muntele Mare, pe drumul cel mai scurt. În plus, santinelele de pe platoul Muntele Mare, ar fi putut aprinde un foc de reperare vizual.
Procedând în acest mod, poate că Iovan mai pierdea timp preţios, nu apuca să-l lase motorul şi nu rata aterizarea. Dar toţi au fost surzi şi muţi, nimeni nu l-a ajutat pe Iovan şi după cum am văzut, nici şansa n-a fost de partea sa. Întrucât viteza verticală a avionului a crescut peste valoarea calculată de acesta, luând contactul cu solul la începutul manevrei de axare pentru aterizarea forţată. Şi după ce că avionul le-a căzut aproape în curtea unităţii, nimeni de la MApN n-a schiţat vreun gest de căutare a supravieţuitorilor. Poate că acum înţeleg şi răuvoitorii că am pierdut un pilot extrem de valoros şi care n-a dormit nicio secundă în cabină, ci s-a luptat ca să trăiască, atât cât l-au ţinut pe el puterile, având neşansa să depindă de o întreagă armată de impostori şi incompetenţi. De opiniile de expert ale dlui. general Sorin Stoicescu, exprimate pe toate canalele media, eu sunt sătul. Acesta n-a pilotat nimic niciodată, fiind doar ofiţer politic la regimentul de la Alexeni şi cu activitatea de cadre, înainte de 1989. Numit tot pe criterii politice de către FSN şef al Departamentului Aviaţiei Civile şi apoi director general al Aviaţiei Civile.
Notă: Toate informaţiile prezentate în articol aparţin autorului. Postul de radio Vocea Rusiei nu răspunde pentru ele.
Valentin Vasilescu
În lum