Intr-o frumoasa zi de toamna a anului 1994 eram in serviciul de alarma gradul II si stateam pe o banca in fata celulei [locul unde ne odihneam, si stateam in asteptarea vreunei misiuni de lupta.Din cand in cand cadea cate o nuca ,deranjand,parca linistea dupa-amiezii.deodata taraie telefonul "Treceti in starea de pregatire pentru lupta nr.1","nu este exercitiu ,este reala" ne-am cam impacientat,venise ARO de serviciu sa ne ia pentru a merge la elicopter si a astepta misiunea.Inarmati cu mapa cu harti si tablita PNA["strict secreta"] ne-am deplasat spre elicopter,in elicopter aveam ,deja, trusa de alarma ,cu cele necesare unor misiuni indelungate.Am pornit motoarele si asteptam ordine de la Punctul de Comanda,ordine care au sosit in vreo 10 minute "Decolati si va deplasati la aeroportul Otopeni,acolo veti primi alte ordine".In urmatoarele 20 de minute eram aterizati in fata hangarelor de la Otopeni,sectia militara.,acolo fiind asteptati de o echipa tehnica,un microbuz cu niste fete superbe[am crezut ca sunt manechine] si ceva lazi cu materiale.In timp ce echipa dezarma elicopterul ,dandu-i jos rampele de rachete,au fost deschise trapele din spate si a inceput incarcarea .elicopterul ,cu burta lui imensa ['absorbea" totul ,in 15 minute erau imbarcate.Intre timp ni s-au prezentat 'fetitele" toate de o frumusete rapitoare si vorbarete...ne-au inconjurat si au spus ca timp de doua saptamani vom fi 'colegi",nu mai intelegeam nimic.Misiune de lupta sau ?Prin cap ne treceau tot felul de scenarii.Inainte de decolare,aveam deja motoarele pornite,am fost anuntati ca vom mai lua un grup.deodata au aparut cateva masini de teren sin din ele au coborat vreo 9 persoane ,bine imbracate si cam de varsta a doua,insotiti de vanatorul suprem al Romaniei postdecembriste ,pe el l-am recunoscut.Deja avean 18 pasageri ,plus materiale,dar nu se punea problema ,elicopterul MI-8 [ Ivan cum il porecleam noi] era capabil sa duca chiar si patru tone in burta lui incapatoare.La statie ni s-a comunicat ca ne vom deplasa la o cabana de vanatoare din muntii Covasnei,am primit si coordonatele ,am trasat traiectul,incepea sa se lase seara.Drumul pe Valea Prahovei a fost magnific ,mai ales ca deja se lasase intunericul,luminile multicolore ale statiunilor erau strajuite de luminile de pe Crucea Caraimanului,noi eram la inaltimea aceste cruci ,evitanda cablurile sau alte obstacole ce traverseaza Valea.Eram insotit de glasurile cristaline ale domnisoarelor insotitoare care se minunau 'zgomotos" de tot ce vedeau.Am depasit Brasovul ,un corolar de lumini,eram peste nivelul Tampei si am inceput coborarea ,evitand zona antenelor de la Bod si zona CET Brasov al carei turn are 350 de metri.Pe la ora 22.30 am ajuns in zona cabanei,plasata intr-o adancitura ,departe in munti,de jur imprejur ne privea ostila padurea intunecata,nu ne puneam probleme deoarece amandoi pilotii aveam experienta celor trei ani de Cluj,mai aterizasem noaptea in zone izolate si fara statii de dirijare,noi,zburam ziua precum randunelele si noaptea precum bufnitele si liliecii,nu avea nevoie de radar.Platforma de aterizare era cam mica ,era calibrata dupa elicopterul PUMA,era luminata cu niste reflectoare puternice.Am aterizat cu atentie ,urmarind ramurile copacilor din jur care se apropiau amenintatoare de elicea elicopterului.Acolo eram asteptati de un indrumator si pe margini cativa pzanici insotiti de caini lup,paznici erau inarmati.Ni s-a spus sa nu ne indepartam de elicopter .pana ce noi am efectuat manevrele de oprire si asigurare a elicopterului pentru stationare indelungata,pasagerii au coborat si au plecat intr-o directie necunoscuta ,pierzandu-se in bezna padurii.Dupa vreo 20 de minute a venit acelasi insotitor [s-a prezentat ,era un maior al serviciilor speciale].am fost condusi la cabana ,unde am servita masa alaturi de fete si de vanatori,tacamurile mi-au atras atentia ,erau aurite.Apoi am fost repartizati pentru odihna si asa s-a desfasurat prima seara.Va urma ...
Eu borasc......brrrrr....!!!
RăspundețiȘtergereVANATOAREA MISTERIOASA
RăspundețiȘtergereIntr-o frumoasa zi de toamna a anului 1994 eram in serviciul de alarma gradul II si stateam pe o banca in fata celulei [locul unde ne odihneam, si stateam in asteptarea vreunei misiuni de lupta.Din cand in cand cadea cate o nuca ,deranjand,parca linistea dupa-amiezii.deodata taraie telefonul "Treceti in starea de pregatire pentru lupta nr.1","nu este exercitiu ,este reala" ne-am cam impacientat,venise ARO de serviciu sa ne ia pentru a merge la elicopter si a astepta misiunea.Inarmati cu mapa cu harti si tablita PNA["strict secreta"] ne-am deplasat spre elicopter,in elicopter aveam ,deja, trusa de alarma ,cu cele necesare unor misiuni indelungate.Am pornit motoarele si asteptam ordine de la Punctul de Comanda,ordine care au sosit in vreo 10 minute "Decolati si va deplasati la aeroportul Otopeni,acolo veti primi alte ordine".In urmatoarele 20 de minute eram aterizati in fata hangarelor de la Otopeni,sectia militara.,acolo fiind asteptati de o echipa tehnica,un microbuz cu niste fete superbe[am crezut ca sunt manechine] si ceva lazi cu materiale.In timp ce echipa dezarma elicopterul ,dandu-i jos rampele de rachete,au fost deschise trapele din spate si a inceput incarcarea .elicopterul ,cu burta lui imensa ['absorbea" totul ,in 15 minute erau imbarcate.Intre timp ni s-au prezentat 'fetitele" toate de o frumusete rapitoare si vorbarete...ne-au inconjurat si au spus ca timp de doua saptamani vom fi 'colegi",nu mai intelegeam nimic.Misiune de lupta sau ?Prin cap ne treceau tot felul de scenarii.Inainte de decolare,aveam deja motoarele pornite,am fost anuntati ca vom mai lua un grup.deodata au aparut cateva masini de teren sin din ele au coborat vreo 9 persoane ,bine imbracate si cam de varsta a doua,insotiti de vanatorul suprem al Romaniei postdecembriste ,pe el l-am recunoscut.Deja avean 18 pasageri ,plus materiale,dar nu se punea problema ,elicopterul MI-8 [ Ivan cum il porecleam noi] era capabil sa duca chiar si patru tone in burta lui incapatoare.La statie ni s-a comunicat ca ne vom deplasa la o cabana de vanatoare din muntii Covasnei,am primit si coordonatele ,am trasat traiectul,incepea sa se lase seara.Drumul pe Valea Prahovei a fost magnific ,mai ales ca deja se lasase intunericul,luminile multicolore ale statiunilor erau strajuite de luminile de pe Crucea Caraimanului,noi eram la inaltimea aceste cruci ,evitanda cablurile sau alte obstacole ce traverseaza Valea.Eram insotit de glasurile cristaline ale domnisoarelor insotitoare care se minunau 'zgomotos" de tot ce vedeau.Am depasit Brasovul ,un corolar de lumini,eram peste nivelul Tampei si am inceput coborarea ,evitand zona antenelor de la Bod si zona CET Brasov al carei turn are 350 de metri.Pe la ora 22.30 am ajuns in zona cabanei,plasata intr-o adancitura ,departe in munti,de jur imprejur ne privea ostila padurea intunecata,nu ne puneam probleme deoarece amandoi pilotii aveam experienta celor trei ani de Cluj,mai aterizasem noaptea in zone izolate si fara statii de dirijare,noi,zburam ziua precum randunelele si noaptea precum bufnitele si liliecii,nu avea nevoie de radar.Platforma de aterizare era cam mica ,era calibrata dupa elicopterul PUMA,era luminata cu niste reflectoare puternice.Am aterizat cu atentie ,urmarind ramurile copacilor din jur care se apropiau amenintatoare de elicea elicopterului.Acolo eram asteptati de un indrumator si pe margini cativa pzanici insotiti de caini lup,paznici erau inarmati.Ni s-a spus sa nu ne indepartam de elicopter .pana ce noi am efectuat manevrele de oprire si asigurare a elicopterului pentru stationare indelungata,pasagerii au coborat si au plecat intr-o directie necunoscuta ,pierzandu-se in bezna padurii.Dupa vreo 20 de minute a venit acelasi insotitor [s-a prezentat ,era un maior al serviciilor speciale].am fost condusi la cabana ,unde am servita masa alaturi de fete si de vanatori,tacamurile mi-au atras atentia ,erau aurite.Apoi am fost repartizati pentru odihna si asa s-a desfasurat prima seara.Va urma ...
Viorel Kis
RăspundețiȘtergere16 Octombrie ·
FERICIRE SI MAHNIRE
Fericiti si mandri-s unii,
Cand au buzunarul plin,
Se infoaie ca paunii:
Chef, shampanie si vin.
Gusta la fripturi si mici,
Se distreaza-ntre parfumuri
Cu amante si gagici,
Iar poporu-i gol ,pe drumuri.
Mancand lunea si-ntr-o joi,
Nu lucreaza ca n-au unde,
Vine frigul si sunt goi,
Iar necazul ii patrunde.
Bogatani si hoti notorii,
Ati vandut si jefuit,
Voi cu fraiele puterii,
Sufletul ne-ati pustiit!