Google Website Translator Gadget

marți, 17 noiembrie 2015

T-2...Revine in forta !!!______________________________________________________________________________

VANATOAREA MISTERIOASA------------------------------By T- 2

                                                         Intr-o frumoasa zi de toamna a anului 1994 eram in serviciul de alarma gradul II si stateam pe o banca in fata celulei [locul unde ne odihneam, si stateam in asteptarea vreunei misiuni de lupta.Din cand in cand cadea cate o nuca ,deranjand,parca linistea dupa-amiezii.deodata taraie telefonul "Treceti in starea de pregatire pentru lupta nr.1","nu este exercitiu ,este reala" ne-am cam impacientat,venise ARO de serviciu sa ne ia pentru a merge la elicopter si a astepta misiunea.Inarmati cu mapa cu harti si tablita PNA["strict secreta"] ne-am deplasat spre elicopter,in elicopter aveam ,deja, trusa de alarma ,cu cele necesare unor misiuni indelungate.Am pornit motoarele si asteptam ordine de la Punctul de Comanda,ordine care au sosit in vreo 10 minute "Decolati si va deplasati la aeroportul Otopeni,acolo veti primi alte ordine".In urmatoarele 20 de minute eram aterizati in fata hangarelor de la Otopeni,sectia militara.,acolo fiind asteptati de o echipa tehnica,un microbuz cu niste fete superbe[am crezut ca sunt manechine] si ceva lazi cu materiale.In timp ce echipa dezarma elicopterul ,dandu-i jos rampele de rachete,au fost deschise trapele din spate si a inceput incarcarea .elicopterul ,cu burta lui imensa ['absorbea" totul ,in 15 minute erau imbarcate.Intre timp ni s-au prezentat 'fetitele" toate de o frumusete rapitoare si vorbarete...ne-au inconjurat si au spus ca timp de doua saptamani vom fi 'colegi",nu mai intelegeam nimic.Misiune de lupta sau ?Prin cap ne treceau tot felul de scenarii.Inainte de decolare,aveam deja motoarele pornite,am fost anuntati ca vom mai lua un grup.deodata au aparut cateva masini de teren sin din ele au coborat vreo 9 persoane ,bine imbracate si cam de varsta a doua,insotiti de vanatorul suprem al Romaniei postdecembriste ,pe el l-am recunoscut.Deja avean 18 pasageri ,plus materiale,dar nu se punea problema ,elicopterul MI-8 [ Ivan cum il porecleam noi] era capabil sa duca chiar si patru tone in burta lui incapatoare.La statie ni s-a comunicat ca ne vom deplasa la o cabana de vanatoare din muntii Covasnei,am primit si coordonatele ,am trasat traiectul,incepea sa se lase seara.Drumul pe Valea Prahovei a fost magnific ,mai ales ca deja se lasase intunericul,luminile multicolore ale statiunilor erau strajuite de luminile de pe Crucea Caraimanului,noi eram la inaltimea aceste cruci ,evitanda cablurile sau alte obstacole ce traverseaza Valea.Eram insotit de glasurile cristaline ale domnisoarelor insotitoare care se minunau 'zgomotos" de tot ce vedeau.Am depasit Brasovul ,un corolar de lumini,eram peste nivelul Tampei si am inceput coborarea ,evitand zona antenelor de la Bod si zona CET Brasov al carei turn are 350 de metri.Pe la ora 22.30 am ajuns in zona cabanei,plasata intr-o adancitura ,departe in munti,de jur imprejur ne privea ostila padurea intunecata,nu ne puneam probleme deoarece amandoi pilotii aveam experienta celor trei ani de Cluj,mai aterizasem noaptea in zone izolate si fara statii de dirijare,noi,zburam ziua precum randunelele si noaptea precum bufnitele si liliecii,nu avea nevoie de radar.Platforma de aterizare era cam mica ,era calibrata dupa elicopterul PUMA,era luminata cu niste reflectoare puternice.Am aterizat cu atentie ,urmarind ramurile copacilor din jur care se apropiau amenintatoare de elicea elicopterului.Acolo eram asteptati de un indrumator si pe margini cativa pzanici insotiti de caini lup,paznici erau inarmati.Ni s-a spus sa nu ne indepartam de elicopter .pana ce noi am efectuat manevrele de oprire si asigurare a elicopterului pentru stationare indelungata,pasagerii au coborat si au plecat intr-o directie necunoscuta ,pierzandu-se in bezna padurii.Dupa vreo 20 de minute a venit acelasi insotitor [s-a prezentat ,era un maior al serviciilor speciale].am fost condusi la cabana ,unde am servita masa alaturi de fete si de vanatori,tacamurile mi-au atras atentia ,erau aurite.Apoi am fost repartizati pentru odihna si asa s-a desfasurat prima seara!!.....................Va urma !!!!
Viorel Kis
16 Octombrie ·

FERICIRE SI MAHNIRE

Fericiti si mandri-s unii,
Cand au buzunarul plin,
Se infoaie ca paunii:
Chef, shampanie si vin.

Gusta la fripturi si mici,
Se distreaza-ntre parfumuri
Cu amante si gagici,
Iar poporu-i gol ,pe drumuri.

Mancand lunea si-ntr-o joi,
Nu lucreaza ca n-au unde,
Vine frigul si sunt goi,
Iar necazul ii patrunde.

Bogatani si hoti notorii,
Ati vandut si jefuit,
Voi cu fraiele puterii,
Sufletul ne-ati pustiit!
                                                               ******************
...a doua zi ni s-a prezentat misiunea,trebuia sa luam echipa de vanatori si sa o ducem spre standurile de vanatoare undeva la vreo suta de km,ziua stationam in zona de debarcare si pana seara eram liberi sa ne desfasuram activitatile specifice,de obicei mergeam la cel mai apropiat aerodrom militar ca sa alimentam ,sa ne informam de situatia meteo si cea aeriana din zona,de aemenea efectuam si controale medicale.Pe la ora 10 au fost imbarcati vanatorii si am decolat spre standurile de vanatoare de la OSOI,ajunsi acolo am debarcat personalul langa casa padurarului situata intr-o zona de basm,acolo sa tot traiesti.Dupa care noi am decolat spre Cluj pentru alimentare,ne era dor de acel aeroport,de aproape doi ani nu mai fusesem ,doream sa ne intalnim cu fostii colegi,sa vedem iar Clujul care peste doi ani ne-a gazduit cu caldura si unde am facut cele mai frumoase misiuni.Imi aminteam de misterioasele intalniri de la un zbor de noapte la verticala Padurii Baciu cand zborul ne-a fost intrerupt de o aparitie a unor obiecte zburatoare care s-au ivit din balta din mijlocul padurii si care au facut ca aparatele noastre sa dea erori...apoi radarul de la Cluj a detectat aceste obiecte a caror viteza de deplasare era uriasa...,imi aminteam de Belvedere unde ne petreceam sambetele sau de Hotelul Victoria unde am locuit cate 200 de zile pe an,chiar si revelionul 1991 l-am facut acolo ,alaturi de prefectul Zanc .Era o zi insorita de toamna,pe jos lumea alerga de colo colo ca niste mici furnici ,noi cu gandurile noastre,atenti la ce se intampla in aer,zborul prin zone framantate fiind cel mai greoi,reperele se confunda,orientarea este dificila,..am ajuns la Campia Turzii,chiar pe faleza dinspre nord este un reper de suprafata vizibil de la mare distanta ,noi ii spuneam "satul de vacanta" era cimitirul orasului,apoi am urcat Dealul Feleacului urmarind indeaproape soseaua ,zburam la inaltimea de 50 metri.Ajunsi in varful Dealului ,Clujul s-a desfasurat in toata splendoarea lui,ne era dor sa-l revedem.Am coborat pe Calea Turzii pe directia catedralei din oras ,turnul ei aurit fiind un reper pentru axul pistei,am salutat orasul si ne inchipuiam ca jos poate fi cineva cunoscut,cineva drag care ne aude si ne priveste...Dupa amiaza am revenit la casa padurarului unde eram asteptati ,se incinsesera gratarele cu vanat,cerb la protzap si alte bunatati.Au inceput relatarile ,intamplarile,un vanator neamt povestea cum alergau animalele prin fata standurilor ,speriate de focul armelor si de zgomotul haitasilor iar la un moment dat o ursoaica isi proteja puiul cu labele si parca privea indurator spre vanator ,sa nu traga,acel vanator spunea ca i s-a facut mila si chiar nu a mai tras niciun foc de arma, intamplarea respectiva m-a marcat si cele ce vor urma au legatura cu ea.va urma ..


Viorel Kis
12 Aprilie · editat ·

SUFLET PUSTIU
Stau trist si-nlacrimat pe mal de mare,
Cu gandul dus si ochi pierduti in zare.
Visez la zane si sirene zvelte
Dar nu apar decat talazuri dalbe-n creste.

Deodata marea se desparte si din adancuri de genune
Apare preafrumoasa fata,o-nchipuire,o minune !
Mi-e teama sa-i vorbesc ,s- o prind de mana,
Caci e mai mandra ca o zana,e minunata si e buna.

Inaintand cu mult curaj si zambet ,ea s- arata ,
Ma-ncurajeaza ,ma indeamna si se prezinta ,mandra fata
Dar eu raman fara-ndrazneala ,nu cred ca ea m-ar accepta
Caci din talazuri si din spuma se intrupeaza tocmai AFRODITA !
                                                    ***************
                                                      Cabana unde eram cazati era asezata intre cateva inaltimi impadurite ,intr-o forma geografica numita caldare si nu era vizibila decat de sus si abia cand depaseai aceste varfuri,in jur era numai padure,padure de foioase combinata cu fag si ceva conifere ,mai ales cele plantate in jur,era inconjurata de un gard inalt prevazut si cu sarma ghimpata,pazita in permanenta,aveau cativa caini lup dresati si ma "imprietenisem" cu unul,o catea "Molda"ii dadeam cate un baton de ciocolata si de fiecare data cand ma vedea venea si sarea pe mine,parca ma imbratisa.Cand ma mai plimbam pe alei ,prin zona ,era nedezlipita de mine iar cand plecam si veneam cu elicopterul se aseza in fata la vreo 20 de metri si privea cu interes,nu-i era frica.Intr-o zi ,fiind la casa padurarului am primit un apel prin motorola sa ne deplasam spre varful muntelui si sa manam vanatul cu zgomotul elicopterului deoarece haitasii nu aveau acces in acea zona ,fiind accidentata.Salbaticiunile se refugiasera acolo deoarece ele cand simt pericolul alearga spre inaltimi,nu coboara niciodata ,ne spuneau padurarii.Am ocolit muntele si am urcat peste varful dezgolit de padure,erau cateva palcuri de copaci si se zareau clar cateva salbaticiuni,de-a valma ,ursi,mistreti ,caprioare si cativa lupi,urcasem la 2000 metri ,varful avand 1888[Vlahita} si "le-am manat in directia standurilor,eu fiind atent la animale nu observam ce se intampla in jur dar tehnicul de bord mi-a atras atentia ca suntem urmariti de "CEVA' inca de cand am dat ocol muntelui,am intrebat despre ce anume este vorba si mi-a raspuns ca de o bila metalica ,sclipitoare ,i-am zis ca poate are iluzie optica ,zic ii fi ramas cu gandul la Mariana cu care ai jucat remi aseara,mi-a raspuns serios ca nu si ca sa ma uit in stanga sus,m-am, uitat intr-adevar ceva ca un corp sferic ,ovoid ,asa ca o minge de rugby pastra o distanta constanta fata de noi.Ne-am impacientat si incepuse sa ne fie teama,radioaltimetrul nu mai indica,acele incepusera s-o ia razna,simnteam asa ca o forta de ruliu care ma impingea spre alta directie,intr-un fel sa abat salbaticiunile spre lateral nu spre standurile de vanatoare.Am vazut o poiana mai degajata si am hotarat sa aterizam ,am aterizat in siguranta si am redus motoarele,obiectul straniu a facut la fel ,la vreo 100 de metri de noi,am inlemnit si am dat comanda de oprire a motoarelor. Am ramas in elicopter fara sa deschidem usa .Din obiectul respectiv au iesit niste picioare metalice de culoare mai inchisa decat el si s-a deschis un fel de trapa pe care au coborat alene cateva "fapturi" cam la 2 metri inaltime.Dupa miscarile care le faceau dadeau impresia ca ar fi roboti,au dat roata navei lor si s-au postat intre nava si noi,parca studiindu-ne.Aveam o senzatie de disconfort si parca imi tiuiau urechile.A durat cateva minute ,care mi s-au parut o vesnicie,apoi au urcat s-au repliat si au decolat cu viteza pe verticala.Era iarba mare in jur dar nu s-a miscat niciun fir,in urma lor a ramas asa ca un fum alb si se contura o figura ca a ursoaicei cu puiul din faza povestita de vanatorul neamt,simteam o frica ,amestecata cu emotie si asa ca o telepatie imi spunea "lasati-mi copiii in pace" apoi a aparut o figura de mosneag cu parul alb si cu un toiag facand semne amenintatoare spre noi si au disparut tot asa cum aparusera.Am spus prin statie ,la grupul de vanatori sa opreasca focul ca este pericol.Am pornit motoarele si ne-am deplasat spre casa padurarului .vanatorii erau deja acolo,Le-am povestit si am vazut vreo doi padurari care s-au schimbat la fata,apoi ne-au povestit ca tot asa au patit odata cand vana nea Nicu si din senin s-a pornit un viscol si a aparut o ceata totala de au fost nevoiti sa opreasca vanatoarea .Niste batrani care erau cu oile pe acolo sustineau ca ei ar fi vazut duhul muntelui respectiv si ca acel duh ocrotea vanatul...va urma

Viorel Kis
13 Aprilie · editat ·

SPERANTA
E minunat ,cu soare si cu cald afara,
Dar trist mi-e sufletul si-n con de umbra,iara.
Sper ca lumina INVIERII ce a vestit iubirea,
S-arate sufletului: calea,adevarul si menirea..
.............................................................

Iar jertfa lui suprema ,coroana lui de spini,
Iertat-a omenirea de ale sale vini.
Pe cruce si-a dat viata,al omenirii fiu
Si s-a intors la TATAL,curat,neprihanit si viu.

Tot astfel dragi prieteni si voi dragi, deopotriva,
Aflati ca si eu sufar si-am sufletu-n deriva.
Jertfit voi fi si eu ,c-asa e legea firii
Numai ca din a mea vina,nu dintr-a omenirii.

29 de comentarii:

  1. Superb !!
    Se anunta ceva ..incitant ! Ramaneti cu noi ...vorba unei ..tanty .....

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

      Ștergere
  2. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
  3. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
  4. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
  5. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
  6. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
  7. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
  8. Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.

    RăspundețiȘtergere
  9. De nebunul Limbricone Trans Oceanic Rh+...nu scapi usor ....Cer scuze pentru noderarea comentariilor pana moare nebunul ...!!!

    RăspundețiȘtergere
  10. Răspunsuri
    1. Desigur...dar Limbricone ...Rh+..???

      Ștergere
    2. Am inteles din prima Niko ! Tu astepti cu nerabdare ca T- 2 sa continuie cu amintirile ..!!!!

      Ștergere
  11. Viorel Kis
    12 Aprilie · editat ·

    SUFLET PUSTIU
    Stau trist si-nlacrimat pe mal de mare,
    Cu gandul dus si ochi pierduti in zare.
    Visez la zane si sirene zvelte
    Dar nu apar decat talazuri dalbe-n creste.

    Deodata marea se desparte si din adancuri de genune
    Apare preafrumoasa fata,o-nchipuire,o minune !
    Mi-e teama sa-i vorbesc ,s- o prind de mana,
    Caci e mai mandra ca o zana,e minunata si e buna.

    Inaintand cu mult curaj si zambet ,ea s- arata ,
    Ma-ncurajeaza ,ma indeamna si se prezinta ,mandra fata
    Dar eu raman fara-ndrazneala ,nu cred ca ea m-ar accepta
    Caci din talazuri si din spuma se intrupeaza tocmai AFRODITA !

    RăspundețiȘtergere
  12. Viorel Kis
    10 Martie ·

    VANATOAREA MISTERIOASA II
    ...a doua zi ni s-a prezentat misiunea,trebuia sa luam echipa de vanatori si sa o ducem spre standurile de vanatoare undeva la vreo suta de km,ziua stationam in zona de debarcare si pana seara eram liberi sa ne desfasuram activitatile specifice,de obicei mergeam la cel mai apropiat aerodrom militar ca sa alimentam ,sa ne informam de situatia meteo si cea aeriana din zona,de aemenea efectuam si controale medicale.Pe la ora 10 au fost imbarcati vanatorii si am decolat spre standurile de vanatoare de la OSOI,ajunsi acolo am debarcat personalul langa casa padurarului situata intr-o zona de basm,acolo sa tot traiesti.Dupa care noi am decolat spre Cluj pentru alimentare,ne era dor de acel aeroport,de aproape doi ani nu mai fusesem ,doream sa ne intalnim cu fostii colegi,sa vedem iar Clujul care peste doi ani ne-a gazduit cu caldura si unde am facut cele mai frumoase misiuni.Imi aminteam de misterioasele intalniri de la un zbor de noapte la verticala Padurii Baciu cand zborul ne-a fost intrerupt de o aparitie a unor obiecte zburatoare care s-au ivit din balta din mijlocul padurii si care au facut ca aparatele noastre sa dea erori...apoi radarul de la Cluj a detectat aceste obiecte a caror viteza de deplasare era uriasa...,imi aminteam de Belvedere unde ne petreceam sambetele sau de Hotelul Victoria unde am locuit cate 200 de zile pe an,chiar si revelionul 1991 l-am facut acolo ,alaturi de prefectul Zanc .Era o zi insorita de toamna,pe jos lumea alerga de colo colo ca niste mici furnici ,noi cu gandurile noastre,atenti la ce se intampla in aer,zborul prin zone framantate fiind cel mai greoi,reperele se confunda,orientarea este dificila,..am ajuns la Campia Turzii,chiar pe faleza dinspre nord este un reper de suprafata vizibil de la mare distanta ,noi ii spuneam "satul de vacanta" era cimitirul orasului,apoi am urcat Dealul Feleacului urmarind indeaproape soseaua ,zburam la inaltimea de 50 metri.Ajunsi in varful Dealului ,Clujul s-a desfasurat in toata splendoarea lui,ne era dor sa-l revedem.Am coborat pe Calea Turzii pe directia catedralei din oras ,turnul ei aurit fiind un reper pentru axul pistei,am salutat orasul si ne inchipuiam ca jos poate fi cineva cunoscut,cineva drag care ne aude si ne priveste...Dupa amiaza am revenit la casa padurarului unde eram asteptati ,se incinsesera gratarele cu vanat,cerb la protzap si alte bunatati.Au inceput relatarile ,intamplarile,un vanator neamt povestea cum alergau animalele prin fata standurilor ,speriate de focul armelor si de zgomotul haitasilor iar la un moment dat o ursoaica isi proteja puiul cu labele si parca privea indurator spre vanator ,sa nu traga,acel vanator spunea ca i s-a facut mila si chiar nu a mai tras niciun foc de arma, intamplarea respectiva m-a marcat si cele ce vor urma au legatura cu ea.va urma ...

    RăspundețiȘtergere
  13. Era perioada la patru ani de la revolutie , si administratorul era fost maior de secu,plus cativa paznici angajati cu caini lup ,foarte fiorosi,dar daca erai imbracat in uniforma te acceptau, cabana era in mijlocul padurii ,sub o culme de munte, la vreo 2 km E de orasul Covasna . Inca "mirosea" a Ceausescu pe acolo...

    RăspundețiȘtergere
  14. Viorel Kis
    11 Martie ·

    VANATOAREA MISTERIOASA III
    Cabana unde eram cazati era asezata intre cateva inaltimi impadurite ,intr-o forma geografica numita caldare si nu era vizibila decat de sus si abia cand depaseai aceste varfuri,in jur era numai padure,padure de foioase combinata cu fag si ceva conifere ,mai ales cele plantate in jur,era inconjurata de un gard inalt prevazut si cu sarma ghimpata,pazita in permanenta,aveau cativa caini lup dresati si ma "imprietenisem" cu unul,o catea "Molda"ii dadeam cate un baton de ciocolata si de fiecare data cand ma vedea venea si sarea pe mine,parca ma imbratisa.Cand ma mai plimbam pe alei ,prin zona ,era nedezlipita de mine iar cand plecam si veneam cu elicopterul se aseza in fata la vreo 20 de metri si privea cu interes,nu-i era frica.Intr-o zi ,fiind la casa padurarului am primit un apel prin motorola sa ne deplasam spre varful muntelui si sa manam vanatul cu zgomotul elicopterului deoarece haitasii nu aveau acces in acea zona ,fiind accidentata.Salbaticiunile se refugiasera acolo deoarece ele cand simt pericolul alearga spre inaltimi,nu coboara niciodata ,ne spuneau padurarii.Am ocolit muntele si am urcat peste varful dezgolit de padure,erau cateva palcuri de copaci si se zareau clar cateva salbaticiuni,de-a valma ,ursi,mistreti ,caprioare si cativa lupi,urcasem la 2000 metri ,varful avand 1888[Vlahita} si "le-am manat in directia standurilor,eu fiind atent la animale nu observam ce se intampla in jur dar tehnicul de bord mi-a atras atentia ca suntem urmariti de "CEVA' inca de cand am dat ocol muntelui,am intrebat despre ce anume este vorba si mi-a raspuns ca de o bila metalica ,sclipitoare ,i-am zis ca poate are iluzie optica ,zic ii fi ramas cu gandul la Mariana cu care ai jucat remi aseara,mi-a raspuns serios ca nu si ca sa ma uit in stanga sus,m-am, uitat intr-adevar ceva ca un corp sferic ,ovoid ,asa ca o minge de rugby pastra o distanta constanta fata de noi.Ne-am impacientat si incepuse sa ne fie teama,radioaltimetrul nu mai indica,acele incepusera s-o ia razna,simnteam asa ca o forta de ruliu care ma impingea spre alta directie,intr-un fel sa abat salbaticiunile spre lateral nu spre standurile de vanatoare.Am vazut o poiana mai degajata si am hotarat sa aterizam ,am aterizat in siguranta si am redus motoarele,obiectul straniu a facut la fel ,la vreo 100 de metri de noi,am inlemnit si am dat comanda de oprire a motoarelor. Am ramas in elicopter fara sa deschidem usa .Din obiectul respectiv au iesit niste picioare metalice de culoare mai inchisa decat el si s-a deschis un fel de trapa pe care au coborat alene cateva "fapturi" cam la 2 metri inaltime.Dupa miscarile care le faceau dadeau impresia ca ar fi roboti,au dat roata navei lor si s-au postat intre nava si noi,parca studiindu-ne.Aveam o senzatie de disconfort si parca imi tiuiau urechile.A durat cateva minute ,care mi s-au parut o vesnicie,apoi au urcat s-au repliat si au decolat cu viteza pe verticala.Era iarba mare in jur dar nu s-a miscat niciun fir,in urma lor a ramas asa ca un fum alb si se contura o figura ca a ursoaicei cu puiul din faza povestita de vanatorul neamt,simteam o frica ,amestecata cu emotie si asa ca o telepatie imi spunea "lasati-mi copiii in pace" apoi a aparut o figura de mosneag cu parul alb si cu un toiag facand semne amenintatoare spre noi si au disparut tot asa cum aparusera.Am spus prin statie ,la grupul de vanatori sa opreasca focul ca este pericol.Am pornit motoarele si ne-am deplasat spre casa padurarului .vanatorii erau deja acolo,Le-am povestit si am vazut vreo doi padurari care s-au schimbat la fata,apoi ne-au povestit ca tot asa au patit odata cand vana nea Nicu si din senin s-a pornit un viscol si a aparut o ceata totala de au fost nevoiti sa opreasca vanatoarea .Niste batrani care erau cu oile pe acolo sustineau ca ei ar fi vazut duhul muntelui respectiv si ca acel duh ocrotea vanatul...va urma.

    RăspundețiȘtergere
  15. Viorel Kis
    13 Aprilie · editat ·

    SPERANTA
    E minunat ,cu soare si cu cald afara,
    Dar trist mi-e sufletul si-n con de umbra,iara.
    Sper ca lumina INVIERII ce a vestit iubirea,
    S-arate sufletului: calea,adevarul si menirea..
    .............................................................

    Iar jertfa lui suprema ,coroana lui de spini,
    Iertat-a omenirea de ale sale vini.
    Pe cruce si-a dat viata,al omenirii fiu
    Si s-a intors la TATAL,curat,neprihanit si viu.

    Tot astfel dragi prieteni si voi dragi, deopotriva,
    Aflati ca si eu sufar si-am sufletu-n deriva.
    Jertfit voi fi si eu ,c-asa e legea firii
    Numai ca din a mea vina,nu dintr-a omenirii.

    RăspundețiȘtergere
  16. T-2..nu ne-ai zis nimic despre ..fete !! Ele tot cu ..pusca dupa mistrti ...????

    RăspundețiȘtergere
  17. Da,Cezar,foarte frumoase amintirii.Foarte frumoase cuvinte.In sfarsit,o luam pe calea cea buna.Se respecta blogul.Va multumesc!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da Niko..multumim ! Meritul este doar al lui ..T-2.....Viorel Kis..!!!

      Ștergere
  18. Viorel Kis
    18 Aprilie ·

    MI-E DOR
    Mi-e dor de o iubita cu gura ca de fraga ,
    Precum un strop de ambra si sa-i spun ,imi esti draga,
    Iar tamplele carunte,sa nu ne inspaimante de al iubirii grai
    De dragostea superba ,cu ochi limpezi
    si mandru par balai.

    Caci doara suntem oameni si vrem sa fim iubiti
    Si din iubire fost-am cu totii zamisliti.
    Cum viata aparut-a din neant si din genune
    Homo sum,humani nihil a me alienum puto,
    sa avem curaj ,a spune.

    Am parul alb ,dar sufletul mi-e verde
    In dragoste curata si in iubiri voi crede.
    Asa mi-e datul sortii sa nu renunt la dor
    Sa retraiesc iubirea ,cu patos ,cu tarie
    si linistit, sa mor.

    RăspundețiȘtergere
  19. Viorel Kis
    4 Aprilie ·

    MISIUNI ULTRASECRETE I
    Prietenului meu Doru Dragoi

    Anul 1989 a fos destul de prolific in evenimente ,poate de aceea si misiunile nostre,de zbor, s-au intensificat.
    Intr-o dimineatza de septembrie,primim misiunea de a ne deplasa in judetul Braila ni s-a spus doar atat ,misiune secreta.Stiam ce presupune ,tacere absoluta,dupa misiune -"uitare".Am aterizat pe stadionul municipal din Braila,eram asteptati de seful judetului ,Lungu.Am fost condusi la prefectura unde am fost ospatati boiereste,cu toate ca era perioada de criza alimentara.Momite in sos,maduva rulata la cuptor,tochitura ,icre de sturion si alte bunataturi.Ni s-a explicat ce aveam de facut ,misiunea urma sa dureze 10 zile,zece zile de zbor intensiv,zbor de control si de identificare.Vom fi insotiti de "specialisti".Scopul : de ziua recoltei ,nea Nicu,va vizita unul dintre judetele Braila sau Dolj.In cele zece zile de zbor am scotocit toate ungherele Insulei Balta Brailei.Venea cu noi si primsecretarul Lungu.Aterizam langa tarlalele de porumb,ramase vraise dupa recolta mecanizata cu aproape jumatate din recolta raspandita pe jos.Erau chemati inginerii responsabili,li se aplica o corectie imediata ,un sut ,bine plasat, in extra-dos si apoi aveau la dispozitie maxim doua zile,altfel mititica.In aceste cazuri si "secu" se plasa urgent pe pozitii.Cherhanale murdare ,afaceri ascunse ..dar cate minuni nu au fost dezvaluite ochilor vigilenti.Tov "prim" era de o duritate dusa la extrem,chiar m-a frapat ca seara ,cu noi se purta ca o gazda perfecta.Chefuri asemanatoare celor din "o mie si una de nopti",acolo fiind si scoala de partid ale femeilor comuniste ...ce de intruniri tovarasesti ne-au fost oferite,ne parea rau ca cele zece zile de zbor intensiv ,6-7 ore zilnic,se apropiau de sfarsit ,incepeam sa oftam dupa ospetele si intrunirile de taina,ceva de vis.
    S-a terminat,nu a durat o sapatamana si am fost trimis la Otopeni pentru a executa un transport special.Eram dotat cu harti speciale la scara
    1 / 200.000,toata tara ,56 de planse asa ca nu trebuia sa -mi fac probleme cu traiectoria de urmat.La Otopeni ni s-a spus sa aterizam langa un avion urias plasat intr-una dintre nisele bretelei din fata hangarelor.Era intr-o dupa-amiaza de toamna tarzie.Burta avionului s-a deschis larg si a elicopterului la fel ,au fost transbordate lazi cu echipamente si vreo 12 soldati.Erau straini si cu varste incerte,oricum destul de maturi ,brunetei ,cu mustata,curiozitatea ne-a fost satisfacuta,erau irakieni de-ai "pretinului"Sadam ...'Ioi,ii bai mare " mi-am zis ,fermoar la buze...Urma sa-i transportam in zona de NV a Sinaiei,intr-o zona impadurita cam la cativa km deCastelul Peles.Materialele si cei 12 'tovarasi" trebuiau dusi pe Platoul Bucegi,apoi ,restul trupelor la tabara de antrenament din munti.Am facut cateva drumuri ,cu cate 24 de soldati la bord,Otopeni-Sinaia.Ce-a urmat m-a socat si mi-a intarit prezumtia ca povestile despre "comoara " de sub Bucegi nu sunt chiar simple povesti...[va urma].

    RăspundețiȘtergere
  20. MANGAIEREA
    Ai aparut iubito,de unde ,de neunde
    Si nud facut-ai baie-n a sufletului unde,
    Cu degete-ti firave apesi pe a mea clapa.
    Venit-ai in desertu-mi precum un vas cu apa.

    Turnat-ai apa vietii cu mana-ti tremuranda,
    M-a alintat si mangaiat ,privirea-ti blanda.
    Esti ca o boare rece in calda zi torida,
    In veci vei avea casa-n a inimii firida.

    Minune-a vietii mele stiut-ai cand sa vii,
    Si calea dreapta-a vietii-n iubire sa mi-o tii.
    Iti multumesc ,o inger ,al sufletului meu.
    Cu dragoste pasi-vom ,fara sa stim de greu.

    RăspundețiȘtergere
  21. Viorel Kis
    4 Aprilie ·

    MISIUNI ULTRASESCRETE II
    Prietenului Petre-daniel Lungu,cel mai mare pilot -bucatar.
    La baza de antrenament din munti era o activitate febrila si in zagazul dintre misiuni priveam cu interes cum se antrenau"baietii".Ai nostri erau duri si mult mai bine pregatiti,dar asiaticii erau turbati.Ei infingeau cutitul, pana in prasele ,cand loveau un manechin,uneori, aveam impresia ca asteptau ca manechinul sa urle de durere,ca , oricum ,cand loveau scoteau niste onomatopee de parca erau salbatici.In lupta corp la corp ,ai nostri erau experti ,ii dovedeau scurt.
    Dar centru misiunii noastre era axat pe activitatea din munte,de pe Platoul secret.Primul transport de materiale si oameni de paza l-am dus undeva in apropiere ,int-o zona neumblata de turisti.La urmatorul transport ,deja,baietii se instalasera,montasera cateva corturi militare si tocmai serveau masa.Ne-au invitat si pe noi,am servit un fel de tocana de berbec care avea niste arome de te imbatau,mi-a placut.Pareau baieti de treaba,aveau un respect deosebit fata de noi.Intr-o zi am sesizat ca treburile se precipita ,de la Otopeni am adus un transport de persoane deosebite de militari ,erau mai in varsta ,nu erau sportivi si aveau mape si genti cu ei.Mi-am dat seama ca erau ceva cercetatori,specialisti.Ne-au aratat pe harta locul unde trebuia sa-i lasam...
    Ajunsi la destinatie ,locul era destul de plat,1900 metri, fata de nivelul marii,dupa altimetru,timp calm ,usoara adiere de vant din nord.Am trecut un tur de recunoastere al locului vizat si am constatat ca ceva nu este in regula.Toate acele cu componente magnetice au inceput sa fluctueze,chiar si presiunea dadea semne de crestere si scadere,deja aveam ceva retineri,dar mi-am continuat misiunea ,imi era de pasageri sa nu ne considere nepregatiti.La urmatoarea intrare ,cu vreo 50-40 metri inainte eram cu viteza aproape de zero,inaintam cu prudenta la vreo 15-20 metri fata de sol.Pe masura ce ne apropiam simteam un fel de rezistenta ,asa ca un camp magnetic de respingere sau ridicare ,cu toate ca redusesem portanta elicopterului ,el refuza sa coboare,l-am stabilizat la punct fix ,la vreo 10 metri,inaltime destul d emare ,trebuia sa am 2-3 metri.Nu vroia sa mai coboare ,atunci s-a produs ceva care m-a speriat,chiar vroiam sa bag maneta in plin si sa plec ,asa ceva...[va urma].

    RăspundețiȘtergere

HAI, UIMITI - MA !
Comentariul va evidentiaza starea..naturala si capacitatea de analiza si sinteza!