Google Website Translator Gadget

miercuri, 16 martie 2016

Lectia de istorie--------------------------------------------------------------

                                                           Roosevelt sustinea capitularea neconditionată. In negocierile de armistitiu de la Cairo, a ieșit în evidență faptul ca între Departamentul de Stat al SUA, reprezentatii militari, si președintele american Roosevelt existau serioase divergențe de opinie. Departamentul de Stat, prin secretarul său, Cordell Hull, sprijinit de reprezentantii militari, a salutat propunerile românesti de armistitiu aratând că "noi credem ca ei singuri (românii) trebuie sa decidă dacă vor o lovitura de stat a lui Maniu, sau ieșirea din Axa o va face guvernul Antonescu. Dar, pentru o schimbare de front, recunoastem că, dacă el, Maresalul Antonescu, vrea si este hotarât să o facă, numai el are mijloacele necesare si cele mai mari șanse de succes. Autoritatile americane considera acțiunea României de o importanță excepționala. Ea (România) trebuie sa aiba statut de cobeligerantă și trebuie să acționeze cât mai repede". Dar Roosevelt a rămas neclintit în decizia de capitulare necondiționată. Sunt multe întrebari care s-ar putea pune acum, dupa mai bine de o jumatate de secol de la eveniment:
Mihai I și geralul sovietiv Susaikov
De ce acest armistitiu nu a fost facut?
Cum s-a putut pierde acest atu militar extraordinar, scurtarea considerabila a razboiului, cu cel putin un an, si chiar câstigarea lui atunci?
De ce a fost arestat șeful suprem al armatei care putea obține schimbarea de front și acordarea statutului de cobeligeranta României?
Cum de s-a putut ordona de catre regele Mihai dezarmarea armatei și încetarea focului înaintea semnării oricarui document de armistițiu?
Opozitia din România - Maniu si Bratianu – nu au colaborat strâns cu Antonescu la toate negocierile de armistitiu în vederea iesirii României din razboiul alaturi de Axă, ci i-au pus piedici, Antonescu a propus opoziției chiar să abandoneze puterea dacă aliații preferau să negocieze cu opoziția română. Guvernul sovietic a răspuns categoric, prin consilierul Semionov, la discuțiile dintre putere si opozitie: "Noi, rusii, preferăm să negociem cu actualul Guvern al României și suntem gata sa-l ajutăm să elibereze țara de germani", iar la Cairo, ambasadorul rus Novikov, ca si ceilalti doi aliați, s-a pronuntat categoric: "El prefera negocieri cu Maresalul Antonescu si nu cu trimisii Regelui".
Primele negocieri ale României cu URSS au avut loc la Stockholm unde s-au obținut si unele avantaje. Deoarece negocierile de la Cairo trenau din cauza poziției rigide a SUA (care cereau capitularea neconditionată), cât si din cauza unor tratate încheiate anterior cu URSS, pentru crearea de zone de influenta sovietica din Balcani, inclusiv în România, guvernul Antonescu a început negocierile de armistițiu la Stockholm cu guvernul sovietic, prin ambasadorul acestuia, doamna Alexandra Kolontay, în decembrie 1943. In vederea asigurarii succesului acestei actiuni, guvernul Antonescu a facut o serie de schimbari diplomatice în capitalele susceptibile de a oferi posibilități de contacte si de negocieri. Ca urmare, a fost numit Cretzeanu la Ankara, George Caranfil la Helsinki si Fred Nanu la Stockholm, ca ministrii plenipotențiari.
La Stockholm, Fred Nanu a fost contactat de catre ruși în vederea negocierilor de armistițiu. Contactul, discuțiile și negocierile din capitala suedeză s-au concretizat prin formularea unor condiții precise de armistițiu și nu de capitulare necondiționată, cum ceruse Roosevelt la Cairo. Privind problema Transilvaniei de Nord, URSS considera Dictatul de la Viena nul și neavenit, iar Transilvania urma a reveni în întregime României. In forma sa finală, proiectul de armistișiu cu URSS de la Stockholm conținea urmatoarele conditii:
1. Trupele române de pe front, fie urmau să se predea rușilor, fie urmau a ataca trupele germane. Rușii se obligau să le aprovizioneze cu armament și alte materiale necesare și să ramână la dispozitia lui Antonescu și Maniu pentru a restabili independența si suveranitatea României.
2. Rușii acceptau ca România sa dea un ultimatum de 15 zile Germaniei, pentru a-i parasi teritoriul, înainte de a-i declara razboi. În cazul retragerii trupelor germane, România poate ramâne neutră
3. Arbitrajul de la Viena era considerat nul si neavenit. Transilvania urmând a reveni la patria-mamă în totalitate;
4. Rușii se multumeau numai cu o fâșie de trecere în nordul țării, iar guvernul român poatea să-și exercite funcțiile în partea țării neocupată de armatele sovietice.

Conditiile de armistitiu negociate la Stockholm cu rușii, desi mult mai avantajoase pentru România, față de cele de la Cairo, implicau recunoasterea anexarii Basarabiei și Bucovinei de Nord de catre Rusia.
În paralel cu nogocierile de armistițiu de la Stockholm și Cairo se urzea un complot regal, privitor la tratativele de armistitiu de la Stockholm. Prin trimișii regelui, se duceau tratative cu Partidul Comunist de scoatere a României din razboiul antisovietic. Oricât s-ar nega sau subestima azi, PCR  și regele au jucat un rol important în complotul de la Palatul Regal si în trădarea de la Iași, dar și în desfășurarea ulterioară a evenimentelor declanșate la 23 august 1944.

După parașutarea lui Emil Bodnaras în România, în primavara anului 1944, au avut loc frecvente întâlniri între cercurile Palatului și delegatii PCR. Printul Stirbei i-a acordat chiar gazduire lui Emil Bodnaras dupa  parașutare. În noaptea de 13/14 iunie 1944, a avut loc o întâlnire conspirativă (ultima) a reprezentantilor PCR, Emil Bodnaras si Lucretiu Patrascanu, cu reprezentantii Palatului Regal și ai armatei: generalii Constantin Sănătescu, Aurel Aldea si Gheorghe Mihail, colonelul Dumitru Dămăceanu, Ioan Mocsony Stârcea, Mircea Ioanițiu și Grigore Niculescu-Buzești, cifrator în Ministerul Afacerilor Externe român. Cu acest prilej, Emil Bodnaras a criticat orientarea cercurilor palatului de a reduce acțiunea de rasturnare a lui Antonescu la o simpla lovitura de palat înfaptuită de un grup de persoane și de a evita o participare mai larga a maselor la luptă. Emil Bodnaras a prezentat în final planul Partidului Comunist care prevedea:
a) Rasturnarea prin forță a dictaturii militaro-fasciste;

b) Scoaterea țării din razboiul hitlerist

c) Intoarcerea armelor împotriva Germaniei naziste.
Dupa vii discuții, cei prezenți au aprobat planul elaborat de catre PCR. Un fapt incrimator de trădare a aparținut regelui. La 15 iunie, deci a doua zi, Mihai a aprobat acest plan, dictat probabil de Moscova. Pentru pregatirea actiunii armate, a fost creat si un comitet militar din care au facut parte: generalii Gheorghe Mihail, C. Vasiliu Răscanu si colonelul Dumitru Damaceanu.
Regele se împotrivea armistițiului negociat de guvern cu rușii, probabil din invidie și din ură față de mareșal. Pozitia lui fata de armistitiu a rezultat clar dintr-o declaratie facuta lui Gheorghe Brătianu: "Daca îl lasam pe Antonescu sa facă singur armistițiul, ne va ține sub papuc". Cu acel prilej, l-a sfatuit pe Brătianu să se retragă de la orice acțiune cu Antonescu. In acest spirit a acționat și Gheorghe Duca, trimisul regelui la Stockholm, care, si la vârsta de 80 de ani, îsi facea un titlu de "glorie" din misiunea ce i-a dat-o regele, aceea de a sabota tratativele de armistitiu româno-sovietice.
O problemă ignorată pâna acum de istorici priveste deschiderea frontului de la Iasi la 20 august 1944. Dupa plecarea participantilor de la consfatuirea cu comunistii din 13/14 iunie 1944, au mai ramas în incintă pentru o "consfatuire de rutină" Emil Bodnaraș și Dumitru Dămăceanu, care au stabilit în strict secret ca, în scopul înlăturării lui Antonescu și pentru a grăbi ieșirea României din razboi, un segment de front de la Iasi, denumit conspirativ "Poarta Iasiului" sa fie deschis din punct de vedere militar la o anumita dată. Acest segment de front, în caz de retragere, venea pe linia de fortificatii Focsani-Namaloasa-Galati. Segmentul de front stabilit avea o largime de 25 km între Erbiceni si Rediu Mitropoliei, la nord de Iasi. Sectorul acele era apărat de Corp 5 A. român din Armata a IV-a, comandant de generalul Nicolescu Constantin. Deschiderea frontului urma să fie anunțată părții sovietice. Pe lânga cei stabiliti să facă parte din comitetul militar, au mai fost cooptați în conjuratie: generalul Aldea, maresal al Palatului și generalul Mihai Racoviță, comandantul Armatei a. IV-a pe frontul din Moldova, P.C. la Piatra Neamt.
In legatura cu situatia frontului din Moldova, trebuie facuta următoarea precizare: pe frontul de est, începând cu anul 1944, Armata Româna a fost încadrata în Grupul de Armate german "Ucraina Sud", comandant general-colonel Hans Friesner. Dupa marea confruntare de tancuri sovieto-germana de la UMAN (5 martie 1944), din zona mijlocie a râului Bug, pierdută de armata germană, s-a deschis drumul armatelor sovietice care au atins granița de nord-est a României, pe Nistru. Treptat, prin ample replieri, frontul român, întarit cu trupe germane, s-a stabilizat la 17 aprilie 1944, pe linia est Carpati, pe râul Siret, pâna la Pașcani, apoi pe la nord de Târgul Frumos, nord Iasi, trecea peste Prut și ajungea la Nistru, la sud de Dubosari, apoi pe Nistru, Limanul Nistrului, Marea Neagra.
Armata a IV-a română, comandant General de Corp de.Armată. Mihai Racoviță, se apăra pe linia est Carpati pe râul Siret si, pâna la sud de Dubosari, pe Nistru. Armata a IV-a română avea în compunere Corpurile. 1, 5, 6, 7 A. și Corpul. 57 A. german, care împreună cu Armata a 8-a germană facea parte din Grupul de Armate "General Wohler".

La flancul drept, pe Nistru, se apara Armata a III-a româna cu Corp. 2 si 3 A. române, C. 29 si 72 A. germane si Cdm. 110. Împreuna cu Armata a 6-a germana constituiau Grupul de Armate "General Dumitrescu". Pe acest aliniament, trupele româno-germane au respins numeroase atacuri sovietice, inclusiv ofensivele din mai si iunie 1944 ale trupelor sovietice.


La începutul lunii iulie 1944, o vizita discretă la Iași a generalului Aurel Aldea, pentru a se întâlni cu generalul Racoviță, a prilejuit întocmirea unui plan strategic, în sensul preconizat de Bodnaras-Dămăceanu pentru deschiderea frontului în "Poarta Iasiului", iar la sfârsitul lunii iulie 1944, Bodnaraș i-a comunicat lui Stalin toate detaliile necesare: deschiderea programata a frontului; zona deschiderii; data prevazută - 20 august. Pentru materializarea planului, Stalin a ordonat încetinirea ritmului ofensivei sovietice pe frontul din Polonia și transferarea de trupe pe frontul din Moldova, în sectorul stabilit.
Ofensiva sovietica a început în dimineata zilei de 20 august, iar trupele române din "Poarta Iasiului" s-au retras în cursul noptii. La ora 13.00, trupele sovietice au intrat în Iași, depașind trupele Armatei a IV-a, aflata în retragere dezordonată. Maresalul Antonescu a facut o scurta vizită de inspectie pe front, în perioada 20-21 august 1944, si a constatat dezorganizarea frontului și începutul retragerii neașteptate. S-a întors repede la Bucuresti, mai hotarât ca oricând sa semneze armistitiul cu rușii.
In dimineata zilei de 23 august 1944, Antonescu aștepta raspunsul de la Stockholm,  pentru a semna armistitiul cu URSS. In așteptarea raspunsului, el a cerut scrisori de la Maniu si Bratianu, pentru sustinerea armistitiului. Între timp, de la Stockholm a sosit la Ministerul Afacerilor Externe acceptarea sovietică la propunerile românesti de armistitiu. Telegrama în loc sa-i fie înmânată lui Antonescu, Grigore Niculescu-Buzesti, participant la conjuratie, a înmânat-o Regelui. In situația dată, regele, fara sa vorbeasca despre telegrama și implicat în complot alaturi de comunisti, le comunica lui Maniu si Bratianu ca va intra în acțiune și va realiza singur armistitiul, fiind sătul de tutela lui Antonescu. Desi Maresalul Antonescu nu a primit telegrama asteptată, a mers totuși la Palat si acolo... a fost arestat. Că Antonescu era hotarât să încheie armistitiul cu URSS rezultă și din faptul ca în seara de 22 august l-a convocat pe ministrul german la Bucuresti, Clodius, și în prezența generalului Pantazi, ministru de razboi, i-a adus la cunoștinâî că România a cerut armistitiul.
Armistitiul sovietic cu România era o necesitate și pentru Rusia. Pozitiile întărite româno-germane din Moldova, care au rezistat la numeroase atacuri sovietice (începând cu 17 aprilie 1944) și pe care trupele se aflau si la data de 20 august, ca si existența în spatele frontului, la nici 200 km  a unui aliniament puternic fortificat - linia Focsani-Namoloasa-Galati - prezenta pericolul transformarii României într-un teatru de razboi. De aceea, toți factorii interesați în destinul României, inclusiv Rusia, careia o rezistență pe linia de fortificatii i-ar fi afectat interesele în Balcani, au considerat ca necesară ieșirea țării din razboi prin încheierea unui armistitiu. Prin tradarea de la Iasi, de la 20 august 1944, frontul româno-german din Moldova a cazut fulgerator, zadarnicindu-se și organizarea unei rezistențe pe linii de fortificatii. La 23 august 1944, ora 13.00, trupele sovietice, aflate în mars prin Moldova, deoarece nu au întîmpinat nici o rezistență, se aflau la 60 km de Focșani, iar la ora 18.00, avangarzile sovietice au ajuns la linia de fortificații.
La ora 22.00, în ziua de 23 august, prin Comunicatul Regelui Mihai, s-a ordonat mârșava și inconștienta încetare a focului între trupele române si cele sovietice, dar, pentru că armistițiul cu sovieticii nu era semnat, rușii au continuat sa captureze militarii români. Așa au luat drumul Siberiei circa 175.000 de militari români, 40.000 dintre acețtia au fost internați în lagarul de la Bălți din Basarabia, unde au murit de foame sau de frig, de boli, sau au fost executati de comisari basarabeni din Armata sovietică, între ei numarându-se si maiorul Alexandru Bârladeanu.
Criticii actului de la 23 august 1944 (și sunt foarte mulți) îl consideră unii drept "act de înalta tradare", iar altii drept "grava eroare politica". Și unii și alții au dreptate, el este atât act de înalta tradare, cât si o gravă eroare politică cu multiple implicații și consecințe nefaste pentru România. Cei din urmă sustin, si istoria le dă dreptate, că Mareșalul Antonescu trebuia lasat sa încheie și să semneze armistițiul, deoarece el îl negociase și putea să impună rușilor, prin puternica sa armata de un milion de oameni, un alt mod de acșiune decât capitularea. Prin arestarea lui Antonescu și capitularea întregii armate, din ordinul Regelui Mihai, înaintea semnarii armistitiului cu rușii, România a pierdut baza juridică și morală a apararii drepturilor sale, s-a dezonorat singură. Regele trădător a fost răsplătit de Stalin cu ordinul Victoriei, cea mai valoroasă distincție.
Capitularea necondiționată a însemnat un dezastru național, un mare calvar pentru România, calvar ce îl va purta o lunga perioada de timp. Alaturi de cei circa 175.000 de militari români care au luat drumul lagarelor sovietice de prizonieri, dupa 23 august 1944, au mai fost deportati în URSS peste 20.000 de alti români și 72.000 de români de etnie germana. Prin nesemnarea armistițiului și capitularea necondiționată, România si-a pierdut definitiv libertatea și i s-a refuzat statutul de țară cobeligerantă, deși a fost a patra putere militara participantă la înfrângerea Germaniei fasciste.
În decurs de un deceniu si jumatate, dupa 23 august 1944, România a fost furata de catre ruși de cel putin trei miliarde de dolari, în locul celor 300 de milioane impuse prin "armistitiul” dictat de Moscova.
Semnarea armistițiului cu URSS, care conținea destule condiții împovaratoare pentru România, în comparație cu armistitiul negociat de Antonescu, a fost taraganată pâna la 12 septembrie 1944, iar protocolul privind raporturile dintre Armata româna si Armata sovietica a fost semnat abia pe 25 septembrie, ceea ce a facut ca Armata româna sa se angajeze singură în luptele pentru eliberarea Transilvaniei, reușind ca, pâna către jumatatea lunii septembrie, să respingă de pe teritoriul României, pâna la frontiera vremelnic impusă, trupele hitleristo-hortiste.
Semnificativ pentru prestigiul de care se bucura la Moscova Maresalul Antonescu este reliefat și de raspunsul dat de Molotov lui Lucrețiu Pătrășcanu, la 12 septembrie 1944, prezent la Moscova cu delegatia română pentru semnarea armistitiului. Când Pătrășcanu a întrebat de ce condițiile de armistitiu impuse de catre URSS României sunt mai grele decât cele oferite lui Antonescu, Molotov i-a raspuns: "Antonescu reprezenta România, iar voi nu reprezentati pe nimeni".
Dar orice tradare se plătește scump, iar prețul trădării a venit destul de repede. Primii care l-au simțit au fost generalii M. Racoviță și Gh. Mihail, primul ajunsese ministru de razboi, iar al doilea - sef al Marelui Stat Major și ambii facusera parte din comitetul militar care raspundea de implementarea deschiderii "Portii Iasilor".
Catre începutul lunii septembrie 1944, s-au intensificat presiunile comandamentelor sovietice de subordonare a Armatei române, iar începând cu ziua de 7 septembrie, Armata româna a intrat în subordinea Armatei sovietice, fiind împartită la diferite grupuri de armate sovietice, iar Marinei române i-au fost debarcate echipajele la 3 septembrie si înlocuite cu echipaje sovietice. Astfel, atributiile celor doi militari au fost serios știrbite. Rasplata tradarii continua. Dupa razboi, atât generalul Racoviță, cât si generalul Aldea, au fost întemnitati, primul la închisoarea din Sighet, unde a murit în 1954, iar al doilea în închisoarea din Aiud, unde a murit în 1949. Regele trădător a primit un șut meritat la sfârșitul lui 1947, lăsând în urmă un tron și o conștință pătată.

5 comentarii:

  1. Am intrat si eo, ca tot navigatorul care-o freaca, la rece, cu doo deste, toata zioa pe net, pe un blog plin de prostovani specialisti in penzii si salarii siii...tat am borat pe desctopu lebtoapei !
    Iar a aparut, asea, pe coate si genunche, marele bardihanoso-osanzos, cretinul cu un profil psihopatologic de tip maniacal, unikkatul cariciopterist de vanatoare-gazare gandac Colorado, Viurel Beobel MaKis, zis si tigri2, ori limbricea da Hurziceni (den. st. Ascaris Lumbricoides MaKis Viurelis).
    Mai nou, limbricea (Ascaris Lumbricoides MaKis Viurelis) se plange ca nu o sa ajunga sa traiasca suficient ca sa-si mai vada, vreodata, penzia astronomica marita !
    Gata ba rahatule, de-acu stai pe loc si crapa-ti penzia, pana te-om ajunge cu tontii din urma !
    Gata cu smekeriile astea cu ciucalata inclusa in baza de calcul ! De-acum egalite-fraternite-nedescrimine ! Pentru ce ai facut in activitate, ca secretar beobel PCR IPI UTC pe cariciopter, ai fost platit, cu varf si indesat, la vremea respectiva ! Te-ai dat cu avionul, pac, ti-a dat malaiul ! De-acu, sa te calcoleze dupa stat, potrivit functiei de secretar general Beobe Pecere (si gazator sef Colorado- maior 10), la care sa-ti agate sporurile general si universal aplicabile tutulor tilicarilor !
    Asta la vista beibi !
    A zborat puiul cu ata !
    Si, ma mir cum nu ti-e rusine, baragladina dreaq, sa-ti mai scoti muianul la vedere, dupa ce, ca un las ce esti, te-ai sustras de la asa zisul miting al capiatilor exaltati, chiar cu o seara inainte !
    Bai zdreanta dreacului, chiar nu-ti mai ajunge pensia aia astronomica, ca sa crapi in tine de la luna la luna si, o data pe an, sa-ti duci la resapat gumarii cu gaurele, pe care ti i-a dat patria moca, la promotie ?

    RăspundețiȘtergere
  2. Asta-i durerea lui cea mare ..simte ca nu mai are parte de o halca !

    RăspundețiȘtergere
  3. Remembar, de la Cienaclu literar "Cariciopteru":
    ===================================================
    tigri2 20 noiembrie 2015, 11:02

    MANGAIEREA
    bai Viurel MăKIŞ, zis si Aostriacu dă Hurziceni, fost secretar general Beobe PCR IPI UTC pe cariciopter (si gazator sef gandaci Colorado)

    Ai aparut MăKIŞ, de unde, de neunde
    In curul gol, din budă si-a sufletului unde,
    Cu buzili firave masandu-mi al meu scrot
    Hai vino, Viurele, in pula mea, de tot.

    Turnat-ai inc-o tuica cu mana-ti tremuranda
    Sa nu borasc cu jeturi, m-ai scarpinat sub burta.
    Esti ca o boare rece, cu mancarimi in cur,
    In veci s-o iei la muie, sa-ti dea pe gura fum.

    Jarteaua vietii mele stiut-ai cand sa vii,
    Sa-mi sugi oleaca pula si-n buze sa mi-o tii.
    Iti multumesc, MăKIŞ, cu cur mare si greu
    Si jur ca in muianu-ti am sa ti-o pun mereu.

    RăspundețiȘtergere
  4. Ei ...talentul frate !
    Ce tantos o sa umble nashparliu printre hurzicati ...dupa lectura ..hi..hi..hi..

    RăspundețiȘtergere
  5. Gata,s-a saturat nevasta-ta de supt puli la TIRistii ce tranziteaza zona? Am auzit ca amandoi aduceti branza acasa,tu de la berbeci si curva de nevasta-ta de la soferii 'statuti" ,o aduna cu buzele si cu rozeta curului.

    RăspundețiȘtergere

HAI, UIMITI - MA !
Comentariul va evidentiaza starea..naturala si capacitatea de analiza si sinteza!