Vasile BorsPLANETA PĂMÂNT ȘI CURIOZITĂȚILE EI🌏. · INFORMAȚIE de CULTURĂ GENERALĂ PENTRU TOTI UNGURII CARE STRIGĂ CĂ ARDEALUL E AL LOR, DAR NU-ȘI CUNOSC ISTORIA !!! Stiţi cum o chema pe mama lui Matei Corvin? (rege al Ungariei timp de 32 de ani - 1458-1490 - FIUL lui Iancu de Hunedoara) : ELISABETA SĂLĂJAN !!! DRAGI CONCETĂȚENI MAGHIARI PÂNĂ DE CURÂND NU ȘTIAM PROVENIENȚA DENUMIRII ''UNGARIA''. AȘA CĂ VĂ AJUTĂM ȘI PE VOI SĂ VĂ ÎMBOGĂȚIȚI CUNOȘTINȚELE ÎN MATERIE DE ISTORIE ! ! ! Foarte adevărat, cu un amendament: ultimul rege din dinastia arpadiană, a decedat la 300 ani după regele Ștefan (la 1300). Din 1300, până în 1527, au fost numai regi străini, ce nu aveau nici o legătură cu ''ungurii'' minoritari în Panonia. Numele de "Ungaria" derivă din turcă și înseamnă ''10 săgeți'', adică numărul triburilor turcice venite în Panonia: 1. 3 triburi de turci Cabari (proveniti din Khazari- popoare turcice care au adoptat iudaismul), 2. 6 triburi de populații turcice, care au format baza ungurilor (dintre care cel mai puternic era tribul maghiarilor) și 3. un trib de Bașchiri, de la care derivă și cuvântul ''Bozgor'' (bașchir, boșchir, boscor) din care s-a format în română verbul "a boscorodi - a vorbi neînțeles". Ungaria Mare nu a existat! Să afle și TOKES!!! Este scornită de minţile înfierbântate care confundă realitatea cu visurile deşarte de mărire! Ungaria aşa zis Mare a fost un artificiu administrativ, o găselniţă birocratică, a unui funcţionar oarecare, numit Buest, decizie luată în 1867, de azi pe mâine, într-un birou, în urma unor intrigi şi aranjamente de culise. Ungaria aşa zis Mare nu a fost o realitate istorică, împlinită printr-un eveniment de anvergură. Nici vorbă să se compare cu procesul prin care s-a ajuns la constituirea României Mari, proces care are la temelia sa jertfa a zeci, sute de mii de români! Prin jertfă se consolidează tot ce este trainic în istorie. Unde este jertfa ungurească la 1867?! Unde a fost jertfa ungurească atunci când, după un veac şi jumătate de ocupaţie turcească totală, Budapesta este eliberată de armatele imperiale austriece? Să le aducem aminte celor care calomniază România cu atâta pasiune, faptul ruşinos, penibil, jenant, de care ne-am ferit să facem caz, că în armata care i-a alungat pe otomani din Budapesta şi din Ungaria, nu a existat niciun combatant ungur! Repet: când turcii, care transformaseră Ungaria în paşalâc, au fost alungaţi de armatele unei puteri europene, creştine, în acea armată nu a fost niciun ungur care să fi ridicat sabia pentru gloria, liberatea sau demnitatea maghiară! Nici unul! La fel cum, în cele aproape două secole de ocupaţie turcească, nu s-a înregistrat niciun moment de rezistenţă, de opoziţie ungurească la ocupaţia musulmană. Nota bene: principatul medieval ungar, creaţie a Bisericii Catolice, nu a avut o omogenitate etnică comparabilă cu a principatelor româneşti, între care includ şi Transilvania. Nu întâmplător regii Ungariei de origine maghiară îi numeri pe degete, într-o jumătate de mileniu! Asta până la Mohaci, în 1527, când statul ungar dispare. Dispare Ungaria, dar nu şi Transilvania, care continuă să existe! De ce nu dispare şi principatul Transilvania odată cu Ungaria, la 1527? Simplu de ce: pentru toată lumea, pentru toate cancelariile din acea vreme, Ungaria şi Transilvania erau lucruri diferite, entităţi complet separate, care nu puteau fi gândite împreună! Dimpotrivă, în linii mari, Transilvania se afla în aceeaşi situaţie cu Moldova şi Ţara Românească, fiind toate trei părtaşe în mod firesc la aceeaşi istorie, la acelaşi model de organizare politică. Insistenţa cu care ne atacă detractorii maghiari ne obligă la gestul cel mai firesc: comparaţia între cel calomniat şi calomniator! Foarte uşor şi la îndemâna oricui este să constate că oportunismul şi lipsa de demnitate este mult mai prezentă la liderii maghiari, decât la cei care ne-au condus şi reprezentat pe noi! S-o spunem pe şleau şi pe înţelesul omului de rând: momentele în care să-ţi fie ruşine de tine că eşti maghiar sunt mult mai numeroase şi mai jenante decât cele care i-ar îndreptăţi cât de cât pe români să trăiască acest sentiment dureros. Nu mai intrăm acum în detalii, dar aceste detalii de urgenţă trebuie adunate de istoricii specialişti şi puse pe tapet, căci numai aşa vom închide gura celor care şi-au făcut o meserie din a calomnia tot ce este românesc! Ţinem totuşi să punem o întrebare pentru bravii noştri detractori maghiari, mai activi ca de obicei în preajma zilei de 1 Decembrie: Câţi sunt românii care au făcut istorie pentru Budapesta, şi câţi sunt maghiarii care au marcat istoria pentru români? Câţi sunt românii al căror nume a fost maghiarizat şi se fălesc azi cu ei toţi maghiarii, şi câţi sunt maghiarii cu nume românizat?. Să mi se ierte simplicitatea, approape penibilă, a demersului pe care îl propun! Dar nu avem încotro şi trebuie să ne coborâm la nivelul cerebral al celor care ne agresează, agasanţi şi insistenţi cu orice ocazie! Să vorbim aşadar pe înţelesul minţii lor, împuţinată de ură şi năluciri deşarte! Avem nevoie, zic, de aceste două liste, riguros alcătuite, ca să le facem publice şi să tranşăm o dată şi pentru totdeauna disputa artificială, nefirească, la care suntem obligaţi să participăm, oricât de neserioasă ni se pare nouă, românilor. Pentru cei ce vor face această operaţiune, de listare a românilor care împodobesc Pantheonul unguresc, le recomandăm să verifice situaţia din satul Buia, unde s-au născut cei doi mari matematicieni Farkas şi Janos Bolyai. Am prieten un istoric din Sibiu, care mi-a demonstrat că tatăl, Farkas din Buia, scris Bolyai, era român, că tot satul Buia era românesc pe la 1800, iar numele de botez Farkas, adică Lupu, este un binecunoscut nume de botez tipic românesc, larg răspândit la românii din Ardeal, din Maramureş! Din păcate acel coleg se teme pentru persoana lui şi pentru familie să-şi susţină ipoteza, adevărul!. Să-l ajutăm noi, dacă nu pe domnul istoric, atunci măcar pe domnul Adevăr să iasă în lume teafăr, întreg, nemăsluit! Acelaşi exerciţiu nu ar strica să-l facem şi cu ceilalţi vecini, întrebându-ne câţi ucrainieni, ruşi, bulgari, sârbi sau greci au scris pagini de istorie românească, şi câţi români i-au fericit pe vecinii noştri şi ar binemerita nu numai un cuvânt de recunoştinţă din partea acestora! Dar ar merita ca în toate aceste ţări, în Grecia, în Bulgaria, în Serbia, în Ucraina, în Ungaria, să înceteze prigoana împotriva celor ce simt româneşte şi se consideră români! Oare cât vom mai tolera persecutarea şi marginalizarea românilor fără a face auzit măcar protestul nostru, al românilor din România, care nu riscăm nimic demascând neruşinarea guvernanţilor vecini, a guvernanţilor noştri, complet surzi la suferinţa românilor din ţările vecine?! Pentru acei unguri care nu mai ostenesc blamându-i pe români în toate felurile, să le reamintim: la Trianon, în 1920, s-a decis crearea statului Ungaria! Budapesta nu mai fusese capitala unui stat adevărat, suveran, încă din 1527, după dezastrul de la Mohaci. Abia după 400 de ani, la Trianon, a apărut din nou un stat ungar. De data asta, pentru prima oară în istoria lor, ungurii erau majoritari în propria ţară. Iar statul ungar era, pentru prima oară, un stat naţional! Comunitatea internaţională le-a făcut ungurilor acest dar, iar ei, maghiarii, consideră că atunci, la Trianon, s-a produs cel mai mare dezastru din istoria lor! Care e logica acestor resentimente? Cum puteţi deplânge la nesfârşit dispariţia graniţelor care aparţineau altora, adică habsburgilor?! Nicidecum maghiarimii! Nu vă deranjează ridicolul situaţiei?! Până la Trianon, vreme de 400 de ani, ungurii au trăit sub guvernarea şi administrarea altora, ba a turcilor, ba a austriecilor. Abia după Trianon, ungurii s-au trezit fără stăpân, liberi să se guverneze cum vor! Şi ştiţi dumneavoastră, fraţi maghiari, care a fost prima iniţiativă a politicienilor dumneavoastră de atunci, a liderilor de la Budapesta? Care a fost primul lor gând de autoguvernare maghiară, suverană şi independentă pentru prima oară după 400 de ani? Nu ştiţi, căci este tare jenant ce a decis, de capul ei, clasa politică din Ungaria! Au decis să trimită şi au şi trimis la Bucureşti o delegaţie, de trei conţi maghiari, care i-au propus regelui Ferdinand şi lui Ionel Brătianu ca Ungaria să se lipească la România, într-un stat dualist, după modelul dualismului austro-ungar instituit în 1867! Nici mai mult, nici mai puţin! Aşadar instituirea unui dualism româno-ungar a fost proiectul politic cel mai dorit, speranţa cea mare a politicienilor maghiari!. Lipsiţi de exerciţiul guvernării, al libertăţii, fruntaşilor unguri le-a fost teamă de riscurile şi provocările la care te supune suveranitatea. S-au simţit singuri şi neajutoraţi, neasistaţi! Nu ştiau încotro s-o apuce! Cam la fel cum au reacţionat ţiganii noştri când au fost eliberaţi din aşa zisa robie: s-au trezit şi ei dintr-odată neasistaţi şi s-au întors pe capul boierului român să afle cu ce l-au supărat şi să ceară să rămână mai departe sub pulpana sa! Unde era dispreţul politicienilor maghiari faţă de tot ce este românesc atunci când au venit la Bucureşti cu căciula în mână cerşindu-ne întovărăşirea?! Unde era dorul de libertate şi neatârnare care animă, se zice, întreaga istorie a cavalerilor maghiari?!. Prin ce impuneau românii în faţa vecinilor maghiari ? Prin faptul evident că în această parte a Europei, a lumii, statul cel mai vechi şi mai stabil, cu o continuitate neîntreruptă de peste 600 de ani, era statul român. Nici în toată Europa nu găseşti multe popoare care s-au învrednicit de o asemena performanţă politică! Semn de cuminţenie şi de înţelepciune atât la nivelul domnilor, cât şi la nivelul omului de rând de la talpa Ţării! Nu întâmplător românii se numără şi printre cele numai câteva popoare din Europa care au fost în stare să elaboreze un cod juridic propriu, vestitul Jus Valachicum. Da, oameni buni, aşa s-au petrecut lucrurile după Trianon! A fost un moment jenant pentru bieţii unguri, iar guvernanţii şi mai apoi istoricii români, ca nişte veritabili domni, ca nişte adevăraţi boieri, ca nişte buni vecini, ca nişte oameni adevăraţi, ne-am abţinut să-l popularizăm, să-l mediatizăm şi să-l comentăm! Să facem caz, ori, ferit-a Sfântul, să facem haz! Căci comentariul, oricare ar fi fost, nu putea fi decât unul complet defavorabil ne-prietenilor noştri! Şi poate că aşa ar trebui să procedăm şi în continuare! Să facem uitate asemenea momente de slăbiciune ale Celuilalt! Din păcate, abnegaţia ungurească sistematică, instituţionalizată, de a lovi şi calomnia tot ce este românesc, ne obligă să părăsim îndătinata noastră atitudine de a-i lăsa pe neprieteni în plata Domnului. Bunătatea noastră şi bunul nostru simţ sunt considerate slăbiciune, prostie chiar! E timpul ca această impertinenţă să capete răspunsul cuvenit, iar cei fără ruşine să fie obrăzniciţi şi puşi cu nasul la perete, să nu şi-l mai ridice aşa de sus fără niciun temei! Dacă nu se găsesc maghiarii de bun simţ care să-i tragă de mânecă pe conaţionalii lor mai zănateci sau nu îndrăznesc, să ne ocupăm noi, românii, de această trebuşoară! Şi s-o facem de data asta temeinic, cu sistemă! Avem nevoie, aşadar, de o strategie bine pusă la punct prin care să contracarăm eforturile sistematice ale celor care, cu fel şi fel de minciuni, ne calomniază şi ne sabotează cu orice ocazie! Noi nu avem nevoie de minciuni, de alte calomnii ca să le răspundem, ci avem de partea noastră adevărul şi nu mai putem întârzia cu punerea în funcţiune a acestei arme teribile: ADEVĂRUL! Şi adevărul este de partea noastră în cele mai multe cazuri! Numai detractorii noştri au motive să se teamă de adevăr! Ceea ce înseamnă că îl avem de partea noastră şi pe bunul Dumnezeu, care este, în fapt, alt nume al adevărului. Numai că trebuie să avem grijă mare: Dumnezeu, oricât ne-ar iubi, nu ne bagă şi în traistă! Ne-a iubit Dumnezeu atunci, la Alba Iulia, şi a vegheat Sfântul Duh la opera care se finaliza în acea zi de neuitat. Dar acel final fericit se împlinea prin fapte de vitejie şi de dăruire apostolică a cărturarilor noştri, şi datorită jertfei româneşti din acei ani teribili ai Marelui Război. Tuturor românilor aşadar, pentru fiecare român în parte şi pentru întreg Neamul nostru cel românesc, inima şi fruntea sus..... Dați și altor români să ia la cunoștință!..... Petre Padina 1z · Distribuit pentru: Public

Ipoteza care aruncă în aer tot ce se știa despre detonarea barajului Nova Kahovka Autor: Lucian Negrea, Reporter Publicat: 08/06/2023 12:05 baraj ucraina Statul Major al Forţelor Armate ale Ucrainei susţine că invadatorii ruși nu erau pregătiţi pentru consecințele distrugerii hidrocentralei din Nova Kahovka. Din acest motiv, rușii ar fi pierdut soldați, echipamente și provizii militare, informează Rador. Informația lansată de ucraineni naște două ipoteze: 1. Fie în armata Rusiei nu știe stânga ce face dreapta, iar operațiunea a fost atât de secretă încât conducătorii anumitor Divizii nu o cunoșteau. 2. Fie aruncă în aer ipoteza vehiculată de ucraineni și serviciile secrete din Occident, informație conform căreia rușii au detonat barajul. Este greu de crezut că rușii nu-și anunțau în prealabil soldații și nu eliberau terenul de echipament militar. Despre acest baraj se discută de aproape un an de zile și se spunea că în cazul în care va fi detonat, atunci apele care se vor revărsa vor face prăpăd în calea lor. Explicația Statului Major al Ucrainei "Invadatorii nu erau pregătiți pentru consecințele aruncării în aer a barajului Hidrocentralei Kahovka, au suferit pierderi umane, au pierdut arme și echipamente militare. Sunt răniți, morți și dispăruți, în special, în unitățile Diviziei 7 Asalt Aeropurtat și în Corpul 22 de Armată al Forțelor Armate ale Federaţiei Ruse" - se arată în mesaj. Potrivit Statului Major, aceste unități au pierdut mai multe depozite de muniții și provizii, maşini și vehicule blindate, precum și alte echipamente militare. "Pe 6 iunie, a avut loc o evacuare în masă a populației civile din orașul Kahovka, în cadrul căreia oamenii și-au folosit propriile vehicule. Invadatorii ruși au utilizat şi ei căile de evacuare a populaţie civile. Astfel, invadatorii i-au folosit pe localnici pe post de scut uman" - mai menţionează armata ucraineană. Barajul a fost detonat în noaptea de 5 spre 6 iunie Amintim că, în noaptea de 5 spre 6 iunie 2023, invadatorii rușii ar fi aruncat în aer Centrala Hidroelectrică Kahovka, din regiunea sud-ucraineană Herson. În zona inundabilă se află aproximativ 80 de așezări. Hidrocentrala, situată în localitatea Nova Kahovka, a fost complet distrusă. Potrivit autorităţilor ucrainene, distrugerea centralei de către ruşi s-a făcut de la distanță și a fost pregătită în prealabil. Serviciile secrete ucrainene au dovezi că rușii au aruncat în aer de la distanță barajul Hidrocentralei Kahovka. Ministerul Apărării de la Kiev a remarcat că invadatorii ruși au trecut de două ori pe lângă centrala hidroelectrică înainte de a o arunca în aer. Rusia, așa cum era de așteptat, a negat acuzațiile, acuzând Ucraina de "sabotaj deliberat". Potrivit NBC News, Statele Unite, de asemenea, deţin informații care confirmă că Rusia a aruncat în aer centrala.

Descoperire fără explicații: au fost găsite piese metalice ce datează de acum 400 de milioane de ani Autor: Daniel Mihai Dragomir Publicat: 04/06/2023 02:01 Actualizat: 04/06/2023 03:22 Sursa foto: wikimedia.org piese metalice O descoperire senzațională a fost făcută de arheologii de la Universitatea din Sankt Petersburg în timpul explorării unui sit străvechi din Kamchatka. Ei au găsit o fosilă ciudată constând într-un angrenaj format din piese metalice, ce ar data de acum 400 de milioane de ani. Autenticitatea descoperirii a fost certificată și, potrivit arheologului Yuri Golubev, descoperirea i-a surprins pe oamenii de știință prin natura sa cel puțin neobișnuită, capabilă să rescrie istoria sau preistoria omenirii. Nu este pentru prima dată când se găsește un artefact antic în acea regiune, dar surprinzător de bine conservat, acest artefact specific este încrustat în stâncă, ceea ce este de înțeles, deoarece în peninsulă se află numeroși vulcani, scrie gadgetreport.ro. Relicva era compusă din piese metalice care par să formeze un mecanism, un set de angrenaje care poate proveni de la un fel de ceas sau de la un computer. Ceea ce este uimitor este că locul în care au fost localizate piesele este datat cu 400 de milioane de ani în urmă. ,,Am primit un telefon de la primarul din Tigil. Acesta ne-a spus că niște oameni se plimbau pe jos la fața locului și au găsit aceste rămășițe în stâncă”, a declarat arheologul Yury Golubev. ,,Am mers la locul indicat și, inițial, nu am înțeles ce am văzut. Erau o serie de angrenaje dințate care păreau a fi părți ale unei mașini. Erau în stare perfectă, ca și cum ar fi fost înghețate într-un timp scurt. Era necesar să se controleze zona, pentru că în curând curioșii au început să apară în număr mare. Alți oameni de știință americani și geologi au definit piesa ca fiind un artefact incredibil și misterios.”, a mai spus acesta. content-image O navă spațială de acum 400 milioane de ani? Nimănui nu-i venea să creadă că acum 400 de milioane de ani ar fi fost posibil să existe o mașină. La acea vreme, formele de viață erau încă foarte simple. Dinozaurii au apărut abia 250 de milioane de ani mai târziu. Potrivit cercetătorilor, descoperirea sugerează în mod clar existența unor ființe inteligente capabile de o astfel de tehnologie. Posibilitățile indică o civilizație necunoscută care s-ar fi dezvoltat înaintea oamenilor și ar fi locuit această planetă. Nu este exclus să fie vorba de niște ,,turiști spațiali” care explorau Pământul, iar nava lor a fost avariată, poate în urma unui accident, și a fost abandonată pe loc. De asemenea, s-a constatat că piesele au ajuns în stare de fosilizare într-o perioadă geologic scurtă de timp. Posibil ca „nava spațială” să fi căzut în ceea ce a fost cândva o mlaștină. În ciuda descoperirii, oamenii de știință preferă să fie prudenți și să considere că dovezile nu sunt încă definitive. A existat o civilizație dispărută? Cercetătorii de la Institutul de Paleontologie și Paleoantropologie a Vertebratelor (IVPP) din Beijing au făcut o descoperire care vine să reseteze toate teoriile legate de apariția oamenilor. Pe internet, teoria face furori, alimentând supozițiile că, acum cîteva milioane de ani, pe Pământ ar fi existat o civilizație dispărută în urma unui eveniment apocaliptic. Teoria lansată de chinezi pleacă de la o descoperire despre…pești. Cercetătorii au descoperit o serie de fosile de pești care datează de acum 436 până la 439 de milioane de ani, din perioada numită perioada Siluriană. Fosilele descoperite în provinciile Guizhou și Chongqing din China conțin cei mai vechi dinți găsiți vreodată și i-au ajutat pe oamenii de știință să înțeleagă modul în care s-au format maxilarele și membrele noastre cu milioane de ani în urmă. Ca urmare a acestei descoperiri uluitoare, este posibil ca primii strămoși ai oamenilor să fi existat cu aproximativ 10 milioane de ani înainte de ceea ce se credea inițial. „Noile fosile schimbă totul”, a declarat Zhu Min, liderul echipei care a făcut descoperirea. „Acum știm cât de mari sunt, cum arată și cum au evoluat în timp”. Ce s-a întâmplat în Silurian? Potrivit cercetătorilor, spre sfârșitul Silurianului au început să apară peștii cu fălci, ceea ce le-a permis să fie vânători mai buni și, prin urmare, să transmită gene mai bune. Acesta a fost un pas uriaș în evenimentele evolutive care vor duce în cele din urmă la dezvoltarea omenirii. Aceasta nu este singura descoperire recentă care indică existența unor ființe impresionante cu mult înainte ca oamenii, așa cum îi știm noi, să fi cutreierat Pământul. În Orientul Mijlociu a fost găsit un colț de elefant preistoric uriaș, cu o lungime de 2,5 metri și o vechime estimată la aproximativ 500.000 de ani. Se crede că această descoperire ar putea proveni de la un animal de două ori mai mare decât elefanții africani cu care suntem obișnuiți astăzi. Colțul a fost găsit de biologul Eitan Mor, care a fost în vizită în regiune pentru a cerceta elefanți străvechi. Acesta a declarat: „Spre surprinderea mea, am observat ceva ce părea a fi un os de animal mare care ieșea din pământ. Când m-am uitat mai atent, mi-am dat seama că era „ceva real”, așa că m-am grăbit să raportez acest lucru, spune gadgetreport.ro.