Scris de Ion Vasilescu pilot si fost comandant adjunct al Aeroportului Otopeni.
Noul tanc rusesc T-14 Armata care va defila pentru prima data la
parada militara din Piata Rosie, pe 9 mai 2015, a aparut in public
pentru prima oara pe 4 mai la repetitiile finale, fara huse pe turela. O
parte din noutatile tehnologice înglobate de tancul T-14 Armata sunt
vehiculate pe internet. Cu precizarea ca exemplarele prezente la parada
de la Moscova fiind de pre-serie, au misiunea de a testa echipamentele
si nu au montate pe ele toate aceste sisteme.
Însa tancurile T-14 Armata care vor fi receptionate de armata rusa,
le vor avea pe toate. Si echpamentele vor trebui sa atinga performantele
cerute în caietul de sarcini de militari. Personal, consider ca putin
exagerati anumiti parametrii pe care sursa i-a indicat, în ceea ce
priveste acest tanc. Dar am preferat sa-i redau asa cum au fost ei
relatati.
Tancul cîntareste 57 t si este propulsat de un motor de 1.200-1.500
CP ( o viitoare varianta urmînd sa fie echipata de un motor de 2.100
CP), care-i permite sa abordeze pante cu înclinarea de 60 de grade si
trecerea peste obstacole cu înaltimea de 1,3 – 1,5 m.
Pe tancul T-14 a fost montata cea mai moderna suspensie ruseasca care
printr-un microprocesor controleaza individual fiecare galet ( rola ) a
senilei. Una din configuratiile create de suspenie este „asezat”,
care-i asigura tancului un profil foarte jos în mars si o mai buna
aderenta la drum drept. Alta configuratie este „ridicat”, cu partea din
fata mai sus decît cea din spate, utilizata în manevrele în teren
obstacolat. Cea mai interesanta este configuratia „în genunchi” prin
care se ridica partea din spate a tancului mai sus decît cea din fata,
oferind tunului un unghi mai mare de înaltare si azimut, în cazul
tragerilor asupra tintelor aeriene, care evolueaza la joasa înaltime.
Si transmisia tancului T-14 este controlata de un microprocesor.
Transmisia fiind capabila sa realizeze în mod automat schimbarea
raportului de transmisie, pas cu pas, în orice proportie, ceea ce a
condus la eliminarea schimbatorului manual de viteze. Ca termen de
comparatie, tancurile M1A2 Abrams si Leopard 2A5 au patru viteze înainte
si doua înapoi .
Blindajul propriu-zis contine straturi succesive composite, din
materiale ceramice, otel, aliaj de titan si CNT – fibre carbonice
nanotub ( cel mai probabil pe baza de hybtonita ). Blindajul tancului
Leopard 2A, de tip Chobham, se pare ca este mai slab decît cel al lui
T-14, desi utilizeaza un material compozit multistrat din generatia a
3-a, care include otel, tungsten si material plastic întarit cu
componente ceramice. La rîndul sau, blindajul tancului Leopard 2A5, în
cadrul testelor efectuate de armata SUA, au demonstrat ca asigura
protectie dubla la proiectile cinetice, fata de tancul american M1A2
Abrams ( adîncime echivalenta de penetrare 350 mm fata de 650 mm).
Întrucît reteta lui M1A2 încorporeaza în blindajul propriu-zis doar otel
si placi din uraniu saracit. T-14 Armata ar mai mai dispune si de
panouri suplimentare RHA ( blindaj omogen laminat ), pe ¾ din suparafata
( în partea frontala, lateral, spate si pe turela ) cu grosimea de
600-1.000 mm, care n-au fost montate pe blindatele prezente la parada.
Despre blindajul activ Afganit ( destinat detonarii senzorilor de
dirijare ai rachetelor si proiectilelor antitanc, la minimum 1-2 m,
înainte de blindajul propriu-zis ) se afirma ca este bazat pe
radar-Doppler si ca este cu o generatie mai avansat decît Arena si
Trophy ( cele mai performante la aceasta ora pe plan mondial ).
Tancul T-14 este dotat cu o turela, actionata de la distanta, în care
este montat tunul principal cal.125mm, complet stabilizat în cele 3 axe
de un sistem giroscopic cu laser. Se afirma ca acest tun dezvolta o
energie cinetica mai mare cu 30 %, decît tunul cal. 120-mm de pe
tancurile M1A2 Abrams ( care perforeaza blindaje de pîna la 810 mm ) si
Leopard 2A5. Tunul principal de pe T-14 dispune si de un mecanism
automat de racire a tevii, fapt ce permite obtinerea unei cadente mai
mari decît la cele de pe tancurile T-90. Acesta utilizeaza proiectile
perforante cu camasa de tungsten, explozive, cu submunitii antitanc de
tip SADARM, dirijate pe fascicol laser de tip Kitolov 2M si rachete
antitanc dirijate prin laser care pot fi lansate si împotriva
elicopterelor sau avioanelor care zboara la joasa înaltime.
În turela mai este dispus un alt tun cal. 30 mm ( cu cadenta de 620
proiectile/minut ) care nu a fost motat pe blidatele prezente la parada
si o mitraliera cal.12,7 mm. Toate cele trei arme din turela au
încarcarea automata. Armamentul din turela este cuplat la centrala de
conducere a focului, echipata cu doua complete de aparatura de vedere pe
timp de noapte ( cu ecrane video protejate de filtru anti-laser ). cu
înalta rezolutie ( putere maritoare 15-20 x ), telemetru laser, procesor
balistic cuplat la senzori pentru viteza si directia vîntului.
Centrala de armament dirijeaza si echipamentul de identificare IFF (
amic/inamic ) cu doua canale ( laser si electronic), care trimite catre
tinta un semnal digital de comanda criptat. Laserul executa
identificarea în 0,6 secunde si în cazul unei tinte amice blocheaza
declansarea focului.
Sistemul de contramasuri electronice de pe tancul T-14 Armata include
si un proiector laser de bruiaj. Receptorul de avertizare laser
localizeaza sursa de iluminare care dirijeaza rachetele antitanc inamice
si emite un spot laser de mare putere care orbeste sistemele optice de
dirijare ( telemetru laser, aparatura de vedere pe timp de noapte,
camere TV în spectrul vizibil si infrarosu).
Sistemul de navigatie al tancului T-14 Armata afiseaza situatia
tactica si sub forma de harta digitala, utilizand canale GPS pentru
stabilirea coordonatele tintelor fixe si în miscare. Echipamentele de
comunicatii ale tancului T-14 transmite si receptioneaza informatii de
la echipamentele similar ale altor tancuri, masini de lupta, elicoptere/
avioane de cercetare si atac, drone. De la detectarea, transmiterea
coordonatelor tintei. recunoasterea ei si pîna la atacarea ei este de
maxim 9 secunde. Echipamentul de comunicatii al tancului T-14 Armata are
si capabilitati de lupta radioelectronica, dispunand de receptor de
banda larga si emitaror de bruiaj.
Niciun membru al echipajului nu este plasat în turela,
compartimentul celor doi sau trei membrii ai echipajului fiind capsulat
si bine protejat.
Tensiunile
dintre NATO si Federatia Rusa au atins un nivel nemaiintalnit in
ultimii ani. Alianta reactioneaza si instaleaza, pentru prima data de la
sfarsitul Razboiului Rece, o linie directa de comunicatii cu statul
major rus pentru situatii de criza, informeaza Frankfurter Allgemeine
Sonntagszeitung (FAS). Intre timp, relateaza Newsweek, Finlanda strange
informatii despre cei 900.000 de rezervisti de care dispune.