Portretul falsului credincios Falsul credincios este acea persoană care pe tot parcursul anului nu are nicio problemă să mintă, să înșele, să înjure, să se scarpine în fund, să-și bage plua și să-l doară în cur de toți ceilalți din jur. Activități întrerupte doar de cele trei cruci largi pe care și le face atunci când trece pe lângă o biserică, gest adeseori însoțit de cuvintele magice menite să-l ducă spre porțile raiului: Doamne ajută! Falsul credincios nu a citit și nu va citi vreodată în această viață Biblia. Tot el, vreme de 365 de zile pe an (366, în cei bisecți), nu calcă nici picat cu ceară prin vreo biserică pentru că nu are timp „de prostii din astea”. Apoi, cu șapte zile înainte de ceea ce creștinii numesc „sărbătoarea Paștelui”, falsul credincios are o revelație profundă: „coaie, am intrat în săptămâna mare”. Chestie care acționează ca un fel de declanșator spiritual pentru falsul credincios. El o să continue să mintă, să înșele, să se scarpine în fund și să-și bage pwla în oricine și orice, numai că toate acestea vor fi însoțite de pioasele cuvinte: „Doamne, iartă-mă, că suntem în săptămâna mare”. În aceeași perioadă, falsul credincios consideră că e de datoria lui să-ți atragă atenția, cu aproape orice prilej pe care-l găsește nimerit: „ai grijă că te vede Dumnezeu, e săptămâna mare”. Fiind convins, probabil, că în toate celelalte zile ale anului Bărbosul e orb ca o cârtiță bolnavă de cataractă. Dacă înainte de Paști este doar deosebit de evlavios și cu dragoste de Dumnezeu, în perioada dinaintea celeilalte mari sărbători a creștinătătii, Crăciunul, falsul credincios este cuprins subit și de o dorință de nestăvilit de a fi mai bun. Nu că l-ar fi oprit cineva să fie mai bun și până atunci, dar, după cum ziceam, era ocupat să mintă, să înșele, să se scarpine în fund și să-și bage pwla în oricine și orice. Lucruri pe care va continua să le facă, dar cu mult mai multă bunătate. Falsul credincios ține și post. Nu știe de ce o face, nici măcar nu-l interesează, iar dacă-l întrebi ridică din umeri și-ți servește una dintre cele două explicații clasice. Prima, e varianta mai cinstită: „măcar în săptămâna mare am zis să postesc și eu”. Iar a doua e mizeria aia cu „lasă că e bine, măcar se mai purifică organismul”. Ca și cum n-ar putea să și-l „purifice” și-n august sau noiembrie. Cert este că începe să bage în el cantități industriale de pate vegetal, șnițele de soia, brânză tofu, covrigi și cartofi prăjiți. Totul în numele Domnului, desigur. Apogeul spritualității și pioșeniei falsului credincios este atins în noaptea de înviere. Atunci când pleacă spre cea mai apropiată biserică fix cu zece minute înainte de miezul nopții ca să „ia lumină”. La douăsprezece și cinci a luat deja lumină și este înapoi în casă unde începe să baloteze drob, miel, pască, ouă roșii, cozonac și sarmale. Totul în cantitați impresionante, pentru că, să nu uităm, este după măcar o săptămână de post, da? Nici nu s-a ridicat bine de la sfânta masă cu cele cuvenite, nici n-a digerat bine sarmalele, că falsul credincios începe din nou să mintă, să înșele, să înjure, să se scarpine în fund, să-și bage pwla și să-l doară-n cur. Cam atât.

Raluca Ion Mitropolitul Clujului susține sărbătorirea Paștelui ortodox odată cu cel catolic. „Ar fi minunat dacă s-ar reuși acest lucru pentru că celelalte sărbători cu dată fixă le ținem pe stil nou” ieri la ora 13 Andrei Andreicuț Fpto: cluj24.40 Mitropolitul Clujului Andrei Andreicuț susține propunerea ca Biserica Ortodoxă Română să sărbătorească Paștele după calendarul gregorian, odată cu credincioșii catolici și protestanți. Discuția a fost adusă recent în spațiul public de Adrian Papahagi, care a anunțat că va pleda pe lângă Sfântul Sinod al BOR să calculeze și Paștile, nu doar Crăciunul, după calendarul gregorian, astfel încât Învierea Mântuitorului să fie celebrată împreună cu credincioșii din Vest „Trebuie să ne aducem aminte că, în 1922, Biserica Ortodoxă Română (BOR) a trecut pe calendarul gregorian și 4 ani s-au sărbătorit Paștile după Pascalia nouă. Constatând că mai toate țările ortodoxe au rămas cu Paștile pe calendarul vechi, pe calendarul iulian, pentru comuniunea cu ceilalți frați ortodocși, a revenit și BOR la calendarul vechi”, a spus mitropolitul Clujului, citat de cluj24.ro. El a subliniat că sărbătorile cu dată fixă, precum Crăciunul, sunt sărbătorite oricum după calendarul nou. „Sigur ca am dori din tot sufletul să se poată repara calendarul și apreciem demersul profesorului Papahagi. Necazul este că în 1922, demersul corect al Bisericii Ortodoxe a fost judecat așa cum nu trebuie și o minoritate, mai ales din Moldova, s-a despărțit de biserică și sunt acum așa numită Biserică Stilistă. Tare greu este să te lupți cu ignoranța. Ar fi minunat dacă s-ar reuși acest lucru și s-ar trece pe stil nou și cu sărbătorile pascale, pentru că celelalte sărbători cu dată fixă, cum este Crăciunul, le ținem pe stil nou, doar cele legate de Paști le ținem pe stil vechi. Dreapta credință e importantă. Patriarhia Ierusalimului este pe stil vechi, iar noi, ortodocșii, sărbătorim Paștile pe stil vechi, dar sfânta lumină la Ierusalim la aceste Paști pe stil vechi coboară. Eu cred că și dacă am sărbători pe stil nou, și am fi în comuniune cu țările din Vest, eu cred că tot sfânta lumină ar coborî, datorită credinței noastre la Paști. Ne rugăm la Dumnezeu ca acest lucru să se repare”, a spus IPS Andrei citat de cluj24.ro. Patriarhia Română a transmis că soluționarea acestei probleme „ nu este una de natură dogmatică, ci una de unitate inter-bisericească, presupune reînceperea unor consultări între Bisericile Ortodoxe şi decizia unui viitor şi necesar Sinod pan-ortodox”. Vasile Bănescu, purtător de cuvânt al BOR, a precizat că ”raţiunea pentru care Bisericile Ortodoxe care au adoptat în mod firesc calendarul corectat au decis totuşi (în 1927) să sărbătorească în continuare (doar) Paştele împreună cu celelalte Biserici refractare la această îndreptare calendaristică a fost şi este încă păstrarea unităţii ortodoxe în jurul celei mai importante sărbători creştine: Învierea Domnului”..