ATAC TERORIST CHARLIE HEBDO. Firele nu se leagă. Zece semne majore de întrebare
DCNews Team / 09 IAN, 2015 / 10:15
Modul în care s-a desfășurat atacul terorist asupra redacției Charlie Hebdo și mai ales informațiile vehiculate de mass media franceze după tragedie ridică mari semne de întrebare. Fie grupările teroriste și-au schimbat stilul și autoritățile nu se adaptează noii situații, fie exercită o manevră reușită de diversiune.
Între diferite faze ale operațiunii de comando executate miercuri, 7 ianuarie 2015, la redacția Charlie Hebdo, și ceea ce s-a întâmplat ulterior, firele nu se leagă.
1.Inițial, s-a spus că teroriștii au pregătit în amănunt atentatul, că aveau informații din interior și au lovit la punct fix. Mulți s-au mirat că era cunoscută ora ședinței de sumar, ceea ce presupunea observarea țintei, cu săptămâni înainte, ponturi obținute de la apropiații redactorilor etc. Ulterior s-a aflat că au greșit adresa, intrând într-o altă clădire, unde se afla o anexă a redacției. Confuzia este greu de explicat, din perspectiva menționată mai sus.
2.Deși criminalii au pierdut timp prețios căutând intrarea, nimeni nu a dat alarma, iar cei din redacție nu au apucat să se adăpostească. Bărbați cu cagule și arme automate au pendulat între clădiri, ziua în amiaza mare, pe o stradă din Paris, înainte să lanseze atacul criminal. La intrarea în redacție ușa le-a fost deschisă, sub amenințarea armei, de o jurnalistă care se afla în hol.După schimbul de focuri de pe stradă, ar fi trebuit să se ascundă sau să se adăpostească, așa cum au făcut câțiva redactori, care au urcat pe acoperișul clădirii. Nu să stea la intrare.
3.Unii experți în operațiuni de comando au declarat, pe baza imaginilor de la ieșirea din clădire, că bărbații aveau pregătire militară și își stăpâneau perfect emoțiile. Ei nu au risipit gloanțele, trăgând foc cu foc sau serii scurte. Mai mult, în momentul în care se îndreaptă spre polițiștul de pe trotuar, unul dintre cei doi atacatori îl țintește din mers și continuă să alerge. Chiar dacă doar unul țintește în polițist, al doilea îl urmează, apărându-i flancul. Cei doi execută o manevră de asigurare a retragerii, gest ce întărește ipoteza pregătirii militare.Cu toate acestea, ei nu au executat recunoașterea, înainte de atac, greșind adresa.
4.Unuia dintre atacatori îi scapă pantoful, pe care îl recuperează înainte de a se urca în mașina ce a plecat pe străzile Parisului. Cam ridicol să ai arme automate și să nu îți pregătești restul echipamentului, alergând cu un pantof prea larg sau cu șireturi proaste.
5.Teroriștii au fost identificați în seara zilei de miercuri. Au purtat măști, au țintit exact, dar... și-ar fi uitat pașaportul în mașină. Fără această scăpare, poliția nu ar fi avut nicio pistă. Într-un atentat terorist clasic, atacatorul se sacrifică în numele credinței și dispare împreună cu victimele. Protejarea identității nu este importantă. Dacă au mers cu măști la Charlie Hebdo, de ce aveau la ei pașapoartele? Ipoteza ar fi că le aveau pregătite ca să fugă direct peste graniță. Normal ar fi fost să le țină asupra lor. În caz că erau prinși sau cădeau sub gloanțele poliției, oricum nu mai aveau nevoie de pașaport. A le ține în mașină și mai ales a le uita acolo, de emoție, nu arată nici o pregătire temeinică, nici sânge rece.
6. Alt moment când lucrurile nu se leagă este cel al schimbului mașinii. Potrivit presei franceze, criminalii l-ar fi oprit pe un bătrân în trafic, fără a purta mască, l-au obligat să coboare din mașină sub amenințarea armei. Bătrânul le-ar fi cerut voie să își ia câinele de pe bancheta din spate. Nici nervozitate, nici violență. De ce să poarte mască, să tragă în polițistul căzut, apoi să discute politicos cu un martor lăsat în viață?
7. Planul organizat din momentul atacului asupra redacției Charlie Hebdo intră puternic în contradicție cu gesturile ulterioare ale suspecților. Cei doi bărbați, frați, Said Kouachi şi Chérif Kouachi, au încercat să jefuiască, după atentat, o benzinărie. Ei se întorceau spre locul crimei, Paris, dinspre Aisne, în nordul Franţei. De ce s-ar mai fi întors în Paris? Doi bărbați care ucid 12 persoane nu sunt în stare să jefuiască o benzinărie? De ce nu și-au pregătit mijloacele de deplasare, cum de nu au avut câteva sute de euro, dar au avut arme de război? E mult mai dificil de procurat arme automate, decât să faci rost de bani de drum.
8. Presupusul complice al celor doi fraţi, Mourad Hamyd, în vârstă de 18 ani, cumnatul lui Chérif Kouachi, s-a predat în nord-estul Franței, după ce a auzit că "numele lui circulă pe rețelele de socializare". Internauții, colegii ai lui Mourad Hamyd de facultate, spun, însă, pe Twitter, că în timpul atacului, el era în sala de curs. Astel se poate lansa ipoteza că teroriștii au întins o cursă autorităților. Au creat o diversiune cu pașapoartele, orientând forțele de căutare pe o pistă falsă, în vreme ce adevărații criminali s-ar fi refugiat peste graniță.
9.Desfășurarea atacului din Paris arată un alt mod de a acționa. Teroriștii islamici nu fug, ei sunt autorii atacurilor sinucigașe, mor ca martiri. Teroriștii de la Paris nu doar că au fugit, ci au comis multe stângăcii. Atentatul de miercuri încă nu a fost revendicat. Pot exista două explicații: nu a avut cine să-l revendice, pentru că teroriștii sunt lupi singuratici, sau nu se vrea a fi revendicat, pentru a stârni tensiuni, pentru a crea suspiciuni. Nerevendicarea atentatului presupune protejarea atacatorilor. Dacă sunt teroriști care au acționat pe cont propriu, cum și-au procurat armele automate fără a atrage atenția informatorilor poliției?
10. Zvonurile privind localizarea suspecților au dat impresia că aceștia vor fi prinși dintr-o clipă în alta. Orele care s-au scurs lasă loc scenariilor și teoriilor conspirației, scad credibilitatea autorităților. În aceste momente, suspecții sunt localizați în două locuri: fie într-o casă de la 60 de kilometri de Paris, încercuită de forțele de ordine, fie în pădurile de lângă Paris.
NEWS...
CHARLIE HEBDO îi apără pe ROMÂNI de Valls într-un text fabulos
Anca Murgoci / 08 IAN, 2015 / 23:46
Într-un articol apărut în Charlie Hebdo, în septembrie 2012, jurnaliștii le iau apărarea românilor care au fost puși la zid spunându-se despre ei că sunt hoți. Articolul publicat în Charlie Hebdo insistă asupra caracterului rasial pe care îl aveau notele lui Manuel Valls, note prezentate presei în 2012.
"(...) pe vremuri, banditul care fura portofelul unei femei la metrou era numit hoț. Dacă mergem mai departe, un om care abuza o femeie era numit violator. Astăzi, hoțul de buzunare este în primul rând un român sau, dacă vreți precizie, un rom, înainte de a fi un hoț de buzunare! A cunoaște natura delictului este la fel de important precum cunoașterea naționalității infractorului. Bineînțeles... cu condiția ca infractorul să fie de altă naționalitate", scriau jurnaliștii de la Charlie Hebdo în 2012.
"Nu ni se va spune niciodată de un hoț că este breton chiar dacă s-a născut în Brest, că trăiește în Saint-Renan și că a furat din Lanildut. Nu se va spune niciodată de un violator că este francez, nu este o informație de interes. În schimb, dacă presupusul criminal este moldovean, senegalez sau eschimos, vom fi informați imediat.
Chiar dacă statisticile privind etnia sunt interzise în Franța, toată lumea știe - citind Le Parisien - că delincvența în rândul românilor care locuiesc în Franța a crescut cu 69% în doi ani potrivit cifrelor furnizate de Poliție", mai notează jurnaliștii care îl citează pe Manuel Valls cu fraza: "Delincvența română este o realitatea care nu poate fi negată". Ar fi grotesc să negăm "o realitate"... dar mergând mai departe... ce înseamnă această informație primordială? Dacă știm că printre delincvenți se află din ce în ce mai mulți români... la ce ne ajută asta? Ne ajută să rezolvăm problema infracționalității în rândul românilor? Și cum vom face asta? Vom dezvolta produse speciale care vor respinge românii? Ne vom închide granițele?
Legitimând publicarea cifrelor în ceea ce privește delincvența în rândul românilor din Franța... Manuel Valls nu are senzația că face un lucru grav.
(...)
Așadar... când extrema dreaptă ne va spune că va ploua, bufonul de Valls ne va spune că afară e frumos? Nu", au conchis jurnaliștii.
Ce spunea Manuel Valls despre români. De unde a pornit articolul din Charlie Hebdo
"Este o realitate, trebuie s-o constatăm, nu trebuie mai ales s-o negăm. Premierul a subliniat cum fermitatea trebuie aplicată în lupta împotriva delincvenţei, a celei din stradă, dar şi împotriva crimei organizate, când este vorba de exploatarea minorilor, a femeilor, a bărbaţilor, îndeosebi în scopul prostituţiei", declara Manuel Valls.
"Aceasta înseamnă, şi cifrele publicate de Le Parisien sunt pentru a demonstra, că delincvenţa trebuie combătută indiferent de unde provine", adăuga Manuel Valls.
Numărul persoanelor cu cetăţenie română suspectate de fapte de delincvenţă a crescut cu peste 69 la sută între 2009 şi 2011, potrivit statisticilor Direcţiei centrale a poliţiei judiciare (DCPJ) publicate de Le Parisien.
