........asadar, cu o greutate in gat si putin mai in jos, am urcat in trenul, ce avea sa ma duca din Timisoara si pana la Predeal.
Drum lung. Incercam sa-mi imaginez, cam ce-o sa ma astepte. Mai participasem la activitati cu vanatorii de munte dar, numai ca spectator. De fiecare data ,vazandu-i la treaba,nu am putut sa zic decat atat -astia nu-s normali !
Acum, dintr-o data, perspectiva se schimba la 180de grade si ..cateva secunde. Sub comanda acestora ,de-acum trebuia sa-mi perfectionez pregatirea. Sa conduc si sa duc actiuni de lupta in teren muntos!! Vai mama -ma si vedeam agatat pe o cordelina, intr-o surplomba. In sus, piscul muntos, care parca sta sa-ti vina in cap! In jos... ei bine, in jos- abisul. Era deja o problema de optiune personala -in ce directie s-o apuci!!
Noroc cu ..trenul !. Mai lua cate o curba in viteza si zgomot de roti metalice si ..ma trezeam.
Ei na ! N-o fi dracul atat de negru!O voi face si pe asta!.Ma voi descurca!
Seara incepea sa se lase. Trenul gafaind, obosit parca, oprea in gara Predeal .Cu inima indoita, taram dupa mine un geamantan si ma gandeam, in ce directie s-o apuc. Nu reusesc sa ma dezmeticesc bine ca ,se infige in fata mea o dragutica- maruntica si cu o pereche de ochelari pe nasuc .
- Domnu vreti o...masina?
-Da ,papuso.Ai vreuna pe aici, pe aproape?
-Haideti cu mine,zice fata .Pana sa-mi ridic geamantanul , fata disparuse!
Cu pas domol,sa nu ma impiedic,dau ocol garii si intru intr-o mica parcare. Zbarnaie un claxon si fata imi face amical semn cu mana, dintr-o Dacie verde. Ochelarii cu multe dioptrii, erau garantia ca nu gresesc. Pe mine ma claxona.
Imi inghesui geamantanul in portbagajul deschis cu amabilitate,apoi ma instalez in scaunul mortului. Imi tot puneam intrebarea-oare cine va conduce masina? Draguta ,ma trezeste din visare:
- La care cabana va duc?
- In mod normal ,ti-asi raspunde ca, la care doresti!In situatia de fata insa, la... hotelul militar!
-Aha ,ati venit la curs...
- Cum de-ai ghicit asa repede? (in treacat, trebuie spus ca eram in blugi si jaca- tinuta ai in care nu da nimeni doi bani pe tine)
-Apoi, am mai dus vreo 3-4 si tot asa de.... jmecheri!
-Sar"mana domnisoara. Esti maritata? Poti sa-mi lasi un numar de telefon? Poate mergem sa-mi arati si mie care-i cea mai tare cabana de pe aici.
- Da!. Daca aveti nevoie de masina ma sunati aici...
- Sigur ca da,daca oi mai apuca.... Intre timp,ne apropiem de hotel. Apare o ghereta ,din care iese amenitator un sergent. Soferul meu, nici gand sa incetineasca. Baga un claxon si cu doua degete, bate cu autoritate, umarul ei stang. Drept urmare, sergentul se opreste si primesc un salut militaresc, cum nu mai primisem pana acum(in blugi si jaca) .Se infige fata cu Dacia ei verde ,drept in usa hotelului si glasuieste :-Am ajuns!. Sper sa nu va deranjeze faptul ca,nu v-am lasat dincolo de ghereta!!??. Ce sa mai zic? Ma achit onorabil de datorii. Fata face o intoarcere, intr-un nor de praf si imi arunca pe geam:
- Daca mai aveti nevoie de masina sa ma sunati...
Oarecum contrariat si uimit, cat de instruiti sunt si taximetristii pe aici,intru in hotel .Primesc o cheie si un numar de camera . Ajung cu greu pe la etajul 3-4 .In camera, bine instalati,gasesc doi viitori colegi . Prima intrebare din partea lor :.
-De unde esti colega? -Timisoara ,zic eu ,cam fara chef -Oa ,Timisoara,hai sa ne povestesti.! -Dar voi de pe unde?-Moldova -.unul Iasi, altul Focsani.
Moldovenii ,destul de bine incalziti,gramada peste mine
- Timisoreanule , hai ia o gura de aici si povesteste.Cum fu cu revolutia?
- Bine,bine,eu o sa va povestesc din revolutie dar,numai daca si voi imi povestiti ,cum a fost cu Moldova ,Transnistria si alte alea..
S-au mai temperat moldovenii mei si au lasat-o mai moale cu insistentele. Acum, eu cu ce ma durea mai tare:
-Ce ziceti? Ne mananca fripti, padurarii astia ? Mai avem fo sansa sa ne intoarcem intregi acasa?
Liniste deplina. Fiecare se autoevalua si in final,cate unul rabuvnea:
- Fratilor, daca si astia sunt la fel de N.P. ca si caprarii nostrii, am dat de belea.Ne vor gasi la primavara ,odihnind in vre-o rapa cu verdeata ..... Cu aceste ganduri optimiste, adormim bustean.
Dis de dimineata ,ne trezim , ne facem frumosi si din balconul hotelului admiram Clabucetul. Aerul tare cu miros de rasina de brad, ne spargea plamanii. Savuram o cafea si nu puteam sa ne mai oprim din exclamatii-; e nemaipomenit,e fantastic, Toti ajungem la o concluzie:orice si oricat vom patimi-merita, numai pentru a trai o perioada, in acest peisaj de basm.
Coboram hotarati .Pe platoul unitatii, ne regasim cu totii.Vreo 20,catane mature, cu grade si functii onorabile-la noi acasa. Aici, doar cursanti.
Osteni cu experienta,realizam rapid o formatie, dupa inaltime. Delegam comanda celui mai dotat cu ..grade si functii si asteptam sa vina zbirul, cu savarina pe-o ureche.Eram hotarati sa impresionam,sa nu lasam loc de interpretari fata de pregatirea noastra militara. Ne aflam doar, pe teritoriu strain si potential ..periculos.
Apare, domnule!! Savarina,asa cum am mai zis, pe-o ureche. Bocancii maronii, cu ciorapi din bumbac, albi, formand un guler incofundabil, peste . Nu incapea nici-o indoiala.! Era Vanatorul,Padurarul,Zbirul care urma sa ne scoata ficatii ,in urmatoarele doua luni si sa-i serveasca, probabil la masa de dimineata.
Seful nostru,patruns de faptul ca, de el depindea soarta a o gramada de pifani, comanda cu o voce bubuitoare - Plutoooon .........si se infige cu trei pasi de defilare......
-Domnule maior ,plutonul de ofiteri (cu grade mai mari decat ale tale,il sustineam noi in gand)....
Omul nostru ,adica Vanatorul de munte,luat putin pe neasteptate,pare usor descumpanit--
-Haideti domnule ....ce dracu.? Va bateti joc de mine? Seful nostru,inflexibil..... sa-i dea inainte cu raportul....
-Domnilor colegi!Gata, am inteles.Asa se face pe la dvs! Aici, sunt alte reguli. Suntem colegi si ca atare ,fara formatii ostasesti ,fara rapoarte...Suntem colegi, ce naiba?
Ne-am revenit cu greu. Am stricat formatia ,am dat mana, ne-am cunoscut si in cea mai neprotocolara forma de deplasare, ne-am indreptat spre sala de clasa.Aici, probleme de organizare, specifice unui curs de profil.
De a doua zi, au inceput iesirile in teren. Nu voi insista pe ceia ce faceam. Vreau sa spun insa, ca Don profesor se straduia sa vedem tot ce-i mai frumos prin Predeal. Ma refer la frumusetile naturale. Era criza de carburant. Don. profesor, scotea masina (nu am idee cum realiza) si ne ducea pana la baza muntelui. Acolo, ne astepta. Noi, o luam la picior si urcam, sus,sus , unde era programata sedinta de pregatire. Vedeam grija in tot ceea ce era legat de noi .Sa nu patim ceva ,sa nu ne ratacim,accidentam... Era o atmosfera de vis. Nu realizam ca suntem la un curs .Natura era de o frumusete aparte . Peste tot numai brad.Doua luni nu am vazut alt arbore. Brad si iarasi brad. Am facut si un pic de alpinism. Am inceput cu- stanca prostului - din cazarma . Cine a mai trecut pe acolo si-o va aminti, cu siguranta. Am executat si trageri reale, in poligon de munte. Am avut ocazia sa demonstram ca, stim si noi cate ceva
Ca de obicei, ce-i bun si frumos se termina repede. A venit si vremea despartirii. Don profesor, nu ne-a lasat nici atunci. A facut rost de masina si pe grupuri ,in functie de tren, ne-a condus personal pana la gara.Am ramas impresionat. I-am multumit atunci, ii multumesc si acum lui si tuturor VANATORILOR DE MUNTE DIN PREDEAL
Drum lung. Incercam sa-mi imaginez, cam ce-o sa ma astepte. Mai participasem la activitati cu vanatorii de munte dar, numai ca spectator. De fiecare data ,vazandu-i la treaba,nu am putut sa zic decat atat -astia nu-s normali !
Acum, dintr-o data, perspectiva se schimba la 180de grade si ..cateva secunde. Sub comanda acestora ,de-acum trebuia sa-mi perfectionez pregatirea. Sa conduc si sa duc actiuni de lupta in teren muntos!! Vai mama -ma si vedeam agatat pe o cordelina, intr-o surplomba. In sus, piscul muntos, care parca sta sa-ti vina in cap! In jos... ei bine, in jos- abisul. Era deja o problema de optiune personala -in ce directie s-o apuci!!
Noroc cu ..trenul !. Mai lua cate o curba in viteza si zgomot de roti metalice si ..ma trezeam.
Ei na ! N-o fi dracul atat de negru!O voi face si pe asta!.Ma voi descurca!
Seara incepea sa se lase. Trenul gafaind, obosit parca, oprea in gara Predeal .Cu inima indoita, taram dupa mine un geamantan si ma gandeam, in ce directie s-o apuc. Nu reusesc sa ma dezmeticesc bine ca ,se infige in fata mea o dragutica- maruntica si cu o pereche de ochelari pe nasuc .
- Domnu vreti o...masina?
-Da ,papuso.Ai vreuna pe aici, pe aproape?
-Haideti cu mine,zice fata .Pana sa-mi ridic geamantanul , fata disparuse!
Cu pas domol,sa nu ma impiedic,dau ocol garii si intru intr-o mica parcare. Zbarnaie un claxon si fata imi face amical semn cu mana, dintr-o Dacie verde. Ochelarii cu multe dioptrii, erau garantia ca nu gresesc. Pe mine ma claxona.
Imi inghesui geamantanul in portbagajul deschis cu amabilitate,apoi ma instalez in scaunul mortului. Imi tot puneam intrebarea-oare cine va conduce masina? Draguta ,ma trezeste din visare:
- La care cabana va duc?
- In mod normal ,ti-asi raspunde ca, la care doresti!In situatia de fata insa, la... hotelul militar!
-Aha ,ati venit la curs...
- Cum de-ai ghicit asa repede? (in treacat, trebuie spus ca eram in blugi si jaca- tinuta ai in care nu da nimeni doi bani pe tine)
-Apoi, am mai dus vreo 3-4 si tot asa de.... jmecheri!
-Sar"mana domnisoara. Esti maritata? Poti sa-mi lasi un numar de telefon? Poate mergem sa-mi arati si mie care-i cea mai tare cabana de pe aici.
- Da!. Daca aveti nevoie de masina ma sunati aici...
- Sigur ca da,daca oi mai apuca.... Intre timp,ne apropiem de hotel. Apare o ghereta ,din care iese amenitator un sergent. Soferul meu, nici gand sa incetineasca. Baga un claxon si cu doua degete, bate cu autoritate, umarul ei stang. Drept urmare, sergentul se opreste si primesc un salut militaresc, cum nu mai primisem pana acum(in blugi si jaca) .Se infige fata cu Dacia ei verde ,drept in usa hotelului si glasuieste :-Am ajuns!. Sper sa nu va deranjeze faptul ca,nu v-am lasat dincolo de ghereta!!??. Ce sa mai zic? Ma achit onorabil de datorii. Fata face o intoarcere, intr-un nor de praf si imi arunca pe geam:
- Daca mai aveti nevoie de masina sa ma sunati...
Oarecum contrariat si uimit, cat de instruiti sunt si taximetristii pe aici,intru in hotel .Primesc o cheie si un numar de camera . Ajung cu greu pe la etajul 3-4 .In camera, bine instalati,gasesc doi viitori colegi . Prima intrebare din partea lor :.
-De unde esti colega? -Timisoara ,zic eu ,cam fara chef -Oa ,Timisoara,hai sa ne povestesti.! -Dar voi de pe unde?-Moldova -.unul Iasi, altul Focsani.
Moldovenii ,destul de bine incalziti,gramada peste mine
- Timisoreanule , hai ia o gura de aici si povesteste.Cum fu cu revolutia?
- Bine,bine,eu o sa va povestesc din revolutie dar,numai daca si voi imi povestiti ,cum a fost cu Moldova ,Transnistria si alte alea..
S-au mai temperat moldovenii mei si au lasat-o mai moale cu insistentele. Acum, eu cu ce ma durea mai tare:
-Ce ziceti? Ne mananca fripti, padurarii astia ? Mai avem fo sansa sa ne intoarcem intregi acasa?
Liniste deplina. Fiecare se autoevalua si in final,cate unul rabuvnea:
- Fratilor, daca si astia sunt la fel de N.P. ca si caprarii nostrii, am dat de belea.Ne vor gasi la primavara ,odihnind in vre-o rapa cu verdeata ..... Cu aceste ganduri optimiste, adormim bustean.
Dis de dimineata ,ne trezim , ne facem frumosi si din balconul hotelului admiram Clabucetul. Aerul tare cu miros de rasina de brad, ne spargea plamanii. Savuram o cafea si nu puteam sa ne mai oprim din exclamatii-; e nemaipomenit,e fantastic, Toti ajungem la o concluzie:orice si oricat vom patimi-merita, numai pentru a trai o perioada, in acest peisaj de basm.
Coboram hotarati .Pe platoul unitatii, ne regasim cu totii.Vreo 20,catane mature, cu grade si functii onorabile-la noi acasa. Aici, doar cursanti.
Osteni cu experienta,realizam rapid o formatie, dupa inaltime. Delegam comanda celui mai dotat cu ..grade si functii si asteptam sa vina zbirul, cu savarina pe-o ureche.Eram hotarati sa impresionam,sa nu lasam loc de interpretari fata de pregatirea noastra militara. Ne aflam doar, pe teritoriu strain si potential ..periculos.
Apare, domnule!! Savarina,asa cum am mai zis, pe-o ureche. Bocancii maronii, cu ciorapi din bumbac, albi, formand un guler incofundabil, peste . Nu incapea nici-o indoiala.! Era Vanatorul,Padurarul,Zbirul care urma sa ne scoata ficatii ,in urmatoarele doua luni si sa-i serveasca, probabil la masa de dimineata.
Seful nostru,patruns de faptul ca, de el depindea soarta a o gramada de pifani, comanda cu o voce bubuitoare - Plutoooon .........si se infige cu trei pasi de defilare......
-Domnule maior ,plutonul de ofiteri (cu grade mai mari decat ale tale,il sustineam noi in gand)....
Omul nostru ,adica Vanatorul de munte,luat putin pe neasteptate,pare usor descumpanit--
-Haideti domnule ....ce dracu.? Va bateti joc de mine? Seful nostru,inflexibil..... sa-i dea inainte cu raportul....
-Domnilor colegi!Gata, am inteles.Asa se face pe la dvs! Aici, sunt alte reguli. Suntem colegi si ca atare ,fara formatii ostasesti ,fara rapoarte...Suntem colegi, ce naiba?
Ne-am revenit cu greu. Am stricat formatia ,am dat mana, ne-am cunoscut si in cea mai neprotocolara forma de deplasare, ne-am indreptat spre sala de clasa.Aici, probleme de organizare, specifice unui curs de profil.
De a doua zi, au inceput iesirile in teren. Nu voi insista pe ceia ce faceam. Vreau sa spun insa, ca Don profesor se straduia sa vedem tot ce-i mai frumos prin Predeal. Ma refer la frumusetile naturale. Era criza de carburant. Don. profesor, scotea masina (nu am idee cum realiza) si ne ducea pana la baza muntelui. Acolo, ne astepta. Noi, o luam la picior si urcam, sus,sus , unde era programata sedinta de pregatire. Vedeam grija in tot ceea ce era legat de noi .Sa nu patim ceva ,sa nu ne ratacim,accidentam... Era o atmosfera de vis. Nu realizam ca suntem la un curs .Natura era de o frumusete aparte . Peste tot numai brad.Doua luni nu am vazut alt arbore. Brad si iarasi brad. Am facut si un pic de alpinism. Am inceput cu- stanca prostului - din cazarma . Cine a mai trecut pe acolo si-o va aminti, cu siguranta. Am executat si trageri reale, in poligon de munte. Am avut ocazia sa demonstram ca, stim si noi cate ceva
Ca de obicei, ce-i bun si frumos se termina repede. A venit si vremea despartirii. Don profesor, nu ne-a lasat nici atunci. A facut rost de masina si pe grupuri ,in functie de tren, ne-a condus personal pana la gara.Am ramas impresionat. I-am multumit atunci, ii multumesc si acum lui si tuturor VANATORILOR DE MUNTE DIN PREDEAL
