L.M.-isti indragostiti !! *****************************************************************************************************by Tiger-two

Mihai Eminescu în 1869, la Viena
Naștere	15 ianuarie 1850 Mihai Eminescu - Împărat şi Proletar Pe banci de lemn, în scunda taverna mohorâta, Unde patrunde ziua printre feresti murdare, Pe lânga mese lunge, statea posomorâta, Cu fete-ntunecoase, o ceata pribegita, Copii saraci si sceptici ai plebei proletare. Ah! - zise unul - spuneti ca-i omul o lumina Pe lumea asta plina de-amaruri si de chin? Nici o scânteie-ntr-însul nu-i candida si plina, Murdara este raza-i ca globul cel de tina, Asupra carui dânsul domneste pe deplin. Spuneti-mi ce-i dreptatea? - Cei tari se îngradira Cu-averea si marirea în cercul lor de legi; Prin bunuri ce furara, în veci vezi cum conspira Contra celor ce dânsii la lucru-i osândira Si le subjuga munca vietii lor întregi. Unii plini de placere petrec a lor viata, Trec zilele voioase si orele surâd. În cupe vin de ambra - iarna gradini, verdeata, Vara petreceri, Alpii cu fruntile de gheata - Ei fac din noapte ziua s-a zilei ochi închid. Virtutea pentru dânsii ea nu exista. Însa V-o predica, caci trebui sa fie brate tari, A statelor greoaie care trebuie-mpinse Si trebuiesc luptate razboaiele aprinse, Caci voi murind în sânge, ei pot sa fie mari. Si flotele puternice s-armatele faloase, Coroanele ce regii le pun pe fruntea lor, S-acele milioane, ce în gramezi luxoase Sunt strânse la bogatul, pe cel sarac apasa, Si-s supte din sudoarea prostitului popor. Religia - o fraza de dânsii inventata Ca cu a ei putere sa va aplece-n jug, Caci de-ar lipsi din inimi speranta de rasplata, Dupa ce-amar muncirati mizeri viata toata, Ati mai purta osânda ca vita de la plug? Cu umbre, care nu sunt, v-a-ntunecat vederea Si v-a facut sa credeti ca veti fi rasplatiti... Nu! moartea cu viata a stins toata placerea -(1850-01-15) Ipotești sau Botoșani
Deces	15 iunie 1889 (39 ani) București
Profesie	poet, jurnalist
Naționalitate	român

                                                        Locatia;Pamant
                                              Tara;Romania:
                                        Destinatia;Liceul Militar"Stefan cel Mare"
        

               Sunt elev al anului IV,sarguincios la invatatura,locul 5-6 din clasa mea de 33 de elevi eminenti. Daca la invatatura sunt printre cei buni , in domeniul relatiilor cu fetele nu ma prea pot lauda                                   .Am cunoscut mai multe fete dulci-dulci dar,din pacate , nu sunt multumit de niciuna!!  Ca sa fiu sincert ,cand plecam in vacanta noi avem parte de fetele  la care nu se prea inghesuisera  "civilii"!! In nemernicia lor, astia au cam acaparat tot  ce era de nota 8 -9 -10!! Colac peste pupaza, nici eu nu eram prea..aratos! Brunetel si cam maruntel, la 1,70 nu prea ma bagau in seama adolescentele! Ele  trageau cu pleoapa la  smecherasii de cartier, bine vazuti in gastile lor! Eu -  "mister nobody'.!!
..                      .Dar , cu certitudine azi, va rasari Soarele si pe strada mea !!

                




  Incepand cu acest an, vom avea clase de fete si in liceul militar..!!!.Peste o ora va fi festivitatea de deschidere! Tremur tot,sunt emotionat, nu-mi vine sa cred!! .M-am trezit cu mult inainte de desteptare,am stat o ora la baie, am facut dus , m-am dichisit,am dat cu un tub de spray........     Oare cum voi fi privit de fete ? Le-am vazut ieri in uniforma mea draga, parca erau niste ingeri evadati din ceruri !!  

                  Doamneee...ce frumoase sunt !! Uite ca nu toate sunt inalte,am ochit vreo cateva "tabachere" care sunt pe masura mea ! Vreau sa le cunosc pe toate,sa ma imbete cu parfumul lor!  Diseara la bal, le voi cunoaste cu siguranta !     Deja incepe sa ma roada invidia pe colegii mei, mai aratosi si cu trecere la fete!   

                    Sper sa nu fie egoisti si sa nu se atinga de cele care corespund  ....dimensiunilor mele. Am invatat pe de rost,versuri interesante si cuvinte de duh!  De, e musai sa fac impresie,fetele sa cada pe spate!!.Stiu o multime de bancuri ,dar sunt prea porcoase!  Ma pot astepta cel mult la doua perechi de palme!! Regimul dur de pana acum, nu ne-a cizelat. Oare cum o fi , sa fii sarutat de un asemenea inger ? Cred ca as lesina ,sau as pluti printre nori....!!!Dar,nu cred ,sunt cam ghinionist , firar sa fie!!
                      Ba nu, nici vorba ,o sa fiu curajos, indraznet si o sa le cuceresc .......
Suna trompeta pentru adunare. Pe platou este forfota mare ,elevii s-au separat de parinti si la compania noastra s-a alaturat un pluton de fete ..Ce fete?    Niste zeite in uniforme de "nasturasi"  Cred ca visez,il rog pe colegul de langa mine sa-mi spuna daca sunt treaz si daca este adevarat!!    Nu aud ce-mi raspunde..
"Companie v-aliniati"-striga  Lt. Tudor ,  loctiitorul cdt de companie.......
                                            




     ________________________________________va urma tigri2

Beyoncé - Crazy In Love (Live)

De ce veneau străinii să înveţe să schieze în România ?!

Meserie. Până la sfârşitul anilor '90, şcoala de schi de la Poiana Braşov era recunoscută pe plan internaţional

12 Ianuarie 2012

De ce veneau străinii să înveţe să schieze în România

vezi articol

 

• 
  
• Facebook
• Mixx
• MySpace

de DAN GHEORGHE

A fost o vreme când primii fulgi de zăpadă marcau începutul unui „an şcolar" cu totul special în România, pe parcursul sezonului rece. Cursanţii invadau staţiunile montane, iar lecţiile se desfăşurau pe pârtiile de schi. Ţara noastră era destinaţia preferată de mii de olandezi, germani şi englezi care veneau la noi să înveţe să schieze, în anii '70, '80, '90, ştiindu-se că aici exista o şcoală de schi foarte bine cotată pe plan mondial.

 "Instructorii români s-au remarcat în toată lumea pentru că ofereau, în primul rând, siguranţă cursanţilor. Instructorii noştri creează o atmosferă relaxată în timpul lecţiilor, nu există nici un moment o stare de tensiune", ne-a spus Emil Fărcăşanu. L-am întâlnit pe acest om la Poiana Braşov. E şeful şcolii de schi de aici. În acest loc lucrează încă din 1979. Tradiţia locală a şcolii de schi datează încă din 1968. „Unul dintre promotorii acestei şcoli a fost Romeo Samur", povesteşte interlocutorul nostru. Emil s-a născut la Braşov. A urcat pe munte de la 6 ani. A fost campion naţional la alpinism. A făcut parte şi din lotul de schi al României, la juniori.
Iar de la 19 ani a devenit instructor de schi. La şcoala de schi intrau cu precădere foştii sportivi de performanţă din acest domeniu. Un alt criteriu important de selecţie era să cunoşti una sau două limbi străine. Dacă erai admis, după examenul teoretic şi practic, urma o perioadă de o lună în care făceai cunoştinţă cu metodica predării schiatului. Cu atât mai mult cu cât te adresai, ca instructor, turiştilor, oameni de toate vârstele, care doreau să înveţe mişcările elementare de alunecare pe omăt - mers alternativ, împingere simultană, ridicarea din căzătură, întoarcerea pe loc, urcarea oblică, în foarfecă sau în trepte, trecerea de la poziţia de urcuş la cea de coborâre, poziţia de coborâre directă sau oblică, plugul, ocolirea din plug, trecerea peste denivelări, paşi succesivi spre deal, arcuirea. Ni se prezintă un manual care descrie metodica învăţării schiatului, materialul fiind elaborat de Asociaţia Naţională a Ghizilor Instructori Sportivi din Turism. Există mai multe „clase", de la unu la cinci, în care sunt grupaţi cursanţii - iniţiere, începători, avansaţi, buni schiori şi perfecţionaţi.
900 de cursanţi pe săptămână, în iarna 1988-1989
Şcoala de schi de la Poiana Braşov avea 150 de instructori în 1979. Emil ne povesteşte că în perioada aceea veneau la cursuri câte 400 sau chiar 500 de învăţăcei pe săptămână. Fiecare instructor avea în propria „clasă" opt cursanţi. Ca „elev", aveai nevoie de şase zile, cât ţinea fiecare modul în parte - câte patru ore pe zi -, pentru a învăţa cel puţin mişcările elementare, să te poţi descurca pe „pârtia albastră", de dificultate moderată. „Pe atunci, doar 1% din turiştii din Poiană erau români, restul - din alte ţări. Veneau grupuri organizate. România era cunoscută ca destinaţie pentru şcolile de schi", rememorează Emil. Printre operatorii de turism internaţionali care aduceau străini în ţara noastră erau Thomas Cook, Neilson şi Inghams. „Sunt tour-operatori de anvergură pe plan mondial, ca Thomas Cook, care asigură vacanţe, în diverse zone de pe glob, pentru câteva milioane de turişti pe sezon", ne explică Emil.
„Dacă la noi în Poiană se cazau, de pildă, 2.000 de turişti, 1.800 participau la cursurile de schi", spune interlocutorul nostru. Astfel, pachetul turistic - cazare, masă şi lecţii - costa 400 de dolari pentru o săptămână. Emil îşi aminteşte iarna 1988-1989 drept cel mai aglomerat sezon în Poiana Braşov - atunci au fost nu mai puţin de 11.600 de turişti străini. „Aceea a fost perioada în care la şcoala de schi aveam câte 900 de cursanţi pe săptămână", zice bărbatul. Primele lecţii de schiat începeau pe pârtia Bradul, iar din a patra zi a cursului se trecea pe pârtia Postăvarul. Dacă e să facă un calcul estimativ, din 1979 până în 2008, Emil Fărcăşanu apreciază că în aproape 30 de ani au trecut pe aici mai mult de 200.000 de „elevi", majoritatea străini. Ritmul de până în 400 de cursanţi pe săptămână s-a păstrat şi după 1990, în Poiană. Au fost aici învăţăcei şi de 4 ani, dar şi octogenari. De remarcat că trei ani la rând au fost aduşi de peste hotare nevăzători care doreau să simtă adrenalina pârtiei. „Cu ei a fost mai greu. Dar ne-am adaptat modul de predare şi am reuşit să-i învăţăm regulile elementare", adaugă Emil.
Instructorii români predau azi în străinătate
Dar astfel de „ani şcolari" s-au încheiat în România, în condiţiile în care ţara noastră are în ziua de azi o mare problemă, încă neremediată, legată de lipsa infra­structurii pentru sporturile de iarnă. Statisticile oficiale nu mai au nevoie de comentarii - domeniul schiabil din România este reprezentat de numai 116 kilometri. Ca o comparaţie, sunt staţiuni montane din Austria şi Franţa care au fiecare câte 180 de kilometri de pârtii. Ceea ce se ştie este că România are 130 de pârtii, în 17 judeţe, majoritatea cu lungimea de sub un kilometru. Cele mai multe se află la altitudini joase, unde omătul nu rezistă mult timp. Ca urmare, la noi se întâmplă, de câţiva ani încoace, un alt fenomen, ca dovadă că instructorii noştri de schi nu şi-au pierdut renumele - sunt invitaţi pe pârtiile altor ţări, mai ales în Austria, să predea acolo lecţii de profil.

Traian Băsescu - de la insurgent la factor stabilizator !

10 Ianuarie 2012

Traian Băsescu - de la insurgent la factor stabilizator

 Inchide

• Linkedin
• Digg
• Facebook
• Mixx
• ySpace

de TOM GALLAGHER

Fie că-i place sau nu, brandul lui Traian Băsescu de veritabil maestru al dezbinării s-ar putea eroda în curând. Peste politica autohtonă se va aşterne un calm nescontat din clipa în care partidele se vor convinge că şeful de stat a renunţat să mai aspire la rolul de arhitect al unei noi ordini politice - una în care influenţa postcomuniştilor să fie drastic diminuată, dacă nu chiar anihilată. Probabil că preşedintele va fi realizat de-a lungul anilor că aproape toţi jucătorii de pe scena politică dâmboviţeană sunt postcomunişti - doar că unii se demonstrează mai nepătaţi şi, ca atare, mai potriviţi pentru competiţia politică decât alţii.

Cum performanţa sa cea mai notabilă rămâne supravieţuirea într-un mediu politic ostil graţie unei voinţe impresionante, dar şi a unei considerabile doze de noroc, aspectul va fi condus - vrând-nevrând - la creşterea credibilităţii prezidenţiale în ochii nesentimentalilor actori politici de toate culorile. În România zilelor noastre, factorul personal a ajuns să conteze mai mult ca oricând, pe când diferenţele ideologice abia mai joacă un rol în cadrul disputelor politice sau a genezei lor. Relaţia lui Traian Băsescu cu propriul partid, PDL, oglindeşte perfect schimbările profilului psiho-politic al preşedintelui. Autocratul de altădată s-a transformat într-un lider pragmatic şi dispus să delege tot mai multă autoritate. A renunţat de ceva vreme la pretenţia ca toată lumea să sară pentru a-i executa ordinele. A devenit mai aşezat, aducând uneori a patriarh - şi, în context românesc, a pastişă infinit mai reuşită a lui Deng Xiaoping decât Ion Iliescu. Şi-a folosit autoritatea mai cumpătat şi rar - lăsându-i, cel puţin aparent, premierului Boc un spaţiu de manevră suficient de generos, iar partidului respectul de sine în pofida variilor dispute cu vechea gardă sau a muştruluielii ocazionale trase câtorva oi negre din partid. Pentru o formaţiune care a implementat măsuri dure de austeritate, fiind zguduită, în plus, de câteva mari scandaluri de corupţie, PDL continuă să se prezinte într-o formă neaşteptat de bună, chiar dacă nu a reuşit încă să câştige cine ştie ce teren în sondajele de opinie.
Pe parcursul sărbătorilor de iarnă, preşedintele a avut grijă să empatizeze cu doi foşti rivali pedelişti - care cu un an în urmă polarizaseră serios PDL. A decis să fie alături de premier cu ocazia ceremoniei de înmormântare a tatălui acestuia, deşi protocolul nu impunea prezenţa sa. Iar noaptea dintre ani a petrecut-o alături de noul şef al Senatului, Vasile Blaga - când, potrivit presei româneşti, s-a şi oficializat împăcarea dintre vechii şi noii grei ai PDL.
Este limpede că în prezent se lucrează de zor la strategii de campanie menite să pregătească partidul fizic şi psihic pentru duelul electoral de la finele anului. Iar în acest context se va fi ajuns, probabil, la concluzia că o campanie eficace este greu realizabilă în condiţiile în care o serie de granzi locali proprii trăiesc sub ameninţarea sabiei DNA. S-ar mai putea concluziona că, în mod ironic, deformatul sistem judiciar românesc este mai degrabă dispus să condamne nişte peşti mici sau mijlocii din PDL decât peştii mari din PSD. „Animalul politic" Traian Băsescu pare a avea între timp o dilemă reală în privinţa relaţiei sale cu DNA - instituţie cu o aură mai ascetică şi un rol oarecum analog iezuiţilor în interiorul Bisericii Catolice. Cu peste 250 de ani în urmă, militantismul acestora a dus, într-un final, la interzicerea ordinului de către cucernicii monarhi din mai multe ţări. Similar, preşedintele poate fi conchis, tacit, că fostul său rol de gladiator dispus să înfigă sabia în orice structură a puterii cu semne de corupţie a devenit redundant, urmând să aplice, de-acum, instituţiilor infestate un tratament mai blând şi mai puţin invaziv. Atât alegerea succesorului procurorului-şef al DNA, Daniel Morar, cât şi momentul ales pentru schimbarea acestuia vor lămuri electoratul asupra rolului ce urmează să-i revină DNA pe viitor.
În pofida invariabilelor vociferări ale liderilor USL, destui politicieni cu experienţă din rândurile opoziţiei s-au obişnuit să coexiste cu actualul locatar al Cotrocenilor, chiar dacă nu se dau în vânt după el. Din punctul de vedere al USL, potenţiala transformare a preşedintelui într-un factor de stabilitate pe scena politică autohtonă reprezintă, în special în vremuri de criză europeană, un veritabil coşmar. Astfel se explică şi interminabilul şir de ameninţări şi insulte ale celor doi co-monarhi ai opoziţiei. Militantismul lor vid nu va atrage însă nici actorii politici neafiliaţi - care preferă lideri pragmatici, nu vindicativi şi capricioşi - şi nici segmentul electoratului urban încă indecis, sătul de atâtea verbiaje. Nu în ultimul rând, USL mai are o problemă majoră: nici unul dintre acoliţii lui Ponta prezenţi în spaţiul public - şi numărul lor este relativ mic - nu are carisma şi flair-ul necesare unui om politic de anvergură, astfel că gaşca este departe de a reprezenta un real câştig pentru Uniune. În planul vechii gărzi, Adrian Năstase este preocupat să-şi facă intrarea în cărţile de istorie pe post de blogger şi conferenţiar la varii evenimente. Liviu Dragnea a renunţat să mai încerce spălarea imaginii sale de baron controversat şi personaj cu potenţial diviziv în interiorul partidului, pe când Dan Şova a reuşit mai degrabă să-şi întărească imaginea de avocat mercantil decât să o atenueze.
Ca de obicei, Traian Băsescu este un mare norocos din punct de vedere al adversarilor. După un prim mandat cu realizări relativ modeste, rămâne însă de văzut dacă măcar în cel de-al doilea doreşte să obţină o serie de schimbări palpabile sau se mulţumeşte cu consolidarea autorităţii sale asupra lumii politice autohtone.  

Tom Gallagher este politolog britanic. Volumul său cel mai recent despre România este „Deceniul pierdut al României: Mirajul integrării europene după anul 2000".

Bugetarii pot pierde salariile câștigate în instanță

Autor:  Virgil Burlă,  Cristian Şt. Vasilcoiu

DECIZIE MODEL. Judecătorii de la Strasbourg au decis că, atunci când interesul public o impune, statul poate micşora salariile bugetarilor.

Sursa: Foto: Reuters

Procurorul general al României, Laura Codruţa Kovesi, ia în calcul promovarea unui recurs în interesul legii, la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în vederea aplicării hotărârii Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO), prin care s-a stabilit că reducerile salariale de 25% din sectorul bugetar sunt legale.
Admiterea recursului ar însemna unificarea practicii judiciare, în instanţele româneşti, în cazurile bugetarilor care contestă Legea 118/2010, prin care s-a hotărât diminuarea salarială de 25%.
Decizia procurorului general survine unei hotărâri a CEDO, din decembrie 2011, în care se specifică: "Revine statului, să stabilească, de o manieră discreţionară, ce beneficii trebuie plătite angajaţilor săi din bugetul de stat. Statul poate dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plăţii unor astfel de beneficii prin modificări legislative corespunzătoare".

Motivaţia Curţii Europene
Judecătorii de la Strasbourg au motivat că interesul public primează, mai ales că este vorba despre restabilirea echilibrului bugetar naţional.
"Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat neîncălcarea de către Statul român a dispoziţiilor articolului 1 din Protocolul Adiţional nr. 1 la Convenţie, sub aspectul reducerii cu 25% a salariilor, ca ur­mare a aplicării Legii nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările şi com­pletările ulterioare. Curtea (...) recunoaşte statului o largă marjă de apreciere în a alege modalităţile de punere în aplicare şi pentru a stabili dacă şi consecinţele lor sunt justificate de interesul public, de scopul realizării obiectivului legii în cauză", au explicat judecătorii de la Strasbourg.
Soluţii contradictorii, în ţară
Hotărârea a fost pronunţată într-o cauză intentată statului român de doi angajaţi ai Primăriei Chişineu Criş, cărora şi Tribunalul Arad şi Curtea de Apel Timişoara le respinseseră, anterior, definitiv şi irevocabil, aceeaşi solicitare.
Practic, CEDO a declarat inadmisibile cererile introduse de Felicia Mihăieş şi Adrian Gavril Senteş, împotriva României.
Nu toate instanţele româ­neşti au adoptat, însă, aceeaşi soluţie, mii de litigii intentate de bugetari, împotriva reducerilor salariale de 25%, prevăzute de Legea 118/2010, fiind câştigate de aceştia. Pe lângă faptul că instanţele româneşti vor trebui să ţină cont, pe viitor, de hotărârea CEDO, situaţia va trebui reglementată, motiv pentru care Laura Codruţa Kovesi ia în calcul promovarea recursului în interesul legii.
Astfel, practica judiciară ar fi unificată cu decizia CEDO şi nu s-ar mai crea discrepanţe între salariile primite de bugetarii angajaţi pe aceeaşi funcţie, dar care fie nu au acţionat statul în in­stanţă, fie au pierdut litigiile.

"Revine statului să stabilească, de o manieră discreţionară, ce beneficii trebuie plătite angajaţilor săi (...).“
Hotărâre CEDO

UNIFICARE. Procurorul general ia în calcul promovarea
unui recurs în interesul legii Foto: Răzvan Vălcăneanţu

PERICLITAREA ACORDULUI CU FMI
Nota de plată: 9 miliarde de lei, adică efort bugetar de 2% din PIB
Instanţele româneşti de judecată au dat câştig de cauză pentru zeci de mii de bugetari români, care au contestat Legea 118/2010.
Nota de plată astfel servită Guvernului se apropie de nouă
miliarde de lei (aproximativ două miliarde de euro), adică aproape 2% din PIB. Iar cifrele sunt aferente lunii octombrie a anului 2011, atunci când a fost făcută ultima centralizare.
Aşadar, nu este exclus ca suma să mai fi crescut în ultimele trei luni, dacă luăm în calcul faptul că, spre exemplu, în primul trimestru al lui 2011 au fost câştigate procese prin care s-a dispus restituirea a 530 de milioane de lei. Iar suma ar fi putut fi şi mai mare dacă unele instanţe nu ar fi respins, la rândul lor, mii de cereri similare ale unor bugetari.
Dacă statul ar fi achitat, pe loc, aceşti bani ar fi fost pus în pericol însăşi acordul încheiat cu Fondul Monetar Internaţional (FMI), care prevede un deficit bugetar de maximum 3%. Motiv pentru care Parlamentul României a decis, prin lege, ca sumele câştigate în instanţă să fie plătite eşalonat, până în 2016.
Odată cu hotărârea CEDO din cauzele Felicia Mihăieş şi Adrian Gavril Senteş împotriva României, dar şi dacă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ar admite preconizatul recurs în interesul legii al procurorului general, astfel de situaţii nu vor mai fi posibile.

POZIŢIE 
Europarlamentarul Monica Macovei acuză ipocrizia politicienilor rău intenţionaţi, care au susţinut sesizarea instanţei internaţionale în dosarul aşa numitelor "tăieri ilegale de salarii".
Monica Macovei publică pe blogul personal decizia CEDO prin care cererile a doi fun­c­ţionari dintr-o primărie au fost declarate inadmisibile. Judecătorii europeni au considerat că tăierile salariale cu 25 % ale Guvernului respectă protecţia proprietăţii.
Salariul nu este un bun câştigat
În prealabil, alţi judecători de la Timişoara au susţinut că nu poate fi acreditată ideea că salariul este un bun câştigat, respingând cererile celor doi angajaţi ai primăriei.
"Prin această decizie, CEDO (...) a constat că, prin reducerile salariale, statul român nu a încălcat drepturile omului şi că nu există vreun drept statuat de Convenţie de a primi o anumită sumă de bani ca salariu. Sunt amintite, de altfel, alte două decizii CEDO în care se precizează că este la latitudinea statului să determine ce sume vor fi plătite angajaţilor săi din bugetul de stat. Statul poate introduce, suspenda sau anula plata unor asemenea sporuri, facând modificările legislative necesare (...)politica salarială a personalului bugetar este atributul exclusiv al statului", arată Macovei pe blogul personal.
Politicienii populişti au profitat
Fostul ministru al Justiţiei mai notează: "convenţia nu conferă dreptul de a continua să primeşti un salariu într-un anume cuantum". În aceeaşi intervenţie, Macovei acuză populismul politicienilor din opoziţie care, nu au pierdut nicio ocazie de a susţine în intervenţii publice că reducerea salariilor cu o pătrime reprezintă o încălcare a drepturilor omului.
Năstase ar fi vrut ca PSD să sesizeze CEDO
Nominalizat este fostul premier Adrian Năstase care, în cadrul unei emisiuni televizate, a invocat posibilitatea ca PSD să sesizeze CEDO în legătură cu diminuarea cu 25 la sută a veniturilor bugetarilor. "Prin ne­şti­inţă sau minciună, aceşti politicieni au creat, în mod ires­­ponsabil, speranţe false românilor şi i-au provocat într-un context sensibil care presupune măsuri dureroase, însă necesare", mai arată eu­ro­parlamentarul Monica Macovei.

Decizie Fostul ministru al Justiţiei acuză politicienii opoziţiei
că au creat, deliberat, false aşteptări Foto: Vlad Stănescu

"Politica salarială a bugetarilor este atributul statului."
Monica Macovei europarlamentar PDL
HOTĂRÂRE
Cum a dat CEDO dreptate statului
Cei doi angajaţi ai Primăriei Chi­şi­neu Criş s-au adresat iniţial judecătorilor din ţară. Pe 21 iunie 2010, la Curtea de Apel Timişoa­ra, ei au pierdut procesul cu statul, judecătorii "apreciind că măsura are caracter temporar" şi că "există o legătură de proporţionalitate între mijloacele utilizate (reducerea cu 25% a cuantumului salariului) şi scopul legitim urmărit (reducerea cheltuielilor bugetare/reechilibrarea bugetului de stat)".
Imediat, cei doi fun­cţio­nari s-au adresat CEDO, susţi­nând că micşorarea salariului pentru jumătate de an este un abuz al statului. Peste câteva luni, Curtea a stabilit că "dispozi­ţiile Convenţiei nu conferă un drept de a primi un salariu într-un anumit cuantum".
Potrivit deciziei, revine statului, să stabilească, "de o manieră discreţionară, ce beneficii trebuie plătite angajaţilor săi din bugetul de stat. Statul poate dispune introducerea, suspendarea sau încetarea plăţii unor astfel de beneficii prin modificări legislative corespunzătoare", se arată în hotărârea publicată de CEDO.
Judecătorii europeni au mai considerat că statul, prin măsura tem­­po­rară de reducere a salariilor, nu a distrus echilibrul ce există între drepturile fundamentale ale omului şi cerin­ţele de interes general. În plus, "măsurile criticate de re­cla­manţi nu i-au determinat să suporte o sarcină excesivă", mai consideră CEDO.

Raport dur al Curtii de Conturi despre banii cheltuiti de stat pe informatizare: sisteme paralele si ineficiente, strategii incoerente si superficiale, nerespectarea legii

de Cristian Pantazi HotNews.ro

Bani aruncati pe fereastra. Asa s-ar putea rezuma raportul Curtii de Conturi pe 2010 privitor la utilizarea fondurilor pentru infrastructura IT in administratia publica centrala. Raportul confirma zecile de anchete publicate de HotNews.ro in ultimii ani: ministerele si agentiile au facut risipa de bani publici si europeni pentru sisteme informatice inutile, nefunctionale sau care pur si simplu nu comunica intre ele. Cercetarea Curtii de Conturi consfinteste practic o noua moda pentru delapidarea bugetului de stat: infrastructura de IT.


       "Exceptand ordonatorii de credite unde aceste aspecte sunt puternic reglementate (MApN, MAI, AR), aceste strategii prezinta idei disparate, nu sunt suficient de coerente, sunt lipsite de viziune, nu sunt aliniate la realitatea imediata, sunt superficiale sau nu sunt formalizate (MADR, MCPN)" (Raportul Curtii de Conturi)

       "Nu exista o coordonare suficienta in ceea ce priveste alocarea si cheltuirea fondurilor bugetare pentru domeniul tehnologiei informatiei si comunicatiilor" (Raportul Curtii de Conturi)

       "Cele mai multe baze de date şi aplicatii software se regasesc la ordonatorii secundari şi tertiari, iar la nivelul multor ordonatori principali de credite (de ex. MMFPS, MCPN, MADR, MS) accesul la aceste informatii nu se realizeaza direct, prin mecanisme informatice, ci off-line, pe suport optic, magnetic sau chiar pe hartie" (Raportul Curtii de Conturi)

Principalele observatii:

Lipsa reglementarilor legale privind sumele cheltuite:

In timp ce pentru investitii din alte domenii aprobarea acestora este reglementata, in functie de importanta, volumul şi amploarea lor, de catre Guvern, acelasi lucru nu se intampla si pentru ordonatorii de credite care actioneaza in domeniu TIC, deşi acestora le sunt alocate fonduri a caror volum depaşeste pragurile valorice pentru care ar fi necesara aprobarea Guvernului.

Consecinta acestui fapt consta in aceea ca nu se respecta prevederile legale in vigoare, respectiv art. 42 din Legea nr. 500/2002 privind finantele publice, care stabileste limitele valorice privind competentele de aprobare a documentatiilor tehnico-economice ale obiectivelor de investitii noi care se finanteaza, potrivit legii, din fonduri publice, la pragul de 28 milioane lei de la care este necesara aprobarea Guvernului.

In felul acesta, ordonatorii de credite modifica cu o mai mare usurinta indicatorii proiectelor de investitii, acest fapt conducand de cele mai multe ori fie la prelungirea duratei de executie a proiectelor, fie la suplimentarea volumului de fonduri necesar realizarii acestora, asa cum s-a constatat ca s-a intamplat in cazul Sistemului Informatic Unic Integrat, implementat la CNAS, sau chiar la schimbarea parametrilor/indicatorilor de performanta initiali.


Lipsa standardelor de cost

In ceea ce priveşte costurile proiectelor de investitii nu exista normative de cheltuieli aşa cum se intampla in alte domenii de activitate. Astfel, pentru obiective similare de investitii din domeniul TIC cheltuielile difera semnificativ atat in ceea ce priveşte dotarea tehnica cu echipamente hardware, cat şi in ceea ce priveşte aplicatiile software şi infrastructura de comunicatii.