Vaccinurile ARNm produc proteine spike remanente, care cauzează, probabil, microcheaguri, inflamaţii ale inimii, cancere - Dr. Ryan Cole Potrivit dr. Ryan Cole, vaccinurile bazate pe tehnologia ARN mesager (ARNm) produc proteine spike (vârf) persistente care pot provoca daune grave sănătăţii beneficiarului, cum ar fi problemele de coagulare, inflamaţia inimii sau cancer. Vaccinurile Pfizer şi Moderna COVID-19 sunt singurele vaccinuri ARNm aprobate sau autorizate pentru utilizare la rapel în Statele Unite. Vaccinurile Johnson & Johnson COVID-19 folosesc un vector viral, o versiune modificată a unui virus, pentru a oferi celulelor instrucţiuni de protecţie împotriva virusului Wuhan - având, deci, la bază, un alt mecanism de protecţie a organismului. Cole este un patolog care a condus un laborator timp de 18 ani. El a examinat, mai ales cu ajutorul microscopului, aproximativ 500.000 de pacienţi în cariera sa. „[În] ARNm normal, aveţi celule care dau mesaje toată ziua... ARNm-ul este, în general, descompus în câteva minute până la o oră sau două. ARNm nu ar trebui să persiste”, a declarat Cole pentru programul „Facts Matter” de la EpochTV în timpul Summitului Global COVID care a avut loc la Houston, Texas, pe 8 aprilie. Cole a subliniat că ARNm este un mesaj care spune celulei corpului să producă o anumită proteină pentru diferite reacţii ale corpului. „Dar când pui această pseudouridină sintetică [în corpul tău]”, a spus Cole, „Corpul nu ştie ce să facă cu ea şi o examinează şi spune: 'Hmm, nu ştiu ce să fac. Aşa că nu am de gând să-o descompun’. Astfel încât proteina scapă de acel proces de descompunere a ei şi, de asemenea, se sustrage unui răspuns imunitar. Dar, de asemenea, ne limitează sistemul imunitar, ceea ce nu este un lucru bun pentru că alte lucruri - cancere, viruşi - ajung să se trezească". Într-un interviu din februarie pentru The Epoch Times, Cole a spus că a observat o creştere a numărului pacienţilor cu cancer pe care nu ar fi trebuit să o vadă. În plus, a observat probleme circulatorii şi factori de coagulare care persistă mult timp după vaccinare. Cu toate acestea, când şi-a exprimat îngrijorarea, nicio agenţie guvernamentală nu a fost dispusă să analizeze constatările sale. În prezent, Cole examinează aproximativ 40.000 de biopsii pe an. Opinia lui Cole se aliniază cu cea a dr. Robert Malone, un contributor cheie la tehnologia vaccinului ARNm. Malone, într-un articol publicat de The Epoch Times pe 11 aprilie, a spus că „ARNm” prezent în vaccinurile Pfizer şi Moderna nu este cu adevărat ARNm. „Aceste molecule au elemente genetice asemănătoare cu cele ale ARNm-ului natural, dar sunt în mod clar mult mai rezistente la enzimele care degradează în mod normal ARNm-ul natural, par să fie capabile să producă niveluri ridicate de proteine pentru perioade îndelungate şi par să se sustragă mecanismelor imunologice normale, care elimină celulele care produc proteine ​​străine - de genul celor care nu sunt observate în mod normal în organism”, a spus Malone. Dr. Joseph Mercola, medic osteopat, a spus, de asemenea, că proteina spike din vaccinurile COVID-19 afectează sever organele. „Ştiinţa a demonstrat că nu virusul care provoacă leziuni endoteliale a dus la afectarea organelor, deşi a fost găsit în inimă, ficat şi rinichi la pacienţii cu COVID-19. Ci proteina spike a fost vinovată - iar aceasta, de alfel, a fost injectată în cadrul programului de vaccinare care era de fapt terapie genetică”, a scris Mercola într-un articol recent. Unele studii au arătat că proteina spike indusă de vaccin persistă în corpurile umane, a spus Cole, dar „nu avem idee cât timp persistă acea secvenţă sintetică”. Un studiu de la Stanford realizat de Katharina Röltgen şi alţii a arătat că secvenţa sintetică persistă cel puţin 60 de zile. Un studiu de la Harvard realizat de Alana Ogata şi alţii a arătat că proteina spike ar putea circula prin organism săptămâni întregi. Cole a atras atenţia că un profesor german, dr. Arne Burkhardt, a descoperit în studii de autopsie că proteina spike ar putea persista în corpul uman până la 128 de zile. „Şi proteina spike pe care o produc [vaccinurile cu ARNm] induce modificări patologice în organism. Poate provoca coagulare”, a spus Cole. „Auzim că aceşti tineri mor din cauza cheagurilor, microcheaguri, nu a unor tipuri normale de cheaguri. Acestea sunt un tip unic de cheag care persistă, sufocă corpul de oxigen, sufocă părţi ale corpului, inflamează inima, provoacă atacuri de cord, provoacă accidente vasculare cerebrale, provoacă cancer la grupele de vârstă fragedă... Lucruri neobişnuite care nu ar trebui să se întâmple şi sunt probabil legate de o secvenţă sintetică, modificată genetic, pe care o introducem în corpurile a miliarde de oameni.” Cole a spus că celulele noastre au mecanisme de reparare a ADN-ului, dar ADN-ul nu se poate repara singur atunci când proteina spike intră în nucleul celulelor T, un tip de celule albe importante din sânge, care joacă un rol central în sistemul imunitar. „Un studiu din Suedia arată acest lucru”, a spus Cole, referindu-se la un studiu recent care arată că ARNm din vaccinul Pfizer împotriva COVID-19 poate pătrunde în celulele ficatului uman şi poate fi convertit în ADN în interiorul nucleului. „Acum, celula, ADN-ul nu se pot repara singure. Aşa că celula fie va exploda singură, asta se numeşte apoptoză, fie se va transforma genetic şi va deveni o celulă malignă atipică.” „De asemenea, privitor la această întrebare - suprimarea imunităţii din cauza creşterii [proteinei spike] - din cauza pseudouridinei, se schimbă tiparele receptorilor de pe celule”, a spus Cole, adăugând că aceşti receptori pot permite celulelor T să lupte împotriva tuturor tipurilor de virusuri. „Aşa că rămâi fără un sistem de apărare. Caz în care celulele canceroase pot invada peretele [celular, n.r.]. Acest agent patogen poate invada peretele din cauza sistemului imunitar care a fost suprimat, într-o măsură mai mare. Când se opreşte acest lucru? Nu ştim. Cum îl inversăm? Nu ştim. Se întâmplă tuturor? Nu, slavă Cerului. Se întâmplă într-o măsură care este alarmantă? Cu siguranţă.” Un studiu revizuit de colegi, publicat pe 15 aprilie, a mai descoperit că vaccinurile ARNm „promovează sinteza susţinută a proteinei spike SARS-cov-2” şi „proteina spike este neurotoxică şi afectează mecanismele de reparare a ADN-ului”. Nici Pfizer, nici Moderna nu au răspuns la o solicitare de comentarii. Pe site-ul său, Centrele pentru Controlul şi Prevenirea Bolilor (CDC) afirmă că vaccinurile ARNm COVID-19 nu vor afecta sau interacţiona cu ADN-ul, nici ARNm-ul şi proteina spike nu vor persista mult timp în organism. „ARNm nu intră niciodată în nucleul celulei în care se află ADN-ul nostru (materialul genetic), aşa că nu poate schimba sau influenţa genele noastre”, afirmă CDC. „Celulele noastre descompun ARNm şi scapă de el în câteva zile după vaccinare. Oamenii de ştiinţă estimează că proteina spike, ca şi alte proteine create de corpul nostru, poate rămâne în organism până la câteva săptămâni. Întrepătrunderea intereselor guvern-corporative Cole a spus că producătorii de vaccinuri şi agenţiile guvernamentale de sănătate ştiau despre problemele vaccinurilor ARNm, dar le-au ascuns din cauza intereselor lor. „Cunoaştem problemele de modulare a sistemului imunitar din 2006, cel puţin câteva lucrări ”, a spus Cole. „Există un motiv pentru care Moderna nu a scos niciodată pe piaţă un produs ARNm. Şi au făcut studii privitoare la tulburările genetice. Încercau să folosească această modalitate pentru modificarea genelor. Nu a ajuns niciodată pe piaţă pentru că au existat întotdeauna prea multe efecte secundare testate pe animale. Ei ştiau despre asta. Ştia Pfizer asta? Da." „Agenţia FDA [Food and Drug Administration n.r.] este capturată de corporaţii. Aproape jumătate din veniturile FDA provin de la Big Pharma”, a spus Cole. „CDC are 57, 58 de brevete de vaccin... Crezi că au vreun interes să vorbească de rău vreun vaccin? Nu". „[National Institutes of Health (NIH)] deţine brevetul pentru proteina spike şi secvenţa, l-au licenţiat companiei Moderna. Din fiecare miliard pe care îl primeşte Moderna în conturile sale, o parte ajunge la NIH. Este ăsta un parteneriat între guvern şi corporaţie? Bineînţeles”. Epoch Times a contactat FDA, CDC şi NIH pentru comentarii. Potrivit fişei informative FDA pentru anul fiscal 2019, 54% din bugetul său a fost asigurat de bugetul federal. Restul de 46 la sută, 2,8 miliarde USD, a fost plătit din taxele de utilizare din industrie. CDC listează peste 60 de tehnologii „candidaţi la vaccin şi terapeutic” pentru licenţiere şi colaborare pe site-ul său. FDA are şi propriul program de transfer de tehnologie. „În fiecare an, sute de invenţii noi sunt realizate la laboratoarele NIH şi CDC. Nouă institute sau centre NIH (IC) transferă invenţiile NIH şi CDC prin licenţe către sectorul privat pentru cercetare şi dezvoltare ulterioară şi eventual comercializare”, a spus NIH. Modelele de acorduri de licenţă arată că aceste agenţii de sănătate cer redevenţe pentru a-şi transfera tehnologiile. Potrivit Axios, în mai 2020, directorul NIH la momentul respectiv, Francis Collins, a spus: „Avem o anumită miză în proprietatea intelectuală” din spatele vaccinului Moderna împotriva coronavirusului. „Nu aud pe nicio companie care să spună clar că acest [vaccin] generează bani”, a spus Collins. „Nimeni pare că nu vede acest lucru ca pe o modalitate de a câştiga miliarde de dolari.” „Adevărul plus transparenţa înseamnă încredere”, a spus Cole. Cu toate acestea, agenţiile guvernamentale distrug încrederea publicului în ele". Chiar şi publicaţia New York Times, de stânga, a raportat recent că CDC suprimă date critice despre COVID-19 privind rapelele, spitalizările şi alte studii. Cole a spus că dacă ar fi fost la conducere, ar fi gestionat răspunsul la COVID în conformitate cu Marea Declaraţie Barrington. „Îi protejăm pe cei vulnerabili. Ştim pe cine afectează pandemia imediat. Ţinem şcolile deschise. Nu închidem pe nimeni. Ne concentrăm pe tratamentele timpurii. Ştiam din experientele cu SARS COVID-1 că clorochinele acţionează împotriva acestei familii de viruşi. Folosim medicamente cunoscute, aşa cum facem întotdeauna cu orice boală nouă emergentă. Tratăm devreme. Recunoaştem cazurile recuperate de COVID prin imunitate naturală. Şi nu facem ceea s-a făcut. Nu faci niciodată ca leacul să fie mai rău decât boala în sine.”

SLAVA UKRAINA- SA INVATAM--SAU DE CE AM STAT IN GHIT MULTOR CONTOPISTI RUSIFICATI ! Forţele ruseşti au încercat luna aceasta să traverseze râul Siverskyi Donets, în estul Ucrainei, folosind un ponton, dar tancurile şi vehiculele lor blindate au fost doborâte de artileria ucraineană, aşa că au încercat din nou şi din nou, conform Financial Times. Armata rusă a făcut nouă încercări de a traversa râul în a doua săptămână a lunii mai, potrivit şefilor apărării ucrainene. Rusia a pierdut aproximativ 80 de tancuri şi alte vehicule şi peste 400 de oameni în operaţiunea nereuşită, au calculat analiştii folosind date din surse deschise. Aceasta face parte dintr-un model de comportament al Rusiei de când a început invazia, în urmă cu trei luni. În schimb, forţele ucrainene s-au dovedit a fi agile, folosind marja de manevră acordată comandanţilor de companie, chiar şi comandanţilor de pluton pentru a-şi modela tacticile în funcţie de condiţiile de pe teren. Comandamentul descentralizat al misiunii, urmând obiectivele strategice stabilite de şefii militari, acordând în acelaşi timp rangurilor inferioare autonomie tactică, este doctrina standard a NATO. Forţele ucrainene au început să o studieze după independenţa din 1991, dar au adoptat-o abia după ce Rusia a început războiul separatist în regiunea Donbas din estul ţării, în 2014. În 2016, Kievul a adoptat reforme profunde în domeniul apărării, iar forţele americane, britanice şi canadiene au oferit o pregătire extinsă. “Noi avem un stil diferit, iar cel al Ucrainei este destul de asemănător cu doctrina occidentală, libertatea de a se adapta şi de a atinge obiectivele în funcţie de înţelegerea situaţiei”, a declarat Mykhailo Samus, director al reţelei New Geopolitics Research, care a petrecut 12 ani în forţele armate ucrainene. “Modelul sovietic este de a urma exact instrucţiunile comandanţilor lor”. Urmarea oarbă a ordinelor primite de la comandamentul superior şi persistenţa tacticilor eşuate pe câmpul de luptă au fost caracteristici ale invaziei ruse la scară largă, fie că este vorba de desfăşurarea repetată a elicopterelor la o bază aeriană capturată în sud, care au fost distruse de bombardamentele ucrainene sau de multiplele încercări de a cuceri aeroportul Hostomel folosind paraşutişti şi forţe speciale uşor înarmate. “Pentru un ofiţer de infanterie rus, riscul de a fi pedepsit de comandantul său este mult mai semnificativ decât riscul de a-şi pierde oamenii sau de a fi el însuşi ucis”, a declarat Oleksiy Melnyk, un fost ofiţer al Forţelor Aeriene ucrainene care a petrecut 10 ani sub comanda sovietică. “Dacă vezi că acest ordin este o cale spre dezastru, trebuie să îi spui comandantului tău. De asta se tem cel mai mult ofiţerii ruşi”. Stilul de luptă folosit de armata ucraineană, grupuri mici care au declanşat ambuscade împreună cu atacuri de tip “loveşte şi fugi”, a provocat pagube grave forţelor ruseşti în timp ce acestea avansau spre Kiev la începutul invaziei. Dar poate că cel mai bun exemplu de descentralizare a fost apărarea Mariupolului. Forţele ucrainene au rezistat unui asediu rusesc, deturnând mii de soldaţi ai Moscovei timp de aproape trei luni, fără asistenţă sau ordine din exterior, până când au fost anunţaţi săptămâna trecută de preşedintele Volodymyr Zelensky că misiunea lor s-a încheiat. Ucraina construieşte un corp de subofiţeri, caporali şi sergenţi care pot lua decizii tactice pe câmpul de luptă şi care sunt consideraţi coloana vertebrală a armatelor occidentale. Demersul Ucrainei de a crea un corp de subofiţeri în stil occidental se află încă în stadiu incipient, potrivit lui Jack Watling, cercetător senior la Royal United Services Institute, un think-tank din Londra, dar Ucraina are, de asemenea, un număr mare de soldaţi şi rezervişti cu experienţă de luptă din războiul din Donbas din 2014-2015 care servesc alături de recruţi recenţi. Melnyk a declarat că armata ucraineană a păstrat o parte din cultura batalioanelor de voluntari create în grabă pentru a apăra ţara în 2014 şi încorporate ulterior în armată şi în garda naţională. “Multe dintre ele au fost formate şi structurate aproape ca nişte companii civile sau organizaţii non-guvernamentale”, a spus el. “Nu au acordat atât de multă atenţie rangului militar, ci persoanelor cu reale abilităţi de conducere care să poată prelua comanda”. Liudmyla Buimister, un deputat ucrainean şi comandant de armată, a declarat că luptătorii din batalionul său de apărare teritorială erau de calibru ridicat, chiar dacă mulţi dintre ei au avut doar câteva luni de pregătire militară. “Voluntarii sunt în principal oameni care în viaţa lor civilă au avut destul de mult succes. Sunt destul de talentaţi. Nu sunt infanteria voastră liniară, chiar dacă sunt folosiţi ca atare.” Batalioanele de apărare teritorială sunt în responsabilitatea guvernatorilor regionali din Ucraina, care au adoptat titlul de şefi ai administraţiilor militare pe timp de război. Mai mulţi au devenit nume cunoscute care comentează cursul războiului în zona lor, dând impresia unei structuri de comandă regionalizate. Un oficial american a declarat că natura fragmentată şi autonomă a armatei ucrainene a făcut ca Washington-ul să aibă dificultăţi în a evalua puterea forţelor Kievului, în special în est, deşi acest lucru s-ar putea datora, de asemenea, secretomaniei ucrainene cu privire la desfăşurarea trupelor şi la numărul de victime. Armata ucraineană are o structură de comandă centralizată, care stabileşte obiectivele strategice generale, la fel ca în majoritatea celorlalte ţări occidentale, a declarat Samus. Chiar şi unităţile de apărare teritorială, atunci când sunt angajate în operaţiuni de luptă, se află sub controlul generalului Valerii Zaluzhny, comandantul-şef al Ucrainei. Autonomia şi agilitatea de care a dat dovadă armata ucraineană în primele zile ale invaziei pe scară largă a Rusiei ar putea fi reduse pe măsură ce războiul continuă, au declarat analişti şi oficiali. “Unul dintre motivele pentru care a fost atât de descentralizat a fost că sistemul nu a fost pregătit pentru o criză”, a declarat un consilier pe probleme de apărare şi informaţii în guvernul ucrainean. “Oamenii trebuiau să facă ceea ce trebuiau să facă. Nu mai suntem în această poziţie. Birocraţii s-au întors la Kiev. Avem o mulţime de oameni care încearcă să se implice în proces. Mă tem că vom fi mai puţin eficienţi”. Atunci când armata ucraineană va primi mai mult armament din vest şi va încerca să îi împingă pe ruşi din Donbas şi din sud, va fi necesară o coordonare mai strânsă, iar acordarea de autonomie unităţilor pe câmpul de luptă va deveni “mai complicate”, a declarat Samus. Între timp, într-un semn că erau conştienţi de defectele lor şi că îşi adaptau tacticile, unii comandanţi ruşi treceau de la simplele atacuri frontale la misiuni surpriză şi avansau în mai multe direcţii. De exemplu, acest lucru le-a permis să cucerească oraşul Popasna din Donbas la începutul acestei luni, a declarat Samus. “Nu înseamnă că doctrina rusă s-a schimbat, dar în unele direcţii poate că au un general mai eficient”.