Perspectivele unui război între Iran şi adversarii săi din Vest nu mai pare atât de improbabil, scrie Time într-un comentariu, adăugând că şi Teheranul, şi aliaţii occidentali ar avea destule argumente la dispoziţie pentru a acuza cealaltă tabără că a instigat conflagraţia.
Cea mai nou escaldare a tensiunilor a avut loc miercuri, când
activiştii radicali iranieni au dat buzna în ambasada Marii Britanii la Teheran, cel mai probabil cu acordul ayatolahului Ali Khamenei, chiar dacă acest lucru este negat în Iran.
Aşa cum era de aşteptat, Vestul a reacţionar rapid la acest atac direct asupra diplomaţilor britanici. Londra şi-a retras ambasadorul de la Teheran şi a închis ambasada Iranului din Marea Britanie. Germania, Franţa şi Olanda şi-au rechemat ambasadorii de la Teheran pentru consultări, iar Norvegia şi-a închis ambasada.
Un embargo petrolier
Azi, miniştrii de externe din statele UE se întâlnesc pentru a discuta despre sancţiuni ce ar putea viza banca centrala iraniană şi importurile europene de petrol iranian. În SUA, măsuri similare sunt discutate, cu susţinerea democraţilor şi a republicanilor.
Un embargo petrolier ar putea să nu dea însă rezultatele aşteptate, spun unii critici. În primul rând, interdicţia importurilor petroliere iraniene ar putea duce la creşterea preţurilor ţiţeiului, ultimul lucru dorit de Vest în condiţiile crizei financiare cu care se confruntă.
În al doilea rând, Teheranul ar putea răspunde sancţiunilor prin blocarea Strâmtorii Hormuz, prin care trece cea mai mare parte a petrolului din Golf, adică 40% din producţia globală.
Există destule argumente împotriva unui atac militar. Oficialii militari americani au subliniat în mai multe rânduri că
un atac aerian asupra instalaţiilor nucleare iraniene ar putea cel mult să întârzie cursul programului nuclear. Cu aproximativ 3 ani. În schimb, atacul ar spori determinarea Iranului şi ar putea declanşa un război regional.
Există evident destui entuziaşti care s-ar grăbi să pornească un astfel de război. Nu puţini sunt oficialii israelieni care au atras atenţia săptămânile trecute că o soluţie militară pentru problema iraniană pare mai probabilă decât cea diplomatică.
Diplomaţia, pe plan secund
De altfel, diplomaţia nu pare să mai facă multe progrese. Fostul şef al Statului Major Interarme american, amiralul Mike Mullen, a avertizat anul trecut că SUA şi Iranul nu au mai avut un canal direct de comunicare la nivel înalt din 1979. El a notat că în mijlocul Războiului Rece, SUA şi URSS menţineau totuşi canale de comunicare care au ajutat la evitarea unei confruntări catastrofale.
Un conflict există deja, doar că este secret.
Asasinarea unor oameni de ştiinţă iranieni,
exploziile misterioase de la bazele militare iraniene şi atacurile informatice care au vizat programul nuclear iranian sunt puse pe seama
acţiunilor serviciilor secrete israeliene sau poate chiar occidentale.
Time apreciază că asaltul de la ambasada Marii Britanii la Teheran ar putea să fie chiar răspunsul Iranului pentru toate atacurile amintite.
Disensiuni în Iran
Situaţia e complicată şi în interiorul regimului iranian. Campania pentru adoptarea legii ce ar fi dus la retrogradarea relaţiilor diplomatice cu Marea Britanie a fost condusă în parlament de preşedintele legislativului, Ali Larijani, un oponent al preşedintelui Mahmoud Ahmadinejad.
În schimb, ministrul de externe iranian a criticat atacul de la ambasadă, iar şeful poliţiei, aliat al lui Ahmadinejad, a promis că îi va aduce pe cei vinovaţi în faţa justiţiei. Ce se întâmplă? O explică un analist politic iranian, citat de Financial Times: "Opozanţii lui Ahmadinejad speră să scape de el declanşând o criză internaţională, fără să realizeze cât de scump ar putea să îi coste acest lucru, într-un moment în care Iranul se află deja sub o
presiune internaţională uriaşă."
Raportul care a evidenţiat dimensiunea militară a programului nuclear iranian nu va atrage noi sancţiuni ale ONU, în condiţiile în care China şi Rusia se opun. Prin urmare, SUA şi statele europene se grăbesc să adopte măsuri unilaterale. Ameninţările Israelului cu un atac aerian preventiv nu fac decât să escaladeze şi mai mult tensiunile, iar regimul de la Teheran trebuie, la rândul său, să se ridice la înălţimea ameninţărilor.
Pentru a evita o eventuală conflagraţie, scrie Times, ambele tabere ar trebui să accepte un compromis. Dar pentru asta este nevoie de diplomaţie, iar diplomaţia nu mai este la modă în relaţiile Occidentului cu Iranul, concluzionează publicaţia.
