Google Website Translator Gadget

sâmbătă, 5 octombrie 2013

POLITICĂ

Ponta are o nouă majoritate parlamentară. De Ce nu o poate folosi

Tensiunile din USL i-au făcut pe social-democrați să-și facă calculele unei majorități fără PNL. Poți număra pe degetele de la o mână parlamentarii de care mai are nevoie PSD într-una dintre Camere pentru a adopta proiecte de lege fără liberali. Însă Crin Antonescu a reiterat în ieșirile sale două principii: 1. USL e un monolit care trebuie să rămână așa; 2. PNL nu se va lăsa măturată de la guvernare. Dacă Ponta va avea tentative a încălca acest al doilea principiu, arma PNL se numește CCR.
Ponta are o nouă majoritate parlamentară. De Ce nu o poate folosiDintr-un calcul realizat de pesurse.ro reiese că PSD mai are nevoie de 4 parlamentari pentru o nouă majoritate în Camera Deputaților, care să arate așa: PSD+UDMR+Minorități. N-ar mira pe nimeni ca PSD să racoleze 4 parlamentari până la finele anului, dacă se păstrează fluxul de traseiști politici de până acum.
Dar matematica făcută de sursa citată e fără Partidul Conservator, care și-a declarat deja afilierea prin atacul de vineri a lui Daniel Constantin la Crin Antonescu pe tema revocării procurorului Papici. PC (18 deputați) alege PSD. Așadar, partidul lui Ponta are deja majoritatea în Camera Deputaților.
Antonescu îl poate scoate pe Ponta din joc cu ajutorul CCR
Guvernul este al USL, nu al PSD. Antonescu a îngroșat această ideea de fiecare dată când jurnaliștii i-au vorbit despre îndepărtarea PNL de la guvernare. În 2007 premierul Călin Popescu Tăriceanu a scos din guvern miniștrii PD, dar a avut nevoie de un vot de re-învestire a parlamentului și de ulterioarele semnături ale președintelui Traian Băsescu pentru a numi liberali și membri ai UDMR pe posturile vacante. Asta pentru că Legea Fundamentală spune, la art. 85 alin. 3 că “dacă prin propunerea de remaniere se schimbă structura sau compoziţia politică a Guvernului, preşedintele României va putea exercita atribuţia prevăzută la alineatul (2) numai pe baza aprobării Parlamentului, acordată la propunerea primului-ministru”.
Pentru a împiedica scenariul din 2007, Antonescu ar putea reclama la Curtea Constituțională un conflict juridic de natură constituțională declanșat de Ponta prin încercarea sa de a guverna fără PNL, partid parte integrantă a USL, scrie ampress.ro. Constituția permite președinților celor două Camere, Președintelui României, președintelui CSM sau prim-ministrului să facă astfel de sesizări la CCR, prin art. 146 lit. e).
“Măreția dreptului” îl poate lăsa pe Ponta fără funcția de premier
Antonescu va invoca la CCR că Ponta încearcă eliminarea liberalilor deși Parlamentul a învestit un Guvern USL ca structură politică unită și electoratul a votat același tip de USL.
Argumentația lui Antonescu ar depinde nu atât de mult de puterea ei juridico-constituțională, cât de componența CCR. Însuși președintele Curții explica anul trecut, de pe treptele sediului CCR, că dreptul este interpretabil, în asta constând “măreția” lui. Iar la CCR oamenii PSD (Valer Dorneanu și udmristul Valentin Zoltan Puskas) sunt depășiți de cei ai PNL (Mona Pivniceru și Tudorel Toader) adăugați judecătorilor numiți de Băsescu sau pe filieră PDL. Aceștia din urmă nu ar avea motive să-l susțină pe Victor Ponta, mai ales după rafala de critici administrată de el și de oamenii apropiați lui judecătorilor considerați ai lui Băsescu. Un astfel de vot l-ar aduce pe Ponta în pragul demisiei și ar crea un blocaj guvernamental.

miercuri, 2 octombrie 2013











Iubeşte-mă-n octombrie...

Iubeşte-mă-n octombrie, străine,
- Căci în noiembrie deja-i târziu –
Fii pentru mine primăvara iernii

Şi eu o umbră, poate, c-o să-ţi fiu.

Iubeşte-mă în toamna desfrânată,
Ce chiuie în aburi dulci de must –
Că-n lumea asta, de putere beată,
Iubirea e un sentiment vetust.

Iubeşte-mă cu teamă şi ardoare
Căci zguri de plumb răsar,sumbru, pe veac...
Fii elixir speranţei care moare –
Ca eu tristeţii tale să-i fiu leac.

Apari duios din ceaţa ruginie,
Cu părul tău, de toamne răvăşit,
Iubirea ta, molcomă şi târzie,
Să-nvioreze sufletu-mi sfârşit.

...Iubeşte-mă-n octombrie, străine,
Că suntem fericiţi să ne minţim...
Prin pâcla veacului păşind, hai, vino -
Amanţi deplini să īnvăţăm să fim
...

marți, 1 octombrie 2013

ASTA ..MAIMUTA !!!_____________________________________________

MOMENT ISTORIC: AMERICA, ÎN FALIMENT DE STAT!
Autor: Robert SchwartzValentin Vioreanu


 DISCUTII  în jurul reformei sănătăţii aruncă Statele Unite în incapacitate de plată.
UPDATE2: Statul federal american a intrat marţi dimineaţă în şomaj tehnic pentru prima dată în ultimii 17 ani, ceea ce ar urma să afecteze sute de mii de funcţionari, în lipsa unui acord privind bugetul în Congres, relatează AFP.


În pofida negocierilor intense şi a pasării responsabilităţii între Senat, dominat de majoritatea democrată, şi Camera Reprezentanţilor, majoritar republicană, nu a putut fi adoptat la timp niciun proiect de lege de finanţe pentru exerciţiul bugetar 2014, care a început marţi la ora locală 00.00 (04.00 GMT).


Prin urmare, Casa Albă a dispus cu puţin timp înainte de miezul nopţii ca agenţiile federale să declanşeze oprirea parţială a activităţilor lor, măsură pentru care erau pregătite.

Barack Obama a încercat o ultimă intervenţie luni, atrăgând atenţia că o paralizie a statului federal ar avea 'consecinţe economice extrem de reale pentru oameni în viaţa de zi cu zi şi pe mai departe'.

'Au făcut-o cu adevărat', a scris Obama într-o postare pe Twitter la puţin timp după miezul nopţii.

Preşedintele a promulgat luni seara o lege care le garantează militarilor că vor fi plătiţi la timp indiferent ce s-ar întâmpla.

Eşecul Congresului marchează punctul culminant după 33 de luni de dispută continuă asupra bugetului între democraţi şi republicani, care au preluat controlul în Camera Reprezentanţilor în ianuarie 2011 după alegerea a zeci de membri ai Tea Party.

De la Departamentul Apărării la Agenţia de protecţie a mediului, toate serviciile federale sunt obligate să-şi reducă imediat efectivele la minimul vital, în unele cazuri la doar 5% din personal. Securitatea naţională şi serviciile esenţiale sunt exceptate.

Însă circa 800.000 de funcţionari din posturi considerate ne-vitale, dintr-un total de peste două milioane, vor avea la dispoziţie marţi dimineaţă patru ore să se prezinte la birouri, să-şi pună la punct lucrurile, să anuleze reuniunile şi apoi să se întoarcă acasă, până la momentul în care Congresul se va pune de acord pentru a aloca credite privind finanţarea agenţiilor federale.

Un impact foarte vizibil va fi observat în sectorul turismului. Toate parcurile naturale ale ţării, administrate de National Park Service, printre care şi parcurile imense Yosemite şi Grand Canyon, şi muzeele Smithsonian din Washington nu-şi vor deschide uşile pentru public.

În aprilie 2011, preşedintele Barack Obama s-a deplasat la Lincoln Memorial din Washington a doua zi după un acord in extremis pentru finanţarea operaţiunilor guvernamentale. De această dată, monumentul va rămâne închis.

Încetarea operaţiunilor guvernamentale a declanşat o furtună politică, fiecare tabără acuzând-o pe cealaltă de intransigenţă.

'Este o ruşine că aceşti oameni, aleşi pentru a reprezenta ţara, ajung să reprezinte Tea Party şi pe anarhişti', a spus Harry Reid, liderul majorităţii democrate.

'Am ajuns aici pentru că preşedintele şi democraţii din Senat au vrut acest rezultat încă de la început', a scris republicanul Ted Poe pe Twitter.

Însă unii recunosc că opinia publică va arunca vina pe republicani. Aceştia 'vor fi percepuţi ca cei care au blocat şi provocat încetarea activităţilor statului federal', a declarat luni seară senatorul John McCain.

Motivul blocajului îl constituie 'Obamacare', numele reformei sistemului de sănătate a lui Barack Obama. Republicanii cer ca orice acord bugetar să revină, într-un mod sau altul, asupra acestei legi emblematice a primului mandat al lui Barack Obama, votată în 2010. Începând de marţi, milioane de americani fără asigurare medicală se vor putea înscrie pe un site guvernamental pentru a cere să beneficieze de o asigurare subvenţionată începând cu 1 ianuarie 2014.

Orice american ar urma să fie asigurat începând cu această dată, sub ameninţarea unei penalităţi fiscale de o valoare la început simbolică (95 de dolari în 2014).

Această obligaţie, validată de către Curtea Supremă în 2012, este asimilată unui abuz de putere din partea statului federal de către republicani, care au votat de zeci de ori pentru abrogarea ei, întotdeauna fără succes. Republicanii au susţinut că legea nu este pregătită, guvernul recunoscând că sistemele informatice nu vor fi operaţionale din prima zi.

La ora declanşării aşa-numitei 'shutdown', care nu afectează administraţiile locale din cele 50 de state, Camera Reprezentanţilor dezbătea totuşi o a patra versiune a bugetului său, însă fără speranţe pentru un deznodământ imediat.

Activităţile Senatului au fost suspendate până marţi la ora 13.30 GMT.
UPDATE: Casa Albă le-a ordonat agenţiilor federale americane luni, cu puţin timp înainte de miezul nopţii, să-şi înceteze activităţile, deoarece Congresul n-a reuşit să voteze un buget înainte de ora limită, transmite marţi AFP.

Din ''păcate, n-avem indicii clare că Congresul va acţiona la timp pentru ca preşedintele să semneze o hotărâre de buget până la sfârşitul zilei de mâine, 1 octombrie 2013'', a anunţat Sylvia M. Burwell, directoarea Biroului pentru buget al Casei Albe. ''Agenţiile trebuie să-şi execute planurile pentru o încetare ordonată a activităţilor lor în absenţa bugetului'', a adăugat ea.

Peste 800.000 de funcţionari federali consideraţi neesenţiali, dintr-un total de peste două milioane, ar urma să intre în concediu forţat, fără plată, începând de marţi dimineaţa. Efectivele administraţiilor vor fi reduse la un nivel minim vital, unele dintre agenţii atingând abia 5 % din efectivele lor.
Marţi, 1 octombrie, se încheie în Statele Unite anul bugetar. Dacă membrii Congresului nu reuşesc, în aceste ultime ore, să găsească un compromis privind finanţarea provizorie a administraţiei federale, se poate repeta o experienţă trăită în urmă cu 17 ani: Government Shutdown. Precedentul moment în care majoritatea republicană din Congres a blocat activitatea federală s-a petrecut în 1995 - şi a costat scump tabăra conservatoare: preşedintele în exerciţiu, democratul Bill Clinton, a câştigat lejer, cu aproape 10% diferenţă, în faţa contracandidatului Bob Dole. A fost, între 16 decembrie 1995 şi 6 ianuarie 1996, cea mai lungă perioadă în care Guvernul Statelor Unite nu a oferit decât "serviciile esenţiale". Din 1976 (de când se derulează actualele proceduri bugetare în SUA), Executivul s-a aflat în colaps de 17 ori.

Dacă până la ora 0:00 a primei zile din octombrie nu se întâmplă vreun miracol, America va trăi, marţi, o serie lungă de ceasuri rele. Instituţiile şi autorităţile statului, inclusiv ministerele, vor fi închise, circa 800.000 de angajaţi din sectorul public vor fi trimişi în concediu forţat. Singurele instituţii care vor mai primi finanţări salariale sunt armata, închisorile şi siguranţa zborurilor. Inclusiv autoritatea de supraveghere bursieră (SEC) îşi va suspenda activitatea.

Cele două tabere îşi reproşează reciproc impasul: conservatorii acuză guvernul liberal că, odată cu introducerea reformelor din sănătate, vor împinge prea departe nivelul datoriei publice; în replică, democraţii atrag atenţia că republicanii forţează mâna administraţiei, după ce până şi Curtea Supremă a dat undă verde pachetului de legi privind sistemul medical, reunite sub titulatura informală de Obamacare.

Senatul Statelor Unite, controlat de democraţi, a acceptat, vineri, 27 septembrie, un buget de tranziţie care să permită funcţionarea aparatului administrativ până la 15 noiembrie. Documentul se află, acum, la Camera Reprezentanţilor - dar nu este pe placul majorităţii republicane, după cum a anunţat John Boehner, preşedintele republican al camerei inferioare a Congresului.

Dezbaterile privind finanţele statului sunt de cele mai multe ori extrem de aprinse dar, explică Paul Van de Water de la Centrul pentru priorităţi bugetare şi politice, de data aceasta, conflictul este mult mai amplu decât în anii trecuţi iar motivul este, în primul rând, mişcarea Tea-Party, ce reuneşte ultra-conservatorii din tabăra republicană, prea puţin dispuşi la compromisuri. Unul dintre membrii acestei aripi, texanul Ted Cruz, a susţinut, săptămâna trecută, un discurs de 22 de ore în care a încercat să demonteze, punct cu punct, pachetul Obamacare.

Printre cei ce contestă maniera de a negocia a republicanilor se numără şi membrii propriei tabere. Mitch McConnel, şeful minorităţii din Senat, avertizează că partidul poate fi tras la răspundere de către electorat, în cazul unui colaps al serviciilor publice. Lindsey Graham, unul dintre republicanii cu ştate vechi în Senat, a avertizat, la rândul lui, că toţi conservatorii îşi doresc să blocheze finanţarea programului Obamacare dar tactica aleasă poate lovi ca un bumerang dreapta americană.

Obamacare nu este singurul punct de tensiune în relaţia dintre Administraţia de la Casa Albă şi republicanii din Congres: cele două partide au păreri diferite în ce priveşte finanţarea apărării şi educaţiei, a transporturilor şi justiţiei, a închisorilor şi a Biroului federal de investigaţii (FBI). În dispută sunt aproximativ 90 de miliarde de dolari - aceasta în condiţiile în care, pentru a se evita falimentul instituţional al Statelor Unite, este nevoie ca limita superioară a datoriei să treacă de actualul nivel de 16,7 bilioane de dolari. Altfel, a avertizat ministrul de Finanţe Jacob Lew într-o scrisoare adresată Congresului, SUA intră, cel târziu pe 17 octomrbie, în incapacitate de plată. Republicanii, în special aripa Tea Party, consideră că singurul mod eficient de a susţine bugetul public este reducerea cheltuielilor - în vreme ce democraţii optează pentru impozite mai mari.
Cheltuielile zilnice ale Guvernului federal se ridică la o medie de 60 de miliarde de dolari. Din mai, se arată în scrisoarea trezorierului şef Lew, Ministerul de Finanţe aplică "măsuri extraordinare" pentru a păstra datoria naţională sub pragul superior. Între aceste măsuri se numără amânarea plăţii pensiilor.

duminică, 29 septembrie 2013




ECONOMIE


3 of 6
Ce interese au SUA, Rusia și Ungaria față de Roșia Montană

Aurul din Apusei a jucat un rol crucial în istoria României, încă de pe vremea când dacii au fost cuceriți de împăratul Traian pentru că erau posesorii unor resurse cheie.
Ce interese au SUA, Rusia și Ungaria față de Roșia Montană
Într-o analiză geopolitică, publicată pe pesurse.ro, deputatul PC, Ovidiu Raetchi, spune că reconfigurarile majore ale istoriei se fac în jurul resurselor-cheie. Militare, materiale, energetice.
”Aurul din Munții Apuseni le-a venit de hac, spuneam, și dacilor. Suntem latini grație aceluiași aur pentru care ne ciondănim azi; niciodată Traian nu ar fi acceptat finanțarea unui război costisitor peste Dunăre doar pentru că geții se purtau obraznic, ca o mică putere zonală. Fără Roșia Montană, așa zicând, azi vorbeam lima slavă. (Un moment similar, când istoria a ieșit din matcă și Marile Puteri s-au uitat cu insistență spre România, a venit în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, când cerealele erau resursa-cheie; am reușit atunci Unirea Principatelor, Regatul și Independența. Petrolul, dimpotrivă, ne-a adus numai necazuri, făcându-i pe Hitler și Stalin să privească concomitent spre noi cu prea mare atenție).
Raetchi propune ca subiectul Roșia Montană să fie fie privit în mod rațional și spune că Marile Puteri par a avea un interes în Apuseni. Interesul acesta nu ar însemna neaparat ”luatul aurului României”, ci miza ar putea fi împiedicarea altora de a-l avea.

”Agitația politică din România de azi, cu rupturi nebănuite și apropieri bizare, pare să aibă la baza un astfel de “interes” special al Marilor Puteri pentru direcția în care o iau resursele strategice românești. Iar acest interes nu se traduce, desigur, într-un limbaj vadimist sec (“Ne iau străinii gazele”), pentru că simpla “posesie” nu e întotdeauna o miza atunci când e vorba de resuse. Poate fi o miză, de pildă, doar să-ți împiedici un rival să aibă acces la ele; sau să îți asiguri suficiente informații (intelligence) despre modul în care vor fi distribuite acestea”, mai spune deputatul.
”În astfel de termeni cred că este lucid să gândim atunci când observăm că aurul din Apuseni e și azi la fel de ofertant ca în urma cu două milenii. Și nu doar aurul, ci și succesorii săi de număr atomic din tabelul lui Mendeleev, care se găsesc din belșug la Roșia Montană. Și care pot avea aplicații interesante: de pildă militare… Cât despre energie, e relativ ușor să înțelegi că, prin utilizarea extinsă a resurselor de gaze de șist românești de către o companie americană, o altă Mare Putere are mult de pierdut (în termeni de bani și influență)”, a scris Ovidiu Raetchi.

Cand reusesti sa stabilesti optiunea rationala pe care Marile Puteri o fac in raport cu astfel de resurse romanesti, devine poate mai usor de dezlegat si comportamentul actorilor interni. Iata cum ar putea arata o schema logica a optiunilor rationale in joc:
a. O Mare Putere precum Rusia, sa spunem, ar trebui sa fie mare amatoare de ecologism. Si ar trebui sa imbratiseze, prin deviere, si cauza celor care, uniti, salveaza Rosia Montana. Pentru ca “redescoperirea ecologismului” din anii 70, despre care vorbea recent Traian Basescu, ar face ca o victorie eco in cazul Rosia Montana sa asigure o victorie similara pe tema gazelor de sist.
b. Interesele Statelor Unite ale Americii si ale Israelului in ambele cazuri ar trebui sa fie opuse celor rusesti – deci pentru exploatare: e vorba de capital (intamplator american si israelian in situatiile date) , dar si de influenta si informatii.
c. Un jucator regional cu puternica opozabilitate, precum Ungaria, n-ar trebui sa fie deloc entuziasmat de cresterea fortei economice si influentei diplomatice romanesti (prin parteneriatul cu SUA).
d. Atata timp cat partenerii strategici ai Romaniei sunt SUA si Israel si cat misiunea serviciilor secrete este sa maximizeze beneficiile de putere ale Romaniei, SRI ar trebui sa “joace” in aceasta poveste mai degraba de partea locurilor de munca…
e. Daca ar exista – pur ipotetic – o zona mediatica Russia-friendly, aceasta ar fi mai degraba impotriva cianurilor si a riscurilor de mediu de la Rosia Montana. Oare se sustine o astfel de ipoteza?
f. Daca ar exista – pur ipotetic – o zona mediatica cu fina paternitate maghiara, aceasta ar fi mai degraba impotriva cianurilor si a riscurilor de mediu de la Rosia Montana. Oare se sustine o astfel de ipoteza?
g. Foarte interesanta pozitionarea Antenei 3 intr-o zona de discurs care pare mai degraba convergenta cu Statele Unite ale Americii. Aceeasi zona cu ProTV sau Evenimentul Zilei, intamplator. Iar daca conservatorii romani se aliaza intr-adevar cu cei britanici prin intermediul grupului ECR din PPE, un anumit scenariu se valideaza.
h. Basescu si Ponta se pMAGAZIN

Omul care a salvat lumea nefăcând nimic. Ce s-ar fi putut întâmpla în urmă cu 30 de ani

În urmă cu 30 de ani o catastrofă mondială ar fi putut avea loc, dar un singur om a evitat-o…nefăcând nimic.
Omul care a salvat lumea nefăcând nimic. Ce s-ar fi putut întâmpla în urmă cu 30 de aniÎn timpul războiului rece Rusia dezvoltase un sistem de alertă cu privire la rachetele nucleare pe care SUA le-ar fi putut lansa.
Pe septembrie 1983, colonelul rus Stanislav Petrov se afla într-un buncăr secret al Rusiei de unde monitoriza sistemul de alteră. Dacă se declanșa alarma el era obligat să anunțe superiorii, scrie theatlantic.com.
După miezul nopții alarma a sunat. Unul din sateliții sistemului a detectat 5 rachete care se îndreptau spre Uniunea Sovietică.

Stanislav Petrov a avut un ”sentiment ciudat”, așa cum avea să-l numească mai târziu, că alarma era una falsă. Satelitul anunța că cinci rachete se îndreptau către Rusia, însă colonelul s-a gândit că dacă SUA ar lansa un atac nuclear, nu s-ar fi rezumat la doar cinci rachete.
Petrov nu avea încredere în sistemul dezvoltat de armata Rusă așa că și-a urmat instinctul și nu a raportat mai departe. A avut dreptate. SUA nu lansase nicio rachetă spre Rusia, iar dacă militarul ar fi urmat protocolul…totul s-ar fi transformat în haos.
” Au fost norocoși că am fost eu de serviciu în acea noapte”, a declarat Stanislav Petrov, mai târziu.
Omul care a salvat lumea nefăcând nimic. Ce s-ar fi putut întâmpla în urmă cu 30 de ani
Stanislav Petrov
oarta mai degraba in logica oamenilor de stat, cu mici tuse electorale. Antonescu s-a purtat ca un om politic. Pe o analiza geostrategica, el apare pozitionat cam “ciudatel” (ca sa ramanem in logica “parsivel” si “chilotel”) si pare sa fi riscat inutil.