Primul zbor_____________________________________________ByTiger-two

                                          Dupa sase luni de studiu intens[pe atunci se invata si sambata]si cu notiuni nemaiauzite de noi ca ;aerodinamica.navigatia aeriana,avioane,motoare,instalatii speciale,radio,meteorologie,traderi si bombardamente ,etc...a venit si prima zi a zborului.  Era inceput de aprilie si nu era pacaleala. Stralucitoare  ,zece avioane ,nou -noute de tipZLIN -526 F erau aliniate in fata hangarelor si ne asteptau, avand alaturi, mecanicii terestrii ,aliniati si ei.  Ii cunosteam de la orele de pregatire practica si ne erau foarte apropiati.In aviatie, eram o mare familie. Nu existau bariere precum ,gradele si functiile, dar, asta nu insemna ca anarhia ar fi existat!!                                                             Am fost impartiti pe grupe de cate cinci la cate un instructor de zbor (ofiter -pilot ) Urma  zborul de aclimatizare!Cu nespusa emotie ,am urcat pe planul avionului ,apoi in carlinga !    Tehnicul mi-a legat centurile. In  fata a urcat instructorul .Tremuram de bucurie[sau teama?]in momentul cand tehnicul a strigat "motor"si eu am apasat pe "starter"!  Elicea a inceput sa se invarta ,mai repede si mai repede pana a devenit invizibila  Ma simteam stapan ,superior celorlati "muritori".  Am rulat la linia de start,apoi prin radio s-a auzit "...aprob decolarea"  Dupa cativa metri ,in care viteza crestea-crestea,am simtit un "gol" in stomac si ne-am desprins de sol..Pamantul disparea de sub noi ,obiectele deveneau tot mai mici. Se auzea numai zgomotul motorului.  Orizontul devenea imens,obiectivele de pe sol incepeau sa capete contur de harta.Parca era o harta la scara mare, apoi tot mai mica.  Am urcat la 2000 de m! Deja incepea sa-mi fie frica!Tot dadeam cu piciorul in carlinga sa vad daca nu se rupe! Huruitul motorului avea darul insa, sa-mi  dea incredere ! Odata cu el imi vibrau toti muschii,ma simteam"cineva"eram mandru! Transpiram,tremuram,ma bucuram-ZBURAM!!!  .Aveam lumea la picioarele mele ,era Magnific.Apoi brusc a incepuc cavalcada. Avionul s-a rasucit ! Eram cu capul in jos,imi pipaiam centurile sa nu se rupa ! Priveam speriat in jur._  Tonou-imi spune instructorul in casca.       De emotie, nu mai gaseam butonul radio sa-i raspund !.Iarasi zbor la orizontala .Pilotul imi cere sa pun mana pe mansa ,sa incerc sa pilotez . Incep sa il simt !  Avionul se comporta ca un cal naravas in mainile mele -nu vrea sa ma recunoasca de stapan!  .Dupa o aparenta acalmie  , a inceput ce era mai rau-figuri acrobatice:  looping,  imelmantonouri !  Simteam ca-mi intoarce stomacul pe dos,ochii mi se infundau in orbite sau cautau sa iasa,sangele se aduna in obraji, sau disparea -ce mai ,adevarat macel !.Cu greu m-am dezmeticit  .Zbor calm ,plimbari prin zone ,.nu mai auzeam nimic ,eram fermecat de-adevaratelea.  Apoi ATERIZAREA,frumos, lin ,mi se parea ca intram in pamant .                                         Zborul ,antrenamentele se faceau cate putin ,cu pipeta-ziceam noi-[asa se traiesc marile clipe]dar usor-usor,;caramaida cu caramida , meseria a prins.A urmat iesirea la simpla -controlul final cu un instructor din comanda escadrilei.Emotii mari ,nu mai era siguranta instructorului.Am rulat la start ,sigur pe mine si increzator,doar o mai facusem de zeci de ori ,dar nu singur!.   Totul a decurs normal. Abia acolo sus, m-am simtit cumva un fel de "zeu"! Eram atat de mandru de mine[unde esti mama sa ma vezi]aveam si gandul la vreo iubita dar, parca il tineam ,timid ascuns...  ..!                                                              A urmat venirea la aterizare !Abia atunci a inceput sa se instaleze teama,frica- imi cam tremura mana !.Pe panta, am inceput sa execut ce invatasem: -reduc motoare ,scot flapsurile ,astept viteza sa scada,140-125-90 si "zdraaang'rotile au muscat din aerodrom.Teu alb, indica locul de contact[in dreapta\].Rulajul la locul de schimb.Nici nu am apucat sa cobor bine de pe plan si am fost luat pe sus de colegi ,dezbracat la piele si aruncat in groapa cu maracini-BOTEZUL ZBORULUI!! .Toata seara mi-a scos  la spini, un coleg ! Am adormit pe o parte .Marele vis se implinise.Doamne ce tineri si frumosi eram!!    Eram cu adevarat fericiti   !!!                                         tigri2

De acum comanda la VM __________________________________by Czar

   Revazuta si adaugita.  ***                                                                                                                                                          ........asadar, cu o greutate in gat si mai in jos, am urcat in trenul ce avea sa ma duca din Timisoara si pana la Predeal.
         Drum lung. Incercam sa-mi imaginez, cam ce-o sa ma astepte. Mai participasem la activitati cu vanatorii de munte,dar numai ca spectator. De fiecare data  ,vazandu-i la treaba,nu am putut sa zic decat atat-astia nu-s normali !
         Acum, dintr-o data, perspectiva se schimba la 180de grade si ..cateva secunde. Sub comanda acestora de-acum trebuia sa-mi perfectionez pregatirea. Sa conduc si sa duc actiuni de lupta in teren muntos!! Vai mama-ma si vedeam agatat pe o cordelina intr-o surplomba:- in sus piscul muntos, care parca sta sa-ti vina in cap,in jos... ei bine, in jos  abisul.Era deja problema de optiune personala -in ce directie s-o apuci!!
          Noroc cu ..trenul. Mai lua cate o curba in viteza si zgomot de roti metalice si ..ma trezeam.
    Ei na !. N-o fi dracul atat de negru! Ma voi descurca!
    Seara incepea sa se lase,iar soarele sa se ascunda dincolo de crestele muntilor. Trenul,obosit parca, intra greoi in gara Predeal .Cu inima indoita, taram dupa mine un geamantan si ma gandeam ,in ce directie s-o apuc. Nu reusesc sa ma dezmeticesc bine ca ,se infige in fata mea o dragutica- maruntica si cu o pereche de ochelari pe nasuc .
     - Domnu vreti o...masina?
     -Da ,papuso.Ai una pe aici, pe aproape?
     -Haideti cu mine,zice fata .Pana sa-mi ridic geamantanul , fata disparuse!
          Cu pas domol,sa nu ma impiedic,dau ocol garii si intru intr-o mica parcare. Zbarnaie un claxon si fata imi face amical cu mana, dintr-o Dacie verde. Ochelarii cu multe dioptrii, erau garantia ca nu gresesc. Pe mine ma claxona!.
         Imi inghesui geamantanul in portbagajul deschis cu amabilitate,apoi ma instalez in scaunul mortului. Draguta ,ma intreaba:
       - La care cabana va duc?
       - In mod normal ,ti-asi raspunde ca, la care doresti dar, in situatia de fata la... hotelul militar!
       -Ahaaa ,ati venit la curs...!!
       - Cum de-ai ghicit asa repede? (in treacat trebuie spus ca eram in blugi si jaca- tinuta ai ,in care nu da nimeni doi bani pe tine)
         -Apoi, am mai dus vreo 3-4 si tot asa de.... smecheri!
         -Sar"mana domnisoara!. Esti maritata? Poti sa-mi lasi un numar de telefon? Poate mergem sa-mi arati si mie, care-i cea mai tare cabana de pe aici!!?.
         -  Daaa, daca aveti nevoie de masina ma sunati aici....??
         - Sigur ca da,daca oi mai apuca...zic eu, cu jumatate de gura. Intre timp, ne apropiem de hotel. Apare o ghereta ,din care iese amenintator un sergent. Soferul meu, nici gand sa incetineasca. Baga un claxon si cu doua degete ,bate cu autoritate, umarul  stang! Drept urmare, sergentul se opreste si primesc un salut militaresc, cum nu mai primisem pana acum(in blugi si jaca) .Se infige fata cu Dacia ei verde ,drept in usa hotelului si glasuieste :
          -Am ajuns. Sper ca nu v-a deranjat faptul ca, nu v-am lasat dincolo de ghereta!!??. Ce sa mai zic? Ma achit onorabil de datorii. Fata face o intoarcere, intr-un nor de praf si imi arunca pe geam:
          - Daca mai aveti nevoie de masina sa ma sunati...!!!!
Oarecum contrariat si uimit, cat de instruiti sunt si taximetristii pe aici,intru in hotel .Primesc o cheie si un numar de camera . Ajung cu greu pe la etajul 3-4 si in camera, bine instalati ,gasesc  doi viitori colegi  . Prima intrebare din partea lor .
            -De unde esti colega?   -Timisoara ,zic eu cam fara chef   -Oa Timisoara,hai sa ne povestesti. -Dar voi de pe unde?-Moldova -.unul Iasi, altul Focsani.
  Moldovenii ,destul de bine incalziti,gramada peste mine:
            - Timisoreanule , hai ia o gura de aici si povesteste,cum fu cu revolutia ?.
            - Bine,bine,eu o sa va povestesc din revolutie dar,numai daca si voi imi povestiti ,cum a fost cu Moldova ,Transnistria si alte alea..
               S-au mai temperat moldovenii mei  si au lasat-o mai moale cu insistentele. Acum, eu cu ce ma durea mai tare:
               -Ce ziceti? Ne mananca fripti- padurarii astia?i -sau  mai avem fo sansa sa ne intoarcem intregi acasa?
 Liniste deplina. Fiecare se autoevalua si in final cate unul rabuvnea:
              -  Fratilor, daca si astia sunt la fel de N.P. ca si caprarii nostrii, am dat de belea.Ne vor gasi la primavara ,odihnind in vreo rapa cu verdeata ..... Cu aceste ganduri optimiste ,adormim bustean.
     Dis de dimineata ,ne trezim  , ne facem frumosi si din balconul hotelului admiram Clabucetul. Aerul tare cu miros de rasina de brad, ne spargea plamanii.   Savuram o cafea si nu puteam sa ne mai oprim din aprecieri-; e nemaipomenit,e fantastic, Toti ajungem la o concluzie:orice vom patimi-merita, numai pentru a trai o perioada in acest peisaj de basm.!!
      Coboram hotarati si pe platoul unitatii ne regasim cu totii.Vreo 20,catane mature cu grade si functii onorabile-la noi acasa. Aici doar cursanti.
       Osteni cu experienta,incropim rapid o formatie dupa inaltime.Delegam comanda celui mai dotat cu ..grade si functii si asteptam sa vina zbirul cu savarina pe-o ureche.Eram hotarati sa impresionam,sa nu lasam loc de interpretari fata de pregatirea noastra militara. Ne aflam doar, pe teritoriu strain si potential ..periculos!
        Apare, domnule!! Savarina pe- o ureche,bocancii maronii cu ciorapi din bumbac, formand un guler incofundabil peste . Nu era nici-o indoiala. Era vanatorul,padurarul,zbirul care urma sa ne scoata ficatii in urmatoarele doua luni !       Seful nostru,patruns de faptul ca de el depindea soarta a o gramada de pifani, comanda cu o voce bubuitoare - Plutoooon .........si se infige cu trei pasi de defilare......
           -Domnule maior ,plutonul de ofiteri (cu grade mai mari decat ale tale,il sustineam noi in gand)....
      Omul nostru ,adica ,Vanatorul de munte,luat putin pe neasteptate,pare usor descumpanit--
             -Haideti domnule ....ce dracu..faceti glume cu  mine?  Seful nostru -sa-i dea inainte cu raportul....
             -Domnilor colegi,gata ,am inteles.Asa se face pe la dvs. Aici sunt alte reguli. Suntem colegi si ca atare ,fara formatii ostasesti  ,fara rapoarte...Suntem colegi, ce naiba!!
        Ne-am revenit cu greu. Am stricat formatia ,am dat mana, ne-am cunoscut si in cea mai neprotocolara  forma de deplasare, ne-am indreptat spre sala de clasa.Aici probleme de organizare, specifice unui curs de profil.
        De a doua zi, au inceput iesirile in teren. Nu voi insista pe ceia ce faceam. Vreau sa spun insa ca, don profesor, se straduia sa vedem tot ce-i mai frumos prin Predeal. Ma refer la frumusetile naturale. Era criza de carburant. Don. profesor, scotea masina (nu am idee cum realiza) si ne ducea pana la baza muntelui. Acolo ne astepta. Noi, o luam la picior si urcam, pana sus,sus, acolo unde era programata sedinta de pregatire.  Vedeam grija in tot ceea ce era legat de noi .Sa nu patim ceva ,sa nu ne ratacim,sa nu ne accidentam... Era o atmosfera de vis. Nu realizam ca suntem la un  curs .Natura era de o frumusete  aparte !. Peste tot numai brad.Doua luni nu am vazut alt arbore. Brad si iarasi brad. Am facut si un pic de alpinism. Am inceput cu- stanca prostului - din cazarma . Cine a mai trecut pe acolo si-o va aminti cu siguranta. Am executat si trageri reale in poligonul de munte. Am avut ocazia sa demonstram ca, stim si noi cate ceva
         Ca deobicei, ce-i bun si frumos se termina repede. A venit si vremea despartirii. Don profesor nu ne-a lasat nici atunci. A facut rost de masina si pe grupuri ,in functie de tren, ne-a condus personal pana la gara.Am ramas impresionat. I-am multumit atunci,   ii multumesc si acum lui si tuturor VANATORILOR DE MUNTE DIN PREDEAL.....

Smokie - Have You Ever Seen the Rain

DUMNEZEU ITI DA , DAR . . . . !!! __________________________ By Stelian P.

                           Norocul japonezilor si ghinionul romanilor…. Bunul Dumnezeu a revarsat cornul abundentei de mai multe ori in capul japonezilor spre deosebire de romani pe care i-a uitat cu desavirsire. Iata doar citeva exemple: -                                                                                                                                             japonezii au de toate: o tara impartita in mii si mii de insulite, un sol impecabil fara nicio urma de minereuri, uragane la fiecare luna si cutremure de toata frumusetea (cel putin o data pe saptamina) urmate de adevarate dezastre, valuri uriase care bat toate recordurile si matura tot in locul locuitorilor, incendii superbe ( gindirea limitata nu-i lasa sa renunte la casele din bambus). Ca sa fie tacimul complet, norocosii astia au pierdut cu succes un razboi mondial, au incasat (pe gratis !) doua bombe atomice, sunt condusi de un imparat, nu de un presedinte, trenurile lor nici sa intirzie nu stiu si in plus traiesc sub o crunta ocupatie americana. Cu tot imensul noroc pe care il au, mentalitatea japonezilor e de tot risul. Ei fac greva toata saptamina (cu o banderola alba pe mineca ) si vai, ce oroare !, ies la manifestatii doar duminica, cica sa nu incurce circulatia. In plus, la ei politia bate rau de tot ca sa-i scoata din fabrici si sa-i trimita in concediu.                                                                                                                                  - romanii sunt saraci lipiti: pamintul musteste de tot felul de minerale complet nefolositoare,aveam doar doua insule din care una am dat-o pe gratis iar cealalta am inundat-o, uragane nu avem, valuri nu avem dar avem alge in locul lor, cutremure doar o data la 40 – 50 de ani, razboaie nu am pierdut niciunul (dar am platit din greu despagubiri) , cu bombardamentele stam cam prost si atunci cind le-am avut au tras hitleristii in avioane, bombe atomice nu am incasat dar putem face cite vrem, ne-a ferit bunul Dumnezeu de monarhie si avem presedinte ales (prin frauda ordinara, evident !), trenurile noastre depasesc de departe precizia celor japoneze, grevele le facem asa cum scrie la carte, adica le incepem luni dis-de-dimineata pe la 12.00 si le terminam vineri, tot dimineata dar pe la ora 09.00 ( nu incurcam simbata si duminica circulatia cu tot felul de manifestatii). La noi, politia ii cauta pe romani ca sa-i duca la lucru.                                                                                                                                                In concluzie- romanii sunt mult mai inteligenti decit japonezii dar totusi ceva ne desparte. Ghinionul ?