Am citit, marți, în presa portocalie, despre vizita premierului Victor Ponta la Berlin. Am făcut asta la aeroportul Tegel din capitala Germaniei, așteptând avionul care urma să mă aducă înapoi acasă. Am aflat că premierul Ponta s-ar fi văzut patru minute cu d-na Merkel, că a fost ținut în picioare, că a fost dat afară, că presa germană nu a relatat evenimentul.
Am avut senzația că, de fapt, se vorbește despre vizita altcuiva, într-o altă țară, în orice caz nu despre întâlnirea Ponta-Merkel. Spun asta, fiindcă ziua de luni am petrecut-o la Berlin, urmărind un moment de politică externă important: deschiderea unui nou drum în relațiile româno-germane.
Luni seara, la ora 19:00, ora locală, Victor Ponta a fost așteptat cu gardă de onoare și covor roșu de d-na Merkel. L-a condus în Cancelaria Federală, unde i-a arătat inclusiv biroul său, tocmai pentru a netezi dialogul cu premierul României. La 19:30 a început cina oficială, prevăzută a se termina – vorbim despre Germania – la 20:45. Cina s-a terminat însă ]n jurul orei 21:30. În timpul mesei, d-na Merkel l-a invitat pe dl. Ponta pe terasă, la o discuție între patru ochi. A spune că nu au avut loc convorbiri, că premierul României nu a fost primit conform rangului său reprezintă o negare a realității. Din spatele ușilor închise, din Berlin, am aflat că d-na Merkel s-a lămurit bine că 70% majoritate parlamentară la București înseamnă cu totul altceva decât 70% majoritate parlamentară în Budapesta premierului Viktor Orban. De fapt, pe undeva, aceasta a fost una dintre mizele întâlnirii.
Victor Ponta calcă în politica externă pe urmele lui Adrian Năstase, cel care a reușit două demersuri fundamentale, care au marcat România până astăzi: aducerea României în NATO și încheierea negocierilor de aderare cu Uniunea Europeană. D-na Mekel nu se mai îndoiește, după ziua de luni, 10 iunie, că dl. Ponta dorește să fie admis de Occident și nu de către spațiul ex-sovietic, așa cum a tot insinuat propaganda băsistă.
Ca bătrân gazetar, nu spun că Victor Ponta nu poate ceda oricând mirajului puterii absolute! În România, Serviciile au o lungă experiență în a-i înfășura pe conducătorii țării în mrejele lor. Cel puțin la Berlin, însă, în capitala reală a Europei unite, Ponta a făcut o impresie bună. În mod paradoxal, imaginea profund negativă, la care a lucrat intens propaganda băsistă, i-a făcut un serviciu lui Ponta, diferența între invenții și realitate fiind evidentă.
Un alt subiect dezbătut intens a fost absența oamenilor de afaceri din delegație. Într-adevăr, faptul ar trebui să ne dea de gândit. Și asta fiindcă în ultimii ani, din nefericire, au mai rămas pe piață atât de puțini capitaliști români, încât cu greu mai umpli cu ei un avion pentru Germania. E adevărat că Deutsche Bank va deschide niște servicii financiare la București, că Daimler-Benz face deja o fabrică de componente în Transilvania. Când se vor termina luptele politice în România, Guvernul Ponta va trebui categoric să dezvolte un program de promovare a firmelor românești.
În privința reflectării în presă a vizitei lui Victor Ponta – vizită relatată de toate marile agenții de știri germane – trebuie spus că întâlnirile dintre șefii de stat sau de guvern în Europa unită nu mai au de mult nota de senzațional de acum două decenii. La o oră sau două de zbor cu avionul, acest tip de întâlniri făcute, în general, pentru a discuta o problemă sau două, la o cină, sunt la fel de obișnuite, cum sunt la București scandalurile cotidiene de toate felurile. Cu alte cuvinte, vizita lui Cameron sau Hollande la Berlin, pentru a participa la o cină cu d-na Mekel nu irumpe în prima pagină a ziarelor decât dacă se anunță că BCE a hotărât să mai tipărească niște euro, pentru a mai salva o economie europeană din faliment. Ponta nu a cerut nici bani de la Guvernul german, nici ajutor de urgență din partea UE. Cu alte cuvinte, germanii nu au avut o știre cutremurătoare din această vizită.
Germania a mai oferit o lecție României și în această vizită. Deși d-na Merkel și dl. Ponta sunt din familii politice diferite, premierul român a constatat că politica externă a Germaniei este una singură. Aceeași, pe care i-au relatat-o și colegii din SPD, care nu prea au șanse să câștige alegerile din septembrie. Așa i-au spus și lideri ai CDU, cu care dl. Ponta s-a întâlnit la Berlin, după acordarea interviurilor pentru presa din România, undeva după ora 12:00 noaptea, ora Bucureștiului.
România a traversat, după 2004, o lungă perioadă fără o politică externă cât de cât coerentă și în folosul țării. Vizita la Berlin poate fi, și în această privință, un început de drum. Există o singură condiție: aceea ca dl. Ponta să-și îndeplinească, întodeauna, angajamentele pe care le ia în exterior. Scuze de genul “Eu am încercat, dar Puterea nu-i la mine” țin în politica domestică, nu în cea mare, internațională, unde văd că dl. Ponta a intrat cu Tony Blair de mână.
Dacă USL ar avea candidați separați la alegerile prezidențiale, Crin Antonescu ar lua cele mai multe voturi, 30,9%, iar pe locul doi s-ar afla premierul Victor Ponta, cu un procent de 23%. Guvernatorul Băncii Naționale a României, considerat ipotetic candidat al Mișcării Populare, ar fi următorul după liderii PNL și PSD, cu 17,5% din preferințe.
