Ce au de pierdut 40 de firme private din întoarcerea lui Arafat la Ministerul Sănătăţii
18 Ianuarie 2012
Aproximativ 40 de firme private au investit milioane de euro
în ambulanţe pe care intenţionau să le folosească în sistemul naţional
de urgenţă. Deocamdată, planurile acestor companii au fost date peste cap de căderea proiectului de lege care viza reforma în sănătate.
Reîntoarcerea la Ministerul Sănătăţii a lui Raed Arafat, opozant declarat al privatizării sistemului medical de urgenţă, încurcă totodată şi planurile pe care şi le făcuseră firmele de ambulanţă privată. Dacă legea ar fi trecut în forma în care era concepută de comisia prezidenţială, mai mulţi operatori privaţi s-ar fi putut autoriza, iar cei deja existenţi şi-ar fi putut extinde aria de expertiză. BGS, Neuromed, Puls, Nei Medica, Uman Serv, Medicover, Medlife, Alicia Medical sunt doar câteva dintre firmele care urmăreau să se extindă pe sectorul medicinei de urgenţă. Dacă unele dintre acestea s-au impus în piaţă prin servicii de calitate, despre altele se poate spune că sunt mai degrabă căpuşe ale bugetului public. Aşa este cazul firmei Alicia Medical (ce aparţine unui lider PDL de la sectorul 3) despre care ziarul nostru a arătat cum domină segmentul de îngrijiri la domiciliu, în defavoarea celorlalte firme de pe piaţă.
Proiectul de lege elaborat de comisia prezidenţială le-ar fi permis acestor companii să preia nu doar urgenţele de cod verde (consultaţiile la domiciliu), cum fac acum, ci şi pe cele de cod galben şi roşu (accidentaţii). Asta ar fi însemnat de două-trei ori mai mulţi pacienţi şi, în consecinţă, şi profituri mai mari. O firmă mare de ambulanţă privată poate ajunge la un profit de peste 1 milion de euro anual, în baza contractelor actuale.
97% din fonduri - la stat, 3% - la privat
Din felia mare a urgenţelor, finanţată cu 200 de milioane de euro anual, serviciului public îi revin 97% din fonduri, iar privaţilor numai 3%. Dacă luăm ca exemplu Capitala, vedem că Direcţia de Sănătate Publică (DSP) a acreditat 10 firme private. Acestea deţin în total 100 de ambulanţe private, potrivit Asociaţiei Serviciilor Private de Ambulanţă, ceea ce înseamnă, în medie, 10 maşini de fiecare operator privat. Totuşi, DSP susţine că numai 43 de ambulanţe private sunt certificate. „Societăţile Medicover şi Alicia Medical, de exemplu, au cumpărat ambulanţe, dar acestea nu sunt acreditate de noi", spune Cristina Tase, purtător de cuvânt la DSP.
Astfel, în dispeceratul 112, operatorii privaţi îşi înscriu zilnic maximum 4 maşini. În aceste condiţii apare întrebarea la ce folosesc celelalte ambulanţe? Răspunsul cel mai la îndemână ar fi că aceste firme sperau să se extindă într-o piaţă liberă. „Acum nu este o mega-afacere, dar pentru viitor suntem pregătiţi. Am făcut investiţii atât în maşini, echipamente medicale, cât şi în personal. I-am trimis inclusiv la cursuri de specializare în străinătate", susţine Eduard Sersea, director general BGS şi reprezentant al Asociaţiei Serviciilor Private de Ambulanţă din România.
Reprezentanţii Nei Medica susţin de asemenea că au investit în ambulanţe, în ideea în care întregul sistem medical se privatiza. „Până la urmă se va ajunge la asta, fiincă sistemul este subfinanţat", spune Cătălin Stănescu, directorul Nei Medica.
Nu mai mult de 50 de cazuri pe zi
Schimbarea legii le-ar fi permis însă operatorilor privaţi să aibă de câştigat din trei surse. O dată prin solicitările directe de la pacienţi contra cost, a doua oară, datorită faptului că lucrează cu clinici private şi merg la abonaţii acestora şi în al treilea rând prin mai multe solicitări pe care le-ar fi primit prin dispeceratul 112 (inclusiv urgenţe de grad 0 şi 1).
„Operatorii privaţi îşi înscriu zilnic maşini la dispeceratul 112, dar în general nu pot lua mai mult de 50 de solicitări pe zi şi nu pot interveni la cazurile dificile", explică Cristian Grasu, director în cadrul Serviciului de Ambulanţă Bucureşti. Cele 50 de cazuri nu înseamnă mare lucru având în vedere că într-o zi se înregistrează peste o mie de solicitări prin staţie.
Schimbarea legislaţiei, unica soluţie de a face profit
Presiunile operatorilor privaţi de a intra pe piaţă au început în urmă cu un an, când o parte din ei au dat statul în judecată pentru că îi discriminează (ex. privaţii sunt obligaţi să plătească taxe pentru verificarea echipamentelor medicale, în timp ce ambulanţele publice sunt scutite de aceste taxe). Plângerile lor au ajuns până la Curtea de Apel şi Curtea Constituţională, dar nu li s-a dat câştig de cauză. „Li s-a explicat că nu sunt discriminate pentru că li se permite să lucreze...statul nefiind obligat să finanţeze firmele comerciale", a comentat ulterior Raed Arafat.
„Cu greu ne putem amortiza investiţiile"
Reîntoarcerea la Ministerul Sănătăţii a lui Raed Arafat, opozant declarat al privatizării sistemului medical de urgenţă, încurcă totodată şi planurile pe care şi le făcuseră firmele de ambulanţă privată. Dacă legea ar fi trecut în forma în care era concepută de comisia prezidenţială, mai mulţi operatori privaţi s-ar fi putut autoriza, iar cei deja existenţi şi-ar fi putut extinde aria de expertiză. BGS, Neuromed, Puls, Nei Medica, Uman Serv, Medicover, Medlife, Alicia Medical sunt doar câteva dintre firmele care urmăreau să se extindă pe sectorul medicinei de urgenţă. Dacă unele dintre acestea s-au impus în piaţă prin servicii de calitate, despre altele se poate spune că sunt mai degrabă căpuşe ale bugetului public. Aşa este cazul firmei Alicia Medical (ce aparţine unui lider PDL de la sectorul 3) despre care ziarul nostru a arătat cum domină segmentul de îngrijiri la domiciliu, în defavoarea celorlalte firme de pe piaţă.
Proiectul de lege elaborat de comisia prezidenţială le-ar fi permis acestor companii să preia nu doar urgenţele de cod verde (consultaţiile la domiciliu), cum fac acum, ci şi pe cele de cod galben şi roşu (accidentaţii). Asta ar fi însemnat de două-trei ori mai mulţi pacienţi şi, în consecinţă, şi profituri mai mari. O firmă mare de ambulanţă privată poate ajunge la un profit de peste 1 milion de euro anual, în baza contractelor actuale.
97% din fonduri - la stat, 3% - la privat
Din felia mare a urgenţelor, finanţată cu 200 de milioane de euro anual, serviciului public îi revin 97% din fonduri, iar privaţilor numai 3%. Dacă luăm ca exemplu Capitala, vedem că Direcţia de Sănătate Publică (DSP) a acreditat 10 firme private. Acestea deţin în total 100 de ambulanţe private, potrivit Asociaţiei Serviciilor Private de Ambulanţă, ceea ce înseamnă, în medie, 10 maşini de fiecare operator privat. Totuşi, DSP susţine că numai 43 de ambulanţe private sunt certificate. „Societăţile Medicover şi Alicia Medical, de exemplu, au cumpărat ambulanţe, dar acestea nu sunt acreditate de noi", spune Cristina Tase, purtător de cuvânt la DSP.
Astfel, în dispeceratul 112, operatorii privaţi îşi înscriu zilnic maximum 4 maşini. În aceste condiţii apare întrebarea la ce folosesc celelalte ambulanţe? Răspunsul cel mai la îndemână ar fi că aceste firme sperau să se extindă într-o piaţă liberă. „Acum nu este o mega-afacere, dar pentru viitor suntem pregătiţi. Am făcut investiţii atât în maşini, echipamente medicale, cât şi în personal. I-am trimis inclusiv la cursuri de specializare în străinătate", susţine Eduard Sersea, director general BGS şi reprezentant al Asociaţiei Serviciilor Private de Ambulanţă din România.
Reprezentanţii Nei Medica susţin de asemenea că au investit în ambulanţe, în ideea în care întregul sistem medical se privatiza. „Până la urmă se va ajunge la asta, fiincă sistemul este subfinanţat", spune Cătălin Stănescu, directorul Nei Medica.
Nu mai mult de 50 de cazuri pe zi
Schimbarea legii le-ar fi permis însă operatorilor privaţi să aibă de câştigat din trei surse. O dată prin solicitările directe de la pacienţi contra cost, a doua oară, datorită faptului că lucrează cu clinici private şi merg la abonaţii acestora şi în al treilea rând prin mai multe solicitări pe care le-ar fi primit prin dispeceratul 112 (inclusiv urgenţe de grad 0 şi 1).
„Operatorii privaţi îşi înscriu zilnic maşini la dispeceratul 112, dar în general nu pot lua mai mult de 50 de solicitări pe zi şi nu pot interveni la cazurile dificile", explică Cristian Grasu, director în cadrul Serviciului de Ambulanţă Bucureşti. Cele 50 de cazuri nu înseamnă mare lucru având în vedere că într-o zi se înregistrează peste o mie de solicitări prin staţie.
Schimbarea legislaţiei, unica soluţie de a face profit
Presiunile operatorilor privaţi de a intra pe piaţă au început în urmă cu un an, când o parte din ei au dat statul în judecată pentru că îi discriminează (ex. privaţii sunt obligaţi să plătească taxe pentru verificarea echipamentelor medicale, în timp ce ambulanţele publice sunt scutite de aceste taxe). Plângerile lor au ajuns până la Curtea de Apel şi Curtea Constituţională, dar nu li s-a dat câştig de cauză. „Li s-a explicat că nu sunt discriminate pentru că li se permite să lucreze...statul nefiind obligat să finanţeze firmele comerciale", a comentat ulterior Raed Arafat.
„Cu greu ne putem amortiza investiţiile"
