După ce preşedintele României a declarat că unirea cu Republica Moldova trebuie să devină „un nou proiect național”, măsurile de retorsiune nu au întârziat să apară. Premierul moldovean Leancă, a precizat: „declaraţiile despre unire ale lui Traian Băsescu ne scindează societatea şi ne-au creat deja probleme”. Această declaraţie a provocat furia consilierilor cotrocenişti care au elaborat „magistrala” strategie băsesciană.
Pentru cei care nu au înţeles din prima, Angela Merkel a mai lansat un mesaj public, prin vocea ambasadorului Matthias Meyer care a declarat: „Această discuţie nu trebuie să fie acum. Aş numi această discuţie ca o furtună într-un pahar cu apă. Prin urmare acestui subiect nu i-aş da o valoare prea mare acum... în Germania nimeni nu s-a gândit la aşa ceva. Pentru noi acest lucru nici nu se discută. Nu este o discuţie acest subiect.”
În noaptea de revelion, Traian Băsescu a arătat că insistă asupra proiectului „Unirea”, în ciuda avertismentelor primite.
Se impune o întrebare firească: ce l-a apucat pe Băsescu? În mod normal, locatarul de la Cotroceni evită să o irite pe cea care l-a salvat de la demisie. De această dată Băsescu a ales opţiunea unui afront demonstrativ la adresa Germaniei şi iată-ne ajunşi într-o situaţie în care Băsescu s-a poziţionat pe un curs de coliziune cu doamna cancelar. Există două explicaţii posibile pentru acest comportament. Prima explicaţie, cea care presupune că Traian Băsescu a devenit un naţionalist înflăcărat după chipul şi asemănarea lui Viktor Orban, o lăsăm scriitorilor şi cititorilor de science fiction.
A doua explicaţie, cea plauzibilă, presupune că Băsescu încearcă din răsputeri să genereze un conflict regional. Există o singură forţă interesată de izbucnirea unui conflict regional, cu pronunțate valenţe interetnice. Această forţă este reprezentată de radicalii americani care cândva l-au şi uns pe Băsescu „la domnie” în România, transformând un banal securistoid într-un „reformator şi justiţiar”. În acest context, este evident că guvernatorul României va executa toate ordinele venite de peste Ocean, chiar dacă riscă să fie luat la palme de diplomaţia germană. America se retrage din Europa de Est, concentrându-se asupra Asiei de Sud-Est pentru blocarea Chinei. Americanii încearcă să reproducă în Europa experienţa colonială a Angliei şi Franţei care au lăsat în Africa şi Asia zeci de conflicte interetnice, zero state stabile şi sute de conflicte „înghețate” care pot fi reactivate oricând. În Asia, SUA deja au creat o sursă de instabilitate geopolitică în Afganistan. Se pare că din perspectiva Washingtonului, a venit timpul ca regiunea balcanică şi întreaga Europa de Sud-Est să devină un fel de „Afganistan european”.
Din perspectiva Germaniei, Europa are suficiente probleme fără a mai avea nevoie de câteva conflicte reactivate de americani în Ucraina şi Republica Moldova. Berlinul se pregăteşte să spargă statele naţionale europene şi să înhame cioburile rezultante la plugul comun al Statelor Unite ale Europei, iar în aceste condiţii el are nevoie de linişte şi ordine pentru ca procesul să nu degenereze într-o serie de conflicte intra-europene. Publicaţia franceză Le Monde susţine că la ultima întâlnire a liderilor europeni, Angela Merkel a comparat anul 2014 cu anul 1914, deci Germania ia în calcul toate riscurile şi scenariile posibile. În aceste condiţii devin explicabile acţiunile diplomaţiei germane care se ghidează după principiul ”în Europa numai Berlinul este îndreptăţit să retraseze frontierele şi sferele de influenţă”. În dorinţa de a deveni util radicalilor de la Washington, Băsescu riscă să piardă Transilvania. Din perspectiva stabilităţii politice, economice şi teritoriale, România nu este altceva decât un butoi cu pulbere, iar Băsescu este un copil care stă pe acest butoi şi se joacă cu focul.
Notă: Toate informaţiile prezentate în articol aparţin autorului. Postul de radio Vocea Rusiei nu răspunde pentru ele.
Valentin Mândrăşescu