Generalul Petraeus și veterani de război “murdari” au fost în spatele unităților de comando implicate în abuzurile din Irak, potrivit The Guardian.
Pentagonul a trmis veterani ai “războiului murdar” în America Centrală pentru a supravegherea comandourile de poliție din Irak care aveau centre de detenție și tortură secrete, unde încercau să afle informații de la insurgenți. Aceste unități au condus unele dintre cele mai oribile acțiuni de tortură din timpul ocupației americane și au accelerat intrarea Irak-ului într-un război civil.
Colonelul James Steel, 58 de ani, era veteran al forțelor speciale când Donald Rumsfeld l-a ales să ajute la organizarea acțiunilor paramilitare, pentru a “stoarce” informații de la insurgenții suniți, relevă o investigație a cotidianului The Guardian împreună cu BBC Arabic.
Colonelul retras James H. Coffman a lucrat alături de Steel în centrele de detenție construite cu milioane de dolari din fondurile statului american. Coffman era subordonat direct Generalului David Petraeus, trimis în Irak în 2004 pentru a pregăti noile forțe de securitate. Steele, care a fost în Irak între anii 2003-2005, întocându-se constant în țară în 2006, îi raporta direct lui Rumsfeld.
Alegațiile făcute de martorii aemricani și irakieni în documentarul produs de BBC și The Guardian, implică pentru pentru prima oară consilieri americani în abuzurile asupra drepturilor omului desfășurate în Irak. Este de asemenea prima oară când generalul Petraeus – forțat să demisioneze anul trecut din fruntea CIA din cauza unui scandal sexual – a fost implicat printr-un conislier în aceste abuzuri.
Coffman îi raporta lui Petraeus și s-a descris într-un interviu acordat ziarului american militar “Stele și Dungi” drept “ochii și urechile” lui Petraeus din Irak.
“Lucrau mână în mână. Nu i-am văzut niciodată separați în cele 40 sau 50 de dăți în care au intrat în centrele de detenție. Știau tot ce se petrece acolo … tortura, cel mai îngrozitor tip de tortură”, spune generalul Muntahder al-Samari, care a lucrat cu Steele și Coffman un an, când comandourile erau instalate.
Comitete de interogări: electricitate, smulsul ungiilor, lovituri în zonele sensibile
”Fiecare centru de detenție avea un centru de interogare. Fiecare era compus dintr-un ofițer de inteligență și opt interogatori. Apelau la orice formă de tortură pentru a-l face pe deținut să vorbească, precum electricitatea, atârnatul cu susul în jos, smulsul unghiilor sau lovituri aplicate zonelor sensibile”, declară Samari. Nu există nicio dovadă că Steele și Coffman torturau ei însăși prizonieri, dar erau uneori prezenți în timpul torturilor și au fost implicați în alegerea a sute de deținuți.
Ancheta The Guardian/BBC a fost declanșată de Wikileaks, care au declasificat documente care arătau în detaliu sute de incidente în care soldații americani dădeau peste prizonieri torturați în centre de detenție conduse de comandourile de poliție din Irak. Soldatul Bradley Manning, 25 de ani, poate primi 20 de ani de închisoare după ce a pledat vinovat în dosarul scurgerilor de documente.
Tortura, o rutină
“Îmi amintesc cum un băiat în vârstă de 14 ani a fost legat de unul dintre stâlpii librăriei. Legat cu picioarele deasupra capului. Corpul său era în întregime vânăt din cauza bătăilor cu cablu pe care le-a primit”, mai povestește Samari.
Fotograful Gilles Perres s-a întâlnit cu Steele atunci când lucra pentru New York Times, și vizita unul dintre centrele de comandă în aceeași librărie: “Îl intervievam pe Steele într-o cameră a librăriei și era sânge peste tot”.
Reporterul Peter Maas lucra la material împreună cu Perres: “În timp ce interviul se desfășura auzeam țipete teribile ale cuiva: ‘Allah, Allah, Allah’, Dar nu era un entuziasm religios sau așa ceva, era țipete de durere și teroare”.
Șablonul din Irak arată o paralelă stranie cu bine-documentatul caz al abuzurilor drepturilor-omului comise de trupele americane paramilitare din America Centrală a anilor ’80. Steele era șeful unei echipe speciale de conislieri care antrenau unități ale forțelor de contraspionaj din El Salvador. Petraeus a vizitat El Salvador în 1986, în perioada în care Steele era acolo și devenise un susținător al metodelor de contraspionaj.
Steele nu a răspuns întrebărilor puse de BBC și The Guardian pe tema rolului său din El Salvador și Irak. În trecut, a negat orice implicare în acțiunile de tortură și a declarat public că “se opune încălcării drepturilor omului”. Coffman a refuzat să comenteze.
Uu purtător de cuvânt al generalului Petraeus a declarat pentru investigația BBC/ Guardian: “În decursul anului pe care l-a petrecut în Irak, gen Petraeus a învățat din alegațiile forțelor irakiene care torturau deținuți. Pentru fiecare incident, transmiteam informația mai departe lanțului ierarhic militar al SUA, ambasadorului american la Baghdad … și liderilor irakieni relevanți”.
Murdare mâini ale “Justiției”
The Guardian scrie că a învățat, la rândul său, că implicarea comandourile de poliție în procedurile de tortură au intrat în cunoștința oamenilor din Irak când victimele erau arătate ca într-o paradă în fața telespectatorilor programului TV numit “Terorismul în mâinile Justiției”. Centrele de detenție cumpărau camere de filmat Canon, cumpărate din fonduri americane, cu care filmau deținuții și îi arătau la showul de televiziune. Când spectacolul acesta a început să-i ofenseze pe irakieni, Samari își amintește că era în casa generalului Adnan Thabit – șeful comdandourilor speciale – când Petraeus a sunat și a cerut încetarea difuzării la TV a imaginilor cu oamenil torturați.
“Translatorul special al gen. Petraeus, Sadi Othman, a sunat pentru a transmite un mesaj de la generalul Petraeus, prin care ne spunea să nu mai arătăm prizonierii la TV după ce au fost torturați”, spune Samari. “După 20 de minute am primit un telefon de la ministrul irakian de Interne care ne transmitea același lucru”.
Othman, care acum trăiește în New York, a confirmat pentru The Guardian că l-a sunat pe șeful SPC din partea gen. Petraeus pentru a opri difuzarea imaginilor cu prizonierii torturați. “Dar gen. Petraeus nu e de acord cu tortura” a precizat el, “e un rahat să spui că generalul aprobă tortura”.
Thabit nu crede că americanii cu care a lucrat nu știau ce fac: “Până să plec, americanii știau tot ce am făcut; știau ce se petrece la interogări și îi știau pe prizonieri. Chiar unele dintre informații despre deținuți veneau de la ei – mint”.
Chiar înainte ca Petraeus și Steele să părăsească Irakul, în septembrie 2005, Jabr al-Solagh a fost numit noul ministru de Interne. În mandatul lui Solagh, care a fost strâns asociat cu violențele miliției Badr, alegațiile cu privire la tortură și brutalitate ale comandourilor au s-au înmulțit. Era de aemenea o părere împărtășită că unitățiele se transformaseră în comandouri de ucis.
The Guardian spune că a învățat înalții oficiali irakieni care au lucrat cu SUA după invazie l-au avertizat pe Petraeus de consecințele numirii lui Solagh, dar pledoariile lor au fost ingnorate.
Imapactul pe termen lung al finanțării și înarmării acestor forțe paramilitare a fost acela al declanșării unei forțe mortale care a terorizat comunitatea sunită și a ajutat la germinarea unui război civil care a produs sute de mii de morți. În timpul conflictului dintre secte, 3.000 de cadavre pe lună erau “adunate” de pe străzile din Irak.
