joi, 17 martie 2011
marți, 15 martie 2011
Remeber:: martie 1977-Cutremur in Romania
Trecusera cateva saptamani de cand ,,parasutasem" in frumosul targ al Iesilor.
Intamplarea facea ca aici, la o unitate din ,,Tatarasi" ,sa-mi desfasor asa zisa practica in productie. In termeni militari- stagiu la comanda unei subunitati.
Dupa lungi perioade de,, semidetentie" liber-asumate,respiram acum ,prin toti porii, un iz de libertate parfumata cu miros de tei . Teiul lui Eminescu din Dealul Copoului , impreunat fiind cu fiorul dat de rezonanta istorica si culturala ,oferit de capitala Moldovei -Iasi
In limita timpului disponibil, incercam sa descopar cat mai multe. Bateam cu pasul si nu incetam sa ma entuziasmez si sa fiu surprins..Cel mai mult, ma frapa amestecul nefiresc de modernitate cu arhaicul. Langa un bloc de zece etaje frumos,modern intalneai fara exceptie , trei -patru ,daca nu un cartier intreg de bojdeuci saracacioase. Contrastul era surprinzator si dezolant in acelasi timp
Trebuie sa spun ca realizasem performanta sa ma si indragostesc pana peste urechi de o domnisoara care, urma cursurile liceului sanitar din Iasi (stiu ca multi vor zambi,dar nu stiu de ce !!)
Asadar ,in seara de patru martie,toti ne dichiseam, care cum puteam mai bine si ne pregateam sa iesim in oras Fiecare avea cestiuni importante pe agenda, in acea fatidica seara. Mai faceam o gluma ,mai schimbam cate o impresie.......la un moment dat un uruit sinistru! Noi l-am asemuit cu o grupare de tancuri ce se deplasa in uruit de senile si zomot de motoare. Zgomotul venea de peste tot si parca ne invaluia!
-Ce dracului,ce se intampla? zice unul si sarim toti la ferestre sa vedem ce-i pe afara
Pana sa ne dumirim, incepem sa ne zgaltaim si realizam :CUTREMUR-afara din cladire !! Ajungem repede sub cerul liber si ne linistim.Nici nu se mai intampla mare lucru. Din dealul Tatarasilor, aveam vedere spre oras. Sunau sinistru sirenele si se vedeau cateva incendii mari.De aici am tras concluzia ca in oras ,erau probleme si ca zilele noaste frumoase in Iasi se cam sfarseau.
Asa a fost. De a doua zi fiecare elev -sergent a primit in,, dotare" cate un camion cu o grupa de militari in termen . Toata ziulica evacuam sinistrati.Am actionat mult in zona garii. Aproape totul era la pamant. Sincer, nici nu trebuia un prea mare efort,ca sa darami acele cosmelii prapadite. Tinand cont ca nu au fost victime omenesti,pot spune ca acel cutremur la Iasi a avut si efecte benefice.S-a daramat, cam tot ce era de daramat si s-a construit din nou. Erau dureroase dramele omenesti. Cate o persoana singura cuc,cu sanatatea subreda,cu greu o convingeai ca trebuie sa plece cu cel mult una -doua valize si sa lase naibi acele ruine care pana mai ieri reprezentau tot ce mai avea.
Era pur si simplu sfasietor , cand duceai asemenea persoane si trebuia sa le lasi intr-o sala de sport sau clasa , cu cate o bogceluta langa ele
-Maica zicea, nu plecati !Eu cu cine raman si ce fac?
Incercam sa-i lamurim ,ca se vor ocupa oficialitatile si ca vor avea grija de ei. Trebuia sa plecam cat mai repede . Altii ne astepta in mijlocul unor ruine
E bine sa ne gandim- cat de mici suntem in fata naturii!! Poate de aceia, nu avem voie sa fim si Mitici!!
Sa ne gandim la JAPONEZI si sa zicem:DOAMNE FERESTE!!
Intamplarea facea ca aici, la o unitate din ,,Tatarasi" ,sa-mi desfasor asa zisa practica in productie. In termeni militari- stagiu la comanda unei subunitati.
Dupa lungi perioade de,, semidetentie" liber-asumate,respiram acum ,prin toti porii, un iz de libertate parfumata cu miros de tei . Teiul lui Eminescu din Dealul Copoului , impreunat fiind cu fiorul dat de rezonanta istorica si culturala ,oferit de capitala Moldovei -Iasi
In limita timpului disponibil, incercam sa descopar cat mai multe. Bateam cu pasul si nu incetam sa ma entuziasmez si sa fiu surprins..Cel mai mult, ma frapa amestecul nefiresc de modernitate cu arhaicul. Langa un bloc de zece etaje frumos,modern intalneai fara exceptie , trei -patru ,daca nu un cartier intreg de bojdeuci saracacioase. Contrastul era surprinzator si dezolant in acelasi timp
Trebuie sa spun ca realizasem performanta sa ma si indragostesc pana peste urechi de o domnisoara care, urma cursurile liceului sanitar din Iasi (stiu ca multi vor zambi,dar nu stiu de ce !!)
Asadar ,in seara de patru martie,toti ne dichiseam, care cum puteam mai bine si ne pregateam sa iesim in oras Fiecare avea cestiuni importante pe agenda, in acea fatidica seara. Mai faceam o gluma ,mai schimbam cate o impresie.......la un moment dat un uruit sinistru! Noi l-am asemuit cu o grupare de tancuri ce se deplasa in uruit de senile si zomot de motoare. Zgomotul venea de peste tot si parca ne invaluia!
-Ce dracului,ce se intampla? zice unul si sarim toti la ferestre sa vedem ce-i pe afara
Pana sa ne dumirim, incepem sa ne zgaltaim si realizam :CUTREMUR-afara din cladire !! Ajungem repede sub cerul liber si ne linistim.Nici nu se mai intampla mare lucru. Din dealul Tatarasilor, aveam vedere spre oras. Sunau sinistru sirenele si se vedeau cateva incendii mari.De aici am tras concluzia ca in oras ,erau probleme si ca zilele noaste frumoase in Iasi se cam sfarseau.
Asa a fost. De a doua zi fiecare elev -sergent a primit in,, dotare" cate un camion cu o grupa de militari in termen . Toata ziulica evacuam sinistrati.Am actionat mult in zona garii. Aproape totul era la pamant. Sincer, nici nu trebuia un prea mare efort,ca sa darami acele cosmelii prapadite. Tinand cont ca nu au fost victime omenesti,pot spune ca acel cutremur la Iasi a avut si efecte benefice.S-a daramat, cam tot ce era de daramat si s-a construit din nou. Erau dureroase dramele omenesti. Cate o persoana singura cuc,cu sanatatea subreda,cu greu o convingeai ca trebuie sa plece cu cel mult una -doua valize si sa lase naibi acele ruine care pana mai ieri reprezentau tot ce mai avea.
Era pur si simplu sfasietor , cand duceai asemenea persoane si trebuia sa le lasi intr-o sala de sport sau clasa , cu cate o bogceluta langa ele
-Maica zicea, nu plecati !Eu cu cine raman si ce fac?
Incercam sa-i lamurim ,ca se vor ocupa oficialitatile si ca vor avea grija de ei. Trebuia sa plecam cat mai repede . Altii ne astepta in mijlocul unor ruine
E bine sa ne gandim- cat de mici suntem in fata naturii!! Poate de aceia, nu avem voie sa fim si Mitici!!
Sa ne gandim la JAPONEZI si sa zicem:DOAMNE FERESTE!!
Nimiciti punctul de comanda si stat-major de pe colina X
Deci, asa cum spuneam ,in munti distantele par mai mici. Cand incepi insa sa le bati cu piciorul,ai o surpriza de proportii. Asa si noi -A! pana acolo, a treia culmea impadurita o...plimbare! Dar, ce plimbare! In primul rand ca, nimeni nu se gandise sa traga o cararuie ceva .Nici nu avea cum. Coborai prin vegetatia bogata ,dar cam incalcita si cam spinoasa pana in vale, la radacina dealului-impadurit si apoi urcaai pana in varf si ..constatai ca au trecut doua ore. O luai de la capat.
Dupa cateva miscari din acestea ,jos ,jos si apoi suuuuus,ajungem la locul de debarcare. Se cam facuse ora 15.00 . Urma sa o luam in sens invers,dupa o pauza scurta, in care nici macar respiratia nu ne-a revenit la normal . Si mai urma, sa atacam ,prin surprindere si impetuos ,,inamicul"postat pe o colina. Atacul se desfasura sub ochii ajutati de niste binocluri imense,al onor invitatilor nostrii. Ca sa nu fie nici un dubiu ,conducatorul exercitiului ne-a trecut pe fiecare pe la aparatele de vedere si ne-a zis:
Rusii, va vor vedea si seria de la arma.Atentie cum va miscati,balet sa faceti nu alta si sa si zimbiti" frumos, cand luati colina in piept.!
Deci, am luat-o in sens invers si pana sa ajungem la locul de atac, soarele trecuse de piscul unui munte mai micut si se cam reducea serios vizibilitatea . Cu alte cuvinte, se lasa seara.
Noi, vai de capul nostru!. Ce sa mai faci balet,ce sa mai strigi URAAAAA, ca toate jivinile muntelui sa se ascunda .Noi, abia ne mai tineam pe picioare,hainele zdrentuite, fetele si miinile zgaraiate si pline de sange.!
Puteam sa le prezentam cu succes rusilor ,cam cum aratau nemntii, dupa o iarna petrcuta in Stalingrad.. Chestiunea era,ca nu asta voiam.Se mai punea si problema timpului. Nu puteai sa-i tii pe invitati cu ochii in soare si sa-ti dai cu presupusul:-apar sau nu apar luptatorii.? Ceva, trebuia schimbat . Obligatoriu si fara nici-o discutie.
Si s-a schimbat, bineinteles Nu va voi spune ce -e chestie de strategie!
A venit si vremea evolutiei la scena deschisa. Emotii cat cuprinde. Ne echipam cu tinuta noua ,de campanie . Totul verificat ,lustruit, aranjat.
Dupa o perioada de introducere in atmosfera situatiei tactice, punctata cu bubuituri si efecte pirotehnice, ne facem aparitia, in formatie compacta.-De aici ,eram in totalitate, sub privirea atenta a asistentei.
Ne infiltram prin locul stabilit,ne desfasuram frumos in dispozitiv premergator si atacam,, inamicul". total surprins si derutat ,printr-o dubla invaluire si un atac frontal. Efectele pirotehnice, erau de inalta clasa., imitind sustinera atacului si de catre artilerie. Noi, trebuia sa dam gata, pe o distanta de, nici doua sute de m ,patru incarcatoare de pistol mitraliera. Strigatele de Uraaa ,sunt apocaliptice si trecem peste inamicul facut praf.!
Urmeaza apoi, prezentara noastra asistentei. In prealabil, prin statiile radio ni s-au transmis felicitarile si faptul ca am fost ..mortali.
Generalii rusi ne felicita, dau mana cu fiecare in parte, ne intreaba diverse si se fac glume.Seful delegatiei ruse ,ne spune ca suntem tari si ca avem un loc de instructie pe care si ei l-ar dori ,dar nu-l au. Presupun ca a spus-o din politete. Il intreaba pe comandantul nostru,==Generalul TAICHE MITROESCU:==
Dupa un asemenea efort,am mai fi in stare sa mergem la ...fete?? Si noi in cor _OH HO
HO-DA!!
Mitroiescu se plange,chipurile rusilor:
_Auzi domnule?- ce am patit cu banditii astia! Ii duc in mars patruzeci de km, pana in scoala.Ii las sa se odihneasca. Ei, ce crezi domnule? dupa 30 de minute pe terenul de fotbal(STRICT AUTENTIC)
Dupa cateva miscari din acestea ,jos ,jos si apoi suuuuus,ajungem la locul de debarcare. Se cam facuse ora 15.00 . Urma sa o luam in sens invers,dupa o pauza scurta, in care nici macar respiratia nu ne-a revenit la normal . Si mai urma, sa atacam ,prin surprindere si impetuos ,,inamicul"postat pe o colina. Atacul se desfasura sub ochii ajutati de niste binocluri imense,al onor invitatilor nostrii. Ca sa nu fie nici un dubiu ,conducatorul exercitiului ne-a trecut pe fiecare pe la aparatele de vedere si ne-a zis:
Rusii, va vor vedea si seria de la arma.Atentie cum va miscati,balet sa faceti nu alta si sa si zimbiti" frumos, cand luati colina in piept.!
Deci, am luat-o in sens invers si pana sa ajungem la locul de atac, soarele trecuse de piscul unui munte mai micut si se cam reducea serios vizibilitatea . Cu alte cuvinte, se lasa seara.
Noi, vai de capul nostru!. Ce sa mai faci balet,ce sa mai strigi URAAAAA, ca toate jivinile muntelui sa se ascunda .Noi, abia ne mai tineam pe picioare,hainele zdrentuite, fetele si miinile zgaraiate si pline de sange.!
Puteam sa le prezentam cu succes rusilor ,cam cum aratau nemntii, dupa o iarna petrcuta in Stalingrad.. Chestiunea era,ca nu asta voiam.Se mai punea si problema timpului. Nu puteai sa-i tii pe invitati cu ochii in soare si sa-ti dai cu presupusul:-apar sau nu apar luptatorii.? Ceva, trebuia schimbat . Obligatoriu si fara nici-o discutie.
Si s-a schimbat, bineinteles Nu va voi spune ce -e chestie de strategie!
A venit si vremea evolutiei la scena deschisa. Emotii cat cuprinde. Ne echipam cu tinuta noua ,de campanie . Totul verificat ,lustruit, aranjat.
Dupa o perioada de introducere in atmosfera situatiei tactice, punctata cu bubuituri si efecte pirotehnice, ne facem aparitia, in formatie compacta.-De aici ,eram in totalitate, sub privirea atenta a asistentei.
Ne infiltram prin locul stabilit,ne desfasuram frumos in dispozitiv premergator si atacam,, inamicul". total surprins si derutat ,printr-o dubla invaluire si un atac frontal. Efectele pirotehnice, erau de inalta clasa., imitind sustinera atacului si de catre artilerie. Noi, trebuia sa dam gata, pe o distanta de, nici doua sute de m ,patru incarcatoare de pistol mitraliera. Strigatele de Uraaa ,sunt apocaliptice si trecem peste inamicul facut praf.!
Urmeaza apoi, prezentara noastra asistentei. In prealabil, prin statiile radio ni s-au transmis felicitarile si faptul ca am fost ..mortali.
Generalii rusi ne felicita, dau mana cu fiecare in parte, ne intreaba diverse si se fac glume.Seful delegatiei ruse ,ne spune ca suntem tari si ca avem un loc de instructie pe care si ei l-ar dori ,dar nu-l au. Presupun ca a spus-o din politete. Il intreaba pe comandantul nostru,==Generalul TAICHE MITROESCU:==
Dupa un asemenea efort,am mai fi in stare sa mergem la ...fete?? Si noi in cor _OH HO
HO-DA!!
Mitroiescu se plange,chipurile rusilor:
_Auzi domnule?- ce am patit cu banditii astia! Ii duc in mars patruzeci de km, pana in scoala.Ii las sa se odihneasca. Ei, ce crezi domnule? dupa 30 de minute pe terenul de fotbal(STRICT AUTENTIC)
duminică, 13 martie 2011
DIN APLICATII___ Cum am nimicit eu- Comandamentul Conducerii Aplicatiei
Sa zicem, ca era prin toamna anului1979 .Vremea incepuse sa se strice ,odata cu incheierea lucrarilor de prin agricultura socialista si pe alocuri chiar de pe parcelele particulare.Ca de obicei, era vremea aplicatiilor militare,pentru ca se purta reteta-:inamicul trebuie nimicit, indiferent de starea vremii ziua ,noaptea,peste tot pe unde-l,, prindeam pe teritoriul "patriei.
Inca mai era benzina pentru armata, inca se mai faceau aplicatii la nivel SUBU.U MU cu majoritatea tehnicii si a mijloacelor din dotare. TAB-urile erau inca noi si un prilej de mandrie militareasca . Se pare ca nu erau multe armate socialiste, dotate asa zdravan ca noi .Unde mai pui ca -ncepuse de cativa ani buni si productia autohtona ,ca atare, un bun prilej si justificat zic eu ,de mandrie nationala.
Eram deci in TO(teatrul de operatiuni- cum le place la pustime sa se dea mari) Ploua marunt de zile bune. Aplicatia la nivel de MU isi urma neabatut cursul,fara a fi deranjata de ploaia de toamna si de namoalele Banatului. Trecusem prin ambuscade, exersasem ofensiva din miscare,sustinuti de artilerie si aviatie(real ,va rog frumos fara zambete) si acum ,organizam _Batalionul din care faceam parte__ o aparare beton,impotriva unui inamic de fo 3X mai numeros in efective tehnica si celelalte.
Comandantul de batalion, nu mai contenea sa puna la cale , fel de fel de jmecherii, pentru a ii face viata cat mai grea, colegului care reprezenta inamicul. Printre altele, se hotaraste sa-i faca o surpriza proasta ,gandindu-se la o pozitie inaintata, care sa-l loveasca puternic pe,, inamic" si sa-l oblige sa lase drumul si sa incerce tarina inamolita. Ma cheama la el si ma chestioneaza oarecum ,daca am idee ,cam cu ce se mananca lupta pe o pozitie inaintata.Ghinionul meu a fost ca l-am convins si atunci,am primit ,,ordinul de lupta"
_ Fi atent la mine, zice colonelul. Scoate harta si incepe: vezi drumul din fata? Vazut zic eu ,caci era si asfaltat si marginit de plopi inalti.
_ Iei trei tab-uri cu munitie de manevra cat cuprinde,petarde, lumanari fumigene si te deplasezi in fata ,pana la maxim 4-5km, Te maschezi la teren ,nici pasarea sa nu stie ca esti acolo si astepti in tacere totala, inclusiv radio. Cand apare inamicul, care va veni incolonat , lasi sa treaca elementele de cercetare-deja incepeam sa transpir rece-- Deschizi focul cu toate mijlocele,il faci praf si dispari. Clar? Clar tov. colonel.. Cand intru in dispozitiv? La noapte .intre ora 02-03. Sa nu cumva sa ramana ceva in urma, sau sa va captureze ,ca te frig si te mananc!! Daa-am inteles!!!
Pregatim broscoii(tab), aleg oamenii cu care sa merg ,nu prea multi sa nu am surprize. Vine noaptea ,plecam ,gasim cateva grajdiuri de c.a.p si printre ele, gramezi de coceni inca nearanjati. Ne acoperim bine cu cocenii din zona si rezulta, fix trei capite bine gospodarite printre acele grajdiuri. Timpul trece greu.Mai atipim,mai tragem cu ochiul la ce se intampla si greu, greu vine dimineata ,cu o ceata picloasa de ziceai ca de fapt, ies aburi din pamant.Nu trece mult si zgomot de motoare ,din directia inamicului. Alarma maxima !!Toti cu degetul pe tragaci,care la mitraliere,care la pusca mitraliera,care cu petardele si lumanarile fumigene pregatite. Eu,cu binoclul la ochi, incercam sa deslusesc prin ceata.. grea treaba. Ceata era stapana absoluta. Mai trec cateva minute si din ceata se iteste un TABC cu antenele radio balanganid, de ziceai ca-i un gandac monstruos.-Elementele de cercetare zic eu si ordon liniste deplina - sa treaca . Si trec fara nici-o problema ,iar eu rasuflu usurat.-prietenii stiu de ce. Mai asteptam pret de 20-30 minute si alte zgomote si mai puternice. Fortele principale -pregatiti . Mecanicii conductori erau cu mana pe contact si tremurau, caci daca vreunul nu pornea, era dezastru. Apare un TAB mare 8x8. Cum era de lat ,greu mai puteai sa vezi , ce se afla in spatele lui . Si asta avea fo doua antene balanganitoare, dar cine sa le mai vada? Cum principala problema era sa lovesc si s-o sterg ,nu-mi asum riscuri inutile si de la o distanta destul de mare, dau ordin : Totul- FOOOC, porniti motoarele. Bai vere -se declanseaza din senin un mic infern., 6 mitraliere clantaneau sinistru, petardele bubuiau in draci,lumanarile fumigene scoteau valatuci,mai lipsea ..cazanul, Dau ordin si iesim cu cocenii pe noi .Ne facem un pic spre inmicul ghinionist,cu mitralierele tragand bineinteles. Facem un arc de cerc ,intoarcem si ..si ...si ...cand ne pregateam sa savuram reusita, fac imprudenta sa pun binoclul la ochi.. Ce credeti ca vad? NENOROCIRE.- TAB-ul inamic a intrat in situatie .A parasit drumul si a luat-o peste camp.In urma lui mai fratilor doua aro, cu cate doua perechi de antene,care intr-un sant, care in altul- sa se adaposteasca.Mai in spate, o autocarosata tip autobuz ,se bagase si aia printre niste pomi !!, Ce mai -jalea dracului !! Conducerea aplicatiei era facuta praf
***************
Finalul este de-adreptul apoteotic.
Comandantul meu, auzind harmalaia pe care am provocat-o,intra in alerta si retine usor ,,elementele de cercetare "inamice . Mai trebuia sa ma intorc cu intreg efectivul si ..victorie garantata.
Eu, ud fleasca in viteza maxima , intru cu cele trei tab-uri in dispozitiv,Comandantul topaia de fericire si ne facea victorios cu mana. Cobor ,ma indrept pleostit spre el
- Bravo,copile i-ai facut praf,ai dracului de nenorociti!
- Tov. colonel,e JALE !! - CE ai ma? - I-am facut praf, da.nu pe aia care trebuia !! -Da pe care? - PE SEFI !!!- si ii povestesc toata tarasenia.
Colonelul, pe o parte il umfla rasul,pe alta isi musca buzele. Om cu experiena,a analizat repede si ma intreaba : - Viteazule, ai vazut ,aveau vreun semn de identificare,steag ceva ? - Nu aveau nimic ! -Stai aici mai in spate si nu faci decat ce zic eu!
Intre timp, inamicul decimat ,format dintr-o gasca de colonei (conducatorii aplicatiei de la MU) se adunasera de prin santuri si se apropiau in viteza de noi. Coboara seful al mare din Aro si incepe
- Care-i nenorocitul ,sa vina incoa.Tribunalul militar te mananca....!!
Comandantul meu,calm simulind ca nu stie despre ce-i vorba: -Ce-i tov. col ce s-a intamplat?
- Unde-i ala pe care l-ai avut in fata? -L-am trimis cu un camion la unitate, dupa alimente .... samd Problema s-a rezolvat intre ei barosanii. Se pare , ca si ei gresisera un pic , interpunandu- se intre subunitatile care duceau lupta ,fara sa anunte comandantii,fara mijloace de marcare corespunzatoare. S-au tras invataminte, s-a prelucrat ca un moment al aplictiei si asa mai departe.
In ceea ce ma priveste ,nu am fost uitat prea repede, in sensul ca se amuzau sefii . Aveti grija cu P.ca asta face confuzii si reguleaza comandamentele !!
Inca mai era benzina pentru armata, inca se mai faceau aplicatii la nivel SUBU.U MU cu majoritatea tehnicii si a mijloacelor din dotare. TAB-urile erau inca noi si un prilej de mandrie militareasca . Se pare ca nu erau multe armate socialiste, dotate asa zdravan ca noi .Unde mai pui ca -ncepuse de cativa ani buni si productia autohtona ,ca atare, un bun prilej si justificat zic eu ,de mandrie nationala.
Eram deci in TO(teatrul de operatiuni- cum le place la pustime sa se dea mari) Ploua marunt de zile bune. Aplicatia la nivel de MU isi urma neabatut cursul,fara a fi deranjata de ploaia de toamna si de namoalele Banatului. Trecusem prin ambuscade, exersasem ofensiva din miscare,sustinuti de artilerie si aviatie(real ,va rog frumos fara zambete) si acum ,organizam _Batalionul din care faceam parte__ o aparare beton,impotriva unui inamic de fo 3X mai numeros in efective tehnica si celelalte.
Comandantul de batalion, nu mai contenea sa puna la cale , fel de fel de jmecherii, pentru a ii face viata cat mai grea, colegului care reprezenta inamicul. Printre altele, se hotaraste sa-i faca o surpriza proasta ,gandindu-se la o pozitie inaintata, care sa-l loveasca puternic pe,, inamic" si sa-l oblige sa lase drumul si sa incerce tarina inamolita. Ma cheama la el si ma chestioneaza oarecum ,daca am idee ,cam cu ce se mananca lupta pe o pozitie inaintata.Ghinionul meu a fost ca l-am convins si atunci,am primit ,,ordinul de lupta"
_ Fi atent la mine, zice colonelul. Scoate harta si incepe: vezi drumul din fata? Vazut zic eu ,caci era si asfaltat si marginit de plopi inalti.
_ Iei trei tab-uri cu munitie de manevra cat cuprinde,petarde, lumanari fumigene si te deplasezi in fata ,pana la maxim 4-5km, Te maschezi la teren ,nici pasarea sa nu stie ca esti acolo si astepti in tacere totala, inclusiv radio. Cand apare inamicul, care va veni incolonat , lasi sa treaca elementele de cercetare-deja incepeam sa transpir rece-- Deschizi focul cu toate mijlocele,il faci praf si dispari. Clar? Clar tov. colonel.. Cand intru in dispozitiv? La noapte .intre ora 02-03. Sa nu cumva sa ramana ceva in urma, sau sa va captureze ,ca te frig si te mananc!! Daa-am inteles!!!
Pregatim broscoii(tab), aleg oamenii cu care sa merg ,nu prea multi sa nu am surprize. Vine noaptea ,plecam ,gasim cateva grajdiuri de c.a.p si printre ele, gramezi de coceni inca nearanjati. Ne acoperim bine cu cocenii din zona si rezulta, fix trei capite bine gospodarite printre acele grajdiuri. Timpul trece greu.Mai atipim,mai tragem cu ochiul la ce se intampla si greu, greu vine dimineata ,cu o ceata picloasa de ziceai ca de fapt, ies aburi din pamant.Nu trece mult si zgomot de motoare ,din directia inamicului. Alarma maxima !!Toti cu degetul pe tragaci,care la mitraliere,care la pusca mitraliera,care cu petardele si lumanarile fumigene pregatite. Eu,cu binoclul la ochi, incercam sa deslusesc prin ceata.. grea treaba. Ceata era stapana absoluta. Mai trec cateva minute si din ceata se iteste un TABC cu antenele radio balanganid, de ziceai ca-i un gandac monstruos.-Elementele de cercetare zic eu si ordon liniste deplina - sa treaca . Si trec fara nici-o problema ,iar eu rasuflu usurat.-prietenii stiu de ce. Mai asteptam pret de 20-30 minute si alte zgomote si mai puternice. Fortele principale -pregatiti . Mecanicii conductori erau cu mana pe contact si tremurau, caci daca vreunul nu pornea, era dezastru. Apare un TAB mare 8x8. Cum era de lat ,greu mai puteai sa vezi , ce se afla in spatele lui . Si asta avea fo doua antene balanganitoare, dar cine sa le mai vada? Cum principala problema era sa lovesc si s-o sterg ,nu-mi asum riscuri inutile si de la o distanta destul de mare, dau ordin : Totul- FOOOC, porniti motoarele. Bai vere -se declanseaza din senin un mic infern., 6 mitraliere clantaneau sinistru, petardele bubuiau in draci,lumanarile fumigene scoteau valatuci,mai lipsea ..cazanul, Dau ordin si iesim cu cocenii pe noi .Ne facem un pic spre inmicul ghinionist,cu mitralierele tragand bineinteles. Facem un arc de cerc ,intoarcem si ..si ...si ...cand ne pregateam sa savuram reusita, fac imprudenta sa pun binoclul la ochi.. Ce credeti ca vad? NENOROCIRE.- TAB-ul inamic a intrat in situatie .A parasit drumul si a luat-o peste camp.In urma lui mai fratilor doua aro, cu cate doua perechi de antene,care intr-un sant, care in altul- sa se adaposteasca.Mai in spate, o autocarosata tip autobuz ,se bagase si aia printre niste pomi !!, Ce mai -jalea dracului !! Conducerea aplicatiei era facuta praf
***************
Finalul este de-adreptul apoteotic.
Comandantul meu, auzind harmalaia pe care am provocat-o,intra in alerta si retine usor ,,elementele de cercetare "inamice . Mai trebuia sa ma intorc cu intreg efectivul si ..victorie garantata.
Eu, ud fleasca in viteza maxima , intru cu cele trei tab-uri in dispozitiv,Comandantul topaia de fericire si ne facea victorios cu mana. Cobor ,ma indrept pleostit spre el
- Bravo,copile i-ai facut praf,ai dracului de nenorociti!
- Tov. colonel,e JALE !! - CE ai ma? - I-am facut praf, da.nu pe aia care trebuia !! -Da pe care? - PE SEFI !!!- si ii povestesc toata tarasenia.
Colonelul, pe o parte il umfla rasul,pe alta isi musca buzele. Om cu experiena,a analizat repede si ma intreaba : - Viteazule, ai vazut ,aveau vreun semn de identificare,steag ceva ? - Nu aveau nimic ! -Stai aici mai in spate si nu faci decat ce zic eu!
Intre timp, inamicul decimat ,format dintr-o gasca de colonei (conducatorii aplicatiei de la MU) se adunasera de prin santuri si se apropiau in viteza de noi. Coboara seful al mare din Aro si incepe
- Care-i nenorocitul ,sa vina incoa.Tribunalul militar te mananca....!!
Comandantul meu,calm simulind ca nu stie despre ce-i vorba: -Ce-i tov. col ce s-a intamplat?
- Unde-i ala pe care l-ai avut in fata? -L-am trimis cu un camion la unitate, dupa alimente .... samd Problema s-a rezolvat intre ei barosanii. Se pare , ca si ei gresisera un pic , interpunandu- se intre subunitatile care duceau lupta ,fara sa anunte comandantii,fara mijloace de marcare corespunzatoare. S-au tras invataminte, s-a prelucrat ca un moment al aplictiei si asa mai departe.
In ceea ce ma priveste ,nu am fost uitat prea repede, in sensul ca se amuzau sefii . Aveti grija cu P.ca asta face confuzii si reguleaza comandamentele !!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)