Cretu S. Ionel · Gheba, omul care a scos la tablă o ţară întreagă; știți, nu? A fost ofițer în toată regula, general de armată și profesor de matematică român. Omul care a scos la tabla țara întreagă, profesorul Grigore Gheba a murit la 6 septembrie 2004 (la 92 de ani). El a scos o noua culegere de matematică si la 91 de ani intitulata, “Teme fundamentale în studiul matematicii - Clasele IV-X”. (A fost cel mai cunoscut autor de culegeri de matematică din România.) Aceasta noua lucrare e prima lui culegerea de probleme pe care nu a mai apucat sa o testeze pe elevi, are pe copertă “figura Gheba”, model geometric ce a limpezit ani de-a rândul mințile elevilor. Într-o dimineață nehotarâtă de primăvară din anul al 91-lea al existenței sale, Grigore Gheba a făcut roată cu gândul peste intâmplările ce-i umpleau ființa: anii de școală, anii de război și de lagăr, două neveste, copiii, o iubire care l-a readus din morți, altele mai mici ce doar i-au reamintit că e în viață. Și culegerile de matematica, 34 la număr, tipărite în peste șase milioane de exemplare. Rândurile de mai jos încearcă să recompună povestea profesorului Gheba. Omul care a scos la tablă țara întreagă.Anii de școalăM-am intilnit cu profesorul - și generalul în retragere - Grigore Gheba în sufrageria casei sale, din cartierul bucureștean Drumul Taberei, și am împărțit pentru citeva ore aceeași masă acoperită cu sticla spartă la unul dintre colțuri. Ne despărțea un mănunchi de poze. Războiul, matematica, femeile iubite. O viață. “M-am născut într-un sat de munte din județul Vrancea, se cheamă Poienița - Dumitrești, ca unul dintre cei șapte copii ani unei familii sărace. Mama mea, Maria, punea gaz în lampă doar sâmbata și duminica, în restul saptamânii culegeam surcele ca să țin focul treaz în sobă și să pot face socoteli cu condeiul pe tăblița din piatra moale. Lucram dintr-o carte, “1001 de probleme de matematica” se numea, primită de la un unchi, inspector de matematica”, povestește profesorul Gheba. Băiatul nu împlinise încă 12 ani cînd știa pe dinafară cartea de probleme, stirnind uimirea unchiului. La imboldul acestuia, într-o dimineața, Maria Gheba aruncă într-o traistă patru oua fierte lîngă un pumn de mămăligă și, cu Grigore de mînă, o lua peste dealuri, cale de 30 de kilometri pe jos, să-și dea feciorul la liceul din Rimnicu-Sărat. Ajunseră înainte de căderea soarelui, plini de praf și flămînzi. Femeia începu să plângă fără să poată spune de ce. Îi agăță copilului traista pe umăr, făcu o cruce mare cu dreapta și-l împinse pe poarta școlii. Puiul de țăran intra într-un hohot de rîs. Uniformele apretate din bănci se hlizeau de opincile lui. Se opriră doar cînd directorul Gherda își slobozi glasul către nou-venit: “Ce știi tu din matematici, băiete !?”. “Stiu tot din cartea asta!”, îndrăzni Grigore, scoțînd din traistă cărțulia de la uncheș. Peste clasă se lăsă o tăcere curioasă. “Ia scrie-mi tu pe tabla trei milionimi!”. Nou venitul apucă creta și scrijeli cu zgomot ascuțit...0,000.003. Gherda zimbi, apăsă un buton și-n citeva clipe pe ușa se iți capul contabilului scolii. “Îl iei pe țărănoiul ăsta, îl îmbraci la magazinul “Mireasa” și-l pui la internat, o să fie elevul școlii mele”. Lui Grigore i-au trebuit trei saptamini să învete să meargă în ghetele galbene cu toc de patru centimetri pe care le primise de la școală.Prizonier la cotul Donului Tînărul Gheba urmă apoi Școala de ofițeri în rezervă de la Bacău și obținu gradul de sublocotenent. Își amintește că a rămas concentrat permanent la Rimnicu-Sărat “pentru că nevestei colonelului Anastasescu, comandantul regimentului, îi placea cum dansam”. Știa ea, coloneasa, ceva, de vreme ce, tocmai în timpul unui bal, sublocotenentul a cucerit inima unei frumoase învățătoare, Lilica Popescu, care, în 1936, avea să-i devină soție. Războiul îl purta pe sublocotenentul de artilerie Grigore Gheba în Transnistria, să lupte împotriva rușilor. Pe 3 noiembrie 1942 căzu prizonier la Cotul Donului. “În vagonul meu aveam nouă morți și, în mijloc, o grămadă mare de excremente. Într-un alt vagon, cei ramași în viață tăiaseră fesele morților și le mincasera. După ce am trecut prin trei lagăre, dintr-un bărbat voinic, la 26 de ani, ajunsesem să cintaresc 39 de kilograme. Atunci a apărut îngerul vieții mele.”Marusia, îngerul cu ochi albaștri. Era medicul lagărului, avea gradul de căpitan, era blondă cu ochi albaștri. O chema Marusia Anka. “S-a așezat lîngă patul meu, plîngeam, convins că mai am citeva ore de trăit. M-a întrebat de ce plîng, i-am răspuns că nu voi mai vedea niciodată țara. M-a mutat într-o altă cameră și s-a îngrozit de oasele mele cînd m-a dezbrăcat să mă consulte. A revenit cu niste lapte și oua. Nu mai văzusem de doi ani așa ceva. Mai tîrziu am aflat că erau din rația ei...” Așa începu între cei doi o poveste de dragoste care continua tot războiul. La îndemnul Marusiei, Grigore Gheba s-a înscris în Divizia Tudor Vladimirescu și a luptat împotrivă nemților. A fost de două ori rănit și decorat de opt ori. În ciuda acestei evoluții, a avut relații tensionate cu citiva conducători sovietici, accentuate imediat după război, cînd, ca prefect, pentru scurt timp, al județului Rimnicu-Sărat, a fost acuzat de antisovietism. “Am părăsit toate structurile și m-am înscris la Facultatea de Matematică din București. Nu mi s-a permis să acced la catedre înalte pentru că am refuzat să mă înscriu în partid.” În 1955 prima lui soție a murit, iar Gheba s-a recăsătorit doi ani mai tîrziu cu Lucreția, care i-a stat alături pana a murit. Dintre culegerile care l-au făcut faimos, prima a scris-o în 1958. Erau vremuri tulburi, cînd invatamintul românesc suferea de lipsă profesorilor calificați de matematică. “Foarte mulți învățători predau matematicădupă manuale pe care nici ei nu le prea înțelegeau. Fiind cooptat într-o brigadă de inspecție în școli, am constatat că profesorii necalificați făceau erori grosolane în rezolvarea unor probleme din manualul de matematică. La o astfel de vizită, făcută chiar în comuna mea natală, profesorii m-au rugat să le rezolv problemele din manual și să le trimit prin poștă. Am lucrat două luni împreună cu soția, le-am multiplicat în 50 de exemplare și le-am expediat Inspectoratului-Școlar din Rimnicu-Sărat. Am primit apoi cereri din toată țara. Atunci am scos prima culegere în 350.000 de exemplare. S-au epuizat în citeva zile”. Nici una dintre culegerile care au urmat nu dădea greș pentru că profesorul proba toate exercițiile cu elevii pe care îi avea acasă, la meditații. “Țin minte că, odată, la un concurs de matematică, din 18 cistigatori, 16 erau pregătiți de mine. Aveam doua serii pe zi, a cite 3-4 copii, nu acceptam mai mulți într-o serie pentru că nu era eficient. Mă suna și acum din America să-mi mulțumească foștii elevi.”Culegerile, vindute în șase milioane de exemplare ! Gheba nu s-a sfiit niciodată să critice concepția manualelor școlare, fapt care i-a atras antipatia autorilor, dar și simpatia profesoriloor din țara. El a avut marea inteligența pedagogică să împartă probleme pe genuri de soluții, “a ipotezelor, a restului din rest, a comparației”, lucru care avea darul să facă algebra, dar mai ales geometria, punctul forte al lui Gheba, mult mai ușor de înțeles. În 1975, cînd faima lui era la apogeu, Suzana Gidea a încercat să-i interzică să mai publice. Dar la intervenția altor capi ai regimului, a lui Gogu Rădulescu, în special, profesorul și-a putut continua munca. A publicat 34 de culegeri într-un tiraj total de peste șase milioane de exemplare. Cot la cot cu Gheba au lucrat Lucreția Gheba, ultima sotie, și Carmina Gheba Dragomir, fiica adoptivă a cuplului.