O acțiune lipsită de sens pentru regimul Bashar al-Assad riscă să arunce planeta într-un nou conflict global. Scenariile vehiculate merg de la un complot pus la cale de SUA, pentru a-și reafirma statutul de unică superputere, până la război nuclear sau o combinație dubioasă a speculatorilor de pe piața aurului și cea a petrolului. Va fi România afectată de conflict? Își va menține SUA supremația? Ar putea aluneca economia mondială într-o nouă criză, sau războiul este o cale de a ieși din recesiune?
A contribuit Ionuț Iordăchescu
1. Rusia și China confruntă Occidentul. Presa rusă susține că nu există dovezi că atacul cu arme chimice ar fi fost efectuat de armata siriană. De altfel, și profesorul Adrian Cioroianu e de părere că nu trebuie plecat de la premiza vinovăției sigure a lui Assad. ”Încă nu e 100% sigur, deși sunt cele mai mari șanse, că oamenii lui Bashar al-Assad au folosit gazul sarin. Putea să-l folosească și Opoziția. Bineînțeles că era interesată și Opoziția să se treacă linia roșie invocată de Barack Obama. E bine să așteptăm finalul anchetei”, ne-a declarat Cioroianu.
Atacul ar fi o diversiune a rebelilor, sprijiniți eventual de serviciile secrete occidentale, care caută un pretext pentru intervenția militară în Siria, spune mass-media rusă. Destabilizarea regimului Assad ar fi o grea lovitură pentru Rusia. În primul rând, pierde singurul port militar la care are acces în Mediterana. Alte țări mai mici vor constata că, la fel ca în cazul Serbiei, Rusia nu este în stare să-și apere aliații. Influența rusească în Orientul Mijlociu se reduce foarte mult. Pe plan intern, regimul Putin va încasa o grea lovitură de imagine. Ca urmare, rușii amenință cu două scenarii:
a) un atac nuclear. Într-un conflict local, nu au cum să intervină. Rusia nu are nici capacitatea, nici forța financiară de a lupta alături de Siria, sau de a pune probleme armatelor NATO, în Mediterana. Ca urmare, amenință că ar putea folosi rachetele atomice. Aceasta este însă o măsură disperată, care ar distruge ambele tabere. Greu de crezut că, dacă nu a folosit armamentul atomic în timpul comunismului, ar face-o acum. Armele atomice vor rămâne ca ultim instrument de descurajare a unui atac occidental împotriva Rusiei însăși.
b) sprijin economic și militar acordat regimului Assad, pentru a prelungi războiul dincolo de capacitatea Americii de a-l susține. Vocea Rusiei susține că SUA nu pot finanța un conflict similar celui din Irak, în condițiile în care trebuie să se împrumute cu 1,7 miliarde de dolari pe zi. Mai mult, dacă ar începe China să vândă obligațiunile pe care le-a cumpărat de la guvernele SUA, s-ar prăbuși dolarul și economia americană. Din păcate pentru ruși, chinezii, care depind de exporturile în SUA, nu au marșat la propunerile belicoase ale Moscovei, chiar dacă s-au opus, la ONU, unor intervenții americane. O rupere totală a relațiilor economice între Rusia și Vest nu ar influența economia occidentală, așa cum nu a făcut-o crahul din 1997.
2. Rusia acceptă ”reparații” pentru neintervenție și folosește scuza că ”există dovezi privind atacul cu arme chimice”. Un ziar britanic a scris că s-au purtat discuții între saudiți și Putin pentru ca rușii să îi abandoneze pe sirieni, în baza unei înțelegeri ce presupune asigurări pentru contractele de export de gaze ale Rusiei și ”blaturi” în industria petrolului.
3. Umilirea Moscovei, care ar fi total ignorată, ar destabiliza regimul Putin, care s-a bazat pe mândria națională, mai mult decât pe creșterea nivelului de trai oferită rușilor. Totuși, Putin s-ar putea ”agăța” de lupta cu terorismul, pentru că dispariția regimului Assad ar putea transforma Siria într-un focar de teroriști, care să atace în flancul sudic al Rusiei. De altfel, problema cecenă e atinsă și în discuțiile cu saudiții, care asigură că îi vor putea ține sub control.
4. Un scenariu de tip Irak ar putea fi greu de digerat de economia occidentală. Într-adevăr, nu există fonduri pentru a susține un război la sol și reconstrucția unei țări, care este lipsită de petrol.
5. Washington Post scrie, citând un oficial al administrației Obama, că președintele SUA analizează opțiunea unui atac de două zile în Siria, prin navele deja poziționate în Marea Mediterană și operațiuni aeriene. Acțiunea urma să aibă ținte strict militare: depozite de muniție și armament, fără legătură directă cu arsenalul chimic al Siriei. Ar fi mai mult o pedeapsă pentru uzul gazului sarin, mai scriu americanii, și nu o intervenție tranșantă.
Petre Roman: ”Nu cred că a fost un scenariu, un complot, pentru că raportul despre atacul chimic a venit de la o organizație prestigioasă, în care am încredere: Medecins Sans Frontieres”
Nu e irațional un atac chimic, după ce există precedentul Irak, când s-a folosit un pretext neconfirmat în timp pentru invazie? ”Nu e tocmai împotriva rațiunii. Assad consideră că a reluat ofensiva, că de aproape o lună este în avantaj. Atacul s-a dat în Damasc, unde rebelii reluaseră lupta, după ce orașul părea securizat de Assad. Dacă începeau lupte chiar în Damasc, se ducea de râpă regimul. Assad și echipa au ajuns într-un punct fără întoarcere. E care pe care, așa că nu s-au mai uitat la consecințe pe termen mediu, nu au mai contat mijloacele. În plus, nu cred că Obama ar folosi mijloacele pe care le-a folosit Bush. Atunci era o echipă de ultra-duri, de oameni care promovau războiul, cu orice preț. Acum, e o administrație înclinată spre dialog, care respinge confruntarea armată. Cred că se va da sprijin aerian puternic opoziției siriene și mijloace pentru lupta la sol, nu se va intra cu trupe în Siria”.
Care va fi rolul României, țara rămasă printre puținele cu ambasadă siriană la București
Foștii miniștri de Externe opinează într-un glas că România își va face în mod sigur datoria față de NATO, dacă va urma o intervenție în Siria sub auspiciile alianței militare interguvernamentale. În plan bilateral, cea mai importantă chestiune este cea a românilor din Siria. În buna lor parte aceștia sunt reprezentanți de femei căsătorite cu bărbați sirieni și copiii acestora. Cifra oficială a românilor din țara aflată în război civil este de 4.500, deși estimările neoficiale indică un număr de aproximativ 13.000.Totodată, Bucureștiul se numără printre puținele Capitale care mai au ambasadă siriană. Dintr-un calcul geopolitic, aceasta a fost păstrată pentru a folosi drept canal de comunicare între UE și Damasc. Ambasadorul român în Siria a fost relocat în 2012 în Liban.
”Personal, ca ministru de Externe, am propus retragerea ambasadei noastre de la Damasc și expulzarea ambasadorului sirian, alăturându-ne astfel acțiunilor multor țări. Nu s-a câștigat ceva în toată această rămânere în Siria. România va trebui să se atașeze țărilor occidentale care au luat de mult această măsură.
E bine că au fost contacte cu Opoziția siriană. Ca ministru am avut la Paris o astfel de discuție. Opoziția a fost și a rămas eterogenă, a fost invitată să realizeze o coagulare atât cât e necesar pentru a putea participa la guvernare, dar negocierile nu au culminat cu un succes”, ne-a spus Andrei Marga.
