Afacerea Mistral, conexiuni cu EADS și fregatele englezești
Val Vâlcu / 30 OCT, 2014 / 12:05
Călin Popescu Tăriceanu spunea miercuri, că România a avut două proiecte de țară: NATO și UE. Corecte și inevitabile. Ce ne făceam, tot miercuri, mai spre seară, fără NATO? Aviația Rusiei a efectuat zboruri provocatoare pe trei fronturi, inclusiv în Marea Neagră.
Desigur, spărgătoarele românești de semințe nu sue simt amenințate, nici avioanele cu decolare verticală din cârciumă și aterizare în șanț, după ora închiderii. Dar investiția de 10 miliarde de dolari pentru sondele de adâncime OMV-Exxon, cum se simțea, oare, dacă nu aveam scutul NATO?
Cu Uniunea Europeană lucrurile sunt ceva mai nuanțate. A fost bine că au putut pleca la muncă milioane de români. Cu un șomaj de 30% , cu instabilitate socială, extremism, revolte de stradă, o luam pe drumul Ucrainei. Că nu am făcut mai nimic după integrare, nu-i vina Uniunii. Ungaria își permite să sfideze și Bruxelles-ul și Washington-ul, pentru că îi plătește salariile și pensiile contribuabilul luxemburghez. Cu 20 de miliarde de euro, fonduri europene atrase, la o populație pe jumătate cât a României, care a atras doar cinci.
Liderii statelor puternice conduc Uniunea, dar sunt aleși național
Problema este chiar Uniunea, sau mai precis modul în care funcționează această combinație politico-financiară. Atâta vreme cât conducătorii statelor puternice conduc Europa, fără să răspundă în fața europenilor, ci doar a alegătorilor din țările de origine, tentația de a-și trage spuza pe turta națională nu poate fi evitată. Franța și-a impus poziția în agricultura comunitară, Germania și-a vândut șuruburile și piulițele și cam asta e tot.
Birocrații de la Bruxelles au puterea de a decreta cât să fie vasul de la WC în toate țările Uniunii, dar nu cutează s-o tragă de codițe pe Merkel când își negociază acorduri favorabile cu Rusia.
Viitorul UE, doar ca stat federal
A nu gândi viitorul UE ca un stat federal, cu o conducere centrală aleasă de cetățeni, cu armată și ambasadori, e mai mult decât o utopie, e o prostie. În vreme ce SUA este o țară întemeiată pe libertăți, UE este văzută ca o instituție a constrângerilor, care interzice aspiratoarele puternice și becurile cu incandescență. Dar pe Putin de ce nu-l interzice, de exemplu?
Fiindcă nu e în stare. Cel mai bun exemplu este afacerea Mistral. Franța are dreptate: Germania a vândut submarine și distrugătoare Greciei, până a dus-o la faliment, după care a trecut criza pe seama austerității continentale, impusă ca să-și recupereze datoriile. Când să facă și Franța un ban cinsitit cu Putin, a început războiul.
Cinsitit ar fi fost ca, așa cum au plătit toți europenii pentru exporturile germane în Grecia, să scoată bani Bruxelles-ul și să recompenseze Franța, în cazul celor două nave Mistral, nelivrate rușilor. După care să le trimită în Marea Neagră, una României, alta Bulgariei, ca să apere granița statului federal european de adversarii de la Răsărit.
Uite că la asta nu s-au gândit. În schimb, la afacerea Fregatelor și la EADS le-a mers mintea.
