Când va fi și în România o lovitură de stat. Analiză geostrategică după puciul eșuat din Turcia
Bogdan Chirieac a făcut o
analiză pentru DC News după puciul eșuat din Turcia. Evenimentele din
această țară aduc brusc România în cea mai dificilă situaţie strategică
în care s-a aflat vreodată după căderea comunismului. Partea plină a
paharului ţine de baza de la Deveselu şi bazele americane de la
Kogălniceanu şi, în viitor, Feteşti. În rest, România este în cea mai
vulnerabilă poziţie din 1989 încoace.
Iată analiza lui Bogdan Chirieac:
În câțiva ani de zile, situația
geopolitică din jurul Românei s-a schimbat fundamental. Pentru românii
aflaţi de 2000 de ani aici nu este o surpriză. Peste ocean, la
Washington, probabil că lumea este la fel de mirată ca în 2011 când cu
"primăvara arabă". Atunci, America și-a imaginat că dictatorii laici din
statele islamice din nordul Africii vor fi înlocuiți de democrații după
modelul... Europei de Est din 1989. Surpriza a fost că fundamentalismul
religios a luat locul dictaturilor. În final ne-am pricopsit cu Statul
Islamic, cu un teritoriu cât al României. Dar să o luăm metodic.
Ucraina, un stat artificial
Federația Rusă, cu al său președinte
Putin, atât de adorat în Occident de la Schröder și Berlusconi încoace,
și-a anexat Crimeea și a început dezmembrarea Ucrainei. Pentru cei din
zonă, Ucraina este un stat artificial, creat de fosta URSS prin rapturi
teritoriale pentru a aşeza o zonă tampon în fața Occidentului. Pentru
comunitatea intenațională, Ucraina este membru ONU, iar tratatele
internaționale trebuie respectate. Probabil că și Putin le va respecta,
dar după ce va anexa tot sudul țării, făcând astfel legătura cu
Transnistria. Rusia va avea ca zonă tampon, între ea și România, adică
Uniunea Europeană, mica Moldovă pe care Moscova se pricepe să o
manipuleze ca nimeni altcineva.
Marea epurare din armată, magistratură, poliție și învățământ
Turcia, de partea cealaltă a Mării
Negre, și-a anunțat aseară alianța cu Rusia și Iranul. Lovitura de stat
din Turcia sau ce o fi fost ea i-a permis lui Erdogan marea epurare din
armată, magistratură, poliție și învățământ. În noaptea puciului,
Occidentul nu a sesizat că armata încerca să păstreze laicitatea
statului și să împiedice derapajele islamice. Dacă Turcia va fi pierdută
pentru lumea civilizată, se rupe singura punte existentă astăzi între
Occident şi Orient. Lăsăm la o parte că Turcia este membru NATO, că
dorea să înceapă negocierile de aderare la Uniunea Europeană, că Turcia
este o civilizaţie de excepţie, fundamental diferită de ţările din zona
Golfului de exemplu. Oricum important pentru România, astăzi când
vorbim, este că Erdogan şi Putin tocmai au devenit fraţi de cruce şi de
semilună.
Schimbare fundamentală după bombardamentele NATO asupra Serbiei
Bulgaria de lângă noi: lumea a căzut pe
spate când premierul Boyco Borissov i-a spus preşedintelui Iohannis că
nu vrea flotă NATO în Marea Neagră şi că vrea yahturi, turişti şi fete
frumoase. Ce vi se pare neobişnuit aici? Până în '89 Bulgaria era numită
a 16-a republică a Uniunii Sovietice. Faptul că istoric şi etnic
bulgarii au o cu totul altă atitudine faţă de ruşi decât românii sau
polonezii nu este o surpriză decât, poate, pentru unii analişti
occidentali.
Serbia, vecina Bulgariei şi a României,
este şi ea un bastion al Moscovei. Sigur că în anii comunismului
Belgradul şi Yugoslavia, lideri ai Mişcării de Nealiniere – o ce vremuri
- erau duşmani de moarte al comunismului de tip sovietic.
Bombardamentele NATO asupra Serbiei, în 1999, au schimbat fundamental
orientarea prooccidentală a unei naţiuni ce a luptat în secolul XX
deopotriva împotriva nazismului şi a comunismului.
Ungaria lui Viktor Orban este de 5 ani
un bastion al Rusiei în inima UE şi NATO. Bastion pe bani - ruşii
investesc 10 miliarde de dolari în centralele ungureşti. Nu ştim încă ce
mai cuprinde întelegerea Orban-Putin. Poate Ucraina subcarpatică în
momentul exploziei conglomeratului ucrainean de la est? Sau poate ceva
grupări paramilitare în Transilvania? De la războiul ucrainean, Rusia
are o experienţă nepreţuită în războaiele hibride: omuleţii verzi apar
unde nu te aştepţi şi nu stii dacă vorbesc ungureşte sau ruseşte.
România, în cea mai dificilă situaţie strategică
Derapajul Turciei aduce brusc România în
cea mai dificilă situaţie strategică în care s-a aflat vreodată după
căderea comunismului. Partea plină a paharului ţine de baza de la
Deveselu şi bazele americane de la Kogălniceanu şi, în viitor, Feteşti.
În rest, România este în cea mai vulnerabilă poziţie din 1989 încoace.
Fostele elite politice au fost îndepărtate în principal prin intermediul
Justiţiei, iar altele noi nu au apărut. Mediocritatea lui Dacian Cioloş
ca prim ministru începe să facă istorie. Capitalul românesc reprezintă
8% din capitatul total al României. Cifra nu include băncile şi
asigurările, unde capitalul este, practic, în totalitate străin.
Investitorii români sunt decimaţi în acelaşi ritm diabolic de Justiţie
şi administraţia statului în principal.
Capacitatea administrativă a României
este cea mai redusă din Europa unită. Dovadă este absorţia fondurilor
europene – ultimul loc în Europa – şi incapacitatea de a creea
infrastructură, acelaşi ultim loc în Europa.
România se deşertifică pe zi ce trece, 4
milioane de români s-au salvat din ţară, trăind şi muncind în Europa.
Restul pamântului este deşertificat pas cu pas prin tăierile masive de
pădure. Cea a mai rămas din clasa politică nu se poate opune nici măcar
unui abuz local, necum unei invazii ruseşti.
Singura șansă a României
Societatea civilă este arondată unor
interese pecuniare atât de pronunţate, încât multe ong-uri ar trebui să
fie mai degrabă organizaţii de lobby decât ale cetăţenilor.
Cumplit este că, în mod real, România nu
poate face nimic pentru a schimba lucrurile. Singura noastră şansă este
ca americanii să rămână de partea României, urmărindu-şi propriile
interese. Investiţii americane semnificative nu sunt în România, dar
măcar punerea României pe harta miltară a SUA ar trebui să conteze.
Astăzi, când vorbim, dacă se întâmplă ceva cu interesul americanilor
pentru România – în sensul în care aceştia ar pleca de aici – este o
chestiune de timp ca haosul sa mearga până la dezmembrarea teritorială a
ţării.
Poate că, la Washington, cineva va
analiza cu atenţie situaţia. Poate că, la Bucureşti, cineva se va trezi
în sfârşit, altminteri putem lansa fraza standard, nu "corupţia ucide",
ci „motivul pentru care România nu a căzut în sfera de influenţă a
Rusiei este lupta nemiloasă împotriva corupţiei desfăsurată la
Bucureşti".
Enjoy the view.
=========================================
Bogdan Chirieac:
Enjoy the view.
=========================================
Bogdan Chirieac:
Urgia vine din bănci
România e în concediu. 470 miliarde de
euro este valoarea creditelor neperformante din băncile europene, scrie
Bloomberg. Autoritatea bancară europeană este mult mai pesimistă:
creditele neperformante ar atinge 790 miliarde de euro. Din acestea, 380
miliarde euro sunt numai creditele neperfomante din Italia, țara care
se îndreaptă spre faliment bancar.
Zilele trecute, Curtea Europeană de
Justiție a stabilit că experimentul din Cipru, de acum 4 ani, este
legal. Adică, băncile pot fi salvate de la faliment sau, mă rog, se
poate încerca acest lucru cu banii deponenților. Cu alte cuvinte, în
Cipru, peste noapte, principalele bănci au naţionalizat până la 90% din
depozitele bancare ale clienților. În schimb, aceștia au primit acțiuni
la bancă, adică hârtii fără valoare. Întrebarea pusă de juriștii
europeni a fost: dacă depozitul bancar, care înseamnă proprietate, poate
fi naționalizat peste noapte și fără a primi în schimb compensații, de
ce nu s-ar putea face același lucru și cu bunurile imobiliare, de
exemplu case și terenuri sau orice altceva, mergând până la tablouri și
bijuterii. Controversa a fost tranșată, cum vă spuneam, de Curtea
Europeană de Justiție, care a spus că e în regulă ca banca să pună mâna
pe economiile cetățenilor.
Veți întreba ce treabă are România cu
creditele neperformante ale băncilor europene. De curând, Deutsche Bank,
aflată și ea în dificultate, a închis 200 de filiale și a dat afară mii
de bancheri. Or să se descurce nemții, veți spune. Practic, tot
sistemul bancar românesc este cu capital străin. Cea mai mare bancă
italiană, Unicredit, aflată în mare dificultate acasă, este cel mai mare
investitor în Europa centrală și de est, inclusiv în România. Cu alte
cuvinte, când se prăbușește mama, fiica din România nu are cum să o ducă
bine.
Grație BNR, sistemul bancar românesc,
mult mai mic decât cele din alte state europene, este, totuși, solid.
Mugur Isărescu a reușit să-și impună regulile și să se facă respectat de
partenerii străini. În cazul unui colaps european, să nu ne mințim:
România nu are cum să scape.
Un colaps bancar european va atrage după
sine o criza economică comparabilă cu cea din 2008. Când băncile nu mai
creditează, cererea scade, producția se diminuează, crește şomajul,
adică cresc cheltuielile statului și scad încasările. Totul intră
într-un cerc vicios.
Unii se încăpățânează să considere
România o țară coruptă. Ce ar putea spune italienii, cu 380 miliarde de
euro credite neperformante? Câtă corupție o fi fost acolo? Italia nu
este singura țară în dificultate. În presa economică europeană se spune
că băncile Franței sunt în faliment. Se înțelege că nici Spania nu o
duce prea bine, dar șocul mare l-a constituit Deutsche Bank, germanii
temându-se practic să sape mai adânc în băncile lor, fiindcă se
îngrozesc de ce ar putea găsi.
Probabil că, de la al Doilea Război
Mondial încoace, Europa nu a mai trecut printr-o asemenea criză. Miza
băncilor va exploda în toamnă, cu toate consecințele economice posibile.
Criza de securitate este înspăimântătoare. Teama de atentate ține
militari înarmați pe străzile din Paris și Berlin. Islamizarea Turciei
și a Mării Negre este deja o chestiune de timp. Întrebarea nu mai este
dacă Turcia va deveni o dictatură, ci când: anul acesta sau anul viitor.
În Ucraina, Putin a reînceput războiul. Pentru el este un moment bun de
a-și definitiva reîmpărţirea teritoriului acestei țări.
România este deja devastată. Politic, ea
se află într-o criză profundă, din noiembrie anul trecut, când marile
partide politice și-au arătat limitele și au acceptat un guvern cu inși
aduși de nicăieri și care au dus România niciunde. Romania are zero
absorbție de fonduri europene și s-ar putea ca pe viitor ele să nu mai
existe. Nici nu mai este clar acum dacă nu cumva britanicii s-au salvat
cu ieșirea din UE înainte de prăbușirea băncilor. Investițiile străine
nu au cum să vină într-o țară unde cuvântul cel mai des rostit este
corupție, iar lumea are mare grijă de banii săi în aceste vremuri. În
faţa provocărilor, guvernul Cioloş nu are nicio viziune. Acest lucru nu
trebuie să ne mire. Problema este că nici partidele politice nu vin cu
nicio abordare. Numai promisiuni populiste ce țin de campania electorală
pentru alegerile din 5 decembrie. Toată lumea se bate pentru a forma
viitorul guvern al României. Nu au înțeles nici în 2008 cu ce urmau să
se confrunte, par să nu înțeleagă nici astăzi. Doar o minune ar putea
împiedica România anul viitor să treacă prin cea mai profundă criză
economică de după 1989.
