Când va fi și în România o lovitură de stat. Analiză geostrategică după puciul eșuat din Turcia

de  Bogdan Chirieac
5005 Vizualizari

Bogdan Chirieac a făcut o analiză pentru DC News după puciul eșuat din Turcia. Evenimentele din această țară aduc brusc România în cea mai dificilă situaţie strategică în care s-a aflat vreodată după căderea comunismului. Partea plină a paharului ţine de baza de la Deveselu şi bazele americane de la Kogălniceanu şi, în viitor, Feteşti. În rest, România este în cea mai vulnerabilă poziţie din 1989 încoace.

Iată analiza lui Bogdan Chirieac:

În câțiva ani de zile, situația geopolitică din jurul Românei s-a schimbat fundamental. Pentru românii aflaţi de 2000 de ani aici nu este o surpriză. Peste ocean, la Washington, probabil că lumea este la fel de mirată ca în 2011 când cu "primăvara arabă". Atunci, America și-a imaginat că dictatorii laici din statele islamice din nordul Africii vor fi înlocuiți de democrații după modelul... Europei de Est din 1989. Surpriza a fost că fundamentalismul religios a luat locul dictaturilor. În final ne-am pricopsit cu Statul Islamic, cu un teritoriu cât al României. Dar să o luăm metodic.

Ucraina, un stat artificial

Federația Rusă, cu al său președinte Putin, atât de adorat în Occident de la Schröder și Berlusconi încoace, și-a anexat Crimeea și a început dezmembrarea Ucrainei. Pentru cei din zonă, Ucraina este un stat artificial, creat de fosta URSS prin rapturi teritoriale pentru a aşeza o zonă tampon în fața Occidentului. Pentru comunitatea intenațională, Ucraina este membru ONU, iar tratatele internaționale trebuie respectate. Probabil că și Putin le va respecta, dar după ce va anexa tot sudul țării, făcând astfel legătura cu Transnistria. Rusia va avea ca zonă tampon, între ea și România, adică Uniunea Europeană, mica Moldovă pe care Moscova se pricepe să o manipuleze ca nimeni altcineva.

Marea epurare din armată, magistratură, poliție și învățământ

Turcia, de partea cealaltă a Mării Negre, și-a anunțat aseară alianța cu Rusia și Iranul. Lovitura de stat din Turcia sau ce o fi fost ea i-a permis lui Erdogan marea epurare din armată, magistratură, poliție și învățământ. În noaptea puciului, Occidentul nu a sesizat că armata încerca să păstreze laicitatea statului și să împiedice derapajele islamice. Dacă Turcia va fi pierdută pentru lumea civilizată, se rupe singura punte existentă astăzi între Occident şi Orient. Lăsăm la o parte că Turcia este membru NATO, că dorea să înceapă negocierile de aderare la Uniunea Europeană, că Turcia este o civilizaţie de excepţie, fundamental diferită de ţările din zona Golfului de exemplu. Oricum important pentru România, astăzi când vorbim, este că Erdogan şi Putin tocmai au devenit fraţi de cruce şi de semilună.

Schimbare fundamentală după bombardamentele NATO asupra Serbiei

Bulgaria de lângă noi: lumea a căzut pe spate când premierul Boyco Borissov i-a spus preşedintelui Iohannis că nu vrea flotă NATO în Marea Neagră şi că vrea yahturi, turişti şi fete frumoase. Ce vi se pare neobişnuit aici? Până în '89 Bulgaria era numită a 16-a republică a Uniunii Sovietice. Faptul că istoric şi etnic bulgarii au o cu totul altă atitudine faţă de ruşi decât românii sau polonezii nu este o surpriză decât, poate, pentru unii analişti occidentali.

Serbia, vecina Bulgariei şi a României, este şi ea un bastion al Moscovei. Sigur că în anii comunismului Belgradul şi Yugoslavia, lideri ai Mişcării de Nealiniere – o ce vremuri - erau duşmani de moarte al comunismului de tip sovietic. Bombardamentele NATO asupra Serbiei, în 1999, au schimbat fundamental orientarea prooccidentală a unei naţiuni ce a luptat în secolul XX deopotriva împotriva nazismului şi a comunismului.

Ungaria lui Viktor Orban este de 5 ani un bastion al Rusiei în inima UE şi NATO. Bastion pe bani - ruşii investesc 10 miliarde de dolari în centralele ungureşti. Nu ştim încă ce mai cuprinde întelegerea Orban-Putin. Poate Ucraina subcarpatică în momentul exploziei conglomeratului ucrainean de la est? Sau poate ceva grupări paramilitare în Transilvania? De la războiul ucrainean, Rusia are o experienţă nepreţuită în războaiele hibride: omuleţii verzi apar unde nu te aştepţi şi nu stii dacă vorbesc ungureşte sau ruseşte.

România, în cea mai dificilă situaţie strategică

Derapajul Turciei aduce brusc România în cea mai dificilă situaţie strategică în care s-a aflat vreodată după căderea comunismului. Partea plină a paharului ţine de baza de la Deveselu şi bazele americane de la Kogălniceanu şi, în viitor, Feteşti. În rest, România este în cea mai vulnerabilă poziţie din 1989 încoace. Fostele elite politice au fost îndepărtate în principal prin intermediul Justiţiei, iar altele noi nu au apărut. Mediocritatea lui Dacian Cioloş ca prim ministru începe să facă istorie. Capitalul românesc reprezintă 8% din capitatul total al României. Cifra nu include băncile şi asigurările, unde capitalul este, practic, în totalitate străin. Investitorii români sunt decimaţi în acelaşi ritm diabolic de Justiţie şi administraţia statului în principal.

Capacitatea administrativă a României este cea mai redusă din Europa unită. Dovadă este absorţia fondurilor europene – ultimul loc în Europa – şi incapacitatea de a creea infrastructură, acelaşi ultim loc în Europa.

România se deşertifică pe zi ce trece, 4 milioane de români s-au salvat din ţară, trăind şi muncind în Europa. Restul pamântului este deşertificat pas cu pas prin tăierile masive de pădure. Cea a mai rămas din clasa politică nu se poate opune nici măcar unui abuz local, necum unei invazii ruseşti.

Singura șansă a României

Societatea civilă este arondată unor interese pecuniare atât de pronunţate, încât multe ong-uri ar trebui să fie mai degrabă organizaţii de lobby decât ale cetăţenilor.

Cumplit este că, în mod real, România nu poate face nimic pentru a schimba lucrurile. Singura noastră şansă este ca americanii să rămână de partea României, urmărindu-şi propriile interese. Investiţii americane semnificative nu sunt în România, dar măcar punerea României pe harta miltară a SUA ar trebui să conteze. Astăzi, când vorbim, dacă se întâmplă ceva cu interesul americanilor pentru România – în sensul în care aceştia ar pleca de aici – este o chestiune de timp ca haosul sa mearga până la dezmembrarea teritorială a ţării.

Poate că, la Washington, cineva va analiza cu atenţie situaţia. Poate că, la Bucureşti, cineva se va trezi în sfârşit, altminteri putem lansa fraza standard, nu "corupţia ucide", ci „motivul pentru care România nu a căzut în sfera de influenţă a Rusiei este lupta nemiloasă împotriva corupţiei desfăsurată la Bucureşti".
Enjoy the view.


=========================================

Bogdan Chirieac:

Urgia vine din bănci

România e în concediu. 470 miliarde de euro este valoarea creditelor neperformante din băncile europene, scrie Bloomberg. Autoritatea bancară europeană este mult mai pesimistă: creditele neperformante ar atinge 790 miliarde de euro. Din acestea, 380 miliarde euro sunt numai creditele neperfomante din Italia, țara care se îndreaptă spre faliment bancar.

Zilele trecute, Curtea Europeană de Justiție a stabilit că experimentul din Cipru, de acum 4 ani, este legal. Adică, băncile pot fi salvate de la faliment sau, mă rog, se poate încerca acest lucru cu banii deponenților. Cu alte cuvinte, în Cipru, peste noapte, principalele bănci au naţionalizat până la 90% din depozitele bancare ale clienților. În schimb, aceștia au primit acțiuni la bancă, adică hârtii fără valoare. Întrebarea pusă de juriștii europeni a fost: dacă depozitul bancar, care înseamnă proprietate, poate fi naționalizat peste noapte și fără a primi în schimb compensații, de ce nu s-ar putea face același lucru și cu bunurile imobiliare, de exemplu case și terenuri sau orice altceva, mergând până la tablouri și bijuterii. Controversa a fost tranșată, cum vă spuneam, de Curtea Europeană de Justiție, care a spus că e în regulă ca banca să pună mâna pe economiile cetățenilor.

Veți întreba ce treabă are România cu creditele neperformante ale băncilor europene. De curând, Deutsche Bank, aflată și ea în dificultate, a închis 200 de filiale și a dat afară mii de bancheri. Or să se descurce nemții, veți spune. Practic, tot sistemul bancar românesc este cu capital străin. Cea mai mare bancă italiană, Unicredit, aflată în mare dificultate acasă, este cel mai mare investitor în Europa centrală și de est, inclusiv în România. Cu alte cuvinte, când se prăbușește mama, fiica din România nu are cum să o ducă bine.

Grație BNR, sistemul bancar românesc, mult mai mic decât cele din alte state europene, este, totuși, solid. Mugur Isărescu a reușit să-și impună regulile și să se facă respectat de partenerii străini. În cazul unui colaps european, să nu ne mințim: România nu are cum să scape.

Un colaps bancar european va atrage după sine o criza economică comparabilă cu cea din 2008. Când băncile nu mai creditează, cererea scade, producția se diminuează, crește şomajul, adică cresc cheltuielile statului și scad încasările. Totul intră într-un cerc vicios.

Unii se încăpățânează să considere România o țară coruptă. Ce ar putea spune italienii, cu 380 miliarde de euro credite neperformante? Câtă corupție o fi fost acolo? Italia nu este singura țară în dificultate. În presa economică europeană se spune că băncile Franței sunt în faliment. Se înțelege că nici Spania nu o duce prea bine, dar șocul mare l-a constituit Deutsche Bank, germanii temându-se practic să sape mai adânc în băncile lor, fiindcă se îngrozesc de ce ar putea găsi.

Probabil că, de la al Doilea Război Mondial încoace, Europa nu a mai trecut printr-o asemenea criză. Miza băncilor va exploda în toamnă, cu toate consecințele economice posibile. Criza de securitate este înspăimântătoare. Teama de atentate ține militari înarmați pe străzile din Paris și Berlin. Islamizarea Turciei și a Mării Negre este deja o chestiune de timp. Întrebarea nu mai este dacă Turcia va deveni o dictatură, ci când: anul acesta sau anul viitor. În Ucraina, Putin a reînceput războiul. Pentru el este un moment bun de a-și definitiva reîmpărţirea teritoriului acestei țări.

România este deja devastată. Politic, ea se află într-o criză profundă, din noiembrie anul trecut, când marile partide politice și-au arătat limitele și au acceptat un guvern cu inși aduși de nicăieri și care au dus România niciunde. Romania are zero absorbție de fonduri europene și s-ar putea ca pe viitor ele să nu mai existe. Nici nu mai este clar acum dacă nu cumva britanicii s-au salvat cu ieșirea din UE înainte de prăbușirea băncilor. Investițiile străine nu au cum să vină într-o țară unde cuvântul cel mai des rostit este corupție, iar lumea are mare grijă de banii săi în aceste vremuri. În faţa provocărilor, guvernul Cioloş nu are nicio viziune. Acest lucru nu trebuie să ne mire. Problema este că nici partidele politice nu vin cu nicio abordare. Numai promisiuni populiste ce țin de campania electorală pentru alegerile din 5 decembrie. Toată lumea se bate pentru a forma viitorul guvern al României. Nu au înțeles nici în 2008 cu ce urmau să se confrunte, par să nu înțeleagă nici astăzi. Doar o minune ar putea împiedica România anul viitor să treacă prin cea mai profundă criză economică de după 1989.