Însemnări finale din agenda președintelui Băsescu___________________________________

Însemnări finale din agenda președintelui Băsescu

Cartea de istorie și-a deschis coperțile pentru a-l primi, la subsol,

acolo unde stau notele explicative,

pe cel ce a fost președintele Băsescu.

Poate că manualul de psihiatrie sau literatura judiciară

îi vor acorda spații mai largi,

așa cum i-au acordat, în timpul mandatelor sale,

jurnaliștii care l-au pupat în cur,

dar asta rămîne o provocare a anilor ce vin.

Hm, sînt conștient că exagerez un pic.

Dar Băsescu a sucit gîtul unui grup de presă

construit în douăzeci de ani de muncă și uneori nu pot să uit.

Nu-i port pică și, dincolo de înțepături,

admit că omul politic Băsescu și-a dominat epoca așa cum

nici Iliescu, nici Constantinescu și nici Năstase n-au făcut-o.

A fost cel mai tăios produs al structurilor din anii ’80,

un animal politic neobișnuit de crud, acaparator și eficient,

care a răsturnat în favoarea lui situație după situație.

Incult, dar cu o inteligență practică remarcabilă,

președintele Băsescu a descoperit impactul teatrului asupra mulțimii

și a jucat-o pe degete.

Dacă ar fi avut cultură ar fi știut să se înconjoare de oameni deștepți,

dacă ar fi avut caracter ar fi știut să pacifice clasa politică

și să-i pună energia în folosul patriei.

A preferat să dezbine și să se doteze cu slugi.

A umflat serviciile pînă cînd umbra lor s-a întins peste absolut tot.

Azi le găsim în laptop-uri, în telefoane, în rechizitorii și sentințe judecătorești,

dar, mai ales, le găsim

în afacerile cu statul ale unor clanuri mafiote care mulg resursele.

A făcut din justiție un corp nevrotic și timorat,

capabil de crime judiciare și depresii,

eroic uneori, dar instabil și dependent de politică.

Reforma din Justiție e o bască înclinată șmecherește pe-o ureche,

pe care președintele Băsescu o purta

atunci cînd vorbea neîntrerupt de fapte

și uita cum s-a răstit la procurori, la judecători, la CSM sau la instanțe.

Nu a intervenit niciodată la vreun polițist, procuror sau judecător,

spune președintele suspect de des,

dar trebuie să fi fost tîmpit să intervină la subalterni

cîtă vreme îi avea la dispoziție pe superiori.

Nu a intervenit nici în favoarea oamenilor de afaceri,

iar aici chiar are dreptate,

fiindcă Popoviciu, Cășuneanu, Bucșaru, Bittner, Cocoș sau rușii de la ALRO nu sînt ceea ce Codul Penal ar numi oameni de afaceri.

Despre viziunea arătată în cei zece ani are vreun rost să vorbim?

Cînd un cvintuplu ministru al Transporturilor, dublu primar al Capitalei

și dublu președinte

menține o țară cu talentele României

în cea mai adîncă subdezvoltare a infrastructurii,

parcă nu prea sună a viziune, nu?

Acum două mii de ani, Apollodor din Damasc a construit în Dacia mai mulți kilometri de autostradă și mai multe poduri decît Boagiu și Berceanu

 – și cu bani mai puțini.

Ar fi putut arăta un pic de viziune la capitolul dezvoltare economică,

dar cine să-i spună despre Stiglitz, Keynes, Friedman sau Chang?

Lăzăroiu?

Așa că domnul președinte a plecat la Consiliul European

ca să semneze cu exces de zel un pact fiscal

care ne taie pe vecie șansa de a ajunge o economie roșie în obraji.

Fără să știe – sau știind,

dar rupîndu-i-se – că întreg Occidentul și-a dezvoltat infrastructura pe deficit, Băsescu a dorit ca doamna Merkel să-l poată da exemplu de băiat ascultător.

O relație clară și consolidată cu Securitatea;

 o politică externă marcată de un antirusism tîmp și păgubos,

care ne-a lăsat pe dinafara unei piețe uriașe,

în care aliații noștri nord-atlantici și-au reparat exporturile;

o armată diminuată în baza articolului 5 din tratatul NATO,

incapabilă să-i întîrzie pe ruși mai mult de zece minute;

o reformă eșuată în Sănătate,

 un haos în Educație

și o modificare a legii electorale

care a umplut Parlamentul de oameni periculoși pentru țară.

Toate astea nu sînt fapte care te bagă cu poză în manualul de istorie.

Băsescu a știut să vorbească, iar la adăpostul vorbelor lui

au crescut uriașele averi ale apropiaților

și o întreagă categorie de fanatici slabi de minte, puși pe harță.

Societatea pe care o lasă în urmă e mai dezbinată decît pe vremea mineriadelor,

fiindcă vorbele lui Băsescu au prostit oameni din middle class.

Iar tot acest talent de a spune și fascina

a fost risipit pe scopuri meschine.

Înzestrat și norocos,

președintele Băsescu a avut, din nefericire,

o altă agendă decît țara în fruntea căreia a stat zece ani.

Eu, unul, n-am să mă mai uit în ea.

Poate aruncă doamna Kövesi un ochi.

DORU BUSCU
CATAVENCII

ATAC TERORIST CHARLIE HEBDO. Firele nu se leagă. Zece semne majore de întrebare

DCNews Team / 09 IAN, 2015 / 10:15 

Modul în care s-a desfășurat atacul terorist asupra redacției Charlie Hebdo și mai ales informațiile vehiculate de mass media franceze după tragedie ridică mari semne de întrebare. Fie grupările teroriste și-au schimbat stilul și autoritățile nu se adaptează noii situații, fie exercită o manevră reușită de diversiune.

Între diferite faze ale operațiunii de comando executate miercuri, 7 ianuarie 2015, la redacția Charlie Hebdo, și ceea ce s-a întâmplat ulterior, firele nu se leagă.

1.Inițial, s-a spus că teroriștii au pregătit în amănunt atentatul, că aveau informații din interior și au lovit la punct fix. Mulți s-au mirat că era cunoscută ora ședinței de sumar, ceea ce presupunea observarea țintei, cu săptămâni înainte, ponturi obținute de la apropiații redactorilor etc. Ulterior s-a aflat că au greșit adresa, intrând într-o altă clădire, unde se afla o anexă a redacției. Confuzia este greu de explicat, din perspectiva menționată mai sus.

2.Deși criminalii au pierdut timp prețios căutând intrarea, nimeni nu a dat alarma, iar cei din redacție nu au apucat să se adăpostească. Bărbați cu cagule și arme automate au pendulat între clădiri, ziua în amiaza mare, pe o stradă din Paris, înainte să lanseze atacul criminal. La intrarea în redacție ușa le-a fost deschisă, sub amenințarea armei, de o jurnalistă care se afla în hol.După schimbul de focuri de pe stradă, ar fi trebuit să se ascundă sau să se adăpostească, așa cum au făcut câțiva redactori, care au urcat pe acoperișul clădirii. Nu să stea la intrare.

3.Unii experți în operațiuni de comando au declarat, pe baza imaginilor de la ieșirea din clădire, că bărbații aveau pregătire militară și își stăpâneau perfect emoțiile. Ei nu au risipit gloanțele, trăgând foc cu foc sau serii scurte. Mai mult, în momentul în care se îndreaptă spre polițiștul de pe trotuar, unul dintre cei doi atacatori îl țintește din mers și continuă să alerge. Chiar dacă doar unul țintește în polițist, al doilea îl urmează, apărându-i flancul. Cei doi execută o manevră de asigurare a retragerii, gest ce întărește ipoteza pregătirii militare.Cu toate acestea, ei nu au executat recunoașterea, înainte de atac, greșind adresa.

4.Unuia dintre atacatori îi scapă pantoful, pe care îl recuperează înainte de a se urca în mașina ce a plecat pe străzile Parisului. Cam ridicol să ai arme automate și să nu îți pregătești restul echipamentului, alergând cu un pantof prea larg sau cu șireturi proaste.

5.Teroriștii au fost identificați în seara zilei de miercuri. Au purtat măști, au țintit exact, dar... și-ar fi uitat pașaportul în mașină. Fără această scăpare, poliția nu ar fi avut nicio pistă. Într-un atentat terorist clasic, atacatorul se sacrifică în numele credinței și dispare împreună cu victimele. Protejarea identității nu este importantă. Dacă au mers cu măști la Charlie Hebdo, de ce aveau la ei pașapoartele? Ipoteza ar fi că le aveau pregătite ca să fugă direct peste graniță. Normal ar fi fost să le țină asupra lor. În caz că erau prinși sau cădeau sub gloanțele poliției, oricum nu mai aveau nevoie de pașaport. A le ține în mașină și mai ales a le uita acolo, de emoție, nu arată nici o pregătire temeinică, nici sânge rece.

6. Alt moment când lucrurile nu se leagă este cel al schimbului mașinii. Potrivit presei franceze, criminalii l-ar fi oprit pe un bătrân în trafic, fără a purta mască, l-au obligat să coboare din mașină sub amenințarea armei. Bătrânul le-ar fi cerut voie să își ia câinele de pe bancheta din spate. Nici nervozitate, nici violență. De ce să poarte mască, să tragă în polițistul căzut, apoi să discute politicos cu un martor lăsat în viață?

7. Planul  organizat din momentul atacului asupra redacției Charlie Hebdo intră puternic în contradicție cu gesturile ulterioare ale suspecților. Cei doi bărbați, frați, Said Kouachi şi Chérif Kouachi, au încercat să jefuiască, după atentat, o benzinărie. Ei se întorceau spre locul crimei, Paris, dinspre Aisne, în nordul Franţei. De ce s-ar mai fi întors în Paris? Doi bărbați care ucid 12 persoane nu sunt în stare să jefuiască o benzinărie? De ce nu și-au pregătit mijloacele de deplasare, cum de nu au avut câteva sute de euro, dar au avut arme de război? E mult mai dificil de procurat arme automate, decât să faci rost de bani de drum.

8. Presupusul complice al celor doi fraţi, Mourad Hamyd, în vârstă de 18 ani, cumnatul lui Chérif Kouachi, s-a predat în nord-estul Franței, după ce a auzit că "numele lui circulă pe rețelele de socializare". Internauții, colegii ai lui Mourad Hamyd de facultate,  spun, însă, pe Twitter, că în timpul atacului, el era în sala de curs. Astel se poate lansa ipoteza că teroriștii au întins o cursă autorităților. Au creat o diversiune cu pașapoartele, orientând forțele de căutare pe o pistă falsă, în vreme ce adevărații criminali s-ar fi refugiat peste graniță.

9.Desfășurarea atacului din Paris arată un alt mod de a acționa. Teroriștii islamici nu fug, ei sunt autorii atacurilor sinucigașe, mor ca martiri. Teroriștii de la Paris nu doar că au fugit, ci au comis multe stângăcii. Atentatul de miercuri încă nu a fost revendicat. Pot exista două explicații: nu a avut cine să-l revendice, pentru că teroriștii sunt lupi singuratici, sau nu se vrea a fi revendicat, pentru a stârni tensiuni, pentru a crea suspiciuni. Nerevendicarea atentatului presupune protejarea atacatorilor. Dacă sunt teroriști care au acționat pe cont propriu, cum și-au procurat armele automate fără a atrage atenția informatorilor poliției?

10. Zvonurile privind localizarea suspecților au dat impresia că aceștia vor fi prinși dintr-o clipă în alta. Orele care s-au scurs lasă loc scenariilor și teoriilor conspirației, scad credibilitatea autorităților. În aceste momente, suspecții sunt localizați în două locuri: fie într-o casă de la 60 de kilometri de Paris, încercuită de forțele de ordine, fie în pădurile de lângă Paris.

- See more at: http://www.dcnews.ro/atac-terorist-charlie-hebdo-semne-majore-de-intrebare_464295.html#sthash.nGFuNSRz.dpuf
NEWS...

CHARLIE HEBDO îi apără pe ROMÂNI de Valls într-un text fabulos

Anca Murgoci / 08 IAN, 2015 / 23:46 

 

Într-un articol apărut în Charlie Hebdo, în septembrie 2012, jurnaliștii le iau apărarea românilor care au fost puși la zid spunându-se despre ei că sunt hoți. Articolul publicat în Charlie Hebdo insistă asupra caracterului rasial pe care îl aveau notele lui Manuel Valls, note prezentate presei în 2012.

"(...) pe vremuri, banditul care fura portofelul unei femei la metrou era numit hoț. Dacă mergem mai departe, un om care abuza o femeie era numit violator. Astăzi, hoțul de buzunare este în primul rând un român sau, dacă vreți precizie, un rom, înainte de a fi un hoț de buzunare! A cunoaște natura delictului este la fel de important precum cunoașterea naționalității infractorului. Bineînțeles... cu condiția ca infractorul să fie de altă naționalitate", scriau jurnaliștii de la Charlie Hebdo în 2012.

"Nu ni se va spune niciodată de un hoț că este breton chiar dacă s-a născut în Brest, că trăiește în Saint-Renan și că a furat din Lanildut. Nu se va spune niciodată de un violator că este francez, nu este o informație de interes. În schimb, dacă presupusul criminal este moldovean, senegalez sau eschimos, vom fi informați imediat.

Chiar dacă statisticile privind etnia sunt interzise în Franța, toată lumea știe - citind Le Parisien - că delincvența în rândul românilor care locuiesc în Franța a crescut cu 69% în doi ani potrivit cifrelor furnizate de Poliție", mai notează jurnaliștii care îl citează pe Manuel Valls cu fraza: "Delincvența română este o realitatea care nu poate fi negată". Ar fi grotesc să negăm "o realitate"... dar mergând mai departe... ce înseamnă această informație primordială? Dacă știm că printre delincvenți se află din ce în ce mai mulți români... la ce ne ajută asta? Ne ajută să rezolvăm problema infracționalității în rândul românilor? Și cum vom face asta? Vom dezvolta produse speciale care vor respinge românii? Ne vom închide granițele?

Legitimând publicarea cifrelor în ceea ce privește delincvența în rândul românilor din Franța... Manuel Valls nu are senzația că face un lucru grav. 

(...)

Așadar... când extrema dreaptă ne va spune că va ploua, bufonul de Valls ne va spune că afară e frumos? Nu", au conchis jurnaliștii.

Ce spunea Manuel Valls despre români. De unde a pornit articolul din Charlie Hebdo

"Este o realitate, trebuie s-o constatăm, nu trebuie mai ales s-o negăm. Premierul a subliniat cum fermitatea trebuie aplicată în lupta împotriva delincvenţei, a celei din stradă, dar şi împotriva crimei organizate, când este vorba de exploatarea minorilor, a femeilor, a bărbaţilor, îndeosebi în scopul prostituţiei", declara Manuel Valls.

"Aceasta înseamnă, şi cifrele publicate de Le Parisien sunt pentru a demonstra, că delincvenţa trebuie combătută indiferent de unde provine", adăuga Manuel Valls.

Numărul persoanelor cu cetăţenie română suspectate de fapte de delincvenţă a crescut cu peste 69 la sută între 2009 şi 2011, potrivit statisticilor Direcţiei centrale a poliţiei judiciare (DCPJ) publicate de Le Parisien.

- See more at: http://www.dcnews.ro/charlie-hebdo-apara-romanii-de-manuel-valls-intr-un-text-fabulos_464293.html#sthash.sAbKAxFD.dpuf

Top dezastre 2015. De unde poate izbucni un conflict global sau o nouă criză mondială

Ion Voicu / 04 IAN, 2015 / 16:48 

razboi

Agenția Bloomberg a alcătuit un top al pesimismului pentru 2015, identificând mai multe țări  de unde ar putea pleca o nouă criză mondială sau chiar un război generalizat.

Chiar dacă riscul unui conflict militar de amploare nu este ridicat, problemele din zonele respective influențează economia globală, de la prețul petrolului la consum și fondurile de pensii.

1. Țările baltice. Regimul Vladimir Putin ar putea încerca să submineze NATO, declanșând revolta minorității ruse din Estonia sau Letonia, ori în enclava Kaliningrad, dintre Polonia și Lituania. Aviația rusă a provocat de mai multe ori aviația NATO; încercând să testeze angajamentul Alianței de a apăra flancul estic.
2. Ucraina. Rebelii pro-ruși, sprijiniți de militari ai Moscovei, ar putea încerca să străpungă Ucraina, pentru a crea un coridor spre Crimeea. Atacul ar duce la creșterea sancțiunilor occidentale și la o sporire a implicării miliatare și financiare rusești în zonele ocupate de separatiști.
3. Marea Chinei. Confruntările militare dintre China și Japonia escaladează, pentru controlul asupra insulelor Senkaku/Diaoyu. Aliații celor două țări se implică în conflict, ceea ce duce la tensiuni globale și la inflamarea naționalismelor, arată cel mai pesimist scenariu.
4. Nigeria. Militanții islamiști își vor intensifica atacurile, încercând să extindă zona  unde au instituit un califat în nord-estul țării.  În cazul în care armata președintelui  Goodluck Jonathan nu reușește să îi învingă pe rebeli, este posibilă izbucnirea unui război civil în țara africană cu cele mai mari rezerve de petrol.
5. Arctica. Creșterea tensiunilor dintre Rusia, SUA, Norvegia, Canada și Danemarca poate duce la confruntări între flotele celor cinci țări. Acestea se află în dispută pentru controlul teritoriilor arctice, după ce încălzirea globală a dus la topirea ghețarilor și face posibilă exploatarea resurselor din zonă.
6. Grecia. Căderea guvernului actual și preluarea puterii de către Opoziția anti-euro, condusă de liderul extremei stânga, Alexis Tsipras, va genera un șoc la nivel  continental. Tsipras refuză plata datoriei externe,  iar aplicarea promisiunilor sale electorale  ar duce la prăbușirea eurobondurilor și o nouă criză euro.
7. Siria. Violențele din Siria se pot extinde în Liban, Iordania și, cel mai grav, în Turcia, odată cu  escaladarea conflictului dintre regimul Assad și Statul Islamic și distrugerea opoziției moderate din această țară.
8. Israel. O a treia revoltă a palestinienilor împotriva israelienilor poate izbucni după alegerile din luna mai. Violențele vor crește fundamentalismul în ambele tabere, atrăgând în conflict militanți din țările vecine. Hamas va căuta noi confruntări cu armata israeliană, pentru a-și crește influența politică  în teritoriile palestiniene.  Astfel, Hamas poate deschide un nou front în West Bank sau va reîncepe atacurile din Gaza.
9. Iran. Dacă nu ajunge la un acord cu marile puteri, pentru limitarea programului său nuclear, Iranul ar putea continua dezvoltatea de arme atomice. Statul Israel va acționa, declanșând un război regional.
10. Arabia Saudită. Cel mai mare producător de petrol din lume are  un rol cheie în stabilitatea economiei mondiale. În cazul în care Regele Abdullah, în vârstă de 90 de ani, moare, succesiunea revine prințului  Salman (79 ani).  Momentul este critic pentru că Regatul Saudit atacă Statul Islamic, cu lovituri aeriene, în vreme ce mii de cetățeni saudiți s-au înscris voluntar în armata ISIS.

Cum este prostită generația Facebook. Virale false din 2014

Cristina Alexandrescu / 04 IAN, 2015 / 15:49 

În mediul virtual,  informațiile false sunt amestecate cu cele adevărate. Sursele  informațiilor care circulă în mediul online sunt rareori cunoscute.

Cu toate acestea, utilizatorii activi împărtășesc unii altora informațiile care ajung la ei. Odată împărtășită imaginea de mai mulți oameni, ea devine virală și viteza cu care se răspândește crește semnifictiv. 

Cei care au un nivel scăzut de educație tind să creadă că aceasta este realitatea, explică sociologul Gabriel Hâncean, specialist în rețele sociale și comportament organizațional. În unele cazuri, și oamenii cu pregătire superioară cad în capcana viralelor false, dacă acestea vin de la prieteni. 

”Credem că o informație este adevărată fiindcă am primit-o de la cineva apropait, care nu ar avea interes să ne mintă și nici nu este lipsit de cultură, spune Hâncean. Dacă sunt lucruri mărunte, nu mai verificăm, nu mai pierdem timp, ci luăm de bună informația. Poate dăm share, și astfel contaminăm întreg cercul de cunoștințe. Când, însă, lucrurile sunt serioase, oamenii încearcă să le verifice. În primul rând, caută acea informație în presă, pentru că instituțiile media vor să-și conserve credibilitatea și, deci, verifică ele, înainte. Costurile ar fi devastatoare, dacă ar pune în circulație o informație falsă, cum a fost cea despre moartea unui celebru dresor de câini, care a circulat pe Facebook acum o lună”. 

CITEȘTE ȘI: ESCROCHERIE PE FACEBOOK, ÎN NUMELE RODICĂI POPESCU BITĂNESCU

Anul 2014 nu a dus lipsă de informații virale false. Mai jos, puteți vedea câteva dintre informațiile false răspândite de utilizatorii Facebook.

CITEȘTE ȘI: SORIN OVIDIU VÂNTU, REPLICĂ PENTRU GENERAȚIA FACEBOOK: SUNTEȚI TREI CATEGORII DE PROȘTI

Un meteorit deasupra Stonehenge?

Nu. Imaginea este falsă. Ruinele au fost adăugate într-o imagine veche din 2008, în care a fost surprins un meteorit.

Reacția femeilor la un curs de educație sexuală, în anul 1929?

În imagine nu sunt femei la un curs de educație sexuală, ci actrițe pe platorul de filmare.

Imaginea este reală, ea fiind făcută în timpul filmărilor peliculei The Wild Party (1929), dar informația care o însoțește este falsă. 

Los Angeles, în timpul penei de curent din 1994?

Nu. Imaginea nu arată orașul Los Angeles în timpul penei de curent. Este o imagine modificată de fotograful Thierry Cohen, care a dorit să ilustreze cerul nopții deasupra unui oraș care are toate luminile stinse.

Greierele uriaș din 1937

În secolul 20 erau la modă cărțile poștale în care apăreau imagini modificate cu animale de dimensiuni foarte mari. Este și cazul celor două imagini de mai sus.

Marilyn Monroe și JF Kenedy într-o îmbrățișare tandră

Chiar dacă s-a crezut că Marilyn Monroe și JF Kenedy au avut o relație romantică, cei doi nu au fost fotografiați niciodată într-o astfel de ipostază.

Imaginea a fost realizată de Alison Jackson, o fotografă, care folosește actori care seamănă cu personajele reale.

Copilul sirian care doarme între părinți

Această imagine circulă pe internet cu mesajul ”În Siria, dormind cu părinții”. Însă ea nu a fost făcută în Siria, ci în Arabia Saudită. Face parte dintr-un proiect al unui fotograf, în vârstă de 25 de ani, Aziz al-Otaibi, care a dorit să arate că iubirea unui copil pentru părinții lui este eternă.

John Lenon cântă la chitară cu Che Guevara

Ai crede că John Lenon a cântat la chitară cu Che Guevara? Ei bine, imaginea este falsă. Che Guevara a fost plasat acolo, în locul altui chitarist. Mai jos este imaginea reală.

  UN AN NOU CU MULTE ,,SUCCESURI "...!!!

WAR......?????______________________________________________________

• INTERNATIONAL

SUA ar putea aduce 150 de tancuri și vehicule blindate în România

Roxana Covrig / 31 DEC, 2014 / 08:13 

"Vorbim despre aproximativ 150, poate 160 de tancuri de tip M1, precum şi vehicule de luptă de tip M2 Bradley şi 24 de piese de artilerie cu autopropulsie". 

Este declarația general-locotenentului Ben Hodges, comandantul forţelor armate americane în Europa. Vor fi aduse în Europa, în România, Polonia sau țările baltice pentru antrenamentele forţelor americane în regiune. 

Ben Hodges spune că există riscul ca separatiştii proruşi din estul Ucrainei să lanseze o nouă ofensivă în primăvară, în contextul în care Rusia neagă că ar fi implicată în conflictul ucrainean. A motivat intenţia Washingtonului de a staţiona vehicule blindate în Europa prin necesitatea de consolida Europa de Est în caz de urgenţă.

"Spre sfârşitul lui (...) 2015, vom reuşi să transportăm tot echipamentul necesar pentru a forma o brigadă solidă. Aceasta înseamnă trei batalione plus un escadron de recunoaştere, sedii pentru artilerie, ingineri care vor fi staţionaţi în Europa", a declarat Ben Hodges.

Un ...COMUNIST !!!________________________________________

DAC 120 DE, monstrul pe 4 roți, fără egal în 1988

04 Oct, 2014 

Probabil vă întrebați ce înseamnă DAC 120 DE și ce legătură are el cu data de 1988, adică pe timpul răposatului. Tehnologia folosită pe mașinile hibride de la Toyota din zilele noastre era deja folosită pe mașinile DAC 120 DE.

Am fost cu mult înainte tuturor, dar uite că am ajuns să își bată toți joc de noi și să ne arate cu degetul, dar nu asta este cel mai trist, ci faptul că suntem băgați în datorii până peste cap.

Acest “uriaș” pe care l-ați văzut probabil de atâtea ori la Discovery cărând zeci de tone de piatră, ne dă și nouă posibilitatea ca români să ne mândrim că odată, pe vremuri, făceam și noi așa ceva.

Ce știa el?

• Bena suporta 120 tone
• Diametrul roților 3.2 m
• Fără încărcătură cântarea 90 tone
• 5.4m înălțime
• Motoare electrice (astăzi disponibile pentru Toyota Prius) pe spate pe fiecare roată, dezvoltând 520 cai putere fiecare.
• Viteza maximă încărcat 55 km/h, gol 77 km/h
• Având motoare electrice dar și diesel, dispunea de un rezervor de 1600 litrii care îi oferea o autonomie de lucru de 1 săptămână, timp de lucrat efectiv 24h din 24h
• Avea servo
• Servofrână hidraulică
• Aer condiționat
• Scaun cu amortizor

5 bucăți au fost construite și trimise în Australia în 1988 pentru suma de 1.5 milioane de dolari. Mai multe aici.

Posted in Noutati, Tam

Cei mai buni colindatori, Colinde traditionale romanesti, colaj 2014

CRACIUN FERICIT  !!

 /

De ce SUA şi NATO nu puteau accepta ORICE rezultat al alegerilor prezidenţiale

Autorul: Mihai Șomănescu în Actualitate, Breaking News, Eveniment, Merită să citești, Societate 17 noiembrie, 2014 21:53 52 comentarii

Alegerile prezidențiale din România au multe aspecte relevante, dar cheia principală a problemei este una geopolitică. Cine și-a imaginat că ele erau de la bun început deschise oricărui rezultat (că ar fi putut câștiga oricare dintre candidații principali) s-a înșelat – și s-a înșelat tocmai pentru că a ignorat miza geopolitică a acestor alegeri.

Mall online:Livrare gratuita in 24 de ore!

Care este această miză? România are (iar) nenorocul istoric de a fi plasată geografic la linia de confruntare între Rusia și marile puteri occidentale. Aceasta îi conferă o importanță strategică deosebită, în total contrast cu lipsa ei de importanță economică și militară. În contextul conflictului cu Rusia, cine anume conduce România și cât de disciplinată va fi România în executarea unor directive americane, ale NATO sau ale UE devin lucruri vitale pentru marile puteri. Cu cât țara are o mai mare autonomie, cu atât ea se poate disocia de unele strategii concepute la Washington sau la Bruxelles (fie în centrul Bruxelles fie la Evere…) Or, o politică autonomă (axată pe interese naționale, și nu pe prioritățile NATO) este ultimul lucru pe care și-l dorește Occidentul, care are deja mari probleme, în acest sens, cu state ca Turcia și Ungaria. Un lider relativ independent, cum e Viktor Orbán la Budapesta sau Erdogan la Ankara, care cenzurează directivele occidentale funcție de interesele naționale pe care le reprezintă, este o mare sursă de probleme pentru puterile ce vor să controleze lumea. Ar fi fost un coșmar pentru marile puteri să aibă și la București un lider politic relativ autonom sau cu un grad apreciabil de independență. De asemenea, ar fi fost foarte neplăcut ca în România conducerea să manifeste ezitări în intransigența față de Rusia, așa cum manifestă, de exemplu, Sofia.

Tocmai din acest motiv, nici SUA nici NATO nu puteau fi dispuse să accepte orice rezultat al alegerilor prezidențiale. Întrebarea care se pune este însă: de ce nu putea fi Victor Ponta omul potrivit pentru a coordona aplicarea politicii occidentale de către România? Pentru că e un om corupt, sau un impostor (din punct de vedere academic) sau un prieten al Rusiei? Nimic din toate acestea. Prea puțin contează, din punct de vedere geostrategic, plagiatul lui Ponta sau corupția PSD-istă. Defectul capital al lui Ponta, din unghiul de vedere geopolitic, este pur și simplu prea marea putere a PSD. De ce nu iubește Vestul PSD-ul? Pentru că e corupt, sau dictatorial, sau pentru că e „de stânga”(?) ori chiar „neocomunist”? Nici vorbă – toate acestea sunt simple sloganuri electorale. Corupția există în toate partidele și instituțiile românești, iar dacă Vestul ar opta să colaboreze doar cu politicieni nepătați el ar fi silit să se adreseze exclusiv sfinților și mucenicilor din Calendarul Ortodox… De fapt, SUA au colaborat perfect cu numeroase regimuri corupte (vezi nenumărate exemple din America latină și centrală), cu dictaturi nemiloase (vezi chiar Arabia Saudită, marele aliat arab al Vestului), și chiar cu regimuri de stânga (dacă acestea erau ascultătoare…)De ce, atunci, SUA și NATO refuză să facă din PSD aliatul lor principal în România? Oare nu s-a dovedit PSD-ul destul de docil? Ba bine că nu… el și-a dovedit de multe ori disponibilitatea de a executa fără murmur directivele. Și atunci?

Marele defect al PSD este forța sa politică, mult prea mare pentru a fi pe placul oricui vrea să dirijeze lucrurile în România. PSD-ul are un electorat constant, de multe milioane de votanți, putere organizatorică, rădăcini solide în teritoriu, numeroși susținători cu bani (indiferent că sunt numiți „baroni” sau „oligarhi”), și deci o anumită autonomie. Ne place sau nu, PSD este (încă) singurul partid solid, cu bază de masă, din România (nu va mai fi multa vreme… DNA, instituția prezidențială și alte forțe mai puțin vizibile îl vor demonta treptat). Or, un atare partid constituie un risc major pentru politicile construite peste granițe, el putându-se lesne replia în strategii naționale/naționaliste neconvenabile pentru marii actori strategici. Din nou, Ungaria, Turcia și chiar Bulgaria atestă clar că mișcări politice solide pe plan intern constituie obstacole pentru aplicarea lină a directivelor SUA, NATO sau UE. De ce e Vestul așa de supărat pe Viktor Orbán? Pentru radicalismul său de dreapta? Nicidecum, acesta ar fi chiar pe placul republicanilor neoconservatori din SUA și al multor altor forțe de dreapta occidentale. Inacceptabil la liderul maghiar este faptul că el pune interesele maghiare mai presus decât prioritățile marilor puteri. Acest lucru nu îi va fi iertat. Cea mai bună dovadă a intransigenței occidentale față de regimurile „autonomiste” (care manifestă independență națională în raport cu marii actori strategici) este, așa cum indică analiștii, subminarea sistematică de către SUA a regimurilor arabe modernizatoare din Africa de Nord și Orientul Apropiat. Toate aceste regimuri erau nu doar orientate spre modernizare, ci și naționaliste, adică susceptibile de a iniția politici autonome. Este exact ceea ce nu li s-a iertat, și ceea ce a dus la subminarea lor, chiar cu prețul (constatabil azi) al exploziei radicalismului islamic al grupărilor ce s-au impus în locul lor în aceste regiuni.

Pe scurt, marile puteri occidentale nu au nevoie de regimuri politice relativ autonome, care să își poată negocia („precupeți”) colaborarea cu Vestul; ele au nevoie de regimuri politice complet docile, care să execute disciplinat directivele de peste graniță. PSD-ul este încă prea puternic pentru a se putea conta pe completa sa docilitate; evenimentele din vara anului 2012 au dovedit că PSD, și forțele aliate cu el, pot provoca surprize… Se poate spune că încă de atunci partidul lui Ponta și aliatele sale și-au pecetluit soarta. Nici la Washington, nici la Bruxelles nu se tolerează veleitățile de autonomie politică, și era clar că ele sunt cu atât mai puțin tolerabile cu cât se proiectează un război cu Rusia. Orice promisiuni ar fi făcut Ponta americanilor, el nu prezenta încredere; acțiuni imprevizibile, ca acelea din 2012, s-ar putea repeta și singura garanție contra lor este nu cuvântul de onoare psd-ist, ci pur și simplu neputința PSD-ului de a le relua. Iată de ce, dacă nu vor surveni evenimente-surpriză, este de așteptat ca PSD-ul să fie în continuare demontat treptat. Odată redus la insignifianță, nu va mai exista în România nici o forță politică cu veleități (măcar marginale) de autonomie națională. Tonul politicii va fi dat de mass media, de ONG-uri „apolitice” (gen GDS) și think tank-uri „academice” a căror finanțare vine de unde vine și a căror poziție poate fi perfect controlată de unde trebuie; iar în fruntea politicii românești, Johannis, adică nimeni: un om fără personalitate, fără partid solid care să îl susțină, fără autonomie și fără alte idei decât aceea că… trebuie să fim aliații cei mai fideli ai SUA, NATO și UE. Un asemenea lider nu creează nici un risc de autonomizare față de directivele occidentale; el va fi totdeauna cel mai disciplinat executant al acestor directive. (Să nu-l confundăm pe Johannis cu Ferdinand I de Hohenzollern, după cum nici Ponta sau Băsescu nu pot fi confundați cu Ionel Brătianu…).

Bineînțeles, rezultatele alegerilor nu se explică pur și simplu printr-o conspirație a străinilor îndreptată contra poporului român. Mulți votanți (disperați, ca totdeauna, de ineficacitatea instituțiilor românești, de corupție și sărăcie) au investit speranțe într-un nou președinte (așa cum au făcut-o și în 2004… istoria se repetă). Românii disperați au contribuit și ei, masiv la aceste rezultate. După cum au contribuit toți cei care, supuși manipulării, credeau că aici se confruntau două persoane, cu meritele și lipsurile lor – când de fapt a fost o competiție între inițiativa autohtonă și decizia marilor puteri. „Soluția Johannis” nu este o soluție de origine românească: fără organizarea marilor actori strategici, ea n-ar fi avut nici o șansă. Johannis este prea lipsit de personalitate, prea lipsit de conexiuni politice de partid, și prea puțin cunoscut de masa electoratului pentru a dobândi așa repede un succes răsunător. Totuși, să nu uităm că el a prezis în mod genial și a anunțat explicit (cu o surprinzătoare aroganță, pentru un om până mai ieri necunoscut milioanelor de alegători români) sfârșitul carierei lui Ponta… cum s-o explica asta? O fi Johannis vreun clarvăzător, a primit el mesajul decisiv din lumea spiritelor? Da, el a primit un mesaj. Dar nu din lumea spiritelor, ci de acolo de unde se iau deciziile. După modelul doamnei Nuland, cineva i-o fi transmis poate lui Johannis: „F… the voters! Ponta is finished, you are the new President!”

Cea mai clară dovadă a faptului că Ponta și PSD-ul nu aveau nici o șansă să câștige alegerile prezidențiale o reprezintă pregătirea minuțioasă a unor tulburări de stradă modelate după modelul celor din timpul „Primăverii arabe” și ale celor de pe Maidan-ul din Kiev. Aceeași mobilizare a ONG-urilor și mass mediei „pro-occidentale”; aceeași „schimbare la față” bruscă a unor lideri de opinie (până mai ieri anti-Băsiști, iar în timpul campaniei brusc aliați ai lui Vasile Blaga, Mihai Răzvan Ungureanu și ai tuturor celorlalți servanți ai „Președintelui Jucător”); aceeași convocare insistentă pe rețelele de socializare, aceeași isterie pe Facebook: „suntem la marginea prăpastiei!”, „acum ori niciodată!”, „înfruntarea decisivă dintre Bine și Rău!” etc. (Că PSD-ul a colaborat perfect cu SUA și cu NATO, girând acceptarea României în alianța euro-atlantică, nu mai conta; el a devenit deodată „Răul” – și va continua să fie asta câtă vreme va fi mai puternic decât se dorește la Washington și la Bruxelles – Evere!) Aceleași grupuri de „protestatari” dispuși să provoace dezordini de stradă, pentru a dovedi că nu votul alegătorilor contează, ci cauza „Binelui” (definit de cine trebuie și unde trebuie… nu de către alegători); aceleași amenințări cu „Revoluția” (amenințări care îl lasă pe cetățeanul român interzis… el credea că e pur și simplu vorba de alegeri prezidențiale, nu de răsturnări ale regimului) etc.

Dacă, în ciuda tuturor presiunilor, Ponta ar fi obținut mai multe voturi decât Johannis, ar fi urmat scenariul clasic: contestarea alegerilor, acuzații de fraude masive, ocuparea Pieței Universității, provocări și violențe etc. Până când? Până când diplomații occidentali le-ar fi spus clar PSD-iștilor că „nemulțumirea populară” îi obligă să se retragă. Așa că cei care sperau că Ponta și PSD-ul ar putea câștiga alegerile se înșelau – datorită necunoașterii intereselor geopolitice implicate.

Autor: Adrian-Paul Iliescu, Argumentesifapte.ro