1989-Aparati aeroportul Timisoara

  Noaptea tarziu !,, Revolutia" se desfasura probabil, conform planului stabilit!
   Ne apropiam de Craciunul insangerat,ce avea sa pecetluiasca soarta unei familii si-a unei natiuni, recunoscuta de altfel, ca pasnica si cu frica de Dumnezeu.
   Evenimentele se succedau cu repeziciune.Deja, puteam afirma ca aveam experienta- fel de fel-De la salvat  militieni din mainile,, comandourilor revolutionare",la cautat si eventual nimicit teroristi.Prin cimitirele orasului, prin muzeul Banatului sau catacombele Timisoarei, ,, teroristii" isi faceau simtita prezenta. Noi actionam.Scotoceam,  pe acolo pe unde se primeau informatii-oare cine dadea informatiile?_ca teroristii isi fac de cap.  Si asa cum ii sta bine unei armate ,rezolvam problemele si readuceam linistea, pentru o perioada mai lunga sau mai scurta,dupa caz. Dreptu-i ca, in tot acest timp nu am vazut nici-un terorist, de nici-o culoare.!!
   TAB-urile faceau ordinea.Poarta unitatii larg deschisa si circulatia deosebit de intensa .Unii veneau ,altii plecau . Toti cu acelasi gand-sa apere revolutia! De cine? Sincer  nu prea aveam habar,dar trebuia s-o aparam!!??.
    Ora 1.30-2,00 Rumoare!!. Aeroportul Timisoara,civil si militar a fost atacat si se pare ,chiar ocupat!!.
  Se incropeste la repezeala o,, forta expeditionara" formata din 5-6 tab-uri si directia aeroport-sa rezolvam problema, ca de obicei.
      Din timp de pace,aveam planuri in acest sens si facusem multe recunoasteri in teren chiar si cu tehnica aferenta misiunii.Aveam planuri de cooperare cu alte forte-unitatea de tancuri,cu fortele existente in aeroport in mod permanent. Totul ca la carte,pe variante de actiuni,cu semne si semnale de recunoastere ,harti legaturi radio etc.etc.
      La ce bun? Astea erau pentru inspectii si controale,pentru antrenamente.Pentru a se putea raporta :suntem pregatiti in orice moment.!
       Si uite ca veni si momentul. Cam naspa ,nu se potrivea de nici un fel, cu acele situatii la care gandeam noi. Dar totusi,eram in misiune de lupta, cu cartus pe teva, de zile bune. Aeroportul , parea a fi ocupat! Si atunci, in buna traditie ostaseasca,trebuia sa actionam, confor planurilor in vigoare. Ce poveste ,ce planuri/?! Cine sa se mai uite pe planuri? Subunitatea care ar fi trebuit sa actioneze, nici macar nu era in unitate. Facea tabara la munte.Acolo a ramas pana la sfarsit. Tehnica blindata, deja era imprastiata prin oras. Vana din aia, care trageau din toate pozitiile-chiar trageau -,intr-o noapte m-am intors cu tab-ul, cu patru roti impuscate,.S-au numarat peste 20de lovituri pe partea stanga a blindajului
         In acest context, cam neclar pentru cei mai multi,s-au luat la nimerela 5-6 taburi ,care erau prin apropiere. S-au facut echipaje ,culmea din ofiteri si 1-2 militari in termen(acesti militari erau pentru Directia Lucrari in economie si cea mai mare grija a noastra ,era sa nu ne impuste ACCIDENTAL noaptea prin tab) si directia ..Aeroportul
         Printre ofiteri, intamplator sau nu, eram cativa(si subsemnatul) care actionasem in subunitatea de interventie si cunosteam foarte, foarte bine traseul,variantele de actiune, semnalele, chiar si pe unii comandanti ai aeroportului ,cu care trebuia sa cooperam. A fost un mare noroc,a fost elementul care se pare ca ne-a salvat!
         Dupa cativa km prin oras,am pierdut orice legatura radio cu unitatea de baza. Cu greu si sporadic mai reuseam sa realizam cate o legatura intre noi . Am stabilit sa refacem coloana in afara orasului ,inainte de a ne angaja pe drumul spre aeroport si sa hotaram pe ce traseu ne deplasam. Asa am facut. Din fericire toate blindatele au ajuns . Cei care aveam experinta -actionasem in subunitatea de interventie ,la antrenamente-,dupa ce  am supravegheat un timp activitatea aeroportului ,de la 7-10km distanta ,am stabilit sa intram in viteza in aeroport. Nu se sesiza nici-o miscare suspecta.Era intuneric bezna. Nici un semn  nu ne arata, ca acolo se duceau actiuni de lupta. Am incalecat si cu o viteza care ne permitea sa nu dispersam coloana,am intrat direct in Aeroportul militar, pe un traseu pe care il facusem de multe ori la antrenamente. Si asta ne-a ajutat!
         Am patruns in forta si ne-am dispersat in dispozitivul de aparare cunoscut si ...liniste! Toate luminile stinse.
 Dupa o vreme,realizand ca nu se intampla nimic ,cu unul din tab-uri ne-am deplasat in fata turnului de control si am coborat , Am inceput sa dam din aripi in directia turnului , convinsi fiind ,ca suntem observati cu aparate cu infrarosu  de cei ce se aflau in punctul de comanda.In sfarsit,se aprinde o lumina si apare ofiterul aeroportului,cu care realizam cooperarea.
       Noi: -Hai domnule ce faceti ,dormiti cu totii pe aici?
                -Aaa  salut, voi sunteti?
               -Pai ce, asteptati pe altii?
                -Nuu ,dar nu ne-a spus nimeni ca o sa veniti!!??
    Am realizat ca ceva nu era chiar  in regula,dar atunci nu am inteles. Am pus-o pe seama noptii, oboselii samd
    Ne-am aranjat in dispozitivul, stabilit adhoc,am fost indrumati in locul in care urma sa  fim cazati- vecini cu pilotii - doar un hol ne despartea.
     Noi acum, daca tot,, eliberasem "aeroportul fara sa tragem un cartus, eram veseli nevoie mare ,pusi pe glume. Pilotii, apareau cate unul, cate unul. Nu stiam de unde!Faceam cunostiinta si tot asa -:ei foarte retinuti ,noi ca niste cintezoi pe acolo. Oricum, se vedea de la o posta,  ca si ei incepeau sa se lumineze la fata.Nu mai trebuiau sa apere aeroportul. Ne ocupam noi .Ei, cu  avioanele . Cum cautam noi teroristi cu tab-urile ,ei cautau cu ..MIG-ul. Mai mare distractia .Povesteau ei ,povesteam si noi. Casele si familiile lor erau  la o aruncatura de bat de aeroport Sarbatorile se apropiau  si cu totii-pilotii se intreceau, care sa fie gazda mai buna.Mai un vin ,o tarie, un cozonac  o gluma un banc- atmosfera era destiinsa
      La un moment dat unul zice:
            - Bai fratilor ,mare noroc ati avut!!!
   Noi cu gura cascata:       
              -De cee?
             -Norocul vostru ,ca ati trecut repede si ca noi nu prea stim sa folosim AG-7  cu lovituri reale!!
              -Cum asa?- noi cu gura si mai cascata!!
    ,           -Eram in transee cand ati venit.Pana sa incarcam ,voi stateati pe pista si am realizat ca stiti dispozitivul,ca sunteti de-ai nostrii......   
       Ne-a stat cozonacul in gat.                                                                                                                          Asadar, pilotii au primit informatia ca vor fi atacati. Drept urmare, cei care nu erau la zbor,au intrat in transee , sa apere aeroportul. Noroc ca am trecut repede si ca ei nu cunosteau atat de bine, acea arma antitanc.
        Eram uluiti.! Mai sunt si acum!! CAT DE PUTIN A LIPSIT SA NU AVEM SOARTA LUI TROSCA
      Adnotari:   1.Am pomenit de un tab cu rotile impuscate-absolut real.In una din nopti trecand printr-o zona a orasului(informatie ca trag teroristii) mecanicul conductor ,a vazut un individ in negru in partea lui stanga.Pe partea stanga ,aveam un militar in termen care, se ghemuise in intuneric sub casca.Am incasat- tab-ul nu eu doamne ajuta- o rafala lunga. Toate rotile de pe stinga au cedat si tab-ul s-a inclinat. Am reusit sa iesim fleasc,fleasc sa ne departam de zona si ulterior sa ajungem in unitate. S-au numarat peste 20de lovituri pe blindaj
                      2.In prima si a doua noapte, in care am stat in pozitie la aeroport,a fost de groaza.Era aproape Craciunul  si in timpul noptii,crapau pietrele de frig. Noi, care venisem pentru actiune, eram intr-o tinuta  destul de  lejera.Atat de frig era noaptea in tab, incat eram obligati sa coboram ,sa alergam in jurul lui si sa ne rugam :sa vina dracului cineva macar, sa  ne mai incalzim! Am stat vreo sapte zile,dar intre timp pilotii ne-au adus paturi sube etc.      Ma intreb retoric---Oare ce faceau cei care ne injura acum, ca avem pensii prea mari?
       Si tot retoric;Dar aceia ,,partea anormala",mai ales doamnele si,, functionarimea" ??!!