Credinta sau Religie ?

     Fac precizarea ca, ceea ce urmeaza, sunt pur si simplu, parerile mele. Nu am in intentie ,sa conving pe nimeni!
          Suntem inca sub vraja sarbatorilor de Pasti.Cum s-ar spune, subiectul poate fi considerat ..cald sau de ce nu ..exploziv!
 Pun si eu o intrebare ,la care voi incerca sa dau si raspunsul. Raspunsul va fi ,doar punctul meu de vedere. Atat si nimic mai mult.
                  Este o deosebire semnificativa, intre Credinta si Religie?
 Personal, cred ca exista ,o mare diferenta. 
                 Voi putea fii contrazis . Mi se va spune ca, a avea credinta in Dumnezeu ,este echivalent cu a fi religios.
 Eu, zic ca nu este tocmai asa. Depinde, in mod indubitabil, in ce fel de  Dumnezeu crezi.!! Blasfemie vor striga unii. Nu sunt mai multi Dumnezei. Asa este .
                  Exista un singur Dumnezeu. Mare si Atotputernic. Stapan peste Univers si ce o mai fi pe langa ,.prin Puterea Spiritului Sau. Nu are trup si nu poate fi vazut. Este peste tot si in fiecare dintre noi.Mai mult sau mai putin! 
                  In acelasi timp, noi oamenii ,credem ca mai exista un Dumnezeu. Ne place sa-l numim si sa-l infatisam in fel si chip-cel mai adesea asemuindu-l cu ....oamenii.
                  Credem ca, acest Dumnezeu intra in bisericile pe care noi le construim(uneori in conditii discutabile, din punct de vedere moral). Credem ca, putem face troc cu acest Dumnezeu. Adica _eu am facut o marsavie ,mai mica sau mai mare-ofer o ofranda(era sa zic plocon) si ma iarta . Sau asa cred eu! Altul face o marsavie mai mare-ei bine,construieste o biserica si poate dormi linistit.!!?? Va si visa probabil, cum intra Dumnezeu in biserica, oferita de el. A doua zi, intarit spiritual, va pune de alta marsavie. Exemplele ar putea continua. Ar putea continua chiar, cu distinsele fete bisericesti. Nu mi-am propus. Deocamdata!
               Acum, incerc sa trag, o concluzie: Sunt credinciosi, acei oameni ,ce venereaza pe acel Dumnezeu,Mare si Atotstapanitor prin Forta Spiritului Sau. Acestia, nu dau buzna prin biserici.Nu prea fac temenele,  cam de nici-un fel. Nu se terciuesc, sa pupe moastele sfiintite si sa plece victoriosi, cu o sticla de apa ..Acestia, il au pe Dumnezeu, in sufletul lor. Actioneaza ca atare.Gresesc rar ,nu fac rau intentionat. Cand se intampla ,au puterea de a recunoaste si a cere iertare.
                Imi place sa cred ca, din aceasta categorie fac parte si eu. Mi-ar mai place sa cred ca, o farama mica , mica din acel Dumnezeu este si in sufletul meu!.
        Despre religie,religiosi religiozitate, ce sa mai spun?
        Cineva zicea ca ,religia a aparut,atunci cand, primul smecher, a promis unui fraier sau grup de fraieri ca el, le va realiza o  intermediere cu Dumnezeu. Bineinteles, ca nu degeaba! Rezultatele- sunt foarte vizibile!
        Marele Eminescu spunea:,,Religia, o fraza de dansii inventata/
                                                Cu a ei putere, sa va aplece in jug.''.... 
        Eu pe Eminescu nu-l pot contrazice! Voi ce ziceti???