MISIUNI ULTRASECRETE I-------------------------By T-2
Prietenului meu Doru Dragoi
Anul 1989 a fos destul de prolific in evenimente ,poate de aceea si misiunile nostre,de zbor, s-au intensificat.
Intr-o dimineatza de septembrie,primim misiunea de a ne deplasa in judetul Braila ni s-a spus doar atat ,misiune secreta.Stiam ce presupune ,tacere absoluta,dupa misiune -"uitare".Am aterizat pe stadionul municipal din Braila,eram asteptati de seful judetului ,Lungu.Am fost condusi la prefectura unde am fost ospatati boiereste,cu toate ca era perioada de criza alimentara.Momite in sos,maduva rulata la cuptor,tochitura ,icre de sturion si alte bunataturi.Ni s-a explicat ce aveam de facut ,misiunea urma sa dureze 10 zile,zece zile de zbor intensiv,zbor de control si de identificare.Vom fi insotiti de "specialisti".Scopul : de ziua recoltei ,nea Nicu,va vizita unul dintre judetele Braila sau Dolj.In cele zece zile de zbor am scotocit toate ungherele Insulei Balta Brailei.Venea cu noi si primsecretarul Lungu.Aterizam langa tarlalele de porumb,ramase vraise dupa recolta mecanizata cu aproape jumatate din recolta raspandita pe jos.Erau chemati inginerii responsabili,li se aplica o corectie imediata ,un sut ,bine plasat, in extra-dos si apoi aveau la dispozitie maxim doua zile,altfel mititica.In aceste cazuri si "secu" se plasa urgent pe pozitii.Cherhanale murdare ,afaceri ascunse ..dar cate minuni nu au fost dezvaluite ochilor vigilenti.Tov "prim" era de o duritate dusa la extrem,chiar m-a frapat ca seara ,cu noi se purta ca o gazda perfecta.Chefuri asemanatoare celor din "o mie si una de nopti",acolo fiind si scoala de partid ale femeilor comuniste ...ce de intruniri tovarasesti ne-au fost oferite,ne parea rau ca cele zece zile de zbor intensiv ,6-7 ore zilnic,se apropiau de sfarsit ,incepeam sa oftam dupa ospetele si intrunirile de taina,ceva de vis.
S-a terminat,nu a durat o sapatamana si am fost trimis la Otopeni pentru a executa un transport special.Eram dotat cu harti speciale la scara
1 / 200.000,toata tara ,56 de planse asa ca nu trebuia sa -mi fac probleme cu traiectoria de urmat.La Otopeni ni s-a spus sa aterizam langa un avion urias plasat intr-una dintre nisele bretelei din fata hangarelor.Era intr-o dupa-amiaza de toamna tarzie.Burta avionului s-a deschis larg si a elicopterului la fel ,au fost transbordate lazi cu echipamente si vreo 12 soldati.Erau straini si cu varste incerte,oricum destul de maturi ,brunetei ,cu mustata,curiozitatea ne-a fost satisfacuta,erau irakieni de-ai "pretinului"Sadam ...'Ioi,ii bai mare " mi-am zis ,fermoar la buze...Urma sa-i transportam in zona de NV a Sinaiei,intr-o zona impadurita cam la cativa km deCastelul Peles.Materialele si cei 12 'tovarasi" trebuiau dusi pe Platoul Bucegi,apoi ,restul trupelor la tabara de antrenament din munti.Am facut cateva drumuri ,cu cate 24 de soldati la bord,Otopeni-Sinaia.Ce-a urmat m-a socat si mi-a intarit prezumtia ca povestile despre "comoara " de sub Bucegi nu sunt chiar simple povesti...[va urma].
Prietenului meu Doru Dragoi
Anul 1989 a fos destul de prolific in evenimente ,poate de aceea si misiunile nostre,de zbor, s-au intensificat.
Intr-o dimineatza de septembrie,primim misiunea de a ne deplasa in judetul Braila ni s-a spus doar atat ,misiune secreta.Stiam ce presupune ,tacere absoluta,dupa misiune -"uitare".Am aterizat pe stadionul municipal din Braila,eram asteptati de seful judetului ,Lungu.Am fost condusi la prefectura unde am fost ospatati boiereste,cu toate ca era perioada de criza alimentara.Momite in sos,maduva rulata la cuptor,tochitura ,icre de sturion si alte bunataturi.Ni s-a explicat ce aveam de facut ,misiunea urma sa dureze 10 zile,zece zile de zbor intensiv,zbor de control si de identificare.Vom fi insotiti de "specialisti".Scopul : de ziua recoltei ,nea Nicu,va vizita unul dintre judetele Braila sau Dolj.In cele zece zile de zbor am scotocit toate ungherele Insulei Balta Brailei.Venea cu noi si primsecretarul Lungu.Aterizam langa tarlalele de porumb,ramase vraise dupa recolta mecanizata cu aproape jumatate din recolta raspandita pe jos.Erau chemati inginerii responsabili,li se aplica o corectie imediata ,un sut ,bine plasat, in extra-dos si apoi aveau la dispozitie maxim doua zile,altfel mititica.In aceste cazuri si "secu" se plasa urgent pe pozitii.Cherhanale murdare ,afaceri ascunse ..dar cate minuni nu au fost dezvaluite ochilor vigilenti.Tov "prim" era de o duritate dusa la extrem,chiar m-a frapat ca seara ,cu noi se purta ca o gazda perfecta.Chefuri asemanatoare celor din "o mie si una de nopti",acolo fiind si scoala de partid ale femeilor comuniste ...ce de intruniri tovarasesti ne-au fost oferite,ne parea rau ca cele zece zile de zbor intensiv ,6-7 ore zilnic,se apropiau de sfarsit ,incepeam sa oftam dupa ospetele si intrunirile de taina,ceva de vis.
S-a terminat,nu a durat o sapatamana si am fost trimis la Otopeni pentru a executa un transport special.Eram dotat cu harti speciale la scara
1 / 200.000,toata tara ,56 de planse asa ca nu trebuia sa -mi fac probleme cu traiectoria de urmat.La Otopeni ni s-a spus sa aterizam langa un avion urias plasat intr-una dintre nisele bretelei din fata hangarelor.Era intr-o dupa-amiaza de toamna tarzie.Burta avionului s-a deschis larg si a elicopterului la fel ,au fost transbordate lazi cu echipamente si vreo 12 soldati.Erau straini si cu varste incerte,oricum destul de maturi ,brunetei ,cu mustata,curiozitatea ne-a fost satisfacuta,erau irakieni de-ai "pretinului"Sadam ...'Ioi,ii bai mare " mi-am zis ,fermoar la buze...Urma sa-i transportam in zona de NV a Sinaiei,intr-o zona impadurita cam la cativa km deCastelul Peles.Materialele si cei 12 'tovarasi" trebuiau dusi pe Platoul Bucegi,apoi ,restul trupelor la tabara de antrenament din munti.Am facut cateva drumuri ,cu cate 24 de soldati la bord,Otopeni-Sinaia.Ce-a urmat m-a socat si mi-a intarit prezumtia ca povestile despre "comoara " de sub Bucegi nu sunt chiar simple povesti...[va urma].
Viorel Kis
18 Aprilie ·
MI-E DOR
Mi-e dor de o iubita cu gura ca de fraga ,
Precum un strop de ambra si sa-i spun ,imi esti draga,
Iar tamplele carunte,sa nu ne inspaimante de al iubirii grai
De dragostea superba ,cu ochi limpezi
si mandru par balai.
Caci doara suntem oameni si vrem sa fim iubiti
Si din iubire fost-am cu totii zamisliti.
Cum viata aparut-a din neant si din genune
Homo sum,humani nihil a me alienum puto,
sa avem curaj ,a spune.
Am parul alb ,dar sufletul mi-e verde
In dragoste curata si in iubiri voi crede.
Asa mi-e datul sortii sa nu renunt la dor
Sa retraiesc iubirea ,cu patos ,cu tarie
si linistit, sa mor.
****************************
Prietenului Petre-Daniel Lungu,cel mai mare pilot -bucatar.
La baza de antrenament din munti era o activitate febrila si in zagazul dintre misiuni priveam cu interes cum se antrenau"baietii".Ai nostri erau duri si mult mai bine pregatiti,dar asiaticii erau turbati.Ei infingeau cutitul, pana in prasele ,cand loveau un manechin,uneori, aveam impresia ca asteptau ca manechinul sa urle de durere,ca , oricum ,cand loveau scoteau niste onomatopee de parca erau salbatici.In lupta corp la corp ,ai nostri erau experti ,ii dovedeau scurt.
Dar centru misiunii noastre era axat pe activitatea din munte,de pe Platoul secret.Primul transport de materiale si oameni de paza l-am dus undeva in apropiere ,int-o zona neumblata de turisti.La urmatorul transport ,deja,baietii se instalasera,montasera cateva corturi militare si tocmai serveau masa.Ne-au invitat si pe noi,am servit un fel de tocana de berbec care avea niste arome de te imbatau,mi-a placut.Pareau baieti de treaba,aveau un respect deosebit fata de noi.Intr-o zi am sesizat ca treburile se precipita ,de la Otopeni am adus un transport de persoane deosebite de militari ,erau mai in varsta ,nu erau sportivi si aveau mape si genti cu ei.Mi-am dat seama ca erau ceva cercetatori,specialisti.Ne-au aratat pe harta locul unde trebuia sa-i lasam...
Ajunsi la destinatie ,locul era destul de plat,1900 metri, fata de nivelul marii,dupa altimetru,timp calm ,usoara adiere de vant din nord.Am trecut un tur de recunoastere al locului vizat si am constatat ca ceva nu este in regula.Toate acele cu componente magnetice au inceput sa fluctueze,chiar si presiunea dadea semne de crestere si scadere,deja aveam ceva retineri,dar mi-am continuat misiunea ,imi era de pasageri sa nu ne considere nepregatiti.La urmatoarea intrare ,cu vreo 50-40 metri inainte eram cu viteza aproape de zero,inaintam cu prudenta la vreo 15-20 metri fata de sol.Pe masura ce ne apropiam simteam un fel de rezistenta ,asa ca un camp magnetic de respingere sau ridicare ,cu toate ca redusesem portanta elicopterului ,el refuza sa coboare,l-am stabilizat la punct fix ,la vreo 10 metri,inaltime destul d emare ,trebuia sa am 2-3 metri.Nu vroia sa mai coboare ,atunci s-a produs ceva care m-a speriat,chiar vroiam sa bag maneta in plin si sa plec ,asa ceva...[va urma].
18 Aprilie ·
MI-E DOR
Mi-e dor de o iubita cu gura ca de fraga ,
Precum un strop de ambra si sa-i spun ,imi esti draga,
Iar tamplele carunte,sa nu ne inspaimante de al iubirii grai
De dragostea superba ,cu ochi limpezi
si mandru par balai.
Caci doara suntem oameni si vrem sa fim iubiti
Si din iubire fost-am cu totii zamisliti.
Cum viata aparut-a din neant si din genune
Homo sum,humani nihil a me alienum puto,
sa avem curaj ,a spune.
Am parul alb ,dar sufletul mi-e verde
In dragoste curata si in iubiri voi crede.
Asa mi-e datul sortii sa nu renunt la dor
Sa retraiesc iubirea ,cu patos ,cu tarie
si linistit, sa mor.
****************************
Prietenului Petre-Daniel Lungu,cel mai mare pilot -bucatar.
La baza de antrenament din munti era o activitate febrila si in zagazul dintre misiuni priveam cu interes cum se antrenau"baietii".Ai nostri erau duri si mult mai bine pregatiti,dar asiaticii erau turbati.Ei infingeau cutitul, pana in prasele ,cand loveau un manechin,uneori, aveam impresia ca asteptau ca manechinul sa urle de durere,ca , oricum ,cand loveau scoteau niste onomatopee de parca erau salbatici.In lupta corp la corp ,ai nostri erau experti ,ii dovedeau scurt.
Dar centru misiunii noastre era axat pe activitatea din munte,de pe Platoul secret.Primul transport de materiale si oameni de paza l-am dus undeva in apropiere ,int-o zona neumblata de turisti.La urmatorul transport ,deja,baietii se instalasera,montasera cateva corturi militare si tocmai serveau masa.Ne-au invitat si pe noi,am servit un fel de tocana de berbec care avea niste arome de te imbatau,mi-a placut.Pareau baieti de treaba,aveau un respect deosebit fata de noi.Intr-o zi am sesizat ca treburile se precipita ,de la Otopeni am adus un transport de persoane deosebite de militari ,erau mai in varsta ,nu erau sportivi si aveau mape si genti cu ei.Mi-am dat seama ca erau ceva cercetatori,specialisti.Ne-au aratat pe harta locul unde trebuia sa-i lasam...
Ajunsi la destinatie ,locul era destul de plat,1900 metri, fata de nivelul marii,dupa altimetru,timp calm ,usoara adiere de vant din nord.Am trecut un tur de recunoastere al locului vizat si am constatat ca ceva nu este in regula.Toate acele cu componente magnetice au inceput sa fluctueze,chiar si presiunea dadea semne de crestere si scadere,deja aveam ceva retineri,dar mi-am continuat misiunea ,imi era de pasageri sa nu ne considere nepregatiti.La urmatoarea intrare ,cu vreo 50-40 metri inainte eram cu viteza aproape de zero,inaintam cu prudenta la vreo 15-20 metri fata de sol.Pe masura ce ne apropiam simteam un fel de rezistenta ,asa ca un camp magnetic de respingere sau ridicare ,cu toate ca redusesem portanta elicopterului ,el refuza sa coboare,l-am stabilizat la punct fix ,la vreo 10 metri,inaltime destul d emare ,trebuia sa am 2-3 metri.Nu vroia sa mai coboare ,atunci s-a produs ceva care m-a speriat,chiar vroiam sa bag maneta in plin si sa plec ,asa ceva...[va urma].
MANGAIEREA
Ai aparut iubito,de unde ,de neunde
Si nud facut-ai baie-n a sufletului unde,
Cu degete-ti firave apesi pe a mea clapa.
Venit-ai in desertu-mi precum un vas cu apa.
Turnat-ai apa vietii cu mana-ti tremuranda,
M-a alintat si mangaiat ,privirea-ti blanda.
Esti ca o boare rece in calda zi torida,
In veci vei avea casa-n a inimii firida.
Minune-a vietii mele stiut-ai cand sa vii,
Si calea dreapta-a vietii-n iubire sa mi-o tii.
Iti multumesc ,o inger ,al sufletului meu.
Cu dragoste pasi-vom ,fara sa stim de gr
***************************************************************************
Asa ceva nu mi se intamplase,pamantul a inceput sa se cutremure usor ,aveam sentimentul ca se produce fenomenul "flutter",dar la apropierea de apa se mai intampla asa ceva.Vibratiile s-au extins si la bordul elicopterului,un fel de tremur accelerat,ba chiar aveam o stare de disconfort,ma dureau tamplele.Aparatura o luase razna,chiar si giroorizontul dadea semne de neascultare.Vazand ca in punctul respectiv nu este posibila aterizarea ,am facut o deplasare usoara mai in fata ,cam 25-30metri.Vibratia devenise mai mica si am reusit sa pun rotile la sol.Nu am oprit ,am stat pregatit sa decolez imediat.Personalul a coborat,aveau o statie de tip ' "'motorola" dar bruiajul era atat de puternic incat nu ne-am putut intelege.Am ridicat elicopterul si m-am deplasat la o distanta apreciabila ,aproximativ 300 de metri.Acolo am ales un loc de aterizare si nu mai erau probleme .Am redus motoarele si am oprit .Ameteala usoara care ma cuprinsese mai persista.Duap ce-am coborat la sol se mai auzea cum pamantul huruie ,asa ca dupa cutremurul din '77.
Aveam o senzatie stranie ca si cum cineva ne urmarea si in subconstient ma indemna sa-mi iau "jucariile "si sa plec de acolo.Aceiasi senzatie o aveau si ceilalti,de la sol.Stare de disconfort ,neliniste si rau la stomac.
Cei pe care ii adusesem au inceput sa-si instaleze tot felul de aparaturi si antene.Aveau niste dispozitive asemanatoare cu detectoarele de metale sau mine.Vorbeau in araba asa ca nu intelegeam.
La urmatoarele transporturi nu a mai fost nevoie sa aterizam,am folosit incarcatura acrosata si ne apropiam la ,doar ,25 de metri fata de sol.
Uneori am luat platforma cu incarcatura,cam grea,cu ceva mostre de sol sau roci,erau niste cutii metalice cam de cateva sute de kg.Totul se facea ,tur-retur intre baza de antrenament si 'platou".
Intr-una din zile am intarzaiat cu misiunea si se lasase seara.Nu mai puteam pleca deoarece zona este impanzita de stalpi si cabluri,periculoase pentru zborul de noapte. Am ramas la baza de antrenament si am aflat cate ceva despre scopul acelei misiuni.mi s-a spus ca in zona respectiva sunt cateva fenomene deosebite care ar avea corespondenta in zona Orientului Mijlociu si chiar cu Platoul de la Giseh.Atunci am facut legatura cu fenomenele magnetice si de acceleratie gravitationala din zona. Am dezlegat misterul "g''ului foarte mic.Mai tarziu discutand cu un general de la directia de specialitate [astronomie] mi-a confirmat unele temeri si mi-a intarit convingerea despre adevarul vechilor legende.La baza s-au adunat multe cutii cu materiale ,vreo doua zile am facut naveta intre baza si aeroport,iar dupa ce am terminat am fost testati si elicopterul a fost decontaminat.Ni s-a spus ca pentru noi nu a reprezentat niciun pericol.Dar cine mai stie ,ca de pe la patruzeci si ceva de ani am inceput sa scap de dantura,mintea mi s-a ascutit ,parul mi s-a albit si in rest OK.
*********************************
Ai aparut iubito,de unde ,de neunde
Si nud facut-ai baie-n a sufletului unde,
Cu degete-ti firave apesi pe a mea clapa.
Venit-ai in desertu-mi precum un vas cu apa.
Turnat-ai apa vietii cu mana-ti tremuranda,
M-a alintat si mangaiat ,privirea-ti blanda.
Esti ca o boare rece in calda zi torida,
In veci vei avea casa-n a inimii firida.
Minune-a vietii mele stiut-ai cand sa vii,
Si calea dreapta-a vietii-n iubire sa mi-o tii.
Iti multumesc ,o inger ,al sufletului meu.
Cu dragoste pasi-vom ,fara sa stim de gr
***************************************************************************
Asa ceva nu mi se intamplase,pamantul a inceput sa se cutremure usor ,aveam sentimentul ca se produce fenomenul "flutter",dar la apropierea de apa se mai intampla asa ceva.Vibratiile s-au extins si la bordul elicopterului,un fel de tremur accelerat,ba chiar aveam o stare de disconfort,ma dureau tamplele.Aparatura o luase razna,chiar si giroorizontul dadea semne de neascultare.Vazand ca in punctul respectiv nu este posibila aterizarea ,am facut o deplasare usoara mai in fata ,cam 25-30metri.Vibratia devenise mai mica si am reusit sa pun rotile la sol.Nu am oprit ,am stat pregatit sa decolez imediat.Personalul a coborat,aveau o statie de tip ' "'motorola" dar bruiajul era atat de puternic incat nu ne-am putut intelege.Am ridicat elicopterul si m-am deplasat la o distanta apreciabila ,aproximativ 300 de metri.Acolo am ales un loc de aterizare si nu mai erau probleme .Am redus motoarele si am oprit .Ameteala usoara care ma cuprinsese mai persista.Duap ce-am coborat la sol se mai auzea cum pamantul huruie ,asa ca dupa cutremurul din '77.
Aveam o senzatie stranie ca si cum cineva ne urmarea si in subconstient ma indemna sa-mi iau "jucariile "si sa plec de acolo.Aceiasi senzatie o aveau si ceilalti,de la sol.Stare de disconfort ,neliniste si rau la stomac.
Cei pe care ii adusesem au inceput sa-si instaleze tot felul de aparaturi si antene.Aveau niste dispozitive asemanatoare cu detectoarele de metale sau mine.Vorbeau in araba asa ca nu intelegeam.
La urmatoarele transporturi nu a mai fost nevoie sa aterizam,am folosit incarcatura acrosata si ne apropiam la ,doar ,25 de metri fata de sol.
Uneori am luat platforma cu incarcatura,cam grea,cu ceva mostre de sol sau roci,erau niste cutii metalice cam de cateva sute de kg.Totul se facea ,tur-retur intre baza de antrenament si 'platou".
Intr-una din zile am intarzaiat cu misiunea si se lasase seara.Nu mai puteam pleca deoarece zona este impanzita de stalpi si cabluri,periculoase pentru zborul de noapte. Am ramas la baza de antrenament si am aflat cate ceva despre scopul acelei misiuni.mi s-a spus ca in zona respectiva sunt cateva fenomene deosebite care ar avea corespondenta in zona Orientului Mijlociu si chiar cu Platoul de la Giseh.Atunci am facut legatura cu fenomenele magnetice si de acceleratie gravitationala din zona. Am dezlegat misterul "g''ului foarte mic.Mai tarziu discutand cu un general de la directia de specialitate [astronomie] mi-a confirmat unele temeri si mi-a intarit convingerea despre adevarul vechilor legende.La baza s-au adunat multe cutii cu materiale ,vreo doua zile am facut naveta intre baza si aeroport,iar dupa ce am terminat am fost testati si elicopterul a fost decontaminat.Ni s-a spus ca pentru noi nu a reprezentat niciun pericol.Dar cine mai stie ,ca de pe la patruzeci si ceva de ani am inceput sa scap de dantura,mintea mi s-a ascutit ,parul mi s-a albit si in rest OK.
*********************************
Viorel Kis
24 Aprilie · editat ·
IUBIND
Mi-e sufletul ranit e trist si nu stiu ce sa-i spun.
Am incercat sa-l pacalesc c-o-nchipuire viagera,
Am incercat sa-l amagesc,renunt ,incerc sa ma adun
Nu vreau in viata mea un strop de amagire efemera.
Vreau un ocean de dragoste curata,
Iar inima,din piept, fie-mi furata,
Sa redevin ce-am fost candva,odata
Sa vii iubita mea, c-o dragoste adevarata
Vreau sa iubesc,cu patos si ardoare,
Ascunse ganduri de mandre fecioare...
Este tarziu si geaba straduiesc,
Prin varsta asta ,iubirea sa-mi gasesc.
24 Aprilie · editat ·
IUBIND
Mi-e sufletul ranit e trist si nu stiu ce sa-i spun.
Am incercat sa-l pacalesc c-o-nchipuire viagera,
Am incercat sa-l amagesc,renunt ,incerc sa ma adun
Nu vreau in viata mea un strop de amagire efemera.
Vreau un ocean de dragoste curata,
Iar inima,din piept, fie-mi furata,
Sa redevin ce-am fost candva,odata
Sa vii iubita mea, c-o dragoste adevarata
Vreau sa iubesc,cu patos si ardoare,
Ascunse ganduri de mandre fecioare...
Este tarziu si geaba straduiesc,
Prin varsta asta ,iubirea sa-mi gasesc.
Acest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de administratorul blogului.
RăspundețiȘtergereAm lasat un picut poarta deschisa si a intrat ..Limbricone Trans Oceanic ..Rh+....al drek ..nebunache !!
RăspundețiȘtergereAsta trbuie omorat cu ...parul ....
Viorel Kis
RăspundețiȘtergere24 Aprilie · editat ·
IUBIND
Mi-e sufletul ranit e trist si nu stiu ce sa-i spun.
Am incercat sa-l pacalesc c-o-nchipuire viagera,
Am incercat sa-l amagesc,renunt ,incerc sa ma adun
Nu vreau in viata mea un strop de amagire efemera.
Vreau un ocean de dragoste curata,
Iar inima,din piept, fie-mi furata,
Sa redevin ce-am fost candva,odata
Sa vii iubita mea, c-o dragoste adevarata
Vreau sa iubesc,cu patos si ardoare,
Ascunse ganduri de mandre fecioare...
Este tarziu si geaba straduiesc,
Prin varsta asta ,iubirea sa-mi gasesc.
Viorel Kis
RăspundețiȘtergere4 Aprilie ·
MISIUNI ULTRASECRETE III
Asa ceva nu mi se intamplase,pamantul a inceput sa se cutremure usor ,aveam sentimentul ca se produce fenomenul "flutter",dar la apropierea de apa se mai intampla asa ceva.Vibratiile s-au extins si la bordul elicopterului,un fel de tremur accelerat,ba chiar aveam o stare de disconfort,ma dureau tamplele.Aparatura o luase razna,chiar si giroorizontul dadea semne de neascultare.Vazand ca in punctul respectiv nu este posibila aterizarea ,am facut o deplasare usoara mai in fata ,cam 25-30metri.Vibratia devenise mai mica si am reusit sa pun rotile la sol.Nu am oprit ,am stat pregatit sa decolez imediat.Personalul a coborat,aveau o statie de tip ' "'motorola" dar bruiajul era atat de puternic incat nu ne-am putut intelege.Am ridicat elicopterul si m-am deplasat la o distanta apreciabila ,aproximativ 300 de metri.Acolo am ales un loc de aterizare si nu mai erau probleme .Am redus motoarele si am oprit .Ameteala usoara care ma cuprinsese mai persista.Duap ce-am coborat la sol se mai auzea cum pamantul huruie ,asa ca dupa cutremurul din '77.
Aveam o senzatie stranie ca si cum cineva ne urmarea si in subconstient ma indemna sa-mi iau "jucariile "si sa plec de acolo.Aceiasi senzatie o aveau si ceilalti,de la sol.Stare de disconfort ,neliniste si rau la stomac.
Cei pe care ii adusesem au inceput sa-si instaleze tot felul de aparaturi si antene.Aveau niste dispozitive asemanatoare cu detectoarele de metale sau mine.Vorbeau in araba asa ca nu intelegeam.
La urmatoarele transporturi nu a mai fost nevoie sa aterizam,am folosit incarcatura acrosata si ne apropiam la ,doar ,25 de metri fata de sol.
Uneori am luat platforma cu incarcatura,cam grea,cu ceva mostre de sol sau roci,erau niste cutii metalice cam de cateva sute de kg.Totul se facea ,tur-retur intre baza de antrenament si 'platou".
Intr-una din zile am intarzaiat cu misiunea si se lasase seara.Nu mai puteam pleca deoarece zona este impanzita de stalpi si cabluri,periculoase pentru zborul de noapte. Am ramas la baza de antrenament si am aflat cate ceva despre scopul acelei misiuni.mi s-a spus ca in zona respectiva sunt cateva fenomene deosebite care ar avea corespondenta in zona Orientului Mijlociu si chiar cu Platoul de la Giseh.Atunci am facut legatura cu fenomenele magnetice si de acceleratie gravitationala din zona. Am dezlegat misterul "g''ului foarte mic.Mai tarziu discutand cu un general de la directia de specialitate [astronomie] mi-a confirmat unele temeri si mi-a intarit convingerea despre adevarul vechilor legende.La baza s-au adunat multe cutii cu materiale ,vreo doua zile am facut naveta intre baza si aeroport,iar dupa ce am terminat am fost testati si elicopterul a fost decontaminat.Ni s-a spus ca pentru noi nu a reprezentat niciun pericol.Dar cine mai stie ,ca de pe la patruzeci si ceva de ani am inceput sa scap de dantura,mintea mi s-a ascutit ,parul mi s-a albit si in rest OK.
Viorel Kis
RăspundețiȘtergere2 ore ·
IN ATENTIA PENSIONARILOR MILITARI
ALERTA!!!
Editoriale SNPPC
Apel la solidaritate sindicală
Apel la solidaritate sindicală: RUGĂM MEMBRII, INDIFERENT DE APARTENENŢĂ SINDICALĂ, SĂ SE PREGĂTEASCĂ PENTRU MITING ŞI PICHETĂRI
S.N.P.P.C. ATRAGE ATENŢIA FACTORILOR DECIDENŢI DIN GUVERN SĂ ŢINĂ CONT DE OPINIA SINDICATELOR CÂND MODIFICĂ DREPTURILE ANGAJAŢILOR!
În ultima perioadă s-a încercat o tergiversare nejustificată în elaborarea Normelor metodologice cu privire la Legea pensiilor militare de stat.
Astazi, la sediul MApN, s-a incercat, in mod nedemocratic (ca sa nu zicem pe "sest"), modificarea, prin ordonanta de urgenta, a Legii pensiilor militare!
Numeroşi poliţişti, militari dar şi pensionari aşteaptă intrarea în vigoare a Legii pensiilor militare, votata de Parlament si promulgata de Presedintele Romaniei.
S.N.P.P.C. a avut numeroase propuneri la întâlnirile organizate cu structurile din sistemul de Apărare, Ordine Publică şi Siguranţă Naţională, dar, se pare, pe ultima sută de metri, tot ce s-a discutat şi convenit, s-a încercat să se eludeze astazi, 20.11.2015, şi să se taie din drepturile prevăzute în lege.
Astfel, reprezentanţii S.N.P.P.C. au fost ţinuţi la poarta M.Ap.N., unde trebuia să aibe loc o ultima şedinţa de lucru.
S.N.P.P.C. veghează să nu fie modificată baza de calcul a pensiei, de la venitul brut la salariul funcţiei de bază, cum se intenţionează, şi să nu fie scoase, din calculul venitului brut, majorarea de 75% şi alte sporuri, pe care poliţiştii şi militarii din M.A.I. le au, dar unii comandanţi de la M.Ap.N. se pare ca nu le recunosc şi nici nu le acordă militarilor, deşi aceştia au dreptul la ele!
Onoare şi respect pentru toţi militarii, ruşine pentru cei care nu le respectă acestora drepturile si care, in mod total nedemocratic, incearca sa taie din drepturile lor. Militarii români se jertfesc pentru ţară, în teatre de operaţii unde stau cu lunile sau anii, departe de familii, de cei dragi, iar unii factori decidenti, care le stabilesc pensia, se gândesc la propriile lor persoane (buzunare), când stabilesc din ce să fie compusă pensia acestor eroi.
S.N.P.P.C. cere public preşedintelui României, domnul Klaus Werner Iohannis, să promulge legea privind majorarea salariilor tuturor bugetarilor, Guvernului României să respecte dreptul la plata majorării salariale de 75% pentru munca prestată în zilele de repaus săptămânal şi sărbători legale, de lucrătorii din domeniul Apărării, Ordinii Publice şi Siguranţei Naţionale precum şi pentru punerea în aplicare a Legii pensiilor militare de stat.
În situaţia în care vreuna dintre aceste trei deziderate, care reprezintă priorităţi ale angajaţilor acestui sistem/pilon important al statului roman, respectate şi susţinute de Parlamentul României, nu vor fi duse la îndeplinire, S.N.P.P.C. face apel la membrii săi şi nu numai (la familii, prieteni, rezervisti si alti susţinători) să participe alături de noi la măsurile de protest ce vor avea loc.
Cerem ca poliţiştii şi militarii să fie respectaţi! Nu ne batjocoriti! Atitudinea unor şefi/comandanţi, care ţin la usa unui minister, reprezentanţi a peste 40.000 de poliţişti, care luptă şi pentru drepturile celorlalţi colegi din sistem, militari, care nu pot să se înscrie, în Romania, într-un sindicat, trebuie să dispară si sa inteleaga faptul ca numai prin dialog se poate construi ceva durabil!
Cerem, cu respect, primului ministru Dacian Ciolos sa nu dea curs unor proiecte de Ordonante de Urgenta, strecurate fara consultari, prin care se taie drepturi politistilor si militarilor!
Nu credem, domnule Prim-ministru, ca asa intentionati sa va incepeti mandatul.
Felicitarilor reprezentantilor tuturor structurilor care au sustinut demersul nostru la aceasta sedinta!
Impreuna suntem puternici!
BIROUL EXECUTIV CENTRAL
Viureleeeee, has mo car, hai acasa vere, c-avem treaba la stabor !
ȘtergereViorel Kis
RăspundețiȘtergere5 minute ·
NOAPTEA SFANTULUI ANDREI
1.Intamplare din copilarie
Era pe la inceputul anilor '60 eu, fiind foarte atasat de strabunica mea ,stam tot timpul in preajma ei. Ii eram tare drag si vroia sa-mi transmita unele secrete strasnice pe care le detinea,vroia sa-i mostenesc puterile si sa-i cunosc secretele.avea peste 90 de ani,se pricepea la multe , vindeca oamenii de boli, multe dintre ele asa zis incurabile, avea puteri nemasurate ,facea anumite vraji,avea puterea de a se transforma , de a lua alt chip ,de om sau de animal...
Ziua aceea , zi de sfarsit de noiembrie ,a fost tare agitata,am stat tot timpul in apropierea ei,imi arata,imi explica ,ma punea sa repet anumite incantatii si mi-a zis ca ne asteapta o noapte interesanta NOAPTEA SFANTULUI ANDREI.
Spre inserat ,m-a luat de mana si a spus ca orice voi vedea in acea seara sa nu spun nimanui, cel putin cat este ea in viata. Sa privesc cuminte si sa tac. simteam o emotie puternica si frica pusese stapanire pe mine,dar strabunica m-a linistit si a mi-a dat un fel de pelerina cernita ,cu gluga, a spus sa o tin pe mine caci asa nu voi fi vazut si auzit dar eu voi vedea tot ce-i in jur.
M-a luat de manuta si ne-am indreptat spre cimitir,la poarta cimitirului era o casuta veche ,plina de mister,pe care satenii o ocoleau cu teama. acolo locuia Schirioaie,o batrana uitata de vreme si de lume.Am intrat in casa,practic ca intr-o hruba intunecoasa dar in care ardea un foc urias in vatra si langa care trona un motan negru ca smoala si mare cat un miel. Avea niste ochi rosii de te bagau in toate bolile.Cand am pasit peste pragul casei ,m-am impiedicat si motanul a scos un mieunat de te baga in groaza semana mai mult cu un urlet. Atunci Schirioaie i-a zis ;"Taci Sarsaila ca-n noapte asta iti dau suflet de copil nebotezat"
Am intrat si ne-am asezat pe o lavita mare,rand pe rand au inceput sa apara oaspeti "de seama":baba Matrona, baba Vartoaie, Miclos ,groparul satului si alti vreo doi cocosati ,pe care nu-i stiam. Era spre miezul noptii si am intrat in cimitir. acolo , Miclos a deschis o cripta de unde au inceput sa iasa niste pasari negre, uriase, ca niste lilieci. s-a auzit asa ca un tunet, babele si mosii au inceput sa se transforme in tot felul de aratari inspaimantatoare... motanul cel negru crestea si tot crestea , ajunsese asa ca un vitel, apoi cat un bivol si a urlat odata,un urlet de ti se facea parul maciuca...baierele cerului s-au deschis si limbi de foc au inceput sa curga peste dealurile care frematau,pamantul se misca si gemea inspaimantator,eu ma ingesuiam in poalele strabunicii,speriat,ea se transformase,simteam cum ma mangaia cu niste gheare imense, dinspre dealuri se auzeau alte urlete, se iveau lupii, niste lupi uriasi...(va urma)