https://m.facebook.com/story.php?story_fbid=10221240519867149&id=1371056857&sfnsn=mo URAAAAAA.....am reusit Armele care nu vor câştiga nicio bătălie pentru România Florin Jipa S-a vorbit mult despre siguranţa piloţilor de pe MiG-urile 21 când au fost oprite de la zbor, dar nimeni nu a avut curajul să discute despre supravieţuirea piloţilor în caz de conflict. Acest lucru ar deschide o cutie a pandorei despre multe mijloace de luptă păstrate în armata română mult prea mult, mai degrabă pentru funcţiile comandanţilor şi mândria generalilor că au ce comanda, decât pentru eficienţa acestora în luptă. Sursă foto: MApN Pe 15 aprilie, Ministerul Apărării Naţionale anunţa că, prin ordin al şefului Statului Major al Apărării, general Daniel Petrescu, activităţile de zbor cu aeronavele MiG-21 LanceR din dotarea Forţelor Aeriene Române au fost suspendate. Se dădea vina pe „incidenţa considerabilă a evenimentelor şi accidentelor de aviaţie înregistrate pe timpul exploatării aeronavelor MiG-21 LanceR, soldate cu mai multe victime şi aeronave avariate sau distruse”. Chiar dacă războiul de la graniţa noastră era în toi, nimeni nu avea curajul să admită că aeronavele româneşti, MiG-21 LanceR, folosite mult prea mult timp, nu doar că erau un pericol pentru piloţi, dar nici nu asigurau condiţiile îndeplinirii misiunilor de luptă în noul context militar. Spaţiul aerian este o zonă de confruntare între aeronave încă din timp de pace, deoarece avioanele de vânătoare îndeplinesc misiuni de poliţie aeriană când aeronave ruse se apropie de graniţa noastră. Ori, în condiţii de război în vecinătatea noastră, ce şanse poate avea un MiG-21 în faţa celor mai slabe avioane ruseşti, precum MiG-29 sau Su-27? A fost o decizie dureroasă, în condiţiile în care România rămâne cu o singură escadrilă chiar când are nevoie mai mult ca oricând de avioane de luptă, dar impusă de situaţia din teren. Ar trebui să fie o lecţie învăţată pentru actualii generali să nu cadă în capcana predecesorilor lor care raportau la fiecare bilanţ că sunt gata să-şi îndeplinească misiunile, când de fapt unităţile lor nu erau. Submarinul Delfinul nu mai este operaţional din 1996 Dar, poate, cel mai elocvent exemplu de armă nefolositoare este submarinul Delfinul. Acesta nu poate câştiga o bătălie, deoarece nici nu ar avea cum să participe la ea. Submarinul Delfinul (521), din clasa Kilo, a intrat în exploatare în anul 1986 şi a fost folosit doar 10 ani, când a efectuat aproximativ 2000 de ore de imersiune în Marea Neagră, a executat 34 de lansări torpile/mine şi a parcurs circa 8000Mm, conform site-lui Centrului de Scafandri. Submarinul Delfinul, şi singurul al Forţelor Navale, nu mai este operaţional din anul 1996, de când a expirat resursa bateriilor de acumulatori. Tot în acelaşi an ar fi trebuit executată şi prima reparaţie medie. Ultima lucrare de întreţinere a avut loc în anul 2011, conform sursei citate. Foto: Submarinul Delfinul în Portul Militar Constanţa. Foto: Centrul de Scafandri Nu cred că mai există visători care să creadă că submarinul mai poate deveni operaţional, iar încăpăţânarea de a cheltui în continuare bani cu el nu se justifică din punct de vedere militar. De altfel, ministrul Apărării, Vasile Dîncu, a anunţat săptămâna trecută decizia de a cumpăra mai multe submarine de dimensiuni mici pentru marină. Două fregate fără sisteme de rachete Tot la Forţele Navale sunt cele două fregate achiziţionate din Marea Britanie, în urmă cu 20 de ani, Regina Maria şi Regele Ferdinand. Oficialii militari şi civili, de-a lungul anilor, s-au lăudat cu ele, dar niciunul nu s-a străduit să le şi modernizeze cu sisteme de rachete anti-navă, anti-aeriene, sau cu echipamente moderne de luptă apropiată. În contextul unei lupte navale, cele două fregate nu pot face faţă nici navelor din clase inferioare, precum corvetele sau navele de patrulare. Marea Neagră reprezintă singura graniţă cu Rusia războinică a lui Putin şi tocmai Forţele Navale stau cel mai prost la dotare. Tocmai din această cauză, este greu de înţeles anunţul ministrului apărării Dîncu care a amânat, pentru a treia oară anul acesta, luarea unei decizii privind derularea achiziţiei a patru corvete şi modernizarea a două fregate cu asocierea dintre firma franceză Naval Group şi SN Constanţa. Dîncu a sugerat că cele două firme ar avea ceva probleme şi aşteaptă să se împace, chiar dacă acest lucru pune în pericol securitatea naţională a României. În acest caz, MApN pare că este mai interesat de medierea comercială a două firme, decât de misiunea principală a ministerului, apărarea României. Forţele Terestre ar trebui să aibă 8 brigăzi de manevră În cazul unui război, greul acţiunilor militare va fi dus de Forţele Terestre, aşa cum vedem acum şi în Ucraina. La acest capitol, armata are ambiţii mari, iar conform Cărţii Albe a Apărării 2020, România pregăteşte o grupare de forţe întrunite de nivel corp de armată pentru un conflict pe teritoriul naţional. În total, conform Strategiei Militare a României, Forţele Terestre ar trebui să aibă 8 brigăzi de manevră, 2 brigăzi de sprijin de luptă şi o brigadă ISR. În acest moment, nicio brigadă din cele opt nu are tot ce-i trebuie. Brigada Multinaţională de la Craiova a primit transportoare Piranha III şi V, dar duce lipsă de tancuri, mijloace de artilerie şi sisteme de rachete anti-aeriene moderne. România mai foloseşte tancul T-55 Forţele Terestre încă folosesc tancul T-55, alături de TR-85. Oare ce şanse de victorie şi supravieţuire au tanchiştii români dintr-un T-55 în faţa celui mai slab tanc rusesc T-72? Nu ar fi mai bine dacă în locul banilor cheltuiţi cu întreţinerea tancurilor T-55 s-ar achiziţiona sisteme portabile anti-tanc, până la dotarea cu blindate moderne? În loc de patru tanchişti, victime sigure, ai avea patru luptători ce au şanse să nimicească un tanc mult mai modern. Foto: Tancuri T-55 în Poligonul Smârdan, la un exerciţiu multinaţional, alături de militari americani din grupul de luptă dislocat în România după începerea războiului din Ucraina. Sursă: MApN Zeci de ani, generalii români au folosit lozinca „ne instruim cu ce avem”, care mergea cât timp nu era un pericol de război la graniţa noastră. Conform secretarului general NATO, Jens Stoltenberg, situaţia de securitate din Europa nu va reveni la starea dinainte de invazia Ucrainei de către Rusia, iar datoria ţărilor aliate este să-şi întărească apărarea. Schimbarea mentalităţii generalilor români, de la starea de pace la cea de război, ar trebui să se producă cât mai repede, pentru a avea timp să realizeze o apărare eficientă a ţării în cazul în care conflictul din Ucraina se extinde.<0/b>