b>NISTE HOTI DE ULTIMA SPETA! MARES VREA SA LE FACA ...STATUIE ! NORMAL SI EL AR FI FACUT LA FEL....DAR NU A AVUT LOC LA ..MASA !!! La ultimul termen al procesului din 18 aprilie, procurorul de şedinţă a cerut judecătorilor majorarea pedepsei aplicate lui Corneliu Dobriţoiu de către instanţa de fond, precum şi condamnarea celor care au fost achitaţi în acest dosar. 'Instanţa de fond a avut în vedere comportamentele bune ale inculpaţilor, însă aceste aspecte nu îndreptăţeau instanţa să scadă pedepsele. Vorbim de comportamente fireşti în calitatea lor de militari şi pentru asta sunt răsplătiţi prin avansarea în grad, dar nu constituie circumstanţe atenuante. Modalitatea de comitere a faptelor, perseverenţa infracţională şi calităţile acestora impun stabilirea unor pedepse cu executare în regim privativ de libertate. În legătură cu infracţiunea de fals intelectual în cazul lui Corneliu Dobriţoiu, Sergiu Medar şi Mihaela Matei solicităm constatarea intervenţiei prescripţiei speciale, fiind depăşit termenul de zece ani', declara atunci procurorul de şedinţă. < Pe 23 martie 2015, Corneliu Dobriţoiu a fost condamnat în primă instanţă la un an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de participaţie improprie la abuz în serviciu contra intereselor publice şi două luni închisoare pentru participaţie improprie la fals intelectual. Cele două pedepse au fost contopite, rezultând un an închisoare, cu suspendare, cu un termen de încercare de 3 ani. În acelaşi dosar, general de brigadă în rezervă Traian Pigui, şef al Direcţiei Domenii şi Infrastructuri din MApN la data faptelor, şi gen. mr. (r) Floarea Şerban, şef al Direcţiei Legislaţie şi Asistenţă Juridică din MApN la data faptelor, au fost achitaţi. De asemenea, general maior în rezervă Francisc Radici a fost condamnat la 2 ani, 2 luni şi 20 de zile închisoare cu suspendare, el urmând să presteze şi 60 de zile muncă în folosul comunităţii. Aceeaşi pedeapsă de 2 ani, 2 luni şi 20 de zile închisoare cu suspendare şi 60 de zile muncă în folosul comunităţii a primit şi general maior în rezervă Constantin Năstase. Alte condamnări în primă instanţă au primit: general locotenent în rezervă Sergiu Medar - un an închisoare cu suspendare, locotenent în rezervă Gheorghe Rotaru - un an şi 6 luni cu suspendare, comandor în rezervă Gheorghe Gonciaruc - un an şi 6 luni cu suspendare, colonel în rezervă Ionel Vizitiu - un an cu suspendare, plutonier adjunct în rezervă Mihaela Matei - un an şi 6 luni cu suspendare, general de brigadă în rezervă Corneliu Duţă (comandant al Garnizoanei Bucureşti la data faptelor) - un an şi 2 luni cu suspendare. De asemenea, inculpaţii au fost obligaţi la plata de despăgubiri civile către MApN: Corneliu Dobriţoiu - 15.846 lei, Floarea Şerban - 140.586 lei, Francisc Radici - 239.255 lei, Constantin Năstase - 230.040 lei, Sergiu Medar - 8.286 lei, Gheorghe Rotaru - 175.215 lei, Mihaela Matei - 45.514 lei, Ionel Vizitiu - 12.866 lei, Gheorghe Gonciaruc - 59.124 lei, Corneliu Duţă - 280.934 lei. Decizia a fost atacată cu apel atât de cei condamnaţi, cât şi de către DNA. În septembrie 2013, fostul ministru al Apărării Corneliu Dobriţoiu, în prezent senator PNL, a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de participaţie improprie la abuz în serviciu contra intereselor publice, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, şi participaţie improprie la fals intelectual, toate cu consecinţe deosebit de grave. Procurorii au reţinut că, în perioada 1999 - 2005, Traian Pigui, în calitate de şef al Direcţiei Domenii şi Infrastructuri din Ministerul Apărării Naţionale, s-a implicat în atribuirea în condiţii nelegale a unor locuinţe de serviciu (dintre care unele preluate de la RA-APPS), pentru a fi cumpărate la preţ subvenţionat, în baza Legii 562/2004, de beneficiari - cadre militare cu funcţii de conducere din MApN. 'Concret, inculpatul Traian Pigui a întocmit, în mod nelegal, adrese de repartiţie a unor locuinţe de serviciu şi a acordat avize de repartizare ce nu erau în concordanţă cu legea, dar prin documentele astfel întocmite i-a indus în eroare pe membrii comisiilor de auditare formate în vederea vânzării în regim subvenţionat a acestor locuinţe. Prin urmare, membrii comisiilor respective au întocmit, în fals, mai multe documente oficiale, în baza cărora s-au vândut locuinţele în regim subvenţionat inculpaţilor Şerban Floarea, Radici Francisc, Năstase Constantin, Medar Sergiu Tudor, Rotaru Gheorghe', susţine DNA. Vânzarea în regim subvenţionat a acestor locuinţe a fost de natură să aducă Ministerului Apărării Naţionale un prejudiciu cumulat de peste 962.000 lei, Traian Pigui înlesnind obţinerea de foloase materiale injuste pentru titularii contractelor de cumpărare în regim subvenţionat. Procurorii susţin că ceilalţi inculpaţi au închiriat şi ulterior au cumpărat, în regim subvenţionat, o locuinţă de serviciu de la Ministerul Apărării Naţionale, cu încălcarea prevederilor legale. Prejudiciul reţinut în cauză este de peste 1,2 milioane lei (compus din aproximativ 1,1 milioane lei, care reprezintă prejudiciul suferit de MApN ca urmare a vânzării la un preţ diminuat faţă de valoarea de inventar a fiecărei locuinţe, la care se adaugă suma de peste 100.000 lei, contravaloarea chiriei plătite de MApN unei părţi vătămate, începând din luna ianuarie 2005 până la zi).

HAI VACCINOSII..!! Scandal uriaș în Germania. Medicii dau OMS în judecată pentru crime împotriva umanității. Testele PCR, false în proporție de 90% Articol de pe EVZ disparut de pe site dupa cateva ore... Peste 10.000 de medici și 1.000 de avocați au dat în judecată CDC, OMS și Forumul Davos pentru crime împotriva umanității, ce au avut loc pe fondul pandemiei de coronavirus. Medicii susțin că toate cele zece principii stabilite prin Codul de la Nürnberg au fost încălcate. O echipă de peste 10.000 de medici și peste 1.000 de avocați din Germania, în frunte cu doctorul Reiner Fuellmich, au acționat în instanță Centrul pentru Prevenirea și Controlul Bolilor (CDC), Organizația Mondială a Sănătății (OMS) și Forumul Mondial Davos, pentru crime împotriva umanității, pe fondul pandemiei de coronavirus. Echipa amintită susține că toate cele zece standarde de la Nürnberg au fost încălcate. Testele PCR au raportat fals 90% dintre cazurile Covid-19 Doctorul Reiner Fuellmich împreună cu celelalte cadre medicale acuză că testele PCR pentru depistarea cazurilor de infecție cu coronavirus au determinat o raportare falsă a 90% dintre presupusele cazuri Covid-19. Potrivit echipei medicale în cauză, testele PCR nu au fost concepute în așa fel încât să detecteze prezența agenților patogeni. Presa străină scrie că CDC a recunoscut că, la nivelul testelor PCR, există un prag de „cicluri" care nu trebuie depășit, astfel încât testele să raporteze corect (in)existența unei infectări cu coronavirus. În contextul pandemiei de coronavirus, testele de depistare rapidă Covid-19 prezintă un prag reprezentat de cifra „28 (cicluri)". În cazul în care acest prag este depășit, cazurile de infectare cu coronavirus sunt raportate greșit. CDC a recunoscut, conform presei internaționale, că a dat spre utilizare teste care prezentau praguri de „37-45 cicluri" și, automat, raportau că persoanele testate ar fi infectate cu coronavirus. Începând cu pragul de 35 (cicluri), testele PCR sunt 100% incorecte, susțin medicii care au atacat în instanță OMS, CDC și Davos. Ei mai spun că instituțiile internaționale au comis crime împotriva umanității, deoarece au obligat medici să raporteze cazurile de deces ale persoanelor cu comorbidități drept decese cauzate de Covid-19. Vaccinul este experimental Potrivit echipei de cadre medicale și avocați care au atacat în instanță CDC, OMS și Davos, vaccinul – care este „experimental" – încalcă articolul 32 din cadrul Convenției de la Geneva din 1949, care instituie că „mutilarea și experimentele medicale sau științifice care nu sunt necesare tratării medicale al unei persoane sunt interzise". Conform articolului 147, efectuarea de experimente biologice la nivelul cetățenilor constituie o încălcare gravă a Convenției. Vaccinul „experimental" încalcă toate cele 10 principii de la Nürnberg – ceea ce înseamnă că oricine nu respectă aceste legi internaționale poate fi condamnat cu moartea. Vaccinul oferă imunitate la virus – Aici este vorba despre o terapie genetică „indiscretă", care nu oferă imunitate la coronavirus și totuși, susține că reduce simptomele bolii. În realitate, acum, 60% dintre pacienții vaccinați cu ambele doze au nevoie de intervenția departamentelor de urgență ale spitalelor sau trebuie internați la Secția de Terapie Intensivă, fiind infectați cu coronavirus, conform echipei de medici sus-citate. Vaccinul protejează populația de infecția Covid-19 – Vaccinul nu oferă imunitate împotriva coronavirusului. Chiar și cetățenii vaccinați cu ambele doze de ser anti-coronavirus pot să se infecteze și să transmită mai departe virusul, mai arată cadrele medicale. Vaccinul reduce numărul deceselor Covid-19 – Vaccinul nu determină scăderea deceselor din cauza coronavirusului. Persoane imunizate deja împotriva noului coronavirus au murit, susține grupul de cadre medicale.

Germania| Partidul Angelei Merkel pierde alegerile în favoarea social democraților 27 septembrie 2021 | 9:38 152 Germania| Partidul Angelei Merkel pierde alegerile în favoarea social democraților Armin Laschet (centru), candidat pentru funcția de cancelar al partitului CDU, oferă declarații după afișarea rezultatelor preliminare. Foto: AP Partidul Social Democrat (SPD) din Germania câștigă la limită alegerile legislative, potrivit rezultatelor preliminare. Formația de centru-stânga obține 25,7% din voturi, în timp ce partidul conservator (CDU) al cancelarului Angela Merkel ajunge la 24,1%. Verzii marchează cea mai mare victorie din istoria partidului, cu 14.8%. TOP STORIES Următorul pas este formarea unei coaliții de guvernare. Drept urmare, Merkel rămâne în funcție până când se ajunge la o înțelegere în privința coaliției, iar procedura ar putea dura până la Crăciun. Guvernul nou format va desemna un nou cancelar, care are nevoie de validarea Parlamentului pentru a prelua funcția. Succesorul Angelei Merkel va avea sarcina de a conduce prima economie din Europa pentru următorii patru ani. Foto: BBC Posibile coaliții Verzii și liberalii (FDP) au suficiente voturi încât să poată forma o majoritate cu unul dintre partidele de pe primele două locuri. O premieră în Germania, însă, unde nu a mai existat situația de a forma o coaliție de trei. Verzii și FDP figurează în ambele variante care par cele mai probabile pentru moment. Foto: BBC

.MILITARII DE ...MIINE..!~~!! Europol: Situaţie fără precedent în Poliţia Română. Niciun poliţist nu a promovat selecţia pentru educaţie fizică și autoapărare 23.09.2021 22:34 Foto: Facebook / Poliția Română DIN ARTICOL Examene la poliție picate pe capete de "pile" Situaţie fără precedent în Poliţia Română, anunță sindicatul Europol care a transmis joi că niciun poliţist nu a promovat selecţia pentru educaţie fizică şi autoapărare. Potrivit Europol, la nivelul IPJ-urilor (Inspectorat de Poliție Județean) se fac numeroase combinații cu privire la numirile în diferite posturi: "Nominalizarea se face pe pile, sunt apropiaţi ai inspectorilor şefi. Majoritatea lor au continuat să promoveze oameni pe care îi recomandă doar vocea şi talentul". ”Cu toate că am atras atenţia în mai multe rânduri asupra ”combinaţiilor” care se fac la nivelul IPJ-urilor, prin nominalizarea unor pile şi apropiaţi ai inspectorilor şefi, majoritatea lor au continuat să promoveze oameni pe care îi recomandă doar vocea şi talentul. Mai mult, într-o ultimă încercare de a-i determina pe inspectorii şefi să acţioneze cu obiectivitate şi să înţeleagă rolul esenţial pe care aceşti instructori îl vor avea la nivelul instituţiei pe componenta de pregătire profesională, Benone Matei, inspectorul general, a convocat o întâlnire în sistem videoconferinţă, pe parcursul căreia a nominalizat mai multe IPJ-uri unde a găsit cazuri de persoane propuse care aveau ca pregătire cursuri de yoga, de sociologie sau care erau nominalizaţi ca instructori de conducere defensivă pentru simplul fapt că erau ofiţeri la serviciul rutier”, susține Europol. Îndrumările cu privire la oameni potriviți în anumite funcții au fost complet ignorate de unii inspectori şefi. ”La IPJ Constanţa, cu toate că existau 3 agenţi de poliţie care au absolvit cursul de conducere defensivă şi deţineau atestat, inspectorul şef şi-a menţinut nominalizarea unui ofiţer de la serviciul rutier despre care spunea că nu are cum să nu ştie să conducă dacă se ocupă cu aplicarea Codului rutier. De aici am tras concluzia că unele IPJ-uri sunt conduse de şefi care nu dau doi bani pe îndrumările venite din partea IGPR şi asta pentru că au garanţia că beneficiază de o siguranţa politică”, au mai scris sindicaliştii. Examene la poliție picate pe capete de "pile" "Pilele" s-au confruntat cu realitatea, atunci când a venit vremea examenelor. ”Fără să mai fie nevoie de alte comentarii, în urma probelor la care au fost supuşi, probe care reprezentau viitorul activităţii lor de instruire pe care ar fi trebuit să o realizeze, la nivelul celor 41 de judeţe avem următoarele rezultate: Conducere defensivă – doar 6 poliţişti au promovat probele. De precizat că ofiţerul de la serviciul rutier Constanţa a picat cu brio, iar ceilalţi 3 agenţi care deţineau atestat nici măcar nu au fost întrebaţi dacă vor să îndeplinească atribuţiile acestei funcţii. Instrucţia tragerii – doar 2 poliţişti au promovat probele; Educaţie fizică şi autoapărare – zero poliţişti au promovat probele; Tactică poliţienească – doar 9 poliţişti au promovat probele”, susțin sindicaliștii Europol Sindicatul Europol anunţă că a transmis inspectoratelor de poliţie judeţene propuneri însoţite de CV-urile celor care ar putea îndeplini cu brio aceste funcţii şi anunţă că va face solicitare şi către IGPR, ca anterior scoaterii acestor posturi la încadrare directă, să se organizeze un concurs de TCO.

România Foști ofiţeri din MApN, SRI şi MAI au încasat, peste banii lor, câte două pensii medii lunar dându-se „artiști plastici” De Adriana Oprea, Sâmbătă, 11 septembrie 2021, 06:55. Ultimul update Sâmbătă, 11 septembrie 2021, 08:01 Deși nu aveau dreptul, ofițerii au figurat ca pensionari și ai Uniunii Artiștilor Plastici din Alba Iulia. Sumele primite ilegal, ani întregi, susțin procurorii, au ajuns și la 1.800 de lei pe lună, de persoană. Şapte foşti angajaţi din MAI, MApN şi SRI şi-au mărit pensiile cu 50%, graţie unor adeverinţe ce atestau că sunt membri în Uniunea Artiştilor Plastici din Alba Iulia. Parchetul de pe lângă Judecătoria Alba Iulia acuză că totul s-a făcut ilegal, iar luna trecută, cel care a emis adeverinţele a fost trimis în judecată, pentru complicitate la înşelăciune şi fals în înscrisuri sub semnătură privată. 69 de persoane au beneficiat, în total, de pensii majorate cu 50%, în baza Legii 8/2006, folosindu-se de adeverinţe care atestau că ele fac parte din Uniunea Artiştilor Plastici din Alba Iulia şi că această entitate e de utilitate publică. Totul s-a făcut cu încălcarea legii, spun procurorii, pentru că Uniunea Artiştilor Plastici (U.A.P.) din Alba Iulia nu beneficia de statutul de utilitate publică, iar cei de la casele de pensii au fost induşi în eroare. Prejudiciul creat în perioada 2012-2016 este de 685.014 lei. ADVERTISING Lista ofiţerilor şi suplimentul la pensie Printre beneficiarii pensiilor majorate ilegal se numără şi 7 foşti angajaţi din Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Afacerilor Interne şi Serviciul Român de Informaţii. Unii dintre ei se înscriseseră în Uniunea Artiştilor Plastici din Alba Iulia cu foarte puţin timp înainte de a încasa prima pensie mărită. Sporul primit de ei, în perioada 2015-2016, ajungea şi la 1.800 de lei/lună, depăşind cu mult valoarea unei pensii medii nete (care era de 851 de lei în 2015 şi, respectiv, de 948 de lei în 2016). Iată lista acestor ofiţeri, furnizată ziarului Libertatea de Parchetul de pe lângă Judecătoria Alba Iulia, cu protejarea identităţii persoanelor: A. a fost primit în U.A.P. la data de 22.07.2015 și a beneficiat, în perioada 1.09.2015 – 31.12.2015, de 5.300 de lei – indemnizaţie suplimentară de pensie de la Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne (1.325 de lei/lună). C. a fost primit în U.A.P. la data de 7.09.2015 și a beneficiat, în perioada 1.06.2016 – 31.08.2016, de 5.424 de lei – indemnizaţie suplimentară de pensie de la Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale (1.808 lei/lună). B. a fost primit în U.A.P. la data de 7.10.2015 și a beneficiat, în perioada 1.11.2015 – 31.07.2016, de 6.754 de lei – indemnizaţie suplimentară de pensie de la Casa de Pensii Sectorială a Serviciului Român de Informații (750 de lei/lună). D. a fost primit în U.A.P. la data de 28.12.2012 și a beneficiat, în perioadele 1.09.2013 – 31.12.2015 și 1.07.2016 – 31.08.2016, de 42.958 de lei – indemnizaţie suplimentară de pensie de la Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale (1.431 de lei/lună). E. a fost primit în U.A.P. la data de 24.02.2013 și a beneficiat, în perioadele 1.04.2015 – 31.12.2015 și 1.07.2016 – 31.08.2016, de 18.093 de lei – indemnizaţie suplimentară de pensie de la Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale (1.644 de lei/lună). F. a fost primit în U.A.P. la data de 23.04.2013 și a beneficiat, în perioada 1.05.2015 – 31.12.2015, de 11.424 de lei – indemnizaţie suplimentară de pensie de la Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale (1.428 de lei/lună). G. a fost primit în U.A.P. la data de 17.11.2015 și a beneficiat în perioadele 1.12.2015 – 31.12.2015 și 1.06.2016 – 30.09.2016, de 7.438 de lei – indemnizaţie suplimentară de pensie de la Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale (1.487 de lei/lună). Preşedintele Uniunii: „Toţi sunt creatori” Cel care a emis adeverinţele e Traian Mârza, preşedintele Uniunii Artiştilor Plastici din Alba Iulia. El a fost pus sub acuzare pentru complicitate la înşelăciune şi fals în înscrisuri sub semnătură privată. Traian Mârza, preşedintele Uniunii Artiştilor Plastici din Alba Iulia. Foto: glasul-hd.ro În replică la acuzaţiile procurorilor, Mârza a declarat, pentru ziarul Libertatea, că „toţi aceşti foşti angajaţi sunt creatori, respectiv scriitori, cu foarte multe cărţi publicate. Unul dintre ei, Tiberiu Toma, fostul şef al secţiei Cercetări Penale din cadrul IPJ Alba, a primit premiu «Nichita Stănescu» de la Uniunea Scriitorilor din România. Fostul ofiţer SRI este scriitorul Ioan Brad. Un alt pictor remarcabil, tot de la MAI, Boston Ştefan, a câştigat procesul cu Casa de Pensii a MAI, definitiv”. Mârza susţine că totul s-a făcut legal, pentru că „utilitatea publică a Uniunii Artiştilor Plastici e consfinţită prin sentinţa de înfiinţare şi prin Decizia civilă nr. 4098 a Curţii de Apel Bucureşti, dată în dosarul civil 3855/3/2016 la 19 octombrie 2017”. În ceea ce priveşte prejudiciul constatat de procurori, Traian Mârza spune că el „a fost recuperat, pentru că au retras casele de pensii banii înapoi de la oameni” Citeşte întreaga ştire: Foști ofiţeri din MApN, SRI şi MAI au încasat, peste banii lor, câte două pensii medii lunar dându-se „artiști plastici”

LUMEA SE TREZESTE..DESI CAM TIRZIU ! Eduard DomanLiga ofiterilor, maistrilor militari si subofiterilor rezervisti 21h · Și totuși! Fundamentul existenței pensiilor militare, este că pensionarul militar poate fi scos oricând din pensie, și trimis pe front. Pe o funcție, pe un post, compatibil cu instruirea sa ca militar. Așa că - dacă cu militarii treaba este clară! Ce fac pe front polițiștii care după o viață de funcționari civili, s-au trezit doar la pensie echivalați ca militari! Întrebarea este adresată în mod deosebit polițiștilor intrați în sistem după demilitarizarea din 2002/2004! De reținut, că de exemplu, un subofițer de armată comandă de regulă o grupă, înzestrată cu blindate, mitraliere, aruncătoare de grenade, dirijează focul, intervine la cooperare, execută diverse manevre tactice, după proceduri și standarde NATO! Așadar, ce face la război, agentul de poliție ajuns subofițer în rezervă și căruia la război i s-a dar funcția de comandant de grupă? În condițiile în care acesta nu a avut în toată cariera de polițist civil, nici un dram de instruirea privind comanda unei grupe de luptă a armatei? La ofițeri, situația este similară, doar că nivelul de instruire este mult mai complex. Așadar, ce face la război, ofițerul de poliție ajuns ofițer de armată în rezervă, și căruia la război i s-a dar funcția de șef de stat major, locțiitor sau chiar de comandant de batalion într-o structură a armatei? În condițiile în care acesta nu a avut în toată cariera de polițist civil, nici un dram de instruirea privind comanda unei structuri de luptă a armatei? Nici la logistică nu există compatibilități, nici altundeva, întrucât toate specialitățile armatei acționeaza după standarde NATO, implementate în urma unor ani și ani de instruire! A nu cădea în capcana, cum că la război polițiștii ar fi activați tot ca polițiști! Este exclus, polițiștii nu au atribuțiuni la război. Conceptul de mobilizare în caz de război se adreseaza militarilor în rezervă. Niciodată un militar în rezervă nu poate fi activat ca civil, ci doar ca militar activ! A nu cădea nici în capcana, cum că la război polițiștii ar fi activați la poliția militară! Unitățile de poliție militară nu au în comun cu poliția civilă, decât maxim 1%, respectiv doar acele misiuni de dirijare a circulației. 99% dintre misiunile poliției militare fiind de infanterie pură. Iar armamentul poliției militare depășește cu mult, dotarea cu un banal pistol. Mulți se vor ofusca, însă întrebările și comparațiile sunt extrem de serioase și au ca miză, accentuarea unei breșe extrem de vulnerabile în caz de mobilizare a armatei române. Mai ascundem mult această vulnerabilitate sub preș? O dezbatem sau fugim de adevăr?

Un comandant afgan in New York Times AUGUST 28, 2021 ADRIAN NĂSTASE2 COMENTARII (https://www.aktual24.ro/comandantul-armatei-afgane-primele-explicatii-vreau-sa-apar-onoarea-armatei-afgane-am-fost-tradati-de-partenerii-americani-si-de-presedintele-nostru-sunt-epuizat-si-sunt-furios/) General Sami Sadat, comandant in cadrul fostei armate guvernamentale din Afganistan, explica intr-un editorial publicat in New York Times cum de a fost posibil ca trupele afgane sa fie infrante intr-un mod atat de rusinos. El da vina pe partenerii americani, care ar fi lasat balta armata afgana, si pe coruptia de la Kabul. Articolul din New York Times se intituleaza „Am comandat trupe afgane in acest an. Am fost tradati”. El a afirma ca armata afgana a fost lasata balta de partenerii americani: „Ultimele zile de lupta au fost suprarealiste. Ne-am angajat in lupte intense la sol impotriva talibanilor, in timp ce avioanele de vanatoare americane zburau deasupra noastra, fiind efectiv spectatori. Sentimentul nostru de abandon si tradare a fost egalat doar de frustrarea pe care pilotii americani o simteau si ne-o transmiteau – fiind fortati sa asiste la razboiul la sol, aparent incapabili sa ne ajute”. Iata traducerea articolului: „In ultimele trei luni si jumatate, am luptat zi si noapte, fara oprire, in provincia Helmand din sudul Afganistanului, impotriva unei ofensive talibane sangeroase si in crestere. Fiind atacati frecvent, i-am tinut pe talibani inapoi si le-am provocat pierderi grele. Apoi am fost chemat la Kabul pentru a comanda fortele speciale afgane. Dar talibanii intrasera deja in oras; era prea tarziu. Sunt epuizat. Sunt frustrat. Si sunt furios. Presedintele Biden a declarat saptamana trecuta ca „trupele americane nu pot si nu ar trebui sa lupte intr-un razboi si sa moara intr-un razboi in care fortele afgane nu sunt dispuse sa lupte pentru ele insele”. Este adevarat ca armata afgana si-a pierdut dorinta de a lupta. Dar acest lucru se datoreaza sentimentului tot mai mare de abandon din partea partenerilor nostri americani, precum si lipsei de respect si de loialitate ale domnului domnului Biden din ultimele luni. Armata afgana nu este lipsita de vina. A avut problemele sale – clientelism, birocratie – dar, in cele din urma, am incetat sa luptam pentru ca partenerii nostri o facusera deja. Ma doare sa vad ca dl Biden si oficialii occidentali dau vina pe armata afgana pentru colaps, fara a mentiona motivele care au stat la baza acestui lucru. Diviziunile politice de la Kabul si Washington au sugrumat armata si au limitat capacitatea noastra de a ne face treaba. Pierderea sprijinului logistic de lupta pe care Statele Unite il furnizau de ani de zile ne-a paralizat, la fel ca si lipsa unei orientari clare din partea conducerii americane si afgane. Sunt un general cu trei stele in armata afgana. Timp de 11 luni, in calitate de comandant al Corpului 215 Maiwand, am condus 15.000 de oameni in operatiuni de lupta impotriva talibanilor in sud-vestul Afganistanului. Am pierdut sute de ofiteri si soldati. De aceea, oricat de epuizat si frustrat as fi, am vrut sa ofer o perspectiva practica si sa apar onoarea armatei afgane. Nu ma aflu aici pentru a absolvi armata afgana de greseli. Dar realitatea este ca multi dintre noi au luptat cu curaj si onoare, pentru ca apoi sa fim dezamagiti de conducerea americana si afgana. In urma cu doua saptamani, in timp ce luptam pentru a tine orasul Lashkar Gah din sudul tarii departe de mainile talibanilor, presedintele Ashraf Ghani m-a numit comandant al fortelor speciale afgane, cei mai de elita luptatori ai tarii. Mi-am parasit cu reticenta trupele si am sosit la Kabul pe 15 august, gata de lupta – fara sa stiu cat de grava era deja situatia. Apoi, domnul Ghani mi-a incredintat sarcina suplimentara de a asigura securitatea Kabulului. Dar nu am avut nici macar o sansa: talibanii se apropiau, iar domnul Ghani a fugit din tara. Exista un sentiment enorm de tradare aici. Fuga pripita a domnului Ghani a pus capat eforturilor de a negocia un acord interimar pentru o perioada de tranzitie cu talibanii, care ne-ar fi permis sa mentinem orasul si sa ajutam la gestionarea evacuarilor. In schimb, a urmat haosul – ceea ce a dus la scenele disperate la care am asistat la aeroportul din Kabul. Ca raspuns la aceste scene, dl Biden a declarat la 16 august ca fortele afgane s-au prabusit, „uneori fara sa incerce sa lupte”. Dar noi am luptat, cu curaj, pana la sfarsit. Am pierdut 66.000 de soldati in ultimii 20 de ani; aceasta reprezinta o cincime din forta noastra de lupta estimata. Deci, de ce s-a prabusit armata afgana? Raspunsul este triplu. In primul rand, acordul de pace incheiat de fostul presedinte Donald Trump in februarie 2020 cu talibanii la Doha ne-a condamnat. A fixat data la care expira interesul american in regiune. In al doilea rand, am pierdut sprijinul logistic si de intretinere al contractorilor, care este esential pentru operatiunile noastre de lupta. In al treilea rand, coruptia endemica din guvernul domnului Ghani, care a ajuns pana la conducerea militara de rang inalt si care a paralizat mult timp fortele noastre pe teren, ne-a impiedicat iremediabil. Acordul dintre Trump si talibani a modelat circumstantele pentru situatia actuala prin reducerea esentiala a operatiunilor de lupta ofensiva pentru trupele americane si aliate. Regulile de angajare a sprijinului aerian al SUA pentru fortele de securitate afgane s-au schimbat efectiv peste noapte, iar talibanii au fost incurajati. Acestia au simtit victoria. Inainte de aceasta intelegere, talibanii nu castigasera nicio batalie semnificativa impotriva armatei afgane. Dupa acord? Pierdeam zeci de soldati pe zi. Cu toate acestea, am continuat sa luptam. Dar apoi domnul Biden a confirmat in aprilie ca va respecta planul domnului Trump si a stabilit termenii retragerii SUA. Atunci a fost momentul in care totul a inceput sa o ia la vale. Fortele afgane au fost antrenate de americani folosind modelul militar american bazat pe unitati speciale de recunoastere foarte tehnice, elicoptere si lovituri aeriene. Ne-am pierdut superioritatea in fata talibanilor atunci cand sprijinul nostru aerian s-a epuizat si munitia s-a terminat. Antreprenorii ne-au intretinut bombardierele si avioanele de atac si de transport pe toata durata razboiului. Pana in iulie, majoritatea celor 17.000 de contractori de sprijin au plecat. O problema tehnica insemna acum ca o aeronava – un elicopter Black Hawk, un avion de transport C-130, o drona de supraveghere – urma sa fie oprita la sol. Antreprenorii au luat cu ei si software si sisteme de armament brevetate. Au indepartat fizic sistemul nostru de aparare antiracheta pentru elicoptere. De asemenea, a disparut accesul la software-ul pe care ne bazam pentru a ne urmari vehiculele, armele si personalul. Informatiile in timp real despre tinte au disparut si ele. Talibanii au luptat cu lunetisti si dispozitive explozive improvizate, in timp ce noi am pierdut capacitatea armelor aeriene si a celor ghidate cu laser. Si, din moment ce nu puteam realimenta bazele fara sprijinul elicopterelor, soldatii au fost adesea lipsiti de instrumentele necesare pentru a lupta. Talibanii au invadat multe baze; in alte locuri, unitati intregi s-au predat. Retragerea completa si accelerata a domnului Biden nu a facut decat sa exacerbeze situatia. A ignorat conditiile de pe teren. Talibanii aveau o data de incheiere ferma din partea americanilor si nu se temeau de represalii militare pentru nimic din ceea ce faceau intre timp, simtind lipsa de vointa a SUA. Si astfel, talibanii au continuat sa accelereze. Soldatii mei si cu mine am avut parte pana la sapte atentate talibane cu masina-capcana zilnic pe parcursul lunii iulie si in prima saptamana din august in provincia Helmand. Cu toate acestea, am ramas pe pozitii. Totusi, nu pot ignora cel de-al treilea factor. Pentru ca americanii nu puteau face prea multe cand venea vorba de coruptia bine documentata care ne putrezea guvernul si armata. Aceasta este cu adevarat tragedia noastra nationala. Atat de multi dintre liderii nostri – inclusiv in armata – au fost instalati pentru legaturile lor personale, nu pentru pregatirea lor. Aceste numiri au avut un impact devastator asupra armatei nationale, deoarece liderii nu aveau experienta militara necesara pentru a fi eficienti sau pentru a inspira increderea oamenilor carora li se cerea sa isi riste viata. Intreruperile ratiilor de hrana si ale aprovizionarii cu combustibil – ca urmare a jafurilor si a alocarilor de contracte corupte – au distrus moralul trupelor mele. Ultimele zile de lupta au fost suprarealiste. Ne-am angajat in lupte intense la sol impotriva talibanilor, in timp ce avioanele de vanatoare americane zburau deasupra noastra, fiind efectiv spectatori. Sentimentul nostru de abandon si tradare a fost egalat doar de frustrarea pe care pilotii americani o simteau si ne-o transmiteau – fiind fortati sa asiste la razboiul la sol, aparent incapabili sa ne ajute. Coplesiti de focul talibanilor, soldatii mei auzeau avioanele si intrebau de ce nu ofereau sprijin aerian. Moralul a fost spulberat. In tot Afganistanul, soldatii au incetat sa mai lupte. Am tinut Lashkar Gah in batalii crancene, dar, pe masura ce restul tarii a cazut, nu am avut sprijinul necesar pentru a continua lupta si ne-am retras la baza. Corpul meu, care a continuat chiar si dupa ce am fost chemat la Kabul, a fost unul dintre ultimii care a renuntat la arme – doar dupa ce a cazut capitala. Am fost tradati de politica si de presedinti. Acesta nu a fost doar un razboi afgan; a fost un razboi international, cu multe armate implicate. Ar fi fost imposibil ca o singura armata, a noastra, sa se ocupe de aceasta misiune si sa lupte. Aceasta a fost o infrangere militara, dar esecul politicienilor este principala cauza.” de Mara Popescu Transmiteți: WhatsAppFacebookTwitterRedditEmailImprimare

BEATIFICAREA LU m-ALU !!!....LUMEEEEEEE Mos Alecu 59min · Despre gindirea naucitoare a unuia dintre țuțerii invatatorului de renume mondial... “Iulian Mareș22 august 2021, 14:34 ...Nu m-a făcut "mare" nici liceul și nici alte instituții de învățământ militare si/sau civile! Ci...eu le-am onorat si încă necondiționat!” Adica nici una din institutiile de invatamint (de la gradinita pina la scoala profesionala unde a invatat sa toaleteze hartile) nu a avut nici o contributie in “formarea” lui! (****ca sa fim realisti, unii sint atit de tolomaci incit nimeni si nimic nu-i poate “repara”***), el fiind foarte “dăștept cu capu’ ” inca de cind l-a c.at mă-sa! In toate institutiile prin care a trecut trebuind sa se inalte statui ale geniului care a trecut pe-acolo, iar cei care invata acolo ar trebui sa se simta coplesiti de onoarea de a calca pe unde a calcat “geniul”! Cit despre ce “mare” a fost individu’ “... Este cazul tipic de “Cu iaurt, cu gugoșele, te făcuși vornic, mișele!”... “Vornic” nu s-a facut cu puterile proprii... ci cu puterea altora... “Genialitatea” lui fiind folosita pe post de purtator de hirtii printr-o structura “cimitir al elefantilor” de pe la SMG! (***pe vremuri cei neputiinciosi erau ingropati tot prin “cimitire ale elefantilor” – vestitele “comisii de regulamente” – unde minca si gura lor o bucata de piine – mare, alba si unsa cu mult unt – pina la iesirea la pensie, fara sa poata produce “pagube” nimanui si nicaieri****). De-alde astia fiind multi din cei care populeaza o anumita pagina... Acum, pe bune: noroc ca n-a ajuns (n-a fost pus de taica-su) pe vreo functie unde sa aiba piinea si cutitu’ pe mina... ca dracu-i lua pe cei pe care i-ar fi condus!

Ministrul apărării naționale, Nicolae Ciucă, s-a întâlnit luni, 12 iulie, la sediul MApN, cu Heidi Grant, directorul Agenției pentru Cooperare în Domeniul Apărării și Securității din Statele Unite ale Americii. Potrivit unui comunicat emis de MApN către DefenseRomania, pe timpul întâlnirii, oficialul american l-a informat pe ministrul apărării naționale despre faptul că România a primit, din partea Statelor Unite ale Americii, statutul „Dependable Undertaking” (DU). Obținerea acestui statut va permite, de acum înainte, încheierea contractelor de achiziții de echipamente militare fără a mai fi nevoie de vreun avans, derularea programelor guvern la guvern de tip LOA (Letters of Offer and Acceptance) fiind posibilă prin programarea trimestrială a plăților pe întreaga perioadă de derulare a acestora. „Înscrierea României în rândul țărilor care beneficiază de statutul Dependable Undertaking în programele derulate cu Guvernul SUA vine ca o recunoaștere a seriozității cu care am tratat contractele de tip LOA pentru înzestrarea Armatei României și are o valoare intrinsecă deosebită, și anume recunoașterea statutului de partener de încredere. Eșalonarea plăților pentru angajamentele viitoare va facilita atingerea obiectivelor pe care ni le-am propus pe linia dotării cu echipamente performante și, implicit, va crește gradul de securitate al României”, a subliniat ministrul Ciucă. De asemenea, pe timpul întâlnirii, cei doi oficiali au trecut în revistă programele de cooperare tehnico-militară dezvoltate în parteneriat, ministrul român reafirmând angajamentul țării noastre pentru alocarea bugetară de doi la sută din Produsul Intern Brut pentru apărare, din care cel puțin 20% pentru echipamente majore și pentru respectarea calendarelor de implementare a programelor esențiale de înzestrare, ne-a mai transmis MApN. Întâlnirea cu directorul Agenției pentru Cooperare în Domeniul Apărării și Securității este o continuare a dialogului început în luna octombrie 2020, la Washington DC, cu ocazia vizitei oficiale a ministrului apărării naționale în Statele Unite ale Americii.

Rusia îşi mobilizează forţele la graniţa Europei. Va fi război sau pace? 8 iulie 2021, 07:42 Citesc mai târziudownload pdfprint article ArticolComentarii 45 citeste totul despre: svr rusia nato sua belgrad -1 (7 voturi)0 share 49Live Aboneaza-te la newsletter Abonare Şeful SVR (Serviciul de Informaţii Externe) al Rusie, Sergei Narishkin primit la Belgrad de preşedintele sârb Vucic Rusia ocupă o poziţie neobişnuită pe scena mondială. Sub preşedintele Vladimir Putin, Moscova a demonstrat în repetate rânduri că are capacitatea de a destabiliza ordinea internaţională, dar nu şi capacitatea de a umple vidul pe care îl creează. În timp ce Rusiei îi lipseşte puterea militară pentru a contesta supremaţia SUA, NATO nu-i ignoră capacităţile militare din Crimeea şi arealul Mării Negre. DE ACELASI AUTOR „Ciorba“ din Orientul Mijlociu dă în clocot! Erdogan-Biden, o întâlnire protocolară? Biden-Putin, o conversaţie incomodă! Descrisă drept o victimă a Războiului Rece, Rusia s-a reafirmat din nou atât din punct de vedere politic, cât şi militar în ultimul deceniu. Experţii susţin că Moscova îşi propune să îşi revendice vechea glorie. După sfârşitul Războiului Rece, unul dintre principalele obiective politice şi militare ale NATO a fost să îngrădească acţiunile Rusiei, o putere în declin după dizolvarea fostei Uniuni Sovietice la sfârşitul anilor 1980, şi să o împiedice să-şi extindă influenţa în afara graniţelor sale. Aproximativ trei decenii mai târziu, lucrurile s-au schimbat. Sub conducerea preşedintelui rus Vladimir Putin, Moscova ”trage sfori” în direcţii diferite - de la Ucraina la Siria şi cel mai recent la Libia, câştigând avantaj în anumite zone asupra forţelor NATO şi a Uniunii Europene, principalul aliat al Washingtonului. Kremlinul desfăşoară o politică externă agresivă, anti-occidentală, desfăşurând în mod semnificativ manevre militare provocatoare lângă graniţele Rusie, pentru membri NATO, semnalând ameninţări nucleare şi desfăşurând rachete cu capacitate nucleară în enclava rusă din Kaliningrad. De la sfârşitul anului 2013, Moscova a susţinut separatiştii ruşi în Ucraina, o ţară cu o influenţă rusă masivă încă de când capitala sa, Kiev, a fost centrul primului stat rus la sfârşitul secolului al IX-lea. Moscova a emis, de asemenea, ameninţări împotriva altor naţiuni europene, cum ar fi Suedia şi Finlanda, care sunt aproape de graniţele sale dar şi asupra Polonei şi României deţinătoarele unor scuturi anti-rachetă centrate pe pericolul Iranian din ce mai aproape de realitate. Moscova a ameninţat cu un răspuns militar dacă Suedia sau Finlanda decid să adere la NATO. Potrivit secretarului general al Alianţei, exerciţiile ruseşti din nordul continentului includ atacuri nucleare simulate împotriva Suediei sau atacuri de război electronic asupra sistemelor de comunicaţii din Ţările Baltice. În 2014, Rusia a anexat în mod ilegal peninsula Crimeea de la Ucraina, care nu a putut face nimic pentru a opri invazia, deoarece opoziţia din Europa şi aliaţii săi au rămas limitaţi la simple proteste verbale. În cele din urmă pentru a asigura o cale de acces spre peninsulă Putin a inaugurat un pod feroviar de 12 mile, care uneşte continentul rus cu Peninsula Crimeea, arătând tactica şi angajamentul Rusiei pe termen lung faţă de regiune. Măsurile agresive anti-ucrainene ale Rusiei au arătat, de asemenea, capacitatea sa de a folosi un război neconvenţional sau hibrid pentru a-şi copleşi duşmanii. În estul Ucrainei, Rusia a împuternicit elemente pro-Moscova printr-un război de gherilă bine conceput împotriva Kievului, furnizând arme şi consilieri militari. În ceea ce priveşte fronturile diplomatice şi economice, Moscova a exercitat presiuni maxime asupra Ucrainei pentru a forţa ţara să se supună voinţei sale în regiunile cu majoritate rusă. Ori o Ucraină federativa ori o Ucraină ocupată! Rusia ocupă o poziţie neobişnuită pe scena mondială. Sub preşedintele Vladimir Putin, Moscova a demonstrat în repetate rânduri că are capacitatea de a destabiliza ordinea internaţională, dar nu şi capacitatea de a umple vidul pe care îl creează. În timp ce Rusiei îi lipseşte puterea militară pentru a contesta supremaţia SUA, nimeni - în special alianţa NATO - nu îi ignoră capacităţile militare puse în evidenţă în Districtul de Sud care include Crimeea şi arealul Mării Negre. Utilizarea de către Moscova a vânzărilor de arme şi a angajamentelor militare pentru a construi legături cu ţările din Asia, Africa, America Latină şi în special Orientul Mijlociu a atras, de asemenea, atenţia internaţională. De asemenea exporturile sale masive de combustibili fosili către Europa oferă Rusiei o pârghie suplimentară de coerciţie atât în est cât şi în vest. Gazoductul Nord Stream 2 reprezintă o investiţie de 11 miliarde de dolari, finanţată jumătate de Gazprom şi jumătate de cinci companii europene (OMV, Wintershall, Engie, Uniper şi Shell) care se aproprie de finalizare şi al cărei scop principal este evitarea tranzitului de gaze prin Ucraina şi Polonia[1]. Niş, baza militară rusă de spionaj în Balcani! Serbia încercă un echilibru delicat între ambiţia sa de aderare la UE şi legăturile tradiţionale cu Rusia şi China, care susţin refuzul acesteia de a recunoaşte independenţa fostei sale provincii sudice Kosovo. Între timp, Rusia se străduieşte să menţină colegii creştini ortodocşi şi Serbia slavă în sfera sa de influenţă geopolitică, prin deschiderea unui birou al Ministerului Apărării ruse la Belgrad un semnal al intenţiei Moscovei de a dezvolta o infrastructură de spionaj solidă în Balcani. Scopul enunţat al acestei înfiinţării este de a coopera cu partea sârbă pentru soluţionarea problemelor legate de colaborarea tehnico-militară, de a asigura conducerea activităţii experţilor militari ruşi aflaţi în Serbia pentru reconstrucţia forţelor armate sârbe, pentru instruirea militarilor sârbi şi nu în ultimul rând pentru utilizarea, repararea şi întrebuinţarea sistemelor de armament şi tehnică militară livrate Serbiei de către Federaţia Rusă. Este de aşteptat ca în această reprezentanţă să fie prezenţi militari şi civili din Ministerului Apărării al Federaţiei Ruse, ai Serviciului Federal pentru Colaborare Tehnico-Militară, ai companiei Rosoboronexport, ca şi ai unor companii din Complexul Militar-Industrial al Federaţiei Ruse (implicate în construcţia de sisteme de artilerie şi rachete „Panţir”, elicoptere Mi-17 şi Mi-35, în modernizarea de avioane MiG-29, a tancuri T-72 şi vehicule blindate de cercetare BRDM-2 etc.- cam tot echipamentul cumpărat de Belgrad din Rusia). În cadrul Ambasadei Federaţiei Ruse la Belgrad funcţionează şi un birou al ataşatului apărării (responsabil pentru probleme de apărare), încadrat cu personal numeros (aşa este regula la ruşi-cât mai mulţi!), din care patru persoane cu statut şi imunitate diplomatică. Pe acest fond, merită subliniat că este pentru prima oară când acest birou este încadrat cu un general şi trei ofiţeri cu grad de colonel. Odată cu înfiinţarea noii reprezentanţe, va continua să funcţioneze şi vechiul birou al ataşatului apărării, deoarece sarcinile celor două diferă semnificativ(!?). În 2008 Rusia si Serbia au deschis o bază comună, denumită generic ”centru umanitar”, situată în apropierea aeroportului din Niş, la circa 250 km sud de Belgrad. Aeroportul din Niş va fi utilizat de avioanele de salvare ruseşti pentru a aduce ajutoare în situaţii de catastrofe naturale sau umanitare, inclusiv în ţările din regiune, dacă acestea o vor solicita, au precizat autorităţile sârbe şi ruse. La acea vreme, presa rusă a scris că el ar putea servi Rusiei ca bază militară în Balcani, ceea ce Moscova şi Belgrad au negat. De asemenea, Rusia a negat că acest centru a fost creat pentru a spiona România, unde vor fi găzduiţi interceptorii scutului american antirachetă. Informaţii despre posibila instalare a tehnicii de spionaj la Niş au început să circule după ce fostul preşedintele Medvedev a anunţat, în 2009, că Rusia va deschide respectivul centru la Niş. Aplicaţia militară ruso-sârbă din zile precedente a inclus simularea distrugerii unei formaţiuni militare ilegale, trageri cu muniţie de război şi acţiuni „antiteroriste”, au transmis autorităţile de la Belgrad şi Moscova, citate de agenţia The Associated Press. Aproximativ 200 de militari au participat la exerciţiul din Serbia, care s-a desfăşoară în perioada 20-25 mai 2021. Serbia doreşte să adere la UE, nu însă şi la NATO, ea declarându-şi neutralitatea militară în anul 2006, dar participă la Parteneriatul pentru Pace. Potrivit celor de la revista ”Stars and Stripes”, Serbia, stat aflat sub influenţa militară tot mai mare a Rusiei şi Chinei, reprezintă un punct geostrategic important pentru US Army. SUA încearcă să-şi consolideze relaţia cu sârbii, în ciuda faptului că aceştia îşi aprofundează legăturile militare cu state precum China sau Federaţia Rusă. În acest sens, un contingent al Forţelor Speciale americane-Bertele verzi- a ajuns din Germania în Serbia în martie 2021. Americanii au stat în Serbia o lună şi s-a antrenat alături de unităţi de elită antitero din Serbia. Scopul este ca americanii să ajute la dezvoltarea capacităţilor forţelor speciale din Serbia, pentru a face faţă ameninţărilor care includ tentative ale militanţilor islamici de a tranzita Serbia, pentru a ajunge din Orientul Mijlociu în Europa. Astfel, din acest punct de vedere, al luptei împotriva terorismului, Serbia joacă, la nivel geografic cel puţin, un rol important. Generalul american David Tabor, cel care conduce Comandamentul pentru Operaţiuni Speciale al SUA în Europa, subliniază că Serbia se află din punct de vedere geografic la o „răscruce de drumuri, fiind un punct vulnerabil pentru Europa”. Aşa Serbia devine punctul de confluenţă al plăcilor tectonice geopolitice est-vest, Rusia-Statele Unite ale Americii. Cât de importantă a devenit Serbia nu mai încape îndoială. În consecinţă următoarea ştire ne da fiori pe şira spinării. Pe cine a primit preşedintele Serbiei cu onoruri speciale? Alexandar Vucic îl primeşte cu toate onorurile publice pe directorul Serviciului de Informaţii Externe al Federaţiei Ruse, SVR! Un posibil înlocuitor a lui Putin! El este cel care tocmai ce a survolat România, pentru a anunţa de la Belgrad întărirea cooperării informative dintre BIA – Agenţia de Informaţii şi Securitate a Serbiei şi SVR-ul rusesc, pentru ”a răspunde cu succes la diferite provocări din zonă”. Şi pentru cine nu ştie cine este Sergey Narishkin, acest avertisment trebuie luat cât se poate de în serios. Mai ales că chiar Narishkin în persoană se ocupă de ”proiectul de ţară” al Moscovei pentru România! Hai că acum se închide cercul (Ungaria, Moldova, Bulgaria, Serbia)! Odiseea din Belarus sub controlul Moscovei La fel ca în odiseea ucraineană, acum Moscova se îndreaptă spre un alt stat european, Belarus, care se întâmplă să fie mai aproape de zonele importante desemnate ca parte a flancului estic al NATO. În urmă cu aproximativ două decenii, cele două state au semnat un acord de uniune, care a fost înţeles diferit de Rusia şi de Belarus. Conform înţelegerii ruse, Belarus ar trebui să facă parte din Federaţia Rusă în curând odată cu punerea în aplicare a acordului. Aliaţii europeni s-au îngrijorat serios că, după Ucraina şi Belarus, Rusia ar putea avea, de asemenea, o poziţie critică într-o locaţie strategică pentru a împărţi geografic aliaţii baltici ai NATO, care făceau parte din fostele republici sovietice, situându-se oarecum între enclava Kaliningrad deţinută de Moscova şi Belarus în aşa numitul ”Coridor Suwalki”. Rusia în flancul estic al NATO se bucură de o geografie favorabilă şi de un avantaj numeric militar. În Belarus se desfăşoară aplicaţiile Zapad odată la patru ani, aplicaţii militare care includ peste suta de mii de militari şi zeci de mijloace militare (tancuri, avioane şi nave). În timpul fazei active a acţiunilor militare din 2014 ale Rusiei în Ucraina, grupul aviatic rusesc aflat în Belarus, constituit din aproximativ 5 avioane de transport, 1 avion-radar şi aproape o întreaga escadrilă de avioane de vânătoare Su-27 de diferite tipuri se afla dislocat pe un aerodrom de lângă capitala Minsk de unde lansa acţiunii în Ucraina. De menţionat că avioanele de vânătoare aflate la baza Bobruisk (Sud-Est de capitala Minsk) au patrulat non-stop zona din estul Ucrainei, până când primul acord de încetare a focului a fost semnat la Minsk. Iar după 2 zile de la semnare, pe data de 7 septembrie, avioanele de vânătoare s-au întors la baza militară rusească Besoveţ. În 2015 preşedintele Putin a semnat o înţelegere cu Lukaşenko pentru a crea o bază militară aviatică rusă la Bobruisk unde au fost dislocate, în cele din urmă, 12 avioane de luptă şi 4 elicoptere de transport-atac Mi-8. Pe lângă aceasta Rusia mai are un Comandament naval pentru Flota de la Marea Nordului şi o staţie radar pentru detectarea rachetelor intercontinentale. Belarusul rămâne o extensie deosebit de gravă a repertoriului marilor provocări la adresa securităţii în zona noastră Agenda balcanică a Rusiei Dincolo de Ucraina, Belarus şi Ţările Baltice, Rusia are, de asemenea, un ochi asupra Balcanilor, ale căror populaţii cu majoritate ortodoxă şi slavă au făcut istoric şi politic obiectul tendinţelor pan-slave şi pan-ortodoxe de lungă durată ale Moscovei. Pe de altă parte în planul său de expansiune, NATO doreşte, de asemenea, să ajungă în Balcani, utilizând în principal UE ca vehicul de tracţiune, care oferă o foaie de parcurs pentru aderare fostelor state ale Tratatului de la Varşovia, pentru a le despărţi complet de orbita Moscovei. Rusia încearcă să încetinească/împiedice pătrunderea atât a UE cât şi a NATO în Balcanii de Vest cât mai mult timp posibil. Moscova îşi propune să alimenteze conflictele balcanice în curs de desfăşurare pentru a-şi asigura interesele în regiune. În logica Kremlinului, cu cât Occidentul acordă mai multă atenţie şi resurse pentru vecinătatea sa balcanică, cu atât mai puţin apetit va avea pentru a-şi integra vecinii din est precum Ucraina, Moldova şi Georgia, păstrând astfel acele state ca teritoriu sub ”tutela ruşilor”. Kremlinul a adoptat o politică a ”măsurilor active” diferita de la o ţară la alta. Astfel războiul hibrid derulat în România sau în Bulgaria are caracteristici proprii spaţiului respect respectând psihologia naţiei. Din Siria în Libia creşte ameninţarea flancului sudic al Europei! Mai îngrijorător pentru puterile europene este faptul că asertivitatea Rusiei nu se limitează la flancul său occidental. În ultimii ani, Moscova ”marchează puncte”, de asemenea, în Orientul Mijlociu, din Siria, o ţară est-mediteraneeană către Libia, un stat bogat în petrol din Africa de Nord situată faţă de Italia pe malul opus al Mediteranei, Italia fiind o putere sud-europeană şi mediteraneeană. Este o ecuaţie politică necesară pentru o ţară, care îşi propune de mult să ajungă la „apele calde” ale Europei. Tranzitul prin Mediterană spre marile calde a fost, în mod istoric, o parte a mentalităţii politice a Rusiei, de la apariţia puterii sale navale imperiale, sub Petru cel Mare la începutul secolului al XVIII-lea. În Siria, Moscova a fost facilitatorul regimului brutal al lui Assad pentru a-l ţine la putere în urma revoltelor din Primăvara Arabă în 2011, sporindu-şi astfel prezenţa militară în ţara devastată de război. Rusia lui Putin a anunţat recent că ţara va investi 500 de milioane de dolari în portul sirian Tartus de la Marea Mediterană, semnalând extinderea domeniului său de acţiune în regiune, unde diferite puteri est-mediteraneene desfăşoară eforturi de explorare a gazelor în perimetrele bogate, recent descoperite. Moscova a organizat o zonă de A2/AD la Latakia parte a celorlalte două zone răspândite pe flancul de Est al Europei (Kaliningrad şi Crimeea). Rusia a fost recent în mişcare şi în Libia, unde sprijină o altă figură asemănătoare cu cea a lui Assad, un ”lord al războiului”, mareşalul Khalifa Haftar, fost om a lui Gaddafi, care droşte puterea împotrivindu-se guvernului de la Tripoli recunoscut de ONU. La fel ca intervenţia sa din Siria din 2015, când regimul Assad era pe punctul de a pierde puterea în faţa forţelor opoziţiei, Moscova desfăşoară acum sute de mercenari, despre care se spune că ar fi fost recrutaţi de grupul Wagner din Rusia, pentru a susţine atacul lui Haftar asupra Tripoli, capitala ţării. În Libia ruşi se confruntă cu Turcia care dotează cu echipamente militare performante (vezi UAV Bayraktar TB2) şi finanţează cu succes echipa de la Tripoli, Guvernul de Uniune Naţională. Interesantă ciocnire. Poate NATO să apere Europa? Poate Europa să apere Europa? Pentru a-şi pune în aplicare diversele aventuri militare din Orientul Mijlociu până în Ţările Baltice, Rusia a investit în tehnologia sa militară, sporind miza împotriva NATO. Preşedintele Putin a dezvăluit recentele ”progrese militare hipersonice” ale ţării, susţinând că „nici o ţară nu deţine arme hipersonice, darămite arme hipersonice cu rază continentală”, care nu pot fi detectate nici măcar de sistemele americane de apărare antirachetă. Nu cu mult timp în urmă, mulţi experţi au acordat NATO un avantaj decisiv în cazul unei confruntări militare cu Federaţia Rusă. Conform consensului actual, totuşi, o forţă rusă de invazie ar putea copleşi rapid apărările naţionale ale aliaţilor NATO, din flancul estic, în mare parte deoarece Kremlinul a redus decalajul calitativ faţă de NATO în ceea ce priveşte capacităţile convenţionale. Extrasul de carte publicat în ediţia tipărită din aprilie a Defense News, „Poate NATO să apere Europa? Poate Europa să apere Europa? ” nu reuşeşte să se concentreze asupra realităţii şi urgenţei de a restabili securitatea colectivă credibilă în Europa şi de a menţine stabilitatea globală. Sperăm că viitoarea carte - „Viitorul război şi apărarea Europei” de John R. Allen, Frederick Bed Hodges şi Julian Lindley-French - se va descurca mai bine. NATO a fost singurul, factor puternic de descurajare al agresiunii sovietice din anii '70, '80 şi până în primul deceniu al anului 2000. Apoi a dispărut (?!). În mod clar, numele este acolo. Treizeci de naţiuni se întâlnesc în mod regulat la Bruxelles, dar securitatea lor colectivă - însuşi scopul alianţei - a fost garantată doar de puterea militară americană. A crede altfel înseamnă a crede într-o ficţiune. Această bază militară crucială a dispărut acum sau mai bine zis s-a diminuat semnificativ. În Europa, numărul militarilor americani, sub administraţia Obama au scăzut cu 85 la sută de la apogeul Războiului Rece, retrăgând unităţile de blindate şi diviziile de infanterie pregătite să lupte cu forţele sovietice/ruse. Elicopterele de atac au fost îndepărtate, pentru a include avioanele de asalt anti-blindate A-10 pentru a contracara diviziile de tancuri din ce în ce mai mari ale armatelor Rusiei. De aceeaşi importanţă, cheia consolidării rapide a NATO a fost transportul aerian strategic capabil să introducă trupe şi sisteme de arme într-o secvenţă continuă, susţinând incontestabil unităţi de luptă americane înaintate. Avioanele C-5, esenţiale pentru această operaţiune de sprijin logistic, au fost înjumătăţite ca număr operaţional, iar unele unităţi cheie dotate cu avioane cargo C-17, care furnizau transport aerian strategic, au fost inactivate. Chiar dacă s-ar dispune de forţele necesare pentru întărirea NATO, acum nu s-ar putea transporta suficiente forţe şi echipamente pentru a se alătura unor operaţiuni militare, dacă preşedintele rus Vladimir Putin şi-ar deplasa rapid trupele. Întărirea NATO de către Statele Unite este acum - pentru europeni de pe stradă - o problemă de credibilitate. Putin a ocupat Crimeea, ameninţă Ucraina cu invazia, a lansat un program de reînarmare de 400 miliarde de dolari, executa survoluri cu aeronave strategice şi avioane de luptă în spaţiul alianţei NATO şi monitorizează cu submarine zona de Nord în apropierea Finlandei, Suediei şi Norvegiei. Astăzi, forţa terestră americană desfăşurabilă în „lumea reală” pentru întărirea NATO constă în brigăzi limitate numeric, pregătite pentru luptă, poate o singură divizie, lăsându-l pe Putin să poată ameninţa Estonia, Letonia, Lituania sau Polonia după bunul plac, la fel cum a făcut-o când a anexat două provincii georgiene în 2009 şi Crimeea în 2014. Merită adăugat este că, la un moment dat, puterea militară americană din Europa ar putea fi dislocată rapid în Orientul Mijlociu şi s-a dovedit a fi un factor important de descurajare realist pentru manevrele ruseşti în acel teatru şi pe continentul african. Ar putea cineva conta pe o interacţiune diplomatică de succes între naţiunile NATO şi Rusia? A crede că diplomaţia de succes a Europei poate fi condusă vreodată dacă nu este susţinută de o putere militară covârşitoare, cu înţelegerea deplină a tuturor participanţilor că forţa va fi folosită în cazul în care diplomaţia eşuează, ar fi, de asemenea, o ficţiune. NATO, fără puterea militară a SUA nu reprezintă o mare ameninţare pentru Vladimir Putin!. Mai mult decât atât, stabilitatea europeană şi globală a fost menţinută în timpul administraţiei Obama printr-o bine-cunoscută capacitate a Statelor Unite de a putea conduce mai multe războaie simultan cu asigurarea că va învinge inamicul în fiecare. Acest lucru a făcut posibilă şi reuşită diplomaţia SUA. Retragerea forţelor americane de-a lungul timpului din zona NATO are implicaţii diplomatice globale mult mai mari, deoarece a adus accentul pe „Pivotul Asia” al administraţiei Obama, pivot care se păstrează şi sub administraţia Biden, acaparată de politica faţă de o China resurgentă. În acest punct, numai restaurarea puterii militare americane anterioare către NATO va evita viitoarea agresiune rusă şi ne va restabili credibilitatea diplomatică în Europa şi în întreaga lume. Realitatea se instalează, deşi mult prea târziu, că „elefantul din cameră” este acum Vladimir Putin şi Rusia. Acest lucru, în rezumat, este ceea ce lipseşte din extrasul de carte. În mod specific lipseşte sensul clar şi urgent că NATO astăzi nu poate apăra Europa şi nici Europa nu poate apăra Europa, cu excepţia cazului în care sunt făcute schimbări majore care reflectă angajamentul SUA în alianţă în ceea ce priveşte încorporarea puterii militare brute care să contrabalanseze Rusia de-a lungul frontierelor sale occidentale şi să restabilească un corp diplomatic care oglindeşte interesele naţionale ale SUA care se opun celor ale lui Putin. De ce nu poate Europa să vadă că este în război cu Rusia? În afară de ştirile despre uciderea lentă a lui Alexei Navalni în închisoare şi de acumularea de trupe ruse şi echipamente militare la graniţa ucraineană, a fost dezvăluit un atac direct al Rusiei asupra unui stat membru al NATO şi al UE. O explozie masivă într-un depozit de muniţii din Republica Cehă în 2014 a fost descoperită ca fiind opera aceloraşi ofiţeri GRU, Aleksandr Mishkin şi Anatoli Chepiga, care patru ani mai târziu au efectuat atacul de la Salisbury. Rusia a trimis ofiţeri ai agenţiilor sale de informaţii pentru a efectua un sabotaj în inima Europei, ucigând doi cetăţeni cehi în această acţiune. După cum a descris Tom Tugendhat, deputat, preşedintele Comisiei pentru Afaceri Externe a Camerei Comunelor, „dacă acesta nu este un act de război, sincer nu ştiu ce este”. Şi totuşi, cel mai important reprezentant al politici externe a UE, Înaltul Reprezentant pentru Politica Externă, Josep Borrell, a folosit termenul de „acţiuni perturbatoare” la adresa Rusiei. Chiar şi după ce a discutat atacul la o reuniune a miniştrilor de externe ai UE, Borrell nu a menţionat nicio acţiune de retorsiune, dar a pronunţat incantaţiile rituale ale „unităţii”, „solidarităţii” şi „îngrijorării” - expresii care au devenit atât de obişnuite în faţa indignării încât liderii UE au în mod clar mare nevoie de un lexicon. Până acum suntem obişnuiţi ca UE să trateze războiul din estul Ucrainei ca pe o ”ceartă într-o ţară îndepărtată între oameni despre care nu ştiu nimic”. Dar ignorarea actelor de terorism de stat pe teritoriul unui stat membru al NATO şi UE reprezintă un ordin de iresponsabilitate, de mărime cu totul diferit. Eşecul continuu al Europei de a răspunde în mod adecvat la deteriorarea securităţii sale serveşte doar pentru a convinge Rusia că poate efectua atacuri de acest fel în continuare. Sancţiunile şi expulzările diplomatice ar trebui să facă parte doar dintr-un răspuns coordonat faţă de Rusia. Un prim pas esenţial este recunoaşterea publică comună că Europa este atacată şi că aliaţii trebuie să stea împreună pentru a confrunta agresiunea. Republica Cehă a cerut sprijin după ce Rusia a răspuns expulzării ofiţerilor săi de informaţii din ambasada de la Praga, eviscerând ambasada cehă de la Moscova. Această chemare ar trebui luată în considerare în special de Marea Britanie, după ce solidaritatea aliaţilor a fost demonstrată în urma atacului de la Salisbury. Dar este crucial ca şi ceilalţi aliaţi ai Republicii Cehe din NATO şi din UE să-l sprijine pe ministrul de externe arătând că Praga nu va fi supusă escaladării ruseşti. Cu toate acestea, deocamdată, unele capitale occidentale încurajează din ”greşeală” agresiunea rusă. Germania continuând cu proiectul de conducte Nord Stream 2 confirmă Rusiei că poate evita consecinţe grave pentru comportamentul său. Oficialii de la Casa Albă nu au reuşit să explice în mod clar planurile - sau lipsa lor – pentru renunţarea intrării navelor de război în Marea Neagră în timpul acumulării militare a Rusiei lângă Ucraina, permiţând Kremlinului să creadă că America a dat înapoi în faţa avertismentelor ruse. Uşurarea generală a europenilor la vestea dată de Rusia - adevărată sau nu - că îşi va reduce forţele de la graniţa cu Ucraina indică eficacitatea ameninţărilor ruseşti. Sugestia aferentă că „a nu invada mai adânc în Ucraina” este un rezultat pozitiv care merită mulţumiri, trădează o mentalitate periculoasă de supunere faţă de agresorul european. Preşedintele Putin rămâne constrâns de presupunerea sa că relaţiile internaţionale sunt implicit ostile. Acest lucru a fost arătat într-un discurs în care spunea că „dacă cineva interpretează intenţiile noastre bune ca fiind slăbiciune, reacţia noastră va fi asimetrică, rapidă şi dură”. Aceasta este cea mai pură proiecţie a atitudinii lui Putin. Rusia, nu Occidentul, interpretează intenţiile bune ca fiind slăbiciune. [1] Nord Stream 2 va permite dublarea capacităţii de transport a Nord Stream 1, până la 110 miliarde de metri cubi pe an, astfel că o cantitate mai mare de gaze naturale ruseşti va ajunge direct în Germania via Marea Baltică, fără a mai trece prin Ucraina. Administraţia americană a decis să renunţe, în cele din urmă, să aplice sancţiuni împotriva principalei societăţi implicate în construirea gazoductului NordStream 2, care va livra gaze ruseşti în Uniunea Europeană printr-un terminal din Germania. SUA au anunţat miercuri că renunţă la sancţiunile împotriva societăţii NordStream 2 AG, o filială a gigantului rus Gazprom cu sediul în Elveţia, şi a CEO-ului său, Matthias Warnig, de naţionalitate germană. Citeste mai mult: adev.ro/qvwrp4