---------------------- SCUIPATI AICI.....!!!
marți, 24 noiembrie 2015
duminică, 22 noiembrie 2015
NOAPTEA SFANTULUI ANDREI---------------------------------------------------------------------By T- 2
NOAPTEA SFANTULUI ANDREI
1.Intamplare din copilarie
Era pe la inceputul anilor '60 eu, fiind foarte atasat de strabunica mea ,stam tot timpul in preajma ei. Ii eram tare drag si vroia sa-mi transmita unele secrete strasnice pe care le detinea,vroia sa-i mostenesc puterile si sa-i cunosc secretele.avea peste 90 de ani,se pricepea la multe , vindeca oamenii de boli, multe dintre ele asa zis incurabile, avea puteri nemasurate ,facea anumite vraji,avea puterea de a se transforma , de a lua alt chip ,de om sau de animal...
Ziua aceea , zi de sfarsit de noiembrie ,a fost tare agitata,am stat tot timpul in apropierea ei,imi arata,imi explica ,ma punea sa repet anumite incantatii si mi-a zis ca ne asteapta o noapte interesanta NOAPTEA SFANTULUI ANDREI.
Spre inserat ,m-a luat de mana si a spus ca orice voi vedea in acea seara sa nu spun nimanui, cel putin cat este ea in viata. Sa privesc cuminte si sa tac. simteam o emotie puternica si frica pusese stapanire pe mine,dar strabunica m-a linistit si a mi-a dat un fel de pelerina cernita ,cu gluga, a spus sa o tin pe mine caci asa nu voi fi vazut si auzit dar eu voi vedea tot ce-i in jur.
M-a luat de manuta si ne-am indreptat spre cimitir,la poarta cimitirului era o casuta veche ,plina de mister,pe care satenii o ocoleau cu teama. acolo locuia Schirioaie,o batrana uitata de vreme si de lume.Am intrat in casa,practic ca intr-o hruba intunecoasa dar in care ardea un foc urias in vatra si langa care trona un motan negru ca smoala si mare cat un miel. Avea niste ochi rosii de te bagau in toate bolile.Cand am pasit peste pragul casei ,m-am impiedicat si motanul a scos un mieunat de te baga in groaza semana mai mult cu un urlet. Atunci Schirioaie i-a zis ;"Taci Sarsaila ca-n noapte asta iti dau suflet de copil nebotezat"
Am intrat si ne-am asezat pe o lavita mare,rand pe rand au inceput sa apara oaspeti "de seama":baba Matrona, baba Vartoaie, Miclos ,groparul satului si alti vreo doi cocosati ,pe care nu-i stiam. Era spre miezul noptii si am intrat in cimitir. acolo , Miclos a deschis o cripta de unde au inceput sa iasa niste pasari negre, uriase, ca niste lilieci. s-a auzit asa ca un tunet, babele si mosii au inceput sa se transforme in tot felul de aratari inspaimantatoare... motanul cel negru crestea si tot crestea , ajunsese asa ca un vitel, apoi cat un bivol si a urlat odata,un urlet de ti se facea parul maciuca...baierele cerului s-au deschis si limbi de foc au inceput sa curga peste dealurile care frematau,pamantul se misca si gemea inspaimantator,eu ma ingesuiam in poalele strabunicii,speriat,ea se transformase,simteam cum ma mangaia cu niste gheare imense, dinspre dealuri se auzeau alte urlete, se iveau lupii, niste lupi uriasi...(va urma)
1.Intamplare din copilarie
Era pe la inceputul anilor '60 eu, fiind foarte atasat de strabunica mea ,stam tot timpul in preajma ei. Ii eram tare drag si vroia sa-mi transmita unele secrete strasnice pe care le detinea,vroia sa-i mostenesc puterile si sa-i cunosc secretele.avea peste 90 de ani,se pricepea la multe , vindeca oamenii de boli, multe dintre ele asa zis incurabile, avea puteri nemasurate ,facea anumite vraji,avea puterea de a se transforma , de a lua alt chip ,de om sau de animal...
Ziua aceea , zi de sfarsit de noiembrie ,a fost tare agitata,am stat tot timpul in apropierea ei,imi arata,imi explica ,ma punea sa repet anumite incantatii si mi-a zis ca ne asteapta o noapte interesanta NOAPTEA SFANTULUI ANDREI.
Spre inserat ,m-a luat de mana si a spus ca orice voi vedea in acea seara sa nu spun nimanui, cel putin cat este ea in viata. Sa privesc cuminte si sa tac. simteam o emotie puternica si frica pusese stapanire pe mine,dar strabunica m-a linistit si a mi-a dat un fel de pelerina cernita ,cu gluga, a spus sa o tin pe mine caci asa nu voi fi vazut si auzit dar eu voi vedea tot ce-i in jur.
M-a luat de manuta si ne-am indreptat spre cimitir,la poarta cimitirului era o casuta veche ,plina de mister,pe care satenii o ocoleau cu teama. acolo locuia Schirioaie,o batrana uitata de vreme si de lume.Am intrat in casa,practic ca intr-o hruba intunecoasa dar in care ardea un foc urias in vatra si langa care trona un motan negru ca smoala si mare cat un miel. Avea niste ochi rosii de te bagau in toate bolile.Cand am pasit peste pragul casei ,m-am impiedicat si motanul a scos un mieunat de te baga in groaza semana mai mult cu un urlet. Atunci Schirioaie i-a zis ;"Taci Sarsaila ca-n noapte asta iti dau suflet de copil nebotezat"
Am intrat si ne-am asezat pe o lavita mare,rand pe rand au inceput sa apara oaspeti "de seama":baba Matrona, baba Vartoaie, Miclos ,groparul satului si alti vreo doi cocosati ,pe care nu-i stiam. Era spre miezul noptii si am intrat in cimitir. acolo , Miclos a deschis o cripta de unde au inceput sa iasa niste pasari negre, uriase, ca niste lilieci. s-a auzit asa ca un tunet, babele si mosii au inceput sa se transforme in tot felul de aratari inspaimantatoare... motanul cel negru crestea si tot crestea , ajunsese asa ca un vitel, apoi cat un bivol si a urlat odata,un urlet de ti se facea parul maciuca...baierele cerului s-au deschis si limbi de foc au inceput sa curga peste dealurile care frematau,pamantul se misca si gemea inspaimantator,eu ma ingesuiam in poalele strabunicii,speriat,ea se transformase,simteam cum ma mangaia cu niste gheare imense, dinspre dealuri se auzeau alte urlete, se iveau lupii, niste lupi uriasi...(va urma)
joi, 19 noiembrie 2015
MISIUNI ULTRASECRETE I-------------------------By T-2
Prietenului meu Doru Dragoi
Anul 1989 a fos destul de prolific in evenimente ,poate de aceea si misiunile nostre,de zbor, s-au intensificat.
Intr-o dimineatza de septembrie,primim misiunea de a ne deplasa in judetul Braila ni s-a spus doar atat ,misiune secreta.Stiam ce presupune ,tacere absoluta,dupa misiune -"uitare".Am aterizat pe stadionul municipal din Braila,eram asteptati de seful judetului ,Lungu.Am fost condusi la prefectura unde am fost ospatati boiereste,cu toate ca era perioada de criza alimentara.Momite in sos,maduva rulata la cuptor,tochitura ,icre de sturion si alte bunataturi.Ni s-a explicat ce aveam de facut ,misiunea urma sa dureze 10 zile,zece zile de zbor intensiv,zbor de control si de identificare.Vom fi insotiti de "specialisti".Scopul : de ziua recoltei ,nea Nicu,va vizita unul dintre judetele Braila sau Dolj.In cele zece zile de zbor am scotocit toate ungherele Insulei Balta Brailei.Venea cu noi si primsecretarul Lungu.Aterizam langa tarlalele de porumb,ramase vraise dupa recolta mecanizata cu aproape jumatate din recolta raspandita pe jos.Erau chemati inginerii responsabili,li se aplica o corectie imediata ,un sut ,bine plasat, in extra-dos si apoi aveau la dispozitie maxim doua zile,altfel mititica.In aceste cazuri si "secu" se plasa urgent pe pozitii.Cherhanale murdare ,afaceri ascunse ..dar cate minuni nu au fost dezvaluite ochilor vigilenti.Tov "prim" era de o duritate dusa la extrem,chiar m-a frapat ca seara ,cu noi se purta ca o gazda perfecta.Chefuri asemanatoare celor din "o mie si una de nopti",acolo fiind si scoala de partid ale femeilor comuniste ...ce de intruniri tovarasesti ne-au fost oferite,ne parea rau ca cele zece zile de zbor intensiv ,6-7 ore zilnic,se apropiau de sfarsit ,incepeam sa oftam dupa ospetele si intrunirile de taina,ceva de vis.
S-a terminat,nu a durat o sapatamana si am fost trimis la Otopeni pentru a executa un transport special.Eram dotat cu harti speciale la scara
1 / 200.000,toata tara ,56 de planse asa ca nu trebuia sa -mi fac probleme cu traiectoria de urmat.La Otopeni ni s-a spus sa aterizam langa un avion urias plasat intr-una dintre nisele bretelei din fata hangarelor.Era intr-o dupa-amiaza de toamna tarzie.Burta avionului s-a deschis larg si a elicopterului la fel ,au fost transbordate lazi cu echipamente si vreo 12 soldati.Erau straini si cu varste incerte,oricum destul de maturi ,brunetei ,cu mustata,curiozitatea ne-a fost satisfacuta,erau irakieni de-ai "pretinului"Sadam ...'Ioi,ii bai mare " mi-am zis ,fermoar la buze...Urma sa-i transportam in zona de NV a Sinaiei,intr-o zona impadurita cam la cativa km deCastelul Peles.Materialele si cei 12 'tovarasi" trebuiau dusi pe Platoul Bucegi,apoi ,restul trupelor la tabara de antrenament din munti.Am facut cateva drumuri ,cu cate 24 de soldati la bord,Otopeni-Sinaia.Ce-a urmat m-a socat si mi-a intarit prezumtia ca povestile despre "comoara " de sub Bucegi nu sunt chiar simple povesti...[va urma].
Prietenului meu Doru Dragoi
Anul 1989 a fos destul de prolific in evenimente ,poate de aceea si misiunile nostre,de zbor, s-au intensificat.
Intr-o dimineatza de septembrie,primim misiunea de a ne deplasa in judetul Braila ni s-a spus doar atat ,misiune secreta.Stiam ce presupune ,tacere absoluta,dupa misiune -"uitare".Am aterizat pe stadionul municipal din Braila,eram asteptati de seful judetului ,Lungu.Am fost condusi la prefectura unde am fost ospatati boiereste,cu toate ca era perioada de criza alimentara.Momite in sos,maduva rulata la cuptor,tochitura ,icre de sturion si alte bunataturi.Ni s-a explicat ce aveam de facut ,misiunea urma sa dureze 10 zile,zece zile de zbor intensiv,zbor de control si de identificare.Vom fi insotiti de "specialisti".Scopul : de ziua recoltei ,nea Nicu,va vizita unul dintre judetele Braila sau Dolj.In cele zece zile de zbor am scotocit toate ungherele Insulei Balta Brailei.Venea cu noi si primsecretarul Lungu.Aterizam langa tarlalele de porumb,ramase vraise dupa recolta mecanizata cu aproape jumatate din recolta raspandita pe jos.Erau chemati inginerii responsabili,li se aplica o corectie imediata ,un sut ,bine plasat, in extra-dos si apoi aveau la dispozitie maxim doua zile,altfel mititica.In aceste cazuri si "secu" se plasa urgent pe pozitii.Cherhanale murdare ,afaceri ascunse ..dar cate minuni nu au fost dezvaluite ochilor vigilenti.Tov "prim" era de o duritate dusa la extrem,chiar m-a frapat ca seara ,cu noi se purta ca o gazda perfecta.Chefuri asemanatoare celor din "o mie si una de nopti",acolo fiind si scoala de partid ale femeilor comuniste ...ce de intruniri tovarasesti ne-au fost oferite,ne parea rau ca cele zece zile de zbor intensiv ,6-7 ore zilnic,se apropiau de sfarsit ,incepeam sa oftam dupa ospetele si intrunirile de taina,ceva de vis.
S-a terminat,nu a durat o sapatamana si am fost trimis la Otopeni pentru a executa un transport special.Eram dotat cu harti speciale la scara
1 / 200.000,toata tara ,56 de planse asa ca nu trebuia sa -mi fac probleme cu traiectoria de urmat.La Otopeni ni s-a spus sa aterizam langa un avion urias plasat intr-una dintre nisele bretelei din fata hangarelor.Era intr-o dupa-amiaza de toamna tarzie.Burta avionului s-a deschis larg si a elicopterului la fel ,au fost transbordate lazi cu echipamente si vreo 12 soldati.Erau straini si cu varste incerte,oricum destul de maturi ,brunetei ,cu mustata,curiozitatea ne-a fost satisfacuta,erau irakieni de-ai "pretinului"Sadam ...'Ioi,ii bai mare " mi-am zis ,fermoar la buze...Urma sa-i transportam in zona de NV a Sinaiei,intr-o zona impadurita cam la cativa km deCastelul Peles.Materialele si cei 12 'tovarasi" trebuiau dusi pe Platoul Bucegi,apoi ,restul trupelor la tabara de antrenament din munti.Am facut cateva drumuri ,cu cate 24 de soldati la bord,Otopeni-Sinaia.Ce-a urmat m-a socat si mi-a intarit prezumtia ca povestile despre "comoara " de sub Bucegi nu sunt chiar simple povesti...[va urma].
tigri219 noiembrie 2015, 03:42
Viorel Kis
18 Aprilie ·
MI-E DOR
Mi-e dor de o iubita cu gura ca de fraga ,
Precum un strop de ambra si sa-i spun ,imi esti draga,
Iar tamplele carunte,sa nu ne inspaimante de al iubirii grai
De dragostea superba ,cu ochi limpezi
si mandru par balai.
Caci doara suntem oameni si vrem sa fim iubiti
Si din iubire fost-am cu totii zamisliti.
Cum viata aparut-a din neant si din genune
Homo sum,humani nihil a me alienum puto,
sa avem curaj ,a spune.
Am parul alb ,dar sufletul mi-e verde
In dragoste curata si in iubiri voi crede.
Asa mi-e datul sortii sa nu renunt la dor
Sa retraiesc iubirea ,cu patos ,cu tarie
si linistit, sa mor.
****************************
Prietenului Petre-Daniel Lungu,cel mai mare pilot -bucatar.
La baza de antrenament din munti era o activitate febrila si in zagazul dintre misiuni priveam cu interes cum se antrenau"baietii".Ai nostri erau duri si mult mai bine pregatiti,dar asiaticii erau turbati.Ei infingeau cutitul, pana in prasele ,cand loveau un manechin,uneori, aveam impresia ca asteptau ca manechinul sa urle de durere,ca , oricum ,cand loveau scoteau niste onomatopee de parca erau salbatici.In lupta corp la corp ,ai nostri erau experti ,ii dovedeau scurt.
Dar centru misiunii noastre era axat pe activitatea din munte,de pe Platoul secret.Primul transport de materiale si oameni de paza l-am dus undeva in apropiere ,int-o zona neumblata de turisti.La urmatorul transport ,deja,baietii se instalasera,montasera cateva corturi militare si tocmai serveau masa.Ne-au invitat si pe noi,am servit un fel de tocana de berbec care avea niste arome de te imbatau,mi-a placut.Pareau baieti de treaba,aveau un respect deosebit fata de noi.Intr-o zi am sesizat ca treburile se precipita ,de la Otopeni am adus un transport de persoane deosebite de militari ,erau mai in varsta ,nu erau sportivi si aveau mape si genti cu ei.Mi-am dat seama ca erau ceva cercetatori,specialisti.Ne-au aratat pe harta locul unde trebuia sa-i lasam...
Ajunsi la destinatie ,locul era destul de plat,1900 metri, fata de nivelul marii,dupa altimetru,timp calm ,usoara adiere de vant din nord.Am trecut un tur de recunoastere al locului vizat si am constatat ca ceva nu este in regula.Toate acele cu componente magnetice au inceput sa fluctueze,chiar si presiunea dadea semne de crestere si scadere,deja aveam ceva retineri,dar mi-am continuat misiunea ,imi era de pasageri sa nu ne considere nepregatiti.La urmatoarea intrare ,cu vreo 50-40 metri inainte eram cu viteza aproape de zero,inaintam cu prudenta la vreo 15-20 metri fata de sol.Pe masura ce ne apropiam simteam un fel de rezistenta ,asa ca un camp magnetic de respingere sau ridicare ,cu toate ca redusesem portanta elicopterului ,el refuza sa coboare,l-am stabilizat la punct fix ,la vreo 10 metri,inaltime destul d emare ,trebuia sa am 2-3 metri.Nu vroia sa mai coboare ,atunci s-a produs ceva care m-a speriat,chiar vroiam sa bag maneta in plin si sa plec ,asa ceva...[va urma].
18 Aprilie ·
MI-E DOR
Mi-e dor de o iubita cu gura ca de fraga ,
Precum un strop de ambra si sa-i spun ,imi esti draga,
Iar tamplele carunte,sa nu ne inspaimante de al iubirii grai
De dragostea superba ,cu ochi limpezi
si mandru par balai.
Caci doara suntem oameni si vrem sa fim iubiti
Si din iubire fost-am cu totii zamisliti.
Cum viata aparut-a din neant si din genune
Homo sum,humani nihil a me alienum puto,
sa avem curaj ,a spune.
Am parul alb ,dar sufletul mi-e verde
In dragoste curata si in iubiri voi crede.
Asa mi-e datul sortii sa nu renunt la dor
Sa retraiesc iubirea ,cu patos ,cu tarie
si linistit, sa mor.
****************************
Prietenului Petre-Daniel Lungu,cel mai mare pilot -bucatar.
La baza de antrenament din munti era o activitate febrila si in zagazul dintre misiuni priveam cu interes cum se antrenau"baietii".Ai nostri erau duri si mult mai bine pregatiti,dar asiaticii erau turbati.Ei infingeau cutitul, pana in prasele ,cand loveau un manechin,uneori, aveam impresia ca asteptau ca manechinul sa urle de durere,ca , oricum ,cand loveau scoteau niste onomatopee de parca erau salbatici.In lupta corp la corp ,ai nostri erau experti ,ii dovedeau scurt.
Dar centru misiunii noastre era axat pe activitatea din munte,de pe Platoul secret.Primul transport de materiale si oameni de paza l-am dus undeva in apropiere ,int-o zona neumblata de turisti.La urmatorul transport ,deja,baietii se instalasera,montasera cateva corturi militare si tocmai serveau masa.Ne-au invitat si pe noi,am servit un fel de tocana de berbec care avea niste arome de te imbatau,mi-a placut.Pareau baieti de treaba,aveau un respect deosebit fata de noi.Intr-o zi am sesizat ca treburile se precipita ,de la Otopeni am adus un transport de persoane deosebite de militari ,erau mai in varsta ,nu erau sportivi si aveau mape si genti cu ei.Mi-am dat seama ca erau ceva cercetatori,specialisti.Ne-au aratat pe harta locul unde trebuia sa-i lasam...
Ajunsi la destinatie ,locul era destul de plat,1900 metri, fata de nivelul marii,dupa altimetru,timp calm ,usoara adiere de vant din nord.Am trecut un tur de recunoastere al locului vizat si am constatat ca ceva nu este in regula.Toate acele cu componente magnetice au inceput sa fluctueze,chiar si presiunea dadea semne de crestere si scadere,deja aveam ceva retineri,dar mi-am continuat misiunea ,imi era de pasageri sa nu ne considere nepregatiti.La urmatoarea intrare ,cu vreo 50-40 metri inainte eram cu viteza aproape de zero,inaintam cu prudenta la vreo 15-20 metri fata de sol.Pe masura ce ne apropiam simteam un fel de rezistenta ,asa ca un camp magnetic de respingere sau ridicare ,cu toate ca redusesem portanta elicopterului ,el refuza sa coboare,l-am stabilizat la punct fix ,la vreo 10 metri,inaltime destul d emare ,trebuia sa am 2-3 metri.Nu vroia sa mai coboare ,atunci s-a produs ceva care m-a speriat,chiar vroiam sa bag maneta in plin si sa plec ,asa ceva...[va urma].
MANGAIEREA
Ai aparut iubito,de unde ,de neunde
Si nud facut-ai baie-n a sufletului unde,
Cu degete-ti firave apesi pe a mea clapa.
Venit-ai in desertu-mi precum un vas cu apa.
Turnat-ai apa vietii cu mana-ti tremuranda,
M-a alintat si mangaiat ,privirea-ti blanda.
Esti ca o boare rece in calda zi torida,
In veci vei avea casa-n a inimii firida.
Minune-a vietii mele stiut-ai cand sa vii,
Si calea dreapta-a vietii-n iubire sa mi-o tii.
Iti multumesc ,o inger ,al sufletului meu.
Cu dragoste pasi-vom ,fara sa stim de gr
***************************************************************************
Asa ceva nu mi se intamplase,pamantul a inceput sa se cutremure usor ,aveam sentimentul ca se produce fenomenul "flutter",dar la apropierea de apa se mai intampla asa ceva.Vibratiile s-au extins si la bordul elicopterului,un fel de tremur accelerat,ba chiar aveam o stare de disconfort,ma dureau tamplele.Aparatura o luase razna,chiar si giroorizontul dadea semne de neascultare.Vazand ca in punctul respectiv nu este posibila aterizarea ,am facut o deplasare usoara mai in fata ,cam 25-30metri.Vibratia devenise mai mica si am reusit sa pun rotile la sol.Nu am oprit ,am stat pregatit sa decolez imediat.Personalul a coborat,aveau o statie de tip ' "'motorola" dar bruiajul era atat de puternic incat nu ne-am putut intelege.Am ridicat elicopterul si m-am deplasat la o distanta apreciabila ,aproximativ 300 de metri.Acolo am ales un loc de aterizare si nu mai erau probleme .Am redus motoarele si am oprit .Ameteala usoara care ma cuprinsese mai persista.Duap ce-am coborat la sol se mai auzea cum pamantul huruie ,asa ca dupa cutremurul din '77.
Aveam o senzatie stranie ca si cum cineva ne urmarea si in subconstient ma indemna sa-mi iau "jucariile "si sa plec de acolo.Aceiasi senzatie o aveau si ceilalti,de la sol.Stare de disconfort ,neliniste si rau la stomac.
Cei pe care ii adusesem au inceput sa-si instaleze tot felul de aparaturi si antene.Aveau niste dispozitive asemanatoare cu detectoarele de metale sau mine.Vorbeau in araba asa ca nu intelegeam.
La urmatoarele transporturi nu a mai fost nevoie sa aterizam,am folosit incarcatura acrosata si ne apropiam la ,doar ,25 de metri fata de sol.
Uneori am luat platforma cu incarcatura,cam grea,cu ceva mostre de sol sau roci,erau niste cutii metalice cam de cateva sute de kg.Totul se facea ,tur-retur intre baza de antrenament si 'platou".
Intr-una din zile am intarzaiat cu misiunea si se lasase seara.Nu mai puteam pleca deoarece zona este impanzita de stalpi si cabluri,periculoase pentru zborul de noapte. Am ramas la baza de antrenament si am aflat cate ceva despre scopul acelei misiuni.mi s-a spus ca in zona respectiva sunt cateva fenomene deosebite care ar avea corespondenta in zona Orientului Mijlociu si chiar cu Platoul de la Giseh.Atunci am facut legatura cu fenomenele magnetice si de acceleratie gravitationala din zona. Am dezlegat misterul "g''ului foarte mic.Mai tarziu discutand cu un general de la directia de specialitate [astronomie] mi-a confirmat unele temeri si mi-a intarit convingerea despre adevarul vechilor legende.La baza s-au adunat multe cutii cu materiale ,vreo doua zile am facut naveta intre baza si aeroport,iar dupa ce am terminat am fost testati si elicopterul a fost decontaminat.Ni s-a spus ca pentru noi nu a reprezentat niciun pericol.Dar cine mai stie ,ca de pe la patruzeci si ceva de ani am inceput sa scap de dantura,mintea mi s-a ascutit ,parul mi s-a albit si in rest OK.
*********************************
Ai aparut iubito,de unde ,de neunde
Si nud facut-ai baie-n a sufletului unde,
Cu degete-ti firave apesi pe a mea clapa.
Venit-ai in desertu-mi precum un vas cu apa.
Turnat-ai apa vietii cu mana-ti tremuranda,
M-a alintat si mangaiat ,privirea-ti blanda.
Esti ca o boare rece in calda zi torida,
In veci vei avea casa-n a inimii firida.
Minune-a vietii mele stiut-ai cand sa vii,
Si calea dreapta-a vietii-n iubire sa mi-o tii.
Iti multumesc ,o inger ,al sufletului meu.
Cu dragoste pasi-vom ,fara sa stim de gr
***************************************************************************
Asa ceva nu mi se intamplase,pamantul a inceput sa se cutremure usor ,aveam sentimentul ca se produce fenomenul "flutter",dar la apropierea de apa se mai intampla asa ceva.Vibratiile s-au extins si la bordul elicopterului,un fel de tremur accelerat,ba chiar aveam o stare de disconfort,ma dureau tamplele.Aparatura o luase razna,chiar si giroorizontul dadea semne de neascultare.Vazand ca in punctul respectiv nu este posibila aterizarea ,am facut o deplasare usoara mai in fata ,cam 25-30metri.Vibratia devenise mai mica si am reusit sa pun rotile la sol.Nu am oprit ,am stat pregatit sa decolez imediat.Personalul a coborat,aveau o statie de tip ' "'motorola" dar bruiajul era atat de puternic incat nu ne-am putut intelege.Am ridicat elicopterul si m-am deplasat la o distanta apreciabila ,aproximativ 300 de metri.Acolo am ales un loc de aterizare si nu mai erau probleme .Am redus motoarele si am oprit .Ameteala usoara care ma cuprinsese mai persista.Duap ce-am coborat la sol se mai auzea cum pamantul huruie ,asa ca dupa cutremurul din '77.
Aveam o senzatie stranie ca si cum cineva ne urmarea si in subconstient ma indemna sa-mi iau "jucariile "si sa plec de acolo.Aceiasi senzatie o aveau si ceilalti,de la sol.Stare de disconfort ,neliniste si rau la stomac.
Cei pe care ii adusesem au inceput sa-si instaleze tot felul de aparaturi si antene.Aveau niste dispozitive asemanatoare cu detectoarele de metale sau mine.Vorbeau in araba asa ca nu intelegeam.
La urmatoarele transporturi nu a mai fost nevoie sa aterizam,am folosit incarcatura acrosata si ne apropiam la ,doar ,25 de metri fata de sol.
Uneori am luat platforma cu incarcatura,cam grea,cu ceva mostre de sol sau roci,erau niste cutii metalice cam de cateva sute de kg.Totul se facea ,tur-retur intre baza de antrenament si 'platou".
Intr-una din zile am intarzaiat cu misiunea si se lasase seara.Nu mai puteam pleca deoarece zona este impanzita de stalpi si cabluri,periculoase pentru zborul de noapte. Am ramas la baza de antrenament si am aflat cate ceva despre scopul acelei misiuni.mi s-a spus ca in zona respectiva sunt cateva fenomene deosebite care ar avea corespondenta in zona Orientului Mijlociu si chiar cu Platoul de la Giseh.Atunci am facut legatura cu fenomenele magnetice si de acceleratie gravitationala din zona. Am dezlegat misterul "g''ului foarte mic.Mai tarziu discutand cu un general de la directia de specialitate [astronomie] mi-a confirmat unele temeri si mi-a intarit convingerea despre adevarul vechilor legende.La baza s-au adunat multe cutii cu materiale ,vreo doua zile am facut naveta intre baza si aeroport,iar dupa ce am terminat am fost testati si elicopterul a fost decontaminat.Ni s-a spus ca pentru noi nu a reprezentat niciun pericol.Dar cine mai stie ,ca de pe la patruzeci si ceva de ani am inceput sa scap de dantura,mintea mi s-a ascutit ,parul mi s-a albit si in rest OK.
*********************************
Viorel Kis
24 Aprilie · editat ·
IUBIND
Mi-e sufletul ranit e trist si nu stiu ce sa-i spun.
Am incercat sa-l pacalesc c-o-nchipuire viagera,
Am incercat sa-l amagesc,renunt ,incerc sa ma adun
Nu vreau in viata mea un strop de amagire efemera.
Vreau un ocean de dragoste curata,
Iar inima,din piept, fie-mi furata,
Sa redevin ce-am fost candva,odata
Sa vii iubita mea, c-o dragoste adevarata
Vreau sa iubesc,cu patos si ardoare,
Ascunse ganduri de mandre fecioare...
Este tarziu si geaba straduiesc,
Prin varsta asta ,iubirea sa-mi gasesc.
24 Aprilie · editat ·
IUBIND
Mi-e sufletul ranit e trist si nu stiu ce sa-i spun.
Am incercat sa-l pacalesc c-o-nchipuire viagera,
Am incercat sa-l amagesc,renunt ,incerc sa ma adun
Nu vreau in viata mea un strop de amagire efemera.
Vreau un ocean de dragoste curata,
Iar inima,din piept, fie-mi furata,
Sa redevin ce-am fost candva,odata
Sa vii iubita mea, c-o dragoste adevarata
Vreau sa iubesc,cu patos si ardoare,
Ascunse ganduri de mandre fecioare...
Este tarziu si geaba straduiesc,
Prin varsta asta ,iubirea sa-mi gasesc.
marți, 17 noiembrie 2015
T-2...Revine in forta !!!______________________________________________________________________________
VANATOAREA MISTERIOASA------------------------------By T- 2
Intr-o frumoasa zi de toamna a anului 1994
eram in serviciul de alarma gradul II si stateam pe o banca in fata
celulei [locul unde ne odihneam, si stateam in asteptarea vreunei
misiuni de lupta.Din cand in cand cadea cate o nuca ,deranjand,parca
linistea dupa-amiezii.deodata taraie telefonul "Treceti in starea de
pregatire pentru lupta nr.1","nu este exercitiu ,este reala" ne-am cam
impacientat,venise ARO de serviciu sa ne ia pentru a merge la elicopter
si a astepta misiunea.Inarmati cu mapa cu harti si tablita PNA["strict
secreta"] ne-am deplasat spre elicopter,in elicopter aveam ,deja, trusa
de alarma ,cu cele necesare unor misiuni indelungate.Am pornit motoarele
si asteptam ordine de la Punctul de Comanda,ordine care au sosit in
vreo 10 minute "Decolati si va deplasati la aeroportul Otopeni,acolo
veti primi alte ordine".In urmatoarele 20 de minute eram aterizati in
fata hangarelor de la Otopeni,sectia militara.,acolo fiind asteptati de o
echipa tehnica,un microbuz cu niste fete superbe[am crezut ca sunt
manechine] si ceva lazi cu materiale.In timp ce echipa dezarma
elicopterul ,dandu-i jos rampele de rachete,au fost deschise trapele din
spate si a inceput incarcarea .elicopterul ,cu burta lui imensa
['absorbea" totul ,in 15 minute erau imbarcate.Intre timp ni s-au
prezentat 'fetitele" toate de o frumusete rapitoare si vorbarete...ne-au
inconjurat si au spus ca timp de doua saptamani vom fi 'colegi",nu mai
intelegeam nimic.Misiune de lupta sau ?Prin cap ne treceau tot felul de
scenarii.Inainte de decolare,aveam deja motoarele pornite,am fost
anuntati ca vom mai lua un grup.deodata au aparut cateva masini de teren
sin din ele au coborat vreo 9 persoane ,bine imbracate si cam de varsta
a doua,insotiti de vanatorul suprem al Romaniei postdecembriste ,pe el
l-am recunoscut.Deja avean 18 pasageri ,plus materiale,dar nu se punea
problema ,elicopterul MI-8 [ Ivan cum il porecleam noi] era capabil sa
duca chiar si patru tone in burta lui incapatoare.La statie ni s-a
comunicat ca ne vom deplasa la o cabana de vanatoare din muntii
Covasnei,am primit si coordonatele ,am trasat traiectul,incepea sa se
lase seara.Drumul pe Valea Prahovei a fost magnific ,mai ales ca deja se
lasase intunericul,luminile multicolore ale statiunilor erau strajuite
de luminile de pe Crucea Caraimanului,noi eram la inaltimea aceste cruci
,evitanda cablurile sau alte obstacole ce traverseaza Valea.Eram
insotit de glasurile cristaline ale domnisoarelor insotitoare care se
minunau 'zgomotos" de tot ce vedeau.Am depasit Brasovul ,un corolar de
lumini,eram peste nivelul Tampei si am inceput coborarea ,evitand zona
antenelor de la Bod si zona CET Brasov al carei turn are 350 de metri.Pe
la ora 22.30 am ajuns in zona cabanei,plasata intr-o adancitura
,departe in munti,de jur imprejur ne privea ostila padurea intunecata,nu
ne puneam probleme deoarece amandoi pilotii aveam experienta celor trei
ani de Cluj,mai aterizasem noaptea in zone izolate si fara statii de
dirijare,noi,zburam ziua precum randunelele si noaptea precum bufnitele
si liliecii,nu avea nevoie de radar.Platforma de aterizare era cam mica
,era calibrata dupa elicopterul PUMA,era luminata cu niste reflectoare
puternice.Am aterizat cu atentie ,urmarind ramurile copacilor din jur
care se apropiau amenintatoare de elicea elicopterului.Acolo eram
asteptati de un indrumator si pe margini cativa pzanici insotiti de
caini lup,paznici erau inarmati.Ni s-a spus sa nu ne indepartam de
elicopter .pana ce noi am efectuat manevrele de oprire si asigurare a
elicopterului pentru stationare indelungata,pasagerii au coborat si au
plecat intr-o directie necunoscuta ,pierzandu-se in bezna padurii.Dupa
vreo 20 de minute a venit acelasi insotitor [s-a prezentat ,era un maior
al serviciilor speciale].am fost condusi la cabana ,unde am servita
masa alaturi de fete si de vanatori,tacamurile mi-au atras atentia ,erau
aurite.Apoi am fost repartizati pentru odihna si asa s-a desfasurat
prima seara!!.....................Va urma !!!!
Viorel Kis
12 Aprilie · editat ·
SUFLET PUSTIU
Stau trist si-nlacrimat pe mal de mare,
Cu gandul dus si ochi pierduti in zare.
Visez la zane si sirene zvelte
Dar nu apar decat talazuri dalbe-n creste.
Deodata marea se desparte si din adancuri de genune
Apare preafrumoasa fata,o-nchipuire,o minune !
Mi-e teama sa-i vorbesc ,s- o prind de mana,
Caci e mai mandra ca o zana,e minunata si e buna.
Inaintand cu mult curaj si zambet ,ea s- arata ,
Ma-ncurajeaza ,ma indeamna si se prezinta ,mandra fata
Dar eu raman fara-ndrazneala ,nu cred ca ea m-ar accepta
Caci din talazuri si din spuma se intrupeaza tocmai AFRODITA !
***************
Cabana unde eram cazati era asezata intre cateva inaltimi impadurite ,intr-o forma geografica numita caldare si nu era vizibila decat de sus si abia cand depaseai aceste varfuri,in jur era numai padure,padure de foioase combinata cu fag si ceva conifere ,mai ales cele plantate in jur,era inconjurata de un gard inalt prevazut si cu sarma ghimpata,pazita in permanenta,aveau cativa caini lup dresati si ma "imprietenisem" cu unul,o catea "Molda"ii dadeam cate un baton de ciocolata si de fiecare data cand ma vedea venea si sarea pe mine,parca ma imbratisa.Cand ma mai plimbam pe alei ,prin zona ,era nedezlipita de mine iar cand plecam si veneam cu elicopterul se aseza in fata la vreo 20 de metri si privea cu interes,nu-i era frica.Intr-o zi ,fiind la casa padurarului am primit un apel prin motorola sa ne deplasam spre varful muntelui si sa manam vanatul cu zgomotul elicopterului deoarece haitasii nu aveau acces in acea zona ,fiind accidentata.Salbaticiunile se refugiasera acolo deoarece ele cand simt pericolul alearga spre inaltimi,nu coboara niciodata ,ne spuneau padurarii.Am ocolit muntele si am urcat peste varful dezgolit de padure,erau cateva palcuri de copaci si se zareau clar cateva salbaticiuni,de-a valma ,ursi,mistreti ,caprioare si cativa lupi,urcasem la 2000 metri ,varful avand 1888[Vlahita} si "le-am manat in directia standurilor,eu fiind atent la animale nu observam ce se intampla in jur dar tehnicul de bord mi-a atras atentia ca suntem urmariti de "CEVA' inca de cand am dat ocol muntelui,am intrebat despre ce anume este vorba si mi-a raspuns ca de o bila metalica ,sclipitoare ,i-am zis ca poate are iluzie optica ,zic ii fi ramas cu gandul la Mariana cu care ai jucat remi aseara,mi-a raspuns serios ca nu si ca sa ma uit in stanga sus,m-am, uitat intr-adevar ceva ca un corp sferic ,ovoid ,asa ca o minge de rugby pastra o distanta constanta fata de noi.Ne-am impacientat si incepuse sa ne fie teama,radioaltimetrul nu mai indica,acele incepusera s-o ia razna,simnteam asa ca o forta de ruliu care ma impingea spre alta directie,intr-un fel sa abat salbaticiunile spre lateral nu spre standurile de vanatoare.Am vazut o poiana mai degajata si am hotarat sa aterizam ,am aterizat in siguranta si am redus motoarele,obiectul straniu a facut la fel ,la vreo 100 de metri de noi,am inlemnit si am dat comanda de oprire a motoarelor. Am ramas in elicopter fara sa deschidem usa .Din obiectul respectiv au iesit niste picioare metalice de culoare mai inchisa decat el si s-a deschis un fel de trapa pe care au coborat alene cateva "fapturi" cam la 2 metri inaltime.Dupa miscarile care le faceau dadeau impresia ca ar fi roboti,au dat roata navei lor si s-au postat intre nava si noi,parca studiindu-ne.Aveam o senzatie de disconfort si parca imi tiuiau urechile.A durat cateva minute ,care mi s-au parut o vesnicie,apoi au urcat s-au repliat si au decolat cu viteza pe verticala.Era iarba mare in jur dar nu s-a miscat niciun fir,in urma lor a ramas asa ca un fum alb si se contura o figura ca a ursoaicei cu puiul din faza povestita de vanatorul neamt,simteam o frica ,amestecata cu emotie si asa ca o telepatie imi spunea "lasati-mi copiii in pace" apoi a aparut o figura de mosneag cu parul alb si cu un toiag facand semne amenintatoare spre noi si au disparut tot asa cum aparusera.Am spus prin statie ,la grupul de vanatori sa opreasca focul ca este pericol.Am pornit motoarele si ne-am deplasat spre casa padurarului .vanatorii erau deja acolo,Le-am povestit si am vazut vreo doi padurari care s-au schimbat la fata,apoi ne-au povestit ca tot asa au patit odata cand vana nea Nicu si din senin s-a pornit un viscol si a aparut o ceata totala de au fost nevoiti sa opreasca vanatoarea .Niste batrani care erau cu oile pe acolo sustineau ca ei ar fi vazut duhul muntelui respectiv si ca acel duh ocrotea vanatul...va urma
Viorel Kis
13 Aprilie · editat ·
SPERANTA
E minunat ,cu soare si cu cald afara,
Dar trist mi-e sufletul si-n con de umbra,iara.
Sper ca lumina INVIERII ce a vestit iubirea,
S-arate sufletului: calea,adevarul si menirea..
.............................................................
Iar jertfa lui suprema ,coroana lui de spini,
Iertat-a omenirea de ale sale vini.
Pe cruce si-a dat viata,al omenirii fiu
Si s-a intors la TATAL,curat,neprihanit si viu.
Tot astfel dragi prieteni si voi dragi, deopotriva,
Aflati ca si eu sufar si-am sufletu-n deriva.
Jertfit voi fi si eu ,c-asa e legea firii
Numai ca din a mea vina,nu dintr-a omenirii.
Intr-o frumoasa zi de toamna a anului 1994
eram in serviciul de alarma gradul II si stateam pe o banca in fata
celulei [locul unde ne odihneam, si stateam in asteptarea vreunei
misiuni de lupta.Din cand in cand cadea cate o nuca ,deranjand,parca
linistea dupa-amiezii.deodata taraie telefonul "Treceti in starea de
pregatire pentru lupta nr.1","nu este exercitiu ,este reala" ne-am cam
impacientat,venise ARO de serviciu sa ne ia pentru a merge la elicopter
si a astepta misiunea.Inarmati cu mapa cu harti si tablita PNA["strict
secreta"] ne-am deplasat spre elicopter,in elicopter aveam ,deja, trusa
de alarma ,cu cele necesare unor misiuni indelungate.Am pornit motoarele
si asteptam ordine de la Punctul de Comanda,ordine care au sosit in
vreo 10 minute "Decolati si va deplasati la aeroportul Otopeni,acolo
veti primi alte ordine".In urmatoarele 20 de minute eram aterizati in
fata hangarelor de la Otopeni,sectia militara.,acolo fiind asteptati de o
echipa tehnica,un microbuz cu niste fete superbe[am crezut ca sunt
manechine] si ceva lazi cu materiale.In timp ce echipa dezarma
elicopterul ,dandu-i jos rampele de rachete,au fost deschise trapele din
spate si a inceput incarcarea .elicopterul ,cu burta lui imensa
['absorbea" totul ,in 15 minute erau imbarcate.Intre timp ni s-au
prezentat 'fetitele" toate de o frumusete rapitoare si vorbarete...ne-au
inconjurat si au spus ca timp de doua saptamani vom fi 'colegi",nu mai
intelegeam nimic.Misiune de lupta sau ?Prin cap ne treceau tot felul de
scenarii.Inainte de decolare,aveam deja motoarele pornite,am fost
anuntati ca vom mai lua un grup.deodata au aparut cateva masini de teren
sin din ele au coborat vreo 9 persoane ,bine imbracate si cam de varsta
a doua,insotiti de vanatorul suprem al Romaniei postdecembriste ,pe el
l-am recunoscut.Deja avean 18 pasageri ,plus materiale,dar nu se punea
problema ,elicopterul MI-8 [ Ivan cum il porecleam noi] era capabil sa
duca chiar si patru tone in burta lui incapatoare.La statie ni s-a
comunicat ca ne vom deplasa la o cabana de vanatoare din muntii
Covasnei,am primit si coordonatele ,am trasat traiectul,incepea sa se
lase seara.Drumul pe Valea Prahovei a fost magnific ,mai ales ca deja se
lasase intunericul,luminile multicolore ale statiunilor erau strajuite
de luminile de pe Crucea Caraimanului,noi eram la inaltimea aceste cruci
,evitanda cablurile sau alte obstacole ce traverseaza Valea.Eram
insotit de glasurile cristaline ale domnisoarelor insotitoare care se
minunau 'zgomotos" de tot ce vedeau.Am depasit Brasovul ,un corolar de
lumini,eram peste nivelul Tampei si am inceput coborarea ,evitand zona
antenelor de la Bod si zona CET Brasov al carei turn are 350 de metri.Pe
la ora 22.30 am ajuns in zona cabanei,plasata intr-o adancitura
,departe in munti,de jur imprejur ne privea ostila padurea intunecata,nu
ne puneam probleme deoarece amandoi pilotii aveam experienta celor trei
ani de Cluj,mai aterizasem noaptea in zone izolate si fara statii de
dirijare,noi,zburam ziua precum randunelele si noaptea precum bufnitele
si liliecii,nu avea nevoie de radar.Platforma de aterizare era cam mica
,era calibrata dupa elicopterul PUMA,era luminata cu niste reflectoare
puternice.Am aterizat cu atentie ,urmarind ramurile copacilor din jur
care se apropiau amenintatoare de elicea elicopterului.Acolo eram
asteptati de un indrumator si pe margini cativa pzanici insotiti de
caini lup,paznici erau inarmati.Ni s-a spus sa nu ne indepartam de
elicopter .pana ce noi am efectuat manevrele de oprire si asigurare a
elicopterului pentru stationare indelungata,pasagerii au coborat si au
plecat intr-o directie necunoscuta ,pierzandu-se in bezna padurii.Dupa
vreo 20 de minute a venit acelasi insotitor [s-a prezentat ,era un maior
al serviciilor speciale].am fost condusi la cabana ,unde am servita
masa alaturi de fete si de vanatori,tacamurile mi-au atras atentia ,erau
aurite.Apoi am fost repartizati pentru odihna si asa s-a desfasurat
prima seara!!.....................Va urma !!!!
Viorel Kis
16 Octombrie ·
FERICIRE SI MAHNIRE
Fericiti si mandri-s unii,
Cand au buzunarul plin,
Se infoaie ca paunii:
Chef, shampanie si vin.
Gusta la fripturi si mici,
Se distreaza-ntre parfumuri
Cu amante si gagici,
Iar poporu-i gol ,pe drumuri.
Mancand lunea si-ntr-o joi,
Nu lucreaza ca n-au unde,
Vine frigul si sunt goi,
Iar necazul ii patrunde.
Bogatani si hoti notorii,
Ati vandut si jefuit,
Voi cu fraiele puterii,
Sufletul ne-ati pustiit!
******************
...a doua zi ni s-a prezentat misiunea,trebuia sa luam echipa de vanatori si sa o ducem spre standurile de vanatoare undeva la vreo suta de km,ziua stationam in zona de debarcare si pana seara eram liberi sa ne desfasuram activitatile specifice,de obicei mergeam la cel mai apropiat aerodrom militar ca sa alimentam ,sa ne informam de situatia meteo si cea aeriana din zona,de aemenea efectuam si controale medicale.Pe la ora 10 au fost imbarcati vanatorii si am decolat spre standurile de vanatoare de la OSOI,ajunsi acolo am debarcat personalul langa casa padurarului situata intr-o zona de basm,acolo sa tot traiesti.Dupa care noi am decolat spre Cluj pentru alimentare,ne era dor de acel aeroport,de aproape doi ani nu mai fusesem ,doream sa ne intalnim cu fostii colegi,sa vedem iar Clujul care peste doi ani ne-a gazduit cu caldura si unde am facut cele mai frumoase misiuni.Imi aminteam de misterioasele intalniri de la un zbor de noapte la verticala Padurii Baciu cand zborul ne-a fost intrerupt de o aparitie a unor obiecte zburatoare care s-au ivit din balta din mijlocul padurii si care au facut ca aparatele noastre sa dea erori...apoi radarul de la Cluj a detectat aceste obiecte a caror viteza de deplasare era uriasa...,imi aminteam de Belvedere unde ne petreceam sambetele sau de Hotelul Victoria unde am locuit cate 200 de zile pe an,chiar si revelionul 1991 l-am facut acolo ,alaturi de prefectul Zanc .Era o zi insorita de toamna,pe jos lumea alerga de colo colo ca niste mici furnici ,noi cu gandurile noastre,atenti la ce se intampla in aer,zborul prin zone framantate fiind cel mai greoi,reperele se confunda,orientarea este dificila,..am ajuns la Campia Turzii,chiar pe faleza dinspre nord este un reper de suprafata vizibil de la mare distanta ,noi ii spuneam "satul de vacanta" era cimitirul orasului,apoi am urcat Dealul Feleacului urmarind indeaproape soseaua ,zburam la inaltimea de 50 metri.Ajunsi in varful Dealului ,Clujul s-a desfasurat in toata splendoarea lui,ne era dor sa-l revedem.Am coborat pe Calea Turzii pe directia catedralei din oras ,turnul ei aurit fiind un reper pentru axul pistei,am salutat orasul si ne inchipuiam ca jos poate fi cineva cunoscut,cineva drag care ne aude si ne priveste...Dupa amiaza am revenit la casa padurarului unde eram asteptati ,se incinsesera gratarele cu vanat,cerb la protzap si alte bunatati.Au inceput relatarile ,intamplarile,un vanator neamt povestea cum alergau animalele prin fata standurilor ,speriate de focul armelor si de zgomotul haitasilor iar la un moment dat o ursoaica isi proteja puiul cu labele si parca privea indurator spre vanator ,sa nu traga,acel vanator spunea ca i s-a facut mila si chiar nu a mai tras niciun foc de arma, intamplarea respectiva m-a marcat si cele ce vor urma au legatura cu ea.va urma ..
16 Octombrie ·
FERICIRE SI MAHNIRE
Fericiti si mandri-s unii,
Cand au buzunarul plin,
Se infoaie ca paunii:
Chef, shampanie si vin.
Gusta la fripturi si mici,
Se distreaza-ntre parfumuri
Cu amante si gagici,
Iar poporu-i gol ,pe drumuri.
Mancand lunea si-ntr-o joi,
Nu lucreaza ca n-au unde,
Vine frigul si sunt goi,
Iar necazul ii patrunde.
Bogatani si hoti notorii,
Ati vandut si jefuit,
Voi cu fraiele puterii,
Sufletul ne-ati pustiit!
******************
...a doua zi ni s-a prezentat misiunea,trebuia sa luam echipa de vanatori si sa o ducem spre standurile de vanatoare undeva la vreo suta de km,ziua stationam in zona de debarcare si pana seara eram liberi sa ne desfasuram activitatile specifice,de obicei mergeam la cel mai apropiat aerodrom militar ca sa alimentam ,sa ne informam de situatia meteo si cea aeriana din zona,de aemenea efectuam si controale medicale.Pe la ora 10 au fost imbarcati vanatorii si am decolat spre standurile de vanatoare de la OSOI,ajunsi acolo am debarcat personalul langa casa padurarului situata intr-o zona de basm,acolo sa tot traiesti.Dupa care noi am decolat spre Cluj pentru alimentare,ne era dor de acel aeroport,de aproape doi ani nu mai fusesem ,doream sa ne intalnim cu fostii colegi,sa vedem iar Clujul care peste doi ani ne-a gazduit cu caldura si unde am facut cele mai frumoase misiuni.Imi aminteam de misterioasele intalniri de la un zbor de noapte la verticala Padurii Baciu cand zborul ne-a fost intrerupt de o aparitie a unor obiecte zburatoare care s-au ivit din balta din mijlocul padurii si care au facut ca aparatele noastre sa dea erori...apoi radarul de la Cluj a detectat aceste obiecte a caror viteza de deplasare era uriasa...,imi aminteam de Belvedere unde ne petreceam sambetele sau de Hotelul Victoria unde am locuit cate 200 de zile pe an,chiar si revelionul 1991 l-am facut acolo ,alaturi de prefectul Zanc .Era o zi insorita de toamna,pe jos lumea alerga de colo colo ca niste mici furnici ,noi cu gandurile noastre,atenti la ce se intampla in aer,zborul prin zone framantate fiind cel mai greoi,reperele se confunda,orientarea este dificila,..am ajuns la Campia Turzii,chiar pe faleza dinspre nord este un reper de suprafata vizibil de la mare distanta ,noi ii spuneam "satul de vacanta" era cimitirul orasului,apoi am urcat Dealul Feleacului urmarind indeaproape soseaua ,zburam la inaltimea de 50 metri.Ajunsi in varful Dealului ,Clujul s-a desfasurat in toata splendoarea lui,ne era dor sa-l revedem.Am coborat pe Calea Turzii pe directia catedralei din oras ,turnul ei aurit fiind un reper pentru axul pistei,am salutat orasul si ne inchipuiam ca jos poate fi cineva cunoscut,cineva drag care ne aude si ne priveste...Dupa amiaza am revenit la casa padurarului unde eram asteptati ,se incinsesera gratarele cu vanat,cerb la protzap si alte bunatati.Au inceput relatarile ,intamplarile,un vanator neamt povestea cum alergau animalele prin fata standurilor ,speriate de focul armelor si de zgomotul haitasilor iar la un moment dat o ursoaica isi proteja puiul cu labele si parca privea indurator spre vanator ,sa nu traga,acel vanator spunea ca i s-a facut mila si chiar nu a mai tras niciun foc de arma, intamplarea respectiva m-a marcat si cele ce vor urma au legatura cu ea.va urma ..
Viorel Kis
12 Aprilie · editat ·
SUFLET PUSTIU
Stau trist si-nlacrimat pe mal de mare,
Cu gandul dus si ochi pierduti in zare.
Visez la zane si sirene zvelte
Dar nu apar decat talazuri dalbe-n creste.
Deodata marea se desparte si din adancuri de genune
Apare preafrumoasa fata,o-nchipuire,o minune !
Mi-e teama sa-i vorbesc ,s- o prind de mana,
Caci e mai mandra ca o zana,e minunata si e buna.
Inaintand cu mult curaj si zambet ,ea s- arata ,
Ma-ncurajeaza ,ma indeamna si se prezinta ,mandra fata
Dar eu raman fara-ndrazneala ,nu cred ca ea m-ar accepta
Caci din talazuri si din spuma se intrupeaza tocmai AFRODITA !
***************
Cabana unde eram cazati era asezata intre cateva inaltimi impadurite ,intr-o forma geografica numita caldare si nu era vizibila decat de sus si abia cand depaseai aceste varfuri,in jur era numai padure,padure de foioase combinata cu fag si ceva conifere ,mai ales cele plantate in jur,era inconjurata de un gard inalt prevazut si cu sarma ghimpata,pazita in permanenta,aveau cativa caini lup dresati si ma "imprietenisem" cu unul,o catea "Molda"ii dadeam cate un baton de ciocolata si de fiecare data cand ma vedea venea si sarea pe mine,parca ma imbratisa.Cand ma mai plimbam pe alei ,prin zona ,era nedezlipita de mine iar cand plecam si veneam cu elicopterul se aseza in fata la vreo 20 de metri si privea cu interes,nu-i era frica.Intr-o zi ,fiind la casa padurarului am primit un apel prin motorola sa ne deplasam spre varful muntelui si sa manam vanatul cu zgomotul elicopterului deoarece haitasii nu aveau acces in acea zona ,fiind accidentata.Salbaticiunile se refugiasera acolo deoarece ele cand simt pericolul alearga spre inaltimi,nu coboara niciodata ,ne spuneau padurarii.Am ocolit muntele si am urcat peste varful dezgolit de padure,erau cateva palcuri de copaci si se zareau clar cateva salbaticiuni,de-a valma ,ursi,mistreti ,caprioare si cativa lupi,urcasem la 2000 metri ,varful avand 1888[Vlahita} si "le-am manat in directia standurilor,eu fiind atent la animale nu observam ce se intampla in jur dar tehnicul de bord mi-a atras atentia ca suntem urmariti de "CEVA' inca de cand am dat ocol muntelui,am intrebat despre ce anume este vorba si mi-a raspuns ca de o bila metalica ,sclipitoare ,i-am zis ca poate are iluzie optica ,zic ii fi ramas cu gandul la Mariana cu care ai jucat remi aseara,mi-a raspuns serios ca nu si ca sa ma uit in stanga sus,m-am, uitat intr-adevar ceva ca un corp sferic ,ovoid ,asa ca o minge de rugby pastra o distanta constanta fata de noi.Ne-am impacientat si incepuse sa ne fie teama,radioaltimetrul nu mai indica,acele incepusera s-o ia razna,simnteam asa ca o forta de ruliu care ma impingea spre alta directie,intr-un fel sa abat salbaticiunile spre lateral nu spre standurile de vanatoare.Am vazut o poiana mai degajata si am hotarat sa aterizam ,am aterizat in siguranta si am redus motoarele,obiectul straniu a facut la fel ,la vreo 100 de metri de noi,am inlemnit si am dat comanda de oprire a motoarelor. Am ramas in elicopter fara sa deschidem usa .Din obiectul respectiv au iesit niste picioare metalice de culoare mai inchisa decat el si s-a deschis un fel de trapa pe care au coborat alene cateva "fapturi" cam la 2 metri inaltime.Dupa miscarile care le faceau dadeau impresia ca ar fi roboti,au dat roata navei lor si s-au postat intre nava si noi,parca studiindu-ne.Aveam o senzatie de disconfort si parca imi tiuiau urechile.A durat cateva minute ,care mi s-au parut o vesnicie,apoi au urcat s-au repliat si au decolat cu viteza pe verticala.Era iarba mare in jur dar nu s-a miscat niciun fir,in urma lor a ramas asa ca un fum alb si se contura o figura ca a ursoaicei cu puiul din faza povestita de vanatorul neamt,simteam o frica ,amestecata cu emotie si asa ca o telepatie imi spunea "lasati-mi copiii in pace" apoi a aparut o figura de mosneag cu parul alb si cu un toiag facand semne amenintatoare spre noi si au disparut tot asa cum aparusera.Am spus prin statie ,la grupul de vanatori sa opreasca focul ca este pericol.Am pornit motoarele si ne-am deplasat spre casa padurarului .vanatorii erau deja acolo,Le-am povestit si am vazut vreo doi padurari care s-au schimbat la fata,apoi ne-au povestit ca tot asa au patit odata cand vana nea Nicu si din senin s-a pornit un viscol si a aparut o ceata totala de au fost nevoiti sa opreasca vanatoarea .Niste batrani care erau cu oile pe acolo sustineau ca ei ar fi vazut duhul muntelui respectiv si ca acel duh ocrotea vanatul...va urma
Viorel Kis
13 Aprilie · editat ·
SPERANTA
E minunat ,cu soare si cu cald afara,
Dar trist mi-e sufletul si-n con de umbra,iara.
Sper ca lumina INVIERII ce a vestit iubirea,
S-arate sufletului: calea,adevarul si menirea..
.............................................................
Iar jertfa lui suprema ,coroana lui de spini,
Iertat-a omenirea de ale sale vini.
Pe cruce si-a dat viata,al omenirii fiu
Si s-a intors la TATAL,curat,neprihanit si viu.
Tot astfel dragi prieteni si voi dragi, deopotriva,
Aflati ca si eu sufar si-am sufletu-n deriva.
Jertfit voi fi si eu ,c-asa e legea firii
Numai ca din a mea vina,nu dintr-a omenirii.
luni, 16 noiembrie 2015
sâmbătă, 14 noiembrie 2015
Nu va linistiti ..???--------------------------------------------------------------------------------------
Niko ii in toane mai bune ...:D
joi, 12 noiembrie 2015
Florin Chilian: La Colectiv a fost crima cu premeditare. Focul nu a pornit de la artificii. A fost pus de o mână criminală
Florin Chilian: La Colectiv a fost crima cu premeditare. Focul nu a pornit de la artificii. A fost pus de o mână criminală
Florin Chilian: La Colectiv a fost crima cu premeditare. Focul nu a pornit de la artificii. A fost pus de o mână criminală
La Colectiv a fost crima cu premeditare. Conform procurorului de caz tot clubul a ars in 10 secunde!
Focul nu a pornit de la artificii. A fost pus de o mana criminala. Asa cred eu.
Nici un om normal la cap nu ar vrea sa fie adevarat dar daca este?!!!!
E
de datoria noastra sa aflam adevarul pentru ca o asa nenorocire sa nu
se mai intample si sint acolo doua nume, unul in clar si altul care se
poate afla imediat.
Nu ma intereseaza cei care se tem de vesnicele teorii ale
conspiratiei. Am trait deja destule si prea s-au adeverit multe dintre
ele incepand cu revolutia, cu mineriadele la care un sef din politie
sau SRI ordona subalternilor sa dea foc la autobuzele de interventie ele
MAI si, daca vreti, la forurile din pasta de dinti. Toate, dar toate
s-au adeverit.Nu poti sa nu ramai stana de piatra cu sufletul inghetat cand te gandesti la ce s-a intamplat la concertul trupei Goodbye to Gravity din clubul Colectiv. Nu vreau si nu pot sa vorbesc despre cei care au plecat. Inca nu pot…
Sigur ca vreau ca vinovatii sa plateasca cu varf si indesat, ei, rudele lor si toti, toti fara deosebire, fara mila sau intelegere pentru nimic. Ma sugruma revolta cu un urlet mut.
Multe as fi vrut, multe as vrea… As fi vrut sa se tina acel doliu de trei zile…
As fi vrut ca doctorii sa mai stea cateva saptamani cu gurile inchise si nu sa iasa imediat la televiziuni pentru a-si declama eroismul.
As fi vrut ca politicienii sa stea ascunsi in haznalele lor si sa nu-i vad atat de curand.
N-as fi vrut sa vad la televizor directori de radio care refuza accesul pe post acelor artisti pentru ca-s prea destepti pentru prostii de romani dar care acum deplang conditiile in care sint nevoiti sa cante pentru ca nu apar pe radiouri.
As fi vrut sa vad preoti alinand mame si tati si surori si frati si prieteni si straini…
As fi vrut sa nu aud de politisti care refuza sa duca la spital un copil ars pentru ca ei aveau o alta treaba.
As fi vrut sa nu stiu de nenorocitii de jandarmi care in noaptea incendiului imbranceau jurnalistii care ajutasera la resuscitarea victimelor si care acum isi faceau meseria.
Multe as fi vrut…
N-as fi vrut ca Presedintele Iohannis sa iasa infierand coruptia care ucide atata vreme cat el nu avea la primaria Sibiu aviz ISU, cat nici un club din Sibiu unde a fost primar nu avea autorizatie de la pompieri, atata vreme cat nu poate explica cum a luat cu acte false una dintre casele pe care ghinonistii nu le aveau, casa pe care Justitia i-a luat-o inapoi deja.
N-as fi vrut sa-l vad pe Iohannis la poza cu nuntasii pe Valea Oltului cand se ingropau copiii pentru care se decretase doliu national nici pe nevasta-sa nu as fi vrut sa o vad razand cu buchetul de flori in brate laudand tineretea de langa ea cand tineretea murise arsa cu cateva ore inainte. In rochita aia adolescentina arata ca un pitic de gradina sodomizat de un chihuahua incrucisat cu o veverita turbata. N-avea aripi. Aripile se fransesera cu doua seri inainte in clubul Colectiv din Bucuresti.
Multe as fi vrut sa nu.
Da stiu miroase a frustrare, a revolta, a neputinta, a ravratire, a urlet.
Fix asa este. Nu va inselati cu nimic dar:
Eu cred ca focul de la clubul Colectiv a fost pus de o mana criminala. Asa cred eu si tot ce vreau este ca Procurorul General al Romaniei, Tiberiu Nitu sa fac o investigatie in sensul asta pentru ca daca este macar o posibilate la o mie ca acesta sa fie adevarul atunci un criminal periculos este in libertate si nu vreau ca nenorocitul care a facut sau a ordonat asta sa mai traiasca nici macar o secunda.
Am cautat sa inteleg ce s-a intamplat acolo in clubul Colectiv cu adevarat si nu, Nu vreau sa iau aparerea patronilor clubului.
Am vazut variantele oficiale si mie unuia imi pun mari semne de intrebare.
Stiu si eu ce este acel burete folosit pentru insonorizare.
Stiu ce sint artificiile de scena si acoplo s-au folosit arificii reci cu scantei albe care nu scot fum. De la ele nu se poate aprinde acel burete, ce-l putin nu de la asa o distanta. Am vazut manipularea grosolana facuta de Pro tv si acel George Buhnici cu artificiile.
Am vazut multe fotografii cu clubul, cu stalpul de rezistenta care a luat foc, ceva nu se leaga.
De la inceput nu am inteles de ce artificiile erau orientate spre public. Eu unul nu am mai intalnit niciodata asa ceva. Am pus asta pe seama faptului ca se urmarea cresterea adrenalinei la finalul concertului anuntat cu efecte pirotehnice.
Ce nu inteleg eu este viteza cu care s-a propagat focul. Acel burete nu se putea aprinde de la niste artificii profesionale de interior cu scanteie rece, la 3- 4 metri. Pur si simplu eu nu cred ca avea cum.
In toate imaginile se vede ca artificiile bateau undeva sus, spre stalpul antifonat burete dar sus ori focul a izbucnit foarte jos, la al treilea rand de striatii ale cofrajului de burete, acolo unde cineva cu o brichete aprinsa in mana ridicata ar fi ajuns cu usurinta.
Eu unul nu pot intelege cum s-a putut intampla sa ia foc daca nu era o flacara deschisa acolo ajutata sa se propage pe tavan de un agent de propagare.
10 secunde pentru cateva sute de metri patrati de suprafata in flacari! Stalpul si tavanul in 10 secunde! Nu este posibil asa ceva fara un agent de ignitie.
10 de secunde si a luat foc tot clubul!
Incercati voi sa dati foc cu o artifica la burete de tipul ala si veti vedea ca nu se poate.
Aici trebuie sa se pronunte un specialist in incendii, de preferinta nu unul din Romania. In astia nu am incredere.
Este o imagine a momentului de inceput a incendiului. Și o a doua, din lateral. Se observă distanța de la stalp la artificii. Puterea calorică a artifiiciilor la capătul arderii, nu ajungea pentru aprinderea stâlpului – trebuie agent de propagare a focului..
Ce agent de propagare se afla pe tavan? Ce agent de combustie rapidă, cu o asa viteza a facut ca în 30 de secunde întreaga suprastructură a tavanului sa se aprinda?
De unde atâta sarcina termică, la cat de redusa este densitatea buretelui de izolație fonică?
In prima imagine îmbrăcămintea de decor a stâlpului este aprinsă într-o mică proporție incepand de foarte jos acolo unde putea ajunge o bricheta, tavanul insa era deja tot în flăcări.
Propagare a incendiului cu degajare termică intensă. Raza zonei de foc s-a alimentat cu un agent de aprindere. In focarul de pe tavan pare să se fi aflat -vapori de benzină, de toluen sau tiner, captivi pe tavan?
Fenomenele ce se derulează în timpul unui incendiu, de regulă, sunt arderi normale, precedate de arderi lente. Arderile normale (uniforme), sunt caracterizare de progagarea arderii cu viteză relativ redusă (de la câţiva centimetri la un metru pe secundă). Aici, din mărturii, rezultă că a avut loc o ardere rapidă, ca un fel de deflagraţie, un gen de ardere ce se propagă cu viteze foarte mari, subsonice (de ordinul zecilor de metri pe secundă) cu degajare mare şi instantanee de căldură; ba chiar se pare că a avut loc și un fel de detonaţie cu undă de șoc, adică o ardere ultrarapidă.
Nu am nicio încredere în experții ministerului de interne, am mai spus-o. Tot ce vreau este sa se afle adevarul si cred ca toti cei din Romania au tot interesul sa nu se afle.
Incepe concertul baietilor si pe prima piesa apar artificii, la ultima secventa din video stalpul este intact. S-a spus ca a mai fost un rand de artificii la finalul concertului lor si ca atunci a luat foc dar de la aceste artificii reci nu se putea aprinde nimic!
Ansamblul "Liviu Dragnea" din Teleorman - VIORELE, VIORELE (pamflet muzi...
Pa si pusi ..!! Muie de la Viurel !!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)