OARE a papat si RH+ ??!!

Remunerare, abuz și mituire la ICR

Remunerare, abuz și mituire la ICR

Cristina Alexandrescu / 16 Oct 2012 19:14

La orice schimbare firească în Institutul Cultural Român unele persoane umplu site-urile cu reacţii vehemente, dincolo de normala diferenţă a punctelor de vedere. Aceste persoane sunt cu atât mai vehemente cu cât au încasat mai mult din banii instituţiei.

După  cum atestă documentele aflate la serviciile financiare, în lunile ianuarie-iunie 2012, de exemplu (se pot lua ca ilustrare şi alte perioade din anii trecuţi), Institutul Cultural Român a plătit onorarii (peste 1.700 de onorarii în şase luni) fără seamăn cu alte institute sau centre culturale naționale (americane, germane, franceze, chineze etc.).

Iată câteva observaţii pe documente financiare ale perioadei amintite:

a) Institutele Culturale Române (vezi Madrid, Varşovia, New York, Londra, Viena etc.) au plătit onorarii numeroase unor participanţi locali la manifestări – plăţi pe o scară mai mare decât alte institute sau centre culturale naţionale;

b) S-au plătit,pentru activităţi modeste, de 2-3 ore, onorarii foarte ridicate (11.000 Euro la Budapesta, 2.000 Euro la Stockholm, 2500 Euro la Paris, 3.300 Euro la Viena, 3.000 Euro la Viena. 3.000 Euro la Lisabona etc.). Oricine se bucură când primeşte onorarii, dar nu putem pretinde României să plătească onorarii mai mari şi mai multe decât alte ţări pentru acţiuni oarecare. Trebuie distins între remunerare justificată, pe de o parte, abuz şi mituire, pe de altă parte;

c) Sunt persoane care au încasat, ca onorarii la Institutul Cultural Român, în şase luni, peste 25.000 de Euro pentru activități cu rezonanţă redusă;

d) Sunt şi exemple cel puţin groteşti, precum plata, la Institutul Cultural Român din Budapesta, pentru„Festivalul Piftiei”, a 1.500 Euro, ca „premiu pentru excentritate”;

e) Un emigrant în SUA a încasat onorarii pentru conferinţe în propria universitate şi alte universităţi. În două zile succesive a fost plătit de ICR New York (cu 1200, respectiv 1200 Euro), în alte două zile succesive de ICR Londra (cu 500 euro, respectiv 1000 euro), pentru ca, în aceeaşi zi, să fie plătit de ICR Londra (cu 400 de euro), iar, în același timp, să-şi publice o carte în engleză pe banii ICR;

f) O profesoară clujeană s-a deplasat prin ICR-uri din diferite capitale cu sume remarcabile pe acţiuni obişnuite (400 de euro pe acţiune);

g) cercul celor din ţară care au primit onorarii pentru activităţile menţionate este restrâns şi nu cuprinde, decât prin excepţie, nume importante;

h) cercul celor din alte ţări care au primit onorarii pentru participare la acţiuni nu cuprinde decât extrem de rar personalităţi de notorietate;

i) s-au plătit onorarii mari pentru activităţi ce nu ţin de cultura română.

Putem adăuga multe alte observaţii şi exemple. Sunt în joc chestiuni de legalitate – pe unele Curtea de Conturi le-a semnalat deja, iar altele au atras măsuri ale Ministerului Finanţelor şi, de la început, chestiuni de moralitate a funcţionării în instituţii publice. Documentele financiare sunt grăitoare şi stau la dispoziţia celui interesat.

Nu facem caz de trecutul Institutului Cultural Român, căci suntem preocupaţi de prezent şi de viitor. Dar adevărul trebuie restabilit şi spus.