125.000 - Multumesc!

Grădină socială. Printr-un proiect derulat de o voluntară din SUA, în Capitală ajung legume bio cultivate într-un sat din judeţul Buzău

O americancă aduce bucureştenilor cea mai sănătoasă mâncare…românească

de DAN GHEORGHE

Prima grădină socială din România a început să dea roade anul trecut, în satul buzoian Poieni. Legumele cultivate în sistem bio ajung la clienţi din Bucureşti, iar veniturile obţinute sunt îndreptate spre două centre sociale din judeţul Buzău. Sistemul a fost pus la punct de voluntara americană Denise Deshaies, care de opt ani trăieşte în România.

 Cu ghiozdanul în spate 

 Am cunoscut-o în Bucureşti, la Târgul Economiei Sociale - ONGFest - ediţia 2013. Didi stătea în faţa unei măsuţe, cu aerul de liceancă şi ghiozdanul în spate, îmbrăcată ca de drum lung. Şi greu, de munte. Deloc întâmplător s-o vezi astfel pe Denise Deshaies, dacă afli că de opt ani, de când trăieşte în România, se luptă să schimbe ceva în viaţa oamenilor din două sate cocoţate pe "acoperişul" judeţului Buzău. Unde a reuşit, cu implicarea altor organizaţii neguvernamentale din ţara noastră, acum, în plină criză economică, să creeze un sistem economic de-a dreptul revoluţionar, pentru noi. Prima grădină socială din România produce legume şi zarzavaturi bio pentru clienţi din Bucureşti, dar în acelaşi timp şi beneficii materiale pentru satele Poieni şi Pănătău. 

 "Democraţia nu funcţionează decât atunci când oamenii se implică"

 Democraţia nu e doar o figură de stil, în opinia unui american."Democraţia nu funcţionează decât atunci când oamenii se implică", e convinsă Didi. Vreau să ştiu mai multe despre femeia pe care am cunoscut-o. Iar ea îmi spune că s-a născut în Connecticut, s-a specializat la facultate în limba franceză, talentată în pictură şi desen. Dar mai mult decât orice, de la vârsta de nouă ani, a fost pentru ea ideea de voluntariat. "Am în familia mea doi unchi misionari, unul în Kenya, altul în Jamaica. Şi bunica implicată în voluntariat", zice Didi. Ea se află acum într-o ţară, ca România, în care voluntariatul e abia la început, nu mulţi oameni îmbrăţişând ideea asta. "Când nu eşti plătit în bani, răsplata cu adevărat importantă, de care te bucuri, e satisfacţia că ai realizat ceva. Tinerii ar trebui să fie voluntari, pentru că aşa descoperă diverse activităţi şi îşi dau seama ce ar dori să facă în viaţa lor", zice ea. Ca voluntar a fost, mai întâi, cercetaş, apoi a lucrat în grădiniţe, în ferme unde se cultivau fructe, în Oregon, şi în California. Ca studentă, s-a alăturat organizaţiilor care militează, în SUA, pentru protecţia mediului şi reforma electorală. "Nu poţi să închizi ochii şi să te retragi undeva. Trebuie să te implici. Să ai atitudine activistă", continuă interlocutoarea mea.

 O viaţă dedicată voluntariatului

 Schimbăm amândoi idei numai în limba română. "Nu ştiu încă prea bine gramatica limbii române, dar vreau să mă perfecţionez", spune Didi. De voluntariat n-a uitat nici când a fost pentru un an în Franţa, printr-o bursă, pentru aprofundarea limbii franceze, ajungând pe atunci şi în Belgia, unde a lucrat ca bucătăreasă, la o fermă. A fost primul ei contact cu agricultura alternativă. Vorbeşte apoi despre o creşă din Verona în care a lucrat. Patru ani a stat în Italia. "Prin voluntariat viaţa e atât de bogată şi de frumoasă, înveţi din experienţele pe care zilnic le ai, cunoşti oameni. Afli despre idei originale, creative!", îşi rememorează Didi propria viaţă. Şi-a făcut repede bagajele, în 2010, şi a plecat în Haiti, după cutremurul care a devastat acea ţară, să dea o mână de ajutor. Remarc amintirea durerii şi morţii pe chipul ei. Dar are totuşi puterea să treacă uşor de la o stare la alta de spirit.

 Grădina socială de 1,4 hectare

 Ne vedem, iată, de drumul nostru, acum, spre Buzău. O întreb dacă a fost prin România, din 2005, de când trăieşte aici, să viziteze tot felul de obiective turistice. "Nu prea", recunoaşte ea. "Eu am fost cu munca mai mult", zice. Nu stă o clipă locului, cât durează călătoria noastră. Face tabele diverse. Lucrează la un nou proiect, tot legat de grădina de legume, fără să ia în seamă peisajul care ne înconjuară, cât ne deplasăm cu maşina, deşi am trecut de Ploieşti şi munţii încep să ne dea târcoale. Acum vorbeşte mai mult cu specialistul care ne însoţeşte, Gabriel Corbu, doctorand la Facultatea de Biotehnologii din Bucureşti, cel care, de anul trecut, a pus la punct gradina socială, cu o suprafaţă de 1,4 hectare. Didi are acum ideea de-a aduce copiii în grădina asta, pe cei de la oraş, să le arate legumele, să le spună povestea lor. "Ei trebuie atraşi spre natură, să înţeleagă, dar printr-o poveste, prin personificare", gândeşte cu voce tare americanca. Şi îşi tot notează ce are de făcut în continuare. "Nu lasă nimic la voia întâmplării, totul să fie pus la punct, în amănunt", o caracterizează Gabriel, cunoscând-o de patru ani. Am intersectat şoseaua Buzău-Braşov şi în zona asta, în satul Poieni, întâlnesc povestea primei grădinii sociale, numită grădina ASAT. Iniţialele vin de la Asociaţia pentru Susţinerea Agriculturii Ţărăneşti. Privirea se rostogoleşte în valea asta largă, până departe. Hai printre răsaduri şi solarii! "Aici nu se lucra nimic", zice Didi, până când ea a venit cu ideea să pună pământul acesta la treabă. Gabriel verifică starea culturilor, şi pe cele din câmp, şi în solarii. Totul e în regulă, zice el, cu toate că vremea a fost destul de capricioasă până acum.