Primul pistol-mitralieră de producție românească: ORIȚA. Care este istoria sa și care îi erau caracteristicile?

Despre ultima conflagrație mondială și ceea ce a însemnat ea pentru România nu se poate discuta fără a aduce în discuție armamentul pe care ostașul român l-a utilizat în cumplitele confruntări cu forțe militare ce nu de puține ori erau superioare tehnic și numeric.

Potrivit romarm.ro, cel dintâi pistol mitralieră românesc a fost produs la uzinele Cugir. Arma românească „Orița” de calibru 9 mm, simplă, ingenioasă și robustă, le-a fost un camarad de încredere ostașilor noștri, pe câmpurile de luptă ale Celui de-al Doilea Război Mondial. Intrat în uz în anul 1943, primul pistol-mitralieră românesc a fost întrebuințat destul de mult, până în anii ’70 (aflându-se, pe atunci, în înzestrarea „Gărzilor Patriotice”). „Orița” a fost produsă întâi la Cugir și, mai apoi, și la Copșa Mică.

Pistolul-mitralieră autohton, botezat după numele căpitanului Orița Marin, a fost fabricat, inițial, în două versiuni, M1941 și M1948, și nu era mai prejos, ca performanțe, de armele similare produse în state cu lungă tradiție în domeniul fabricării de armament. A existat și o variantă târzie, cu pat rabatabil (M1949) – aceasta fiind hărăzită trupelor de parașutiști din România postbelică. Distanța de tragere eficace era de 200 de metri, dar gloanțele ieșite din țeava „Oriței”, cu o viteză de 350 metri pe secundă, puteau ajunge și la 700 de metri. Avea o cadență de tragere de 600 de gloanțe în 60 de secunde și o lungime de aproape 90 de centimetri, greutatea fiind de 4 kg, cu încărcătorul plin.

Capitan Marin Orita

La conceperea acestei arme autohtone, prezentă și în volumele de memorii ale unor veterani de război, au lucrat un român – iscusitul maistru Nicolae Sterca, dar și un ceh, pe nume Leopold Jasek. Numele de „Orița”, sub care arma era cunoscută trupelor române ce au înfruntat oștirile vrăjmașe pe fronturile de est și de vest ale ultimului război mondial, provine de la căpitanul ce a omologat-o.

Nefiind produse suficiente exemplare, la vreme de război, arma românească a fost utilizată în paralel cu armamentul similar provenit din import, fiind apreciată mai ales pentru faptul că, în ciuda prețului de fabricație redus, s-a vădit a fi rezistentă și performantă. Ieșirea „Oriței” din uzul Armatei Române s-a produs gradual, în primele decenii de după a doua conflagrație mondială, pe măsura introducerii în diferitele unități a puștii de asalt AK-47 (actualmente, cea mai utilizată armă de foc de pe mapamond).

„Orița” – primul pistol-mitralieră românesc, reprezintă un mic capitol, dar fără îndoială inedit, din istoria participării României la confruntările Celui de-al Doilea Război Mondial.

Surse: www.forgottenweapons.com, cimec.ro, wikipedia.org, adevarul.ro