Google Website Translator Gadget

duminică, 15 ianuarie 2017

Imparat si Proletar ------------------------------------------------------------------------------------------

                       
                        Geneza poemului:  Poemul 'Imparat si proletar' este  concretizarea artistica a influentelor filozofice pe care le-a suferit Eminescu in perioada studiilor la Viena si Berlin.  Acum poetul studiaza vechea filozofie indiana,  filozofia clasica a lui Kant si Schopenhauer (care teoretiza sentimentul desertaciunii vietii, al  inutilitatii oricarui efort de a schimba soarta lumii si , deci, de a indeparta raul social) si filozofia socialistilor utopici.
In aceasta perioada framintata a anilor 1869 - 1874, dominata de prabusirea imperiului lui Napoleon al III-lea  si de momentul Comunei din Paris  (cind proletariatul parizian a preluat pentru scurt timp puterea politica) au fost elaborate cele trei variante ale poemului.
                        Prima varianta - scrisa la Viena -  se intitula  'Proletarul' sau 'Ideile proletarului',  si se limita numai la discursul  proletarului agitator.
                        Versiunea a doua  a fost scrisa in timpul studiilor berlineze si
se intitula 'Umbre pe pinza vremii'. Trebuia sa constituie finalul poemului 'Memento mori ( Panorama desertaciunilor)' si cuprindea - pe linga discursul proletarului - tabloul plimbarii Cezarului pe malul Senei  si pe cel al infringerii prin lupta a Comunei din Paris.
                        Versiunea definitiva vede lumina tiparului la intoarcerea poetului in tara. Apare la Iasi in  'Convorbiri literare' la 1 decembrie 1874 sub titlul 'Imparat si proletar'.
                    Tema: Poezia este un adevarat poem de idei, in care poetul abordeaza o tematica bogata:
                        - relatia antagonica dintre exploatati si exploatatori,
                        - revolta impotriva nedreptatii si inegalitatii sociale,
                        - tema predestinarii,
                        - tema nestatorniciei sortii,
                        - devenirea istorica a omenirii
                        Compozitia poemului  justifica antiteza din titlu. Poetul opune ireconciliabil meditatia filozofica a Cezarului -  din ultima parte - rechizitoriului denuntator al proletarului la adresa claselor exploatatoare
si indemnurilor lui anarhice la revolutie.
Poemul are patru tablouri inegale ca intindere, grupate doua cite doua. Primul  tablou  corespunde cu al  treilea, iar  al doilea - cu al patrulea.
            Dar, pe linga aceasta relatie de complementaritate, compozitia poemului se bazeaza si pe una de opozitie intre partile  I si III - pe de o parte  - si intre partea a II-a si a IV-a - pe de alta.                                
Procedeul artistic prin care se exprima aceasta opozitie este  antiteza.                    
Primul tablou, cuprinzind strofele 1-23, incepe cu prezentarea in imagini picturale sugestive a tavernei  in care ceata de proletari isi alina amarul in bautura. Starea lor  sufleteasca este sugerata de epitete :
                        'Pe banci de lemn,in scunda taverna mohorita,
                         Unde patrunde luna printre feresti murdare,
                         Pe linga mese lunge statea posomorita,
                         Cu fete-ntunecoase, o ceata pribegita,
                         Copii saraci si sceptici  ai plebei proletare'.
Unul dintre proletari face o drastica analiza societatii bazate pe inechitate sociala, in care viata lor este 'plina de-amaruri si de chin'.
Dupa ce denunta profunda nedreptate sociala care exista in lume, discursul proletarului pune in lumina contrastul izbitor dintre viata de huzur a celor bogati si existenta mizera a celor impovarati de nevoi.
                        Fara a fi retoric, discursul proletarului este elocvent. Acesta isi expune ideile spontan, in stilul caracteristic vorbirii curente. Primele lui miscari sunt negative, el tagaduieste cu violenta orice valoare spirituala. Nici macar prin scinteia mintii omul nu  se deosebest  de tina de rind.                      Folosind interogatia retorica, agitatorul  denunta caracterul de clasa al diferitor institutii ale statului bazat pe inegalitate sociala: dreptatea, legile,religia etc, toate aparind interesele celor puternici.                                                                                    Tudor Vianu  descoperea in  aceasta parte punctul de vedere al romanticului Eminescu, care - ca orice ideolog revolutionar - demasca interesele clasei stapinitoare.                                                                                  
Dreptatea nu este decit un cerc de legi cu ajutorul  carora cei ce au furat bunurile lumii conspira contra celor ce n-au nimic.
                        'Spuneti-mi ce-i dreptatea? - Cei tari se ingradira
                         Cu-averea si marirea in cercul lor de legi.
                         Prin bunuri ce furara in veci vezi cum conspira
                         Contra celor ce dinsii la lucru-i osindira
                         Si le subjuga munca vietii lor intregi'.
                         
                         'Ei ingraditi de lege placerilor se lasa
                         Si sucul cel mai dulce pamintului i-l sug.'
                         .
                         'De lege n-au nevoie. Virtutea e usoara
             Cind ai ce-ti trebuieste. Iar legi sunt pentru voi'
Morala trebuie sa  existe doar pentru cei obiditi:
                        'Virtutea pentru dinsii - ea nu exista. Insa
                         V-o predica, caci trebui sa fie brate tari'.
Chiar si religia are un caracter de clasa, menita fiind 'saaplece-n jug' pe cei ce cred in rasplata din viata de apoi:                                                                               
                        'Religia - o fraza de dinsii inventata
                         Ca cu a ei putere sa va aplece-n jug,
                         Caci de-ar lipsi din inimi speranta de rasplata,
                         Dupa ce-amar muncirati mizeri viata toata,
                         Ati mai purta osinda ca vita de la plug?'
                        Razboiul este un mijloc cumplit de dezbinare, de diversiune si de mentinere a popoarelor in sclavie:
                        'A statelor greoaie cara trebuie-mpinse
                         Si trebuiesc luptate razboaiele aprinse'
                         
                        'Averea sa le aperi, marirea s-a lor bine
                         Ei bratul tau inarma ca sa lovesti in tine
                         Si pe voi contra voastra la lupta ei va min'.
            Proletarul incearca sa destepte  in constiinta celor ce-l asculta increderea in puterea uriasa pe care o reprezinta:
                        'De ce sa fiti voi sclavii milioanelor nefaste,
                         Voi, ce din munca voastra abia puteti trai?'
                         .
                        ' De ce uitati ca-n voi e si numar si putere?'   
Proletarul demasca de asemenea propaganda demagogica a timpului, menita sa apere avutiile si interesele celor puternici:
                        'Minciuni si fraze-i totul ce statele sustine,
                         Nu-i ordinea fireasca ce ei a fi sustin; '
                        Procedeul romantic al antitezei, care sta la baza poemului, este rodul opozitiei dintre cele doua categorii sociale ( bogati si saraci).
Aceasta opozitie este realizata verbal prin opunerea formelor pronominale voi  si ei.
                        'Ei bratul tau inarma ca sa lovesti in tine
                         Si pe voi  contra voastra la lupta ei va min'
                     ..
                         'Caci voi murind in singe, ei pot sa fie mari.'
                          ..
                         'Ei tot si  voi  nimica, ei  cerul, voi  dureri'.
                          ..
                         'De ce boala si moartea sa fie partea voastra
                         Cind ei in bogatia cea splendida si vasta
                         Petrec ca si in ceruri, n-au timp nici de-a muri?'
                        Revenind asupra existentei de huzur si desfriu a stapinitorilor, bazata pe nedreptatirea si suferinta celor multi, convins fiind
 ca raul in lume este perpetuu, deoarece 'formele se schimbara, dar raul a ramas',  proletarul atinge culmea razvratirii si vehementei verbale, indemnind in cele din urma la revolta anarhica:              
                        'Zdrobiti orinduiala cea cruda si nedreapta
                         Ce lumea o imparte in mizeri si bogati!'
                         ..
                         'Sfarmati tot ce atita inima lor bolnava,
                         Sfarmati palate, temple, ce crimele ascund,
                         Zvirliti statui de tirani in  foc, sa curga lava,'..
                         ..
                         'O! Aduceti potopul, destul voi asteptarati'..
Se  observa aici ca ideologia eminesciana a fost influentata de socialismului utopic al lui Proudhon,  potrivit caruia arta a fost folosita de cei bogati pentru coruperea saracimii. De aici  si indemnul la distrugerea operelor de arta din poemul eminescian:
                        ' Sfarmati statuia goala a Venerei antice,
                         Ardeti acele pinze cu corpuri de ninsori;
                         Ele stirnesc in suflet ideea neferice
                         A perfectiei umane si ele fac sa pice
                         In ghearele uzurii copile din popor'.
  De influenta socialismului utopic tine si ideea egalitarismului din versurile:
                         'Faceti ca-n asta lume sa aiba parte dreapta,
                          Egala, fiecare si sa traim ca frati'!
Aceasta idee va fi reluata  atunci cind proletarul sugereaza intoarcerea la zarile trandafirii ale comunei  primitive, perioada caracterizata prin egalitate intre oameni.
Imaginea utopica a comunei primitive este prezentata idilic. Aceasta va fi o societate in care defectele omenesti ( spiritul dominator, egoismul,  invidia si vanitatea )  nu vor mai exista, teama de moarte va dispare, iar bolile vor fi inexistente. Acest ideal de societate este rousseau-ist:
                        'Atunci va veti intoarce la vremile-aurite
                         Ce mitele albastre vi le soptesc ades,
                         Placerile egale egal vor fi-mpartite,
                       Chiar moartea cind va stinge lampa vietii finite
                         Vi s-a parea un inger cu parul blond si des'.
Ideea egalitarismului tine tot de influenta socialismului utopic.
Desi foarte sarac in figuri de stil, discursul agitatorului devine astfel o maiestrita versificare a unei inflacarate cuvintari.        
            Partea a doua ( strofele 24 - 28) cuprinde tabloul plimbarii Cezarului pe malul marii. Aparent deosebit de primul tablou, el este totusi o continuare a acestuia pe planul ideilor.
Poetul  infatiseaza , prin contrast, aspecte privind viata celuilalt pol al societatii. Ideile sociale ale poetului nu mai sint exprimate de proletar, ci de virful clasei stapinitoare - Cezarul, pe care Eminescu il investeste cu insusirile omului de geniu:
                        'Zimbirea lui desteapta, adinca si tacuta,
                         Privirea-i ce citeste in suflete-omenesti,
                         Si mina-i care poarta destinele lumesti
                         Cea grupa zdrentuita in cale-i o saluta'.
                        Poetul acorda maretie figurii Cezarului, ca unuia care 'poarta destinele lumesti'.
Cezarul (respectiv Napoleon al III-lea) se plimba ' pe malurile Senei, in faeton de gala' ,  'adincit' in contemplarea propriului destin.
El  saluta cu sceptrul  multimea 'zdrentuita', acest 'aparator mut' ce-i face  loc  supus si tacut. Acest gest izvoraste  nu dintr-un sentiment de iubire, ci  din calculul rece al celui ce stie ca  soarta sa depinde de supunerea multimilor :
                        'Marirea-i e in taina legata de acesti'.
                         
                        'Si el - el, virful mindru al celor ce apasa
                         Saluta-n a lui cale pe-aparatorul mut.
                         De ati lipsi din lume voi,cauza-ntunecoasa
                         De rasturnari marete, - marirea-i radioasa,
                         Cezarul,chiar Cezarul de mult ar fi cazut'.
                         Spre deosebire de 'poporultacut si umilit',Cezarul stie ca in lume raul este atotstapinitor:
                        'Convins ca voi el este-n naltimea-i solitara,
                         Lipsita de iubire,cum ca principiul rau,
                         Nedreptul si minciuna al lumii duce friu.
                         Istoria umana in veci se desfasoara,              Povestea-i a ciocanului ce cade pe ilau'.
            Partea a treia   este  simetrica oarecum cu prima . Prima parte  constituia o teorie a revolutiei. A  treia parte a poemului concretizeaza aceasta teorie, poetul creind un tablou  evocator al luptei comunarzilor care isi apara pe baricade puterea politica cucerita.
Romanticul Eminescu elogiaza eroismul comunarzilor.
Parisul in flacari, aidoma unei mari care arde, rasuna de vuietul uriasei batalii, creind impresia de sfirsit de lume:
            Intr-o adevarata izbucnire de imagini picturale, in culori de flacara si scrum, imagini  auditive si de miscare , poetul ne face sa asistam la  ultimele clipe ale Comunei pariziene.
Eminescu  cauta acum imaginile capabile sa redea intinderea si inversunarea luptei . Astfel Parisul nu arde oricum, ci 'in valuri', parind o imensa mare de foc. Batrinele turnuri ale orasului apar 'ca facle negre' printre flacarile care le mistuie.
                        'Parisul arde-n valuri,furtuna-n el se scalda,
                         Turnuri ca facle negre trasnesc arzind in vint,-
                         Prin limbile de flacari,ce-n valuri se framint,
                         Racnete,vuiet de arme patrund marea cea calda,
                         Evul e un cadavru,Paris al lui mormint'.
Impletirea imaginilor vizuale cu cele auditive este atit de perfecta, incit cititorul este transpus in clocotul luptei.
Observam ca poetul foloseste contrastele de tonuri si culori, in tesatura carora predomina rosul, simbol al pirjolului ce invaluie orasul si al singelui varsat:
                        'Pe stradele-ncrusite de flacari orbitoare,
                         .
                         Se misc batalioane a plebei proletare
                         Cu cusme frigiene si arme lucitoare
                         .
                         Prin aerul cel rosu femei trec cu-arme-n brat'..    
Lupta comunarzilor pare o 'furtuna' ce 'se scalda' intr-o imensa mare de foc, strabatuta de 'racnete' si 'vuiet de arme'.            
        Batalioane muncitoresti apara orasul pe baricade; pe strazi, cu arme in miini, sfidind moartea,  trec femeile comunarde 'ca marmura de albe, ca ea nepasatoare', iar 'in ochii lor cei negri, adinci si disperati' se citeste 'ura si turbare'.
Ultima parte a acestui tablou cuprinde invocarea avintata a poetului  adresata femeilor comunarde.
                        Partea a patra a poemului (strofele 33 - 42) prezinta imaginea Cezarului detronat,  care mediteaza asupra destinului omenirii.
Motivul cezarian din partea a doua isi gaseste complinirea in aceasta ultima parte, in care imparatul este infatisat dupa cadere.         Reactualizarea imaginii imparatului este proiectata intr-un cadru adecvat, imens, sugerind parca prin imensitatea lui proportiile tragediei umane.
Noaptea, pe malul marii, ajuns asemeni 'mosneagului rege Lear' , purtind pe cap o cununa de paie - semn al prabusirii intregii lui maretii si a alunecarii in nebunie - Cezarul impartaseste acum soarta nefericita a acestuia.
Epitete si comparatii sugestive contribuie la crearea nuantei de fantastic a peisajului.
Valurile sure ale marii se misca unul pe altul, ca niste ' paturi de cristal prin lume pravalite'.  Ridicindu-se peste  'cimpiile  azure', luna apare  ca dintr-o 'tainica padure'. In lumina ei, pe valurile leganindu-se incet, scheletele de lemn ale unor vechi corabii par mai degraba umbre decit realitati.
Alaturi de ideea de imensitate a marii, sugerata prin metafora 'a apelor mariri' , ideea de vechime, de timp putred, sugerata de vechimea corabiilor care abia se misca, precum si atmosfera de taina ce se incheaga o data cu aparitia lunii insotesc imaginea Cezarului.
La un moment dat i se pare ca prin aer trece ca o naluca, 'calcind pe virf de codri, pe-a apelor mariri'  eroul tragediei shakespeariene.
            Influentat de Schopenhauer, pentru Eminescu Cezarul este omul de geniu , singurul caruia ii este rezervata posibilitatea cunoasterii.
El este detronat, dar gaseste puterea morala de a face abstractie de aceasta situatie,  pentru a gasi raspunsuri la intrebarile privitoare la sensul devenirii istorice a omenirii.                                                                                                                                                                                                               
          In meditatia Cezarului se recunosc idei din filozofia lui Schopenhauer ca:
                        1. vointa oarba de a trai:
                                    ' In orice minte lumea isi pune intrebarea
                                    Din nou: de unde vine si unde merge floarea
                                      Dorintelor obscure sadite in noian?'
                                   
                                      'Al lumii-ntregul simbur, dorinta-i si marirea,
                                     In inima oricarui i-ascuns si traitor'.
                         2. Identitatea omenirii cu individul si a individului cu omenirea:
                                     'In orice om o lume isi face incercarea,
                                      .
                                      In orice minte lumea isi pune intrebarea'..
                                      .
                                     ' In veci aceleasi doruri mascate cu-alta haina
                                       Si-n toata omenirea in veci acelasi om'.
                         3. Neputinta omului de a cunoaste tainele lumii cu simturile sale (incognoscibilitatea lumii si vietii):
                                       ' In multe forme-apare a vietii cruda taina,
                                       Pe toti ea ii inseala,la nime se distaina'.                
             In aceasta atmosfera intunecata Cezarul gaseste un amar raspuns la intrebarile pe care si le pune. El consta in:
                      a.  negarea oricarei evolutii. Orice nadejdi si orice straduinte spre mai bine ale omului sint deci zadarnice.                                                         
                           b. lumea reala este guvernata de principiul identitatii vesnice dintre lucruri si fenomene. Deosebirile dintre oameni sunt un rezultat al hazardului, ei fiind condamnati sa traiasca sub semnul unui destin pe care nu si-l pot schimba:
                        'Astfel umana roada in calea ei ingheata,
                         Se petrifica unul in sclav,altu-mparat.
                         .
                         In veci aceleasi doruri mascate cu-alta haina
                         Si-n toata omenirea in veci acelasi om'.
                        Ca orice om de geniu, Eminescu se detaseaza de maruntele preocupari ale oamenilor de rind, tragind - prin intermediul Cezarului - concluzia finala asupra locului omului in societate si in univers. Aceasta concluzie finala  isi gaseste expresia in memorabilul aforism 'ca vis al mortii-eterne e viata lumii-ntregi'.
                        ' Cind stii ca visu-acesta cu moarte se sfirseste,
                         Ca-n urma-ti ramin toate astfel cum sunt, de dregi
                         Oricit ai drege-n lume - atunci te oboseste
                         Eterna alergares-un gind te-ademeneste:
                         Ca vis al mortii-eterne e viata lumii-ntregi'.      

vineri, 6 ianuarie 2017

Dupa excesele facute cu ocazia ...sarbatorilor Niko ..a lasat masina ..!!! Rh+..Niko te saluta ..cu posteriorul !!!
Fotografia postată de Maia Stephan.

sâmbătă, 31 decembrie 2016

Fotografia postată de Daya Darya.

duminică, 18 decembrie 2016

Oda pentru m-Al...sau cine a pierdut un TAB..cu tot echipajul---------------------------------------------------------------------------------------By Cezar !

                                                 m-Ale...uite asa constat ca nu-i nimic de capul tau(ma refer la inteligenta!)..si ca renumele de Umeras (sic) ..iti vine precum o manusa ....!!
                                                Te-a prostit MaKiss..cu una alta si ai inghitit-o  !!
Ei bine , afla ca situatia s-a intamplat..numai ca idiotul a fost EL- maretul MaKiss  ! A aburit-o pe fata (28 ani)..si ca-i singur (nu i-a zis ca nevasta bate tarusi cu curul prin Italia ),si ca-i pilot plin de bani .si ca-i barbat prezentabil ...etc ..
Cand a dat fata cu ochii de oratanie ..a luat-o la fuga !
Trebuie spus ca marlanul  i-a dat intalnire pe o banca prin Copou..in toiul iernii...!!
Tinand cont ca fata ,admirabila Cvis ,  era ,,senior editor "..la mine pe blog ..mi-a povestit tot...in corespondenta ..particulara desigur ...hi..hi..hi..
A vrut si el ,,sa ma faca"..si mi-a lipit stampila mie ....
.II
                       Te-au aburit unii la mishto ca EU..Maretul Cezar ..asi fi pierdut ..un TAB.!! Tu ca un gugustiuc flamand ,ai inghitit-o ...hi..hi..!!
                                      Pentru ca sa nu mori prost ..te informez ca situatia s-a intamplat ..dar NU EU..ci unul care ca si tine a ajuns mare ,  avand certe veleitati de ..UMERAS...!!
                                   Ba in prostia lui Monumentala , capatata cred tot de la radiatia de neon in birou..vazand ca eu am ,,sucesuri " fulminante cu povestirile de prin RoArmy...s-a apucat sa scrie si el ,  cica o ,,anecdota plina de haz"cu patania ..!!
                                     Subiectul pe scurt..individul in fraceda lui varsta de locotenent..a fost trimis sa filmeze ca figurant desigur ..cu un TAB cu intreg echipajul ..undeva prin studiourile din Buftea !!  Sper ca intelegi faptul ca era ..bucurestean...
 Dupa ce freaca manganul pe acolo o perioada ..fiind taaare obosit ..se cere sa mearga in ...concediu ..
Sefii ..aproba ..el pleaca ..fara a fi inlocuit de altcineva la ...comanda (aici s-au evidentiat si sefii..hiii...)
 Dupa o luna de odihna binemeritata ..gen Klaus la ..Miami Beach..se reintoarce ipochimenu..trece prin ..parcul auto si constata ca-i lipseste un TAB....!!!??? De oameni si armamentul aferent ..nu isi face nici - o problema , pentru ca nu observase...!!!!
                         Face si taraboi...ca nu-i asa , el constiincios ..verificase parcul auto si constatase ca-i lipseste o ..trasura ..hi..hi...
  In toiul scandalului ..cineva de printre subofiterii din subordine - mecanici conductori- ii sopteste intr-o ureche ..pe sub mustata
                                                 - Sefu ..n-o fi ala cu care ati plecat la ..filmari ..??
Se trezeste eroul ..alearga cu limba scoasa , da coltul si gaseste TAB-ul prafuit cu toti militarii si armamentul aferent...parcat sub un portret maaare a lui Nicolaescu ..care zicea ..pe ei baaaa..... ..hi..hi...
Este de inteles faptul ca echipajul era condus de un sergent destept , care s-a orientat la fix..
Filmarile s-au terminat demuuuul dar ..sergentul..la fel ca eroul japonez care inca mai era in razboi cu SUA dupa 40 de ani , a ramas ..sa-l astepte pe toa"lent ..!!
  Era placut ..recreativ si plin de invataminte ..sa cutreeri toata ziua Bucurestiul sa-ti spei ochisorii..etc
Cert este ..ca nu au vandut nici-o arma ..deci putem sa-i felicitam ..dupa atatia anisori..
PS
Povestea lui a rezistat cateva zile ...nimeni nu a comentat ....
Eu nu am mai rezistat si i-am zis de la obraz :
-Bai boule , sterge dracului ca rad civilii de fac pisu pe ei ..de se intampla sa citeasca vreunul..
Iaca asa ..am devenit ..,,dusmanu de moarte "..al individului care intre timp ajunsese pe mari culmi pe la... M-100
 Pentru autentificare cauta blogul unui anumit H.B. si cere lamuriri
PS 1.Unul din ..opozotie dupa multa vreme , voit sau din greseala ..mi-a lipit mie eticheta ..
Ai inteles m-ale..???
Ma indoiesc sincer.....

luni, 28 noiembrie 2016

98 de ani de la unirea Bucovinei cu Romania!

Stemă
28 noiembrie 1918 – Unirea Bucovinei cu Romania:


Pe 29 octombrie/11 noiembrie, la solicitarea Consiliului National Roman, Divizia 8 Romana condusa de generalul Iacob Zadik a intrat în Bucovina „pentru a ocroti viata, avutul si libertatea locuitorilor de orice neam si credinta impotriva bandelor de criminali care au inceput opera lor de distrugere”.
In dimineata zilei de 28 noiembrie 1918, Congresul General al Bucovinei a adoptat in Sala de Marmura a Palatului Metropolitan din Cernauti „Unirea necondiţionată şi pentru vecie a Bucovinei, în vechile ei hotare, până la Ceremuş, Colacin şi Nistru, cu Regatul României”. Proclamatia a fost citita de Iancu Cavaler de Flondor (1865-1924), preşedintele Congresului Bucovinean, în prezenta celor sase membri ai Consiliului National Polon, ai celor sapte membri ai Consiliului National german si ai celor 13 primari ai comunelor ucrainene.
http://romaniabreakingnews.ro/wp-content/uploads/2013/11/Unirea_Bucovinei_cu_Patria_Mama_Romania.jpg
Declarația de Unire a Bucovinei cu România, la 15/28 noiembrie 1918
„Congresul General al Bucovinei întrunit azi, joi în 15/28 noiembrie 1918 în sala sinodală din Cernăuți, consideră că: de la fundarea Principatelor Române, Bucovina, care cuprinde vechile ținuturi ale Sucevei și Cernăuților, a făcut pururea parte din Moldova, care în jurul ei s-a închegat ca stat; că în cuprinsul hotarelor acestei țări se găsește vechiul scaun de domnie de la Suceava, gropnițele domnești de la Rădăuți, Putna și Sucevița, precum și multe alte urme și amintiri scumpe din trecutul Moldovei; că fii acestei țări, umăr la umăr cu frații lor din Moldova și sub conducerea acelorași domnitori au apărat de-a lungul veacurilor ființa neamului lor împotriva tuturor încălcărilor din afară și a cotropirei păgâne; că în 1774 prin vicleșug Bucovina a fost smulsă din trupul Moldovei și cu de-a sila alipită coroanei habsburgilor; că 144 de ani poporul bucovinean a îndurat suferințele unei ocârmuiri străine, care îi nesocotea drepturile naționale și care prin strâmbătăți și persecuții căuta să-și înstrăineze firea și să-l învrăjbească cu celelalte neamuri cu cari el voiește să trăiască ca frate; că în scurgerea de 144 de ani bucovinenii au luptat ca niște mucenici pe toate câmpurile de bătaie din Europa sub steag străin pentru menținerea, slava și mărirea asupritorilor lor și că ei drept răsplată aveau să îndure micșorarea drepturilor moștenite, isgonirea limbei lor din viata publică, din școală și chiar din biserică; că în același timp poporul băștinaș a fost împiedicat sistematic de a se folosi de bogățiile și izvoarele de câștig ale acestei țări, și despoiat în mare parte de vechea sa moștenire; dară că cu toate acestea bucovinenii n-au pierdut nădejdea că ceasul mântuirii, așteptat cu atâta dor și suferință va sosi, și că moștenirea lor străbună, tăiată prin granițe nelegiuite, se va reîntregi prin realipirea Bucovinei la Moldova lui Ștefan, și că au nutrit vecinic credința că marele vis al neamului se va înfăptui prin unirea tuturor țărilor române dintre Nistru și Tisa într-un stat național unitar; constată că ceasul acesta mare a sunat!
Astăzi, când după sforțări și jertfe uriașe din partea României și a puternicilor și nobililor ei aliați s-a întronat în lume principiile de drept și umanitate pentru toate neamurile și când în urma loviturilor zdrobitoare monarchia austro-ungară s-a zguduit din temeliile ei și s-a prăbușit, și toate neamurile încătușate în cuprinsul ei și-au câștigat dreptul de liberă hotărâre de sine, cel dintâiu gând al Bucovinei desrobite se îndreaptă către regatul României, de care întotdeauna am legat nădejdea desrobirii noastre.
Drept aceea
Noi,
Congresul general al Bucovinei,
întrupând suprema putere a țării și fiind investit singur cu puterile legiuitoare,
în numele Suveranității naționale,
Hotărâm:
Unirea necondiționată și pentru vecie a Bucovinei în vechile ei hotare până la Ceremuș, Colacin și Nistru, cu regatul României”.

Decretul — lege prin care regele Ferdinand I a consfințit unirea Bucovinei cu România, apărut în Monitorul oficial nr. 217, din 19 decembrie 1918/1 ianuarie 1919.



Surse: Agerpress si Wikipedia

 
Clădirea Universității din Cernăuți
Legea 250/2015 privind declararea zilei de 28 noiembrie Ziua Bucovinei a fost promulgată de președintele Klaus Iohannis la data de 28 octombrie 2015 și publicată în Monitorul Oficial la 30 octombrie 2015. Plenul Senatului adoptase, la 2 octombrie 2013, propunerea legislativă prin care ziua de 28 noiembrie urma a fi sărbătorită în fiecare an ca Ziua Bucovinei, iar Camera Deputaților, forul decizional, a adoptat proiectul de lege la 7 octombrie 2015. Cu prilejul acestei sărbători, autoritățile administrației publice centrale și locale, precum și instituțiile publice, pot organiza manifestări cultural-științifice, fondurile necesare putând fi asigurate din bugetele locale sau, după caz, din bugetele autorităților administrației publice centrale ori ale instituțiilor publice.

Ministrul Apărării din Republica Moldova, Anatol Şalaru, a transmis un mesaj tuturor românilor cu ocazia împlinirii a 98 de ani de la unirea Bucovinei cu România:
„Astăzi, se împlinesc 98 de ani de la proclamarea unirii Bucovinei cu Patria Mamă, România. În urmă cu aproape un secol, Adunarea Constiuantă a Bucovinei, urmând exemplul Basarabiei, vota alipirea la România. Peste doar cateva zile, la 1 Decembrie 1918, Transilvania avea să încununeze reunirea tuturor românilor într-un singur stat, România Mare, Romania dodoloață, cum o numea Lucian Blaga”
, se arată în mesajul postat de Anatol Şalaru pe pagina sa de Facebook.
„Pe 1 Decembrie, la invitaţia preşedintelui României, Klaus Iohannis, voi participa la parada ce va avea loc în centrul Bucureştiului şi unde, alături de soldaţii din România şi alte ţări NATO, vor defila şi bravii noştri soldaţi din Republica Moldova. Invit toți basarabenii din Bucureşti si din România să participe la aceasta sărbătoare a tuturor românilor”, mai scrie Anatol Şalaru.
La Bucureşti, de 1 decembrie, plutonul moldovenesc, format din 31 de ofiţeri şi subofiţeri ai Companiei Gărzii de Onoare, va defila în Piaţa Arcul de Triumf alături de militari din Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord, Republica Italiană, Republica Federală Germania, Republica Polonă, Republica Slovacă, Spania și Statele Unite ale Americii.

sâmbătă, 19 noiembrie 2016

AGILIS” (TBT 8×8) Fabricat in Romania de catre Romania Military Land Systems

„AGILIS” (TBT 8×8) Fabricat in Romania de catre Romania Military Land Systems

saur-2
SAUR 2 a murit, traiasca AGILIS!
Asadar un transportor blindat 8×8, cu drive-lineul de la Rheinmetall (si alte tehnologii dezvoltate de consortiul german care fabrica Boxer IFV 8×8), carcasa si solutii de protectie romanesti…restul chiar nu mai stiu.
Ce stiu insa absolut sigur este ca noul TBT 8×8 romanesc „Agilis” va fi un transportor blindat amfibiu, asta inseamna ca nu va ajunge nici macar aproape de masa „varului” sau neamt – 34 tone.
Transportorul va fi unul dezvoltat de catre compania (joint-venture) – Romania Military Land Systems (nu-i asa ca suna macar frumos?!), iar MApNul va semna un contract de achizitie cu noua companie pentru noul transportor.
Romania Military Land Systems are ca actionari in proportie egala (50%-50%) UM Moreni si Rheinmetall. Astfel o parte din UM Moreni va forma noua companie RMLS, iar restul se va transforma in Centru National de Mentenanta pentru toate vehiculele blindate pe roti ale MApN: 8×8, 4×4.
Deocamdata cam acesta ar fi planul, se lucreaza pe repede inainte pentru definitivarea actelor si asteptam infiintarea oficiala a noii companii, apoi contractul cu MApN, pana atunci haideti sa nu deschidem sticla de sampanie.
Nu inca.
PS – Nemtii si Moreniul m-au sunat deja si mi-au oferit doi covrigi si un iaurt pentru dreptul de folosire a numelui de „Romania Military” dar io, incoruptibil cum ma stiti, am refuzat iaurtul si covrigii, am cerut si eu macar un TAB 4×4 cand s-o face si ala, sa nu ma mai sperie asigurarea, ca ce sa-ti faca unu’ cu BMWul inmatriculat in Bulgaria daca tu ai un TAB 4×4?! 🙂 🙂
Dumnezeu sa ne ajute sa ne iasa de data aceasta!

marți, 15 noiembrie 2016

Ivanii au ramas calici de „29K!

MIG 29 K prabusit langa Kuznetov
Pe 13 noiembrie un MIG 29 K s-a prabusit in mare langa Kuznetov, asigurand pe langa fumul deja celebru inca un motiv de ironie la adresa rusilor. Se pare ca rusii – hoti – au incercat sa bage sub pres povestea, dar stiau deja ca americanii  au dat drumul la stire. Pe urma au recunoscut si rusii.
Pilotul se pare ca s-a catapultat in siguranta. E o stire de breaking news, dar sa nu uitam ca rusii au ceva experienta in domeniu:
– 1989 Le Bourget – MIG 29 prabusit in Airshow:

– 1993 – doua MIG 29 s-au ciocnit intr-un show aerian in UK.
Sunt niste imagini extraordinare:

La sfarsitul celui de al doilea video este un comentariu facut care spune multe….
E vorba de piloti si nu de politica.

Asta imi aminteste de o discutie intre doi prieteni :
Unul spune :
– Nu vreau sa facem chestia asta ca ne facem de ras !
Celalat raspunde :
– Ce bă. parca ar fi prima data ! ………..