Problema de metafizica-------------------------------------sau cum se transforma hotii de struguri acri , in hoti de curcani dolofani !!--------------------------------------------------By Cezar!

Problema de metafizica-------------------------------------sau cum se transforma hotii de struguri acri , in hoti de curcani dolofani !!--------------------------------------------------By Cezar!

        

                                Anumite postari de pe internet, au trezit in mine nostalgia anilor  cand copil fiind, traiam
 ,,adevarata viata de la tara" intr-un satuc uitat de lume.........           Eram deci, cam prin clasa aVIII a.   Satul, frumos asezat la poalele unor dealuri impadurite,era intr-o perioada fasta, ca sa zic asa.
           Ii rupeau cu munca la colectiva.Totusi, oamenii fiind in puteri si usor entuziasmati, nu simteau greul.Se pare ca era o perioada mai destinsa,in care locuitorii comunei, aveau parte si de unele bucurii,, particulare""
           Una dintre acestea,era facutul tuicii,din prunele si alte fructe, stranse de prin gradinile personale. Activitatea se desfasura ,oarecum sub  control,in sensul ca nu producea  fiecare pe unde dorea!  La mine in gospodaria parinteasca ,era un cazan autorizat. In marinimia, mai marilor din judet si comuna,s-au aprobat inca doua cazane, care sa functioneze la mine acasa ,sub supravegherea parintilor. Era asa zisa ,Baterie de cazane"-de care,al meu tata,veteran de razboi,ranit la Cotul Donului, era tare mandru!.
            Este de la sine inteles ca la mine in curte si prin imprejurimi ,atunci cand incepea productia ,era mai ceva ca-n gara!  Zi si noapte.   Pentru noi, copiii, era o atmosfera placuta ! Noaptea mai ales, cand stateam la focuri . Mai coceam pe jar cate un porumb, un peste sau raci si cascam gura la cei mai in varsta care ,...bineinteles,  toti erau binedispusi si foarte ,foarte veseli!
             Eu aveam mai multi prieteni. Dintre acestia, unul Mitica,imi era mai apropiat. Dintr-o familie saracuta, statea mai mult cu mine, decat pe la el pe acasa..Dormeam impreuna, in podul de langa fanarie . Cu acesta  impartaseam  toate bucuriile si toate necazurile!. Cu el planificam si executam, cele mai nastrusnice aventuri. El era depozitarul tuturor secretelor,unele de importanta deosebita!
              Maica-mea, foarte severa in fapt,aproba aceasta prietenie ,cu atat mai mult, cu cat Mitica, ma ajuta mai tot timpul sa-mi rezolv sarcinile primite ..si nu erau putine.!   Seara, cand intunericul punea stapanire peste sat si doar focurile de la cazane, aruncau limbi rosii de lumina peste zidurile caselor,ca niste balauri ce se luau la tranta, noi urcam in mod demonstrativ-sa ne vada mama, pe scara in pod, la culcare.  Asteptam putin sa se lase linistea si apoi, pe partea cealalta a grajdiului, unde aveam aranjata o iesire, ce dadea fix peste o gramada de paie ,balegar si alte resturi,cu o franghie, coboram in rapel(nu stiam atunci ca asa se zice) si dusi eram! !!                                                                                                                                                                                             Functie de ce aveam in program,bateam satul in sus si in jos.Mama, era conviinsa ca, nazdravanii ei copii, dorm linistiti, in pod- in fan.
                                  Uite asa intr-o seara, mai spre sfarsitul verii,cand strugurii incepeau sa se parguiasca, conform programului  bine stabilit,eu si Mitica, trebuia sa facem o vizita,  la gradina unui vecin . Observasem noi cu alta ocazie ,ca vecinul  avea in gradina ,aproape sub geam, cativa busteni de vie,mai deosebita. Noi ii ziceam- altoita .Cum era si normal, trebuia musai, ca subsemnatii sa vedem si sa incercam-gustam, calitatea strugurilor!
   Dupa tipicul deja cunoscut ,facem un pic de demonstratie- sa vada toata lumea ,  cum noi copii cuminti si obositi de munca de peste zi , urcam in pod la culcare.!!!  
                                        Urcam dar, nu stam prea mult. Aveam ceva in program si venise vremea sa bifam activitatea. Coboram in rapel pe gramada de balegar si paie, punem cate o toala inchisa la culoare pe noi(eram atenti la detalii) si ne indreptam, pe trasee numai de noi stiute,catre obiectiv. La cateva case departare, era obiectivul nostru.!
                            Ajungem fara nicio problema. Deja satul dormea adanc si linistea era stapana deopotriva cu intunericul de zmoala!. Doar un vanticel ratacit in noapte,facea sa se miste, intr-o adiere lina ,varfurile plopilor inalti ce strajuiau raul. Discret,parca in surdina, susura apa raului ce alerga peste niste pietre mai mari. Din cand in cand ,cate o pasare de noapte trecea filfaind sinistru! Luna dormea si ea ,ascunsa dupa un nor. Arareori, mai trimetea cate o geana de lumina,peste satul disparut in bezna!!                                                                      Ne furisam (infiltram se zice in militarie) printr-o mica tarla cu porumb inalt,care ducea aproape pana la obiectivul nostru. . Ajungem pas,pas si....surpriza! .Stapanul zonei, inca nu adormise. Cu o lanterna(periculoasa scula) verifica ceva pe la cotetele cu gaini. Nu-i bai,  zicem noi. Ne retragem strategic cativa pasi mai in spate si una cu pamantul  intram in program de urmarire si asteptare(stand by)
        Trece timpul ,omul termina de numarat, asigurat orataniile si intra in casa. Noi ,cu meseria in sange ,stabilim doar prin semne(ghionturi) ca asteptam pana stinge lumina si apoi, inca un pic .
         Cum stam asa cu ochii holbati pe lampa omului,numai ce auzim ceva miscare si un marait de caine, peste gard la celalalt vecin!
         - Cutu,cutu hai javra mica sa vedem a picat ceva in laturi- auzim o voce care ,clar- vorbea cu un catel!
  Intre vecini ,era un gard despartitor ,din asta mai saracacios:2-3 fire de sarma ghimpata si impletit cu maracinis. Fiind aproape de padure ,vecinul punea capcane (laturi) si mai prindea cate o jivina (vulpe,jder,iepure) .Ei bine, sistemul nostru de cercetare -informare, a dat gres.Nu stiam de obiceiurile lui nea Gheorghe de as  verifica , impreuna cu javra,  la asa ore tarzii -capcanele!
         Constienti de dezastul care putea sa urmeze, deja intrasem o palma in pamantul nisipos. Nu cred ca mai respiram,sau oricum ,foarte rar si pe rand, sa nu facem zgomot!
        -  Cutu ,cutu,hai vino-zice nea Gheorghe. Uite al dracului, aici nu-i nimic-raporta el, catelului.Mai verifica ,mai raporteaza si se tot apropie in mod primejdios de noi !!
         -Mrrrrrrr-zice javra si incepe sa se foiasca. Ne luase deja mirosul,ne descoperise !!!!
          -Cutu, cutu,ce-i ma? A dat ceva?   Se apropie si mai mult...!   Javra ,deja se pusese pe un latrat salbatec,ca la lup!. Nea Gheorghe, verifica si urmatoarea capcana si ..nimic. Javra dracului, latra sa moara.! Trece prin gardul de maracini, se posteaza la 3-4 palme de capetele noastre  si latra frate  de rasuna valea.!
          Nea Gheorghe, convins ca-i ceva vanat ranit dincolo de gard,isi face curaj si incaleca maracinii din gard sa treaca pentru a verifica. Noi,  la 2-3 pasi cu javra disperata langa cap!
          Cand am vazut ca nea Gheorghe incaleca gardul, ne-am zis- la trei, am zburat, in directii diferite. Urma sa ne vedem la baza..  Vorbeam prin semne  desigur,adica prin ghionturi.                                                              Nea Gheorghe deja era calare pe gardul din sarma ghimpata si maracini. Il imboldesc pe Mitica cu degetul.-.unu,doi ,trei....si decolam mai frate cu ..postcombustia aprinsa - cum ar zice Tigrii-2 sau Puiac!
          Mai reusim doar sa-l  auzim pe saracul om  ,  cum trage un ragnet de spaima,asemenea unui bivol injunghiat si se prabuseste gramada peste gardul maracinos. Isi revine insa destul repede si incepe sa incurajeze javra, care se tinea de urmele noastre!
         -Pe ei ,pe ei  mananca-i ...... dumnezeii mami lor de banditi............
    Javra dupa noi., cand la picioarele unuia, cand la celalalt. Cu dintisorii ei micuti , nu facea nici-o paguba.! Ne deconspira insa traseul si nu era bine deloc!. Cum cu retragerea strategica, stateam foarte bine, ii soptesc lu Mitica:
      -  Trecem raul si scapam de potaie!. Executia ca la carte si javra pacatoasa, ramane pe malul apei schelalaind.  Nu era loc si timp de bucurie sau odihna .Trebuia sa ajungem la locul de statie ,adica in pod, pana nu se dadea alarma in sat. Continuam deci deplasarea superrapida, facem o urcare pe coarda si  in culcus, in pod  -liniste deplina.!
        A doua zi, pe seara,vine nea Gherghe pe la cazan si dupa ce gusta 1-2 pahare, incepe sa se vaite.
            - M-au calcat hotii ieri noapte! Au venit sa-mi fure curcanii.....!!!
            -Doamne fereste, se cruceste o femeie care facea tuica la cazan!!da Marioara ,da Marioara , vina repede sa auzi minune- o cheama pe mama!
             Eu si Mitica, bineinteles cu gura cascata, sa nu scapam nimic....
          -Bai fratilor,zice nea Ghiorghe- pe la mijlocul noptii ,doua matahale ,gata ,gata sa-mi ia curcanii!!
        Noroc ca i-a simtit cainele si am iesit cu toporul la ei. I-am gonit cu cainele, pana i-am trecut apa. Au fugit in directia satului vecin(v-am spus de strategie- nu?) Cred ca aia ..ai lu....trebuie sa fi fost. Baaa-- ii omoram daca-i prindeam!
           Femeile: -Doamne fereste Gheorghe, da nu ti-a fost frica?!
                         - NUUU,pai cu cainele langa mine, ii omoram de-i prindeam!!
       Au mai trecut anii si mama tot mai tinea minte.- Sa inchizi bine curcile,ca lu Gheorghe era sa i le fure banditii.!!
   Cum intr-o seara(deja aveam in dotare stelute si nu mai era pericol de cotonogeala)- eram mai bine dispus ii zic
     -L-au calcat hotii pe naiba! Eram eu si cu Mitica ,la strugurii  lui tanti LENA!!

                                                Mama, isi face cruce de doua ori  si zice in stilul ei caracteristic:
     -  Nenorociti de copii! Daca va prindea Gheorghe  ? Va omora cu zile.......iar pe noi ,ne faceati de rasul satului!!

Buletin naval… autohton (Nr. 3/Iulie 2017)

Nicolae Hariuc 30 iulie 2017 - 7:59

Din gama, toamna se numără bobocii, vara numărăm exerciţiile. Şi a fost cu deosebire unul care mi-a atras atenţia: este vorba de exerciţiul de „forţare” a Dunării din cadrul „Saber Guardian”, exerciţiu cu ocazia căruia, armata română a cules laudele bine-meritate venind din partea Lt. Gen. Ben Hodges, comandantul forţelor SUA în Europa.
Evident, ceea ce mi-a atras atenţia a fost implicarea Forţelor Navale Române în acest exerciţiu, aşa cum a punctat şi Lt. Gen. Ciucă: „Cred ca Hodges a fost impresionat de flotila noastră fluvială, despre care nu avea cunoştinţă.”
La rândul său, Hodges a evidenţiat următoarele aspecte, în cadrul unui interviu acordat Defense News în Bulgaria: „Traversarea râului organizată de români a fost o expunere impresionantă a capabilităţilor pe care, să fiu sincer, n-am ştiut că le au.” Tot domnia sa, a continuat: „Când vezi navele flotilei fluviale româneşti acordând sprijin direct şi capabilităţi SHORAD pentru traversarea râului, m-am gândit: Wow, ce idee strălucită! Oare de ce nu m-am gândit la asta?” Şi tot dânsul a dat şi răspunsul: „Nu mi-a trecut niciodată prin cap că au platforme suficient de mari pentru a naviga în amonte şi în aval pentru că nu a fost treaba mea să-mi imaginez asta!”
A fost o operaţiune combinată care a arătat destul de clar, pentru cine vrea să vadă şi să înţeleagă, care este rolul monitoarelor şi vedetelor blindate din dotarea Forţelor Navale Române.
Tot Hodges a subliniat importanţa deosebită a Dunării pentru statele riverane, dar şi sentimentul de insecuritate provocat de apropierea Rusiei de gurile Dunării: „Dunărea este precum Autobahn-ul. Este o autostradă pentru comerţ pentru atât de multe naţiuni. Râul trece prin multe ţări europene, majoritatea membri NATO, şi se varsă în Marea Neagră. Este o arteră strategică, probabil cea mai importantă arteră fluvială din Europa.”

Exercitiul Saber Guardian – preluare Fortele Navale Romane

De altfel, în cadrul exerciţiului Saber Guardian, au fost efectuate mai multe „forţări” şi traversări de cursuri de apă şi, probabil, nu degeaba am ales să ne arătăm capabilităţile, „forţând” cursul Dunării.
Cred că surpriza lui Hodges vis-a-vis de flotila noastră fluvială este cumva explicabilă în contextul în care SUA, deşi brăzdată de râuri importante, deţine îndeosebi o forţă navală maritimă, US Navy fiind în esenţă o marină cu capabilităţi blue water. Iar noi suntem cam singurii din lume care mai au aşa ceva în componenţa flotei, ceea ce, conform afirmaţiilor lui Hodges, pare să fie o idee foarte bună în continuare.
Totuşi, nici marina americană nu este complet străină de utilizarea în luptă a navelor fluviale. În timpul războiului din Vietnam, vechi nave de debarcare din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial au fost transformate de US Navy în monitoare fluviale, adăugându-li-se blindaj, un tun de 40 mm într-o turelă blindată, un tun de 20 mm, două mitraliere de 12,7 mm în două turele situate în tribord şi babord şi mortiere de 81 mm sau aruncătoare de flăcări tip M10-8.

Monitor american in Vietnam Sursa: warboats.org

Monitor american in actiune Sursa: warthunder.com

Si un clip elocvent aici:

De altfel, procedura de reparaţie capitală şi modernizare a monitoarelor (despre care s-a scris şi pe site) are un câştigător, Dunav S.R.L. susţinut de Navriv S.R.L., Diesel Mecanica S.R.L. şi de către Antwerp Diesel Repair BVBA, aceştia fiind de altfel, singurii ofertanţi.
Ca să rămânem într-o notă pozitivă, constatăm că Dunav S.R.L. s-a mai ocupat în trecut de navele flotilei de Dunăre şi, chiar au ca obiect de activitate principal, reparaţiile şi construcţiile de nave. Despre Diesel Mecanica putem spune că sunt reprezentanţi Caterpillar Marine în România aşa că este destul de clar cam ce se va instala pe monitoare.
Continuăm într-o notă mai puţin pozitivă revenind la recent câştigata licitaţie pentru bărci de tip RHIB. După cum am mai scris pe site, câştigătorul acestei licitaţii a fost firma Opal Construct S.R.L., competitorii fiind Histria Internaţional S.R.L., susţinută de Techno Marine Sp.y.o.o din Polonia şi Marine Specialised Technology Ltd.
Din caietul de sarcini având ca obiect furnizare grui electro-hidraulic pentru ambarcaţiune gonflabilă tip RHIB 12 persoane cu instalare pe corvetele proiect 1048 M – 2 buc., dragoarele maritime proiect 1073 – 3 buc. şi dragorul maritim proiect 1370 – 1 buc. aflăm că bărcile tip RHIB care vor fi manevrate de aceste instalaţii sunt de tip SOF CHASER TM–550 OB, produse de Techno Marine Pl., unul dintre participanţii la licitaţie.

Techno-Marine pl

Tot din caietul de sarcini mai sus menţionat aflăm că se intenţionează acelaşi lucru pentru una dintre corvetele proiect 1048 – Tetal 1, o navă tip Remorcher Maritim 101 – „Viteazul”, proiect MM353 şi o navă tip TMM 531, proiect 406/3 – tanc maritim petrolier (cred ca au greşit şi, de fapt este navă tip TMM 532, proiect 406/3). În acest caz, bărcile tip RHIB ce vor fi deservite de aceste instalaţii sunt tip MIB 530 Military produse de… Marine Specialised Technology Ltd! Vă sună cunoscut? Ar trebui.
Ce concluzii putem trage de aici? Licitaţia pentru bărci RHIB echivalente avea în vedere un necesar de 1 până la 6 complete, iar licitaţia pentru instalarea de grui electro-hidraulic are în vedere nouă bărci tip RHIB, modele diferite. Nu ştim cu certitudine dacă vorbim de bărci tip RHIB procurate în ocazii anterioare sau sunt incluse şi bărci tip RHIB din cadrul licitaţiei câştigate de Opal Construct S.R.L.
Coroborând informaţiile din acest caiet de sarcini cu celelalte licitaţii iniţiate de Forţele Navale Române în această perioadă s-ar părea că au fost lăsate deoparte o corvetă proiect 1048 dar şi un dragor proiect 1073. Daca in cazul corvetelor se are in vedere achizitia a patru noi nave moderne, despre dragoare nu se mai spune nimic, nici macar la nivel de pdf. Asa ca, de ce modernizeaza doar unul pana la trei dragoare?
Un alt lucru care mie, personal, nu mi se pare cea mai bună idee este organizarea unei licitaţii separate pentru instalare grui electro-hidraulic, generată cel mai probabil de urgenţa instalării capacităţii de a opera bărci tip RHIB în locul vechilor şalupe.
Caiet de sarcini grui (2)
Singurul lucru despre care nu se mai vorbeste deloc este Delfinul. Dar despre asta intr-un alt articol.
Nicolae Hariuc
Multumiri, Radu.
Surse:
www.defensenews.com/2017/07/21/romania-does-multidomain-battle-on-danube/?utm_source=Sailthru&utm_medium=email&utm_campaign=EBB%2007.24.2017&utm_term=Editorial%20-%20Early%20Bird%20Brief

AH-1Z si concurenta… protectie si costuri

George GMT 24 iulie 2017 - 6:58Air Forces, Arme de Razboi, Elicoptere

AH-1Z si UH-1Y la Pendelton in 2013

Primul subiect – blindajul – punctul slab al majoritatii sburatoarelor.
Este cunoscut deja faptul ca Puma SOCAT nu au blindaj specific elicopterelor de atac si din aceasta cauza nu pot executa toata gama de misiuni decat expunand echipajul si eventualii pasageri la efectele deloc placute ale sistemelor antiaeriene.
Dar ce inseamna un astfel de blindaj, cat si impotriva caror pericole poate proteja? Nu se pune nicidecum problema de a avea practic un tanc zburator!
Incepem cu cel mai serios din punctul de vedere al insistentei cu care ne este oferit, sau macar la moda – in lipsa banilor – candidat la inzestrarea noastra cu elicoptere de atac: AH-1Z Viper.

Radiografia unui AH-1Z

Daca versiunea AH-1F dispunea in principal de o protectie de tip invelis din placi (30x40cm) de kevlar de grosime 12mm, asezate – in interiorul invelisului de aluminiu – pe lateralele, in spatele si dedesubtul pilotilor, precum si in zona transmisiei si a combustiei motorului, probabil ca la AH-1Z aceasta este usor superioara (inlocuind vechile placi cu modele mai recente si mai rezistente), ea fiind estimata de catre constructor ca fiind capabila sa reziste unor lovituri cal. 25mm, cel mai probabil in partea frontala si dedesubt a cabinei, in zona palelor si rotorului si in anumite sectiuni ale nacelelor motoarelor.

Botul Viper si compartimentele de sub cabina

Tot la AH-1F, protectia era completata de un geam frontal blindat de aproximativ 8mm grosime (un al doilea geam blindat mai mic intre posturile de pilotaj, in timp ce restul cupolei era din plexiglas omogen de 6,25mm grosime – oarecum similar cu blindajul cupolelor de pe MI-24), pale rezistente la proiectile cal. 25mm (capabile sa functioneze si dupa ce astfel de lovituri au strapuns pala) si rezervoare cu autoetansare, in timp ce pilotii puteau purta veste de protectie antibalistica de tip solzi ceramici/fibra de sticla (cu denumire de «Chickenplate » si capabile sa opreasca gloante .30 cal – 7.62×63mm ).

Scaun blindat la AH-1

Se pare ca doar pilotul dispunea de un scaun blindat in primele versiuni ale Cobra, in timp ce tragatorul dispunea de o placa frontala si una in spatele scaunului, iar cala de munitie pentru tun nu avea protectie balistica.

Structura de baza a celulei Viper, inainte de instalarea echipamentelor si invelisului

La versiunea AH-1P si cea AH-1S (denumite si ECAS = Enhanced Cobra Armament System), rotoarele erau compozite, cabina configurata optimizata pentru zbor la rasul solului (NOE = nap-of-earth ) iar parbrizul frontal era plat si blindat, similar oarecum cu cel al AH-64 Apache sau MI-28. Versiunile de Super-Cobra au preluat vechea forma, arcuita, a parbrizului, si desi producatorul sustine ca ofera protectie, exista totusi intrebarea daca forma plata nu era mai potrivita, chiar daca nu foarte aerodinamica.

AH-1S/P cu parbriz frontal plat

Detaliu parbriz plat AH-1P

AH-64 Apache are o conceptie similara a blindajului si poate usor superioara pe alocuri, dupa cum se vede mai jos:

Protectie la AH-64, similara ca si conceptie cu AH-1

AH-64 este dotat cu un blindaj compozit (inclusiv panouri de kevlar) al invelisului in jurul pilotilor si nacelelor motoarelor, dar si cu rotor si pale rezistente la impactul proiectilelor pana la cal. 23mm.

Sa credem pe cuvant producatorul?

Producatorul Boeing sustine rezistenta la impact cu proiectile cal. 23mm, cel mai probabil in punctele critice aflate in zona frontala, masa totala a blindajului balistic atingand 1130kg. Cea mai mare parte a fuselajului si componentelor poate rezista la impactul cu gloante cal. 12,7mm.
Blindajul cabinei elicopterului AH-64 conform Teledyne Ryan Aeronautical – furnizorul solutiei, este alcatuit, dupa cum se vede si in schema de mai jos, din straturi successive (de la exterior la interior) care rezista la lovituri cal.23mm HEI: invelis de nailon balistic, « miez » de blindaj usor din carbura de bor (bor-carbon ceramic de inalta duritate – B12C3 – produs de compania Ceradyne) si captuseala interioara de kevlar. Scaunele pilotilor sunt si ele protejate cu kevlar (compania Simula) iar in partea de jos a cabinei si intre locurile pilotilor se afla un scut din acrilat anti-explozie-fragmentatie (marca Sierracin) precum si o component atransparenta, in geamul frontal (marca PPG Industries).

Blindajul cabinei si pilotilor la Apache : compozitie si dispunere

Daca inital o parte din blindajul Apache era metalic (otel si aluminiu), acesta a fost inlocuit la variantele mai recente de un blindaj compozit-ceramic mai usor si usor superior ca si nivel de protectie.
Rotorul continua sa functioneze dupa impactul unor proiectile cal. 12,7mm iar pala cu structura din titan poate functiona inca 5 ore dup ace a fost afectata de lovituri cal. 23mm.

Pala afectata in teste

Parbrizul Apache beneficiaza de o protectie probabil rezistenta la cal. 7,62mm-12,7mm penetrant (si, posibil 23mm exploziv), insa geamul lateral nu pare sa fie blindat, dupa cum se vede si in imaginile de mai jos:

Apache pe linia de asamblare – se observa grosimea incastrarii geamului lateral si a parbrizului

Faptul ca geamul lateral nu dispune de blindaj, este confirmat si de cazul ranirii echipajului de gloante cal.7,62×39 mm trase de la sol, de catre insurgenti, folosind probabil PKM.

O imagine si mai clara la un Apache avariat pe aeroportul din Mosul, in timpul operatiunii Iraqi Freedom

Pentru a continua comparatia referitoare la blindaje, batranelul MI-24 Hind, desi are parbriz frontal de 5 cm grosime in versiunile tarzii, care rezista la proiectile cal. 12,7mm, geamul lateral nu rezista la cal. 7,62mm, poate cu exceptia portiunii incastrate in usa blindata de acces.

Grosimea blindajului usii cabinei la MI-24 Hind

Mi-24 este echipat si cu blindaj la nivelul compartimentului de transport al trupei, precum si al altor componente sensibile:

Compartimentul trupei la MI-24

Protectia existenta la MI-24 a fost imbunatatita in cazul MI-28 Havoc, ultimul nefiind incorsetat de protectia compartimentului de trupe (pastreaza capacitatea de a transporta 3 militari intr-un mic compartiment), blindajul fiind astfel focalizat asupra cabinei si punctelor critice.

Accesul in cabina la MI-28

Si aici grosimea la AH-1Z

Respectiv aici la AH-64D

Se observa in poza de mai sus grosimea usii blindate a pilotului si a geamului incorporat, sensibil superioare fata de ceea ce am vazut pe AH-1 sau AH-64, chiar si luand in considerare o mica diferenta de tehnologie. Pentru a compensa plusul de masa si a putea fi actionata usor, se observa verinul de actionare si talia sa. In plus, dimensiunea suprafetelor vitrate a fost semnificativ redusa comparativ cu omologii vestici dar si fata de KA-50/52 Aligator.
Grosimea parbrizului blindat la MI-28 pare sa fie in jurul a 5cm, compozitia nefiind publica inca, dar cel mai probabil alcatuita din straturi de sticla laminata si policarbonat.
Video cu celebra filmare a testelor balistice asupra cabinei MI-28, parbrizul rezistand pana la cal. 7,62mm, 12,7mm penetrant si chiar 14,5mm dar si contra fragmentelor cal. 20mm:
https://www.youtube.com/watch?v=_Fj9hdmEeBY
Si pentru a creste increderea in protectia MI-28, iata si o imagine cu lateralul cabinei unui MI-28 dupa intalnirea cu un ZSU-23-4 « Shilka » in cadrul testelor balistice:

Imagini din fabrica de MI-28:
https://www.youtube.com/watch?v=oKWRCNhpn_4
In cazul MI-28N, rezistenta palelor a fost crescuta datorita utilizarii materialelor plastice cu duritate ridicata, ele putand continua sa functioneze si dupa impactul cu proiectile cal. 30mm.

Amprenta frontala a parbrizului la MI-28 Havoc

Ajungem si la compatriotul Havocului, adica modelul KA-50/52, si aici trebuie sa facem o mica distinctie, in sensul ca daca la KA-50 Werewolf protectia era aproximativ similara cu a MI-28, avand un singur pilot si suprafete vitrate ceva mai mari, la KA-52 Alligator, pentru a pastra aceeasi masa dupa adaugarea copilotului si echipamentelor aferente, protectia a fost redusa la cea a scaunelor blindate cu cativa milimetri de otel.

Grosimea geamurilor si ramei la KA-52

Ajungand si pe plaiurile europene, A-129 Mangusta respectiv T-129 Atak se lauda si ele cu o protectie la cal. 12,7mm a componentelor, insa parbrizul si geamurile laterale ale cabinei nu par sa fie blindate.

Grosimea protectiei cabinei la Mangusta

Protectia cabinei Mangustei este completata de scaunele blindate rezistente la impact… si cam atat, in cazul in care pilotii nu poarta veste antiglont.

Mangusta – radiografie

Si tot la europeni, Tiger-ul franco-german asigura protectia fuselajului (al carui invelis e alcatuit in proportie de 80% din polimeri ranforsati cu fibra de carbon si kevlar, 11% aluminiu si 6% titan) la proiectile explozive cal. 23mm, iar cu ajutorul unor kit-uri demontabile (cerute de spanioli pentru al lor Tiger HAD-E), protectia cabinei contra cal. 7,62x51mm si 12,7x99mm.

Protectia suplimentara la Tigre

Am vazut ca la elicopterele de atac mai grele, protectia necesara celor doi piloti si componentelor sensibile, inclusiv motoarele, penaliza sarcina utila cu peste o tona, marja aproape imposibil de obtinut la elicopterele mai compacte… poate doar in timp prin evolutie tehnologica, renuntand la unul dintre piloti (al doilea fiind unul virtual, computerizat) si crescand performantele motoarelor, rotoarelor si ale blindajelor. Dupa cum se vede in aceasta prezentare, protectia oricarui elicopter poate fi imbunatatita cu kit-uri de blindaj, care insa penalizeaza sarcina utila si anumite performante.

Profilul frontal la prima varianta de AH-1 Cobra

Mai trebuie remarcat un lucru: majoritatea elicopterelor sunt sensibile uneori si la munitia cal. 7,62mm, desi sunt certificate pe multe componente ca rezistente si la cal. 12,7mm , pe simplu motiv ca nu poti blinda totul. Iar daca in majoritatea cazurilor, elicopterele cele mai bine protejate se descurca cu lovituri cal. 12,7mm, calibrul 14,5mm penetrant este inca deosebit de periculos, de o ar fi recomandata folosirea prin imbunatatirea preciziei a unui astfel de calibru in rol antiaerian pe vehicule care au alta misiune principala, cum ar fi tancurile si transportoarele blindate sau camioanele si vehiculele 4×4 usor blindate.

Blindaj podea la UH-60

Protectia unei astfel de masinarii, depinde si de probabilitatea de lovire a anumitor elemente si de directiile din care vin amenintarile, dar totul trebuie evaluat intr-un cadru mai larg: profilul de zbor (viteza, altitudine, capacitatea de a se ascunde dupa obstacole), vizibilitatea optica-termica-radar (profil, vopseluri absorbante, disipatie termica, temperatura invelisului si palelor in zbor), echipamentele de bruiaj active existente la bord, capacitatea senzorilor si armamentului de bord de a descoperi si anihila amenintarile inainte ca acestea sa reactioneze, etc.

Pacat ca RAH-66 a ramas in coada de peste… pardon, pana de Comanche

Despre protectia la iluminarea radar nu mai discutam decat tangential, deoarece odata cu episodul RAH-66 Comanche, aceasta a fost utilizata doar partial la alte modele, insa niciodata la scara prevazuta pentru Comanche.
Un episod interesant, alaturi de cel al modificarii unor UH-60 BlackHawk in aeronave stealth, este proiectul din fonduri private, desfasurat in anii ’90, de a modifica Bell UH-1B Huey in aeronava stealth: UH-1 Penetrator sau Aerocraft Stealth Star 204 SS. Aeronava a avut primul zbor in octombrie 1991, insa Bell nu a fost interesat sa refoloseasca in programul UH-1Y experienta acumulata de catre cei de la Aerocraft R&D.

UH-1 Penetrator

Un element tot mai important al protectiei elicopterelor, dupa blindaj si profilul optic si radar reduse, au devenit mecanismele active, o combinatie de senzori si contramasuri. Alaturi de deja clasicele capcane termice si radar (chaff&flare), in ultimele doua decenii au inceput sa-si faca loc contramasurile active, care lucreaza integrat cu senzorii de detectie deja instalati pentru capcane (Common Missile Warning System / CMWS):

– In spectru IR – de camuflaj prin aplicarea unei insulatii ce blocheaza spectrul infrarosu (solutie deocamdata neintrodusa in uz) dar mai ales de tip fascicul laser orientabil catre capul de detectie al amenintarii – IRCM / DIRCM (Directional Infrared Counter Measures), ultimul sosit in programele americane fiind CIRCM (Common Infrared Countermeasures), prevazut a intra in dotarea USMC din 2019.

– In spectru LASER, pentru a bruia rachetele antiaeriene ghidate pe fascicul laser.

Senzor AN/AVR-2B Laser Detecting Sets (LDS), derivate din programul RAH-66

In ordinea cronologica, familia Cobra/Super-Cobra au fost dotate cu un sistem de bruiaj IRCM – AN/ALQ-144 , chiar langa nacelele motoarelor si evacuarile acestora modificate si echipate si cu supresor IR:

Elemente specifice Super-Cobra, IRCM inclus

Un sistem similar fiind instalat si pe OH-58D Kiowa:

Alaturi de acestea, integrat in sistemul de autoaparare ECP-1674 de pe Super-Cobra se mai gaseau: sistem AN/AAR-47 de avertizare optica a strafulgerarii generate de lansarea unei rachete, furnizand alarma si declansarea automata a dispersorului de contramasuri AN/ALE-39 aflat pe varfurile aripilor; un avertizor de iluminare radar AN/APR-39A(V)2 (RWR); un avertizor de iluminare laser de tip AN/AVR-2 conectat la alarma de iluminare.
Urmatoarea idee, prin 2005, a fost Scorpion Raytheon de a dota AH-1Z cu un IRCM low-cost provenit din capul de cautare al AIM-9X, insa se pare ca nu a fost tradusa in practica:

La AH-1Z au fost in stalate urmatoarele contramasuri:
– Capcane AN/ALE-47 chaff-flare cu 3 moduri : automat, semi-automat si manual ;
– Avertizor iluminare radar AN/APR-39B(V)2 ;
– Avertizor lansare rachete si iluminare laser AN/AAR-47(V)2 ;
– Nu mai este instalat AN/ALQ-144 IRCM deoarece era eficient doar impotriva vechilor generatii de capete de cautare, cu senzori neraciti. Urmatorul pas este instalarea CIRCM Northrop Grumman pe AH-1Z, Apache si Black-Hawk si MV-22 (costul echipamentului – 1,7-2 mil.$);
– Evacuarile de gaze ale motoarelor au fost modificate in forma de pana pentru a reduce si mai mult semnatura termica ;
AH-64D Apache este actualmente echipat cu container DIRCM TERMA ALQ-213, care se regaseste si pe NH-90 olandeze, dar si pe alte platforme:

TERMA ALQ-213

Incheiem partea de protectie cu o tabela comparativa performante la cele mai cunoscute elicoptere de atac:


La urma am lasat informatiile legate de costurile de achizitie si operare…
Pretul lui AH-1Z Viper in FY2014 era $29.89 mil.$, structura costand $20.48 million, avionica $6.03 million iar motoarele (x2) $755,905 fiecare.

Iata o mica lista dedusa din evidentele de cheltuieli ale SUA, costul la usa fabricii (fly-away cost): aici si aici.
UH-1 Y: 26 mil.$
AH-1Z noi: 32,556mil.$ previziunea in
32,75 mil.$ pt. 2018 (comanda de 22 aparate noi)
UH-72 Lakota LUH 6,685 mil. $/FY2016
8,33 mil.$/FY2018/ 10,83 mil.$/FY2019
UH-60M 21,4 mil.$-24 mil.$
AH-64 bl III: 55,3 mil.$ – cost complet
AH-64E nou: 35-36 mil.$
AH_64 BLIIIA remanufacturat: 19 mil.$
MH-47 SLEP: 20 mil.$
CH-47F newbuild: 66 mil.$
F-18 E/F: 96,34 mil.$
CH-53K: 164 mil.$
V-22: 89/116 mil.$
Ca si pret de achizitie, in afara de UH-72 Lakota, al carui pret se apropie de 11 mil.$, cele serioase incep, cum ar fi UH-60M de la 21 mil.$/bucata iar UH-1Y 26 mil.$. Un AH-64 si AH-1 remanufacturat la ultimul standard costa 18-19 mil.$ iar unele noi ajung la 36 respectiv 32 mil.$/bucata. Pretul unui H215 va fi probabil undeva intre 20-25 mil. Euro, in functie de echipare cel al unui NH-90 TTH trecea de 29 mil. euro acum cativa ani.

UH-60M

Pretul de achizitie al unor astfel de masinarii variaza destul de mult in functie de optiunile de echipare. Un A-129 Mangusta costa 22-25 mil.$ acum mai bine de un deceniu, in timp ce varianta T-129 Atak costa undeva la 43 mil.$ (51 de elicoptere la 1,35 mld. Euro, programul total de 51 + 40 in optiune costand spre 3,2 mld.$).
Costuri de operare/ ora de zbor pe sistem american: FY 2016 Department of Defense Fixed Wing and Helicopter Reimbursement Rates (si aici):
AH-64D 6.603$
UH-60M DAP 3.848$
UH-60A/L 5.819$/4.703$
MH-60M 5.919$
OH 58C/D 1.110/2.754$
UH-72A 2.722$
A/MH-6M 2.059$
CH-47F 8.919$
MH-47G 8.350$
TH-67/Bell206 1500$
CH-46E 12.123$
MH-53E 17.892$
MV-22B 12.318$
CV-22B 24.283 SPECOPS/PaveLow
C-130H/J 9646$ / 6.833$
C-17A 15.826$
AH-1W/Z 6.871$/5.770$
UH-1Y 5070$
UH-1N 3206$
VH-60N 13.475$ prezidential
AV-8B 13.836$
FA-18D/F 12.810$ / 10.715$
A-10A/C 5.856$/6.034$
F-15D/E 23.353$/21.482$
F-16C 8.368$
F-22A 33.628$
F-35A 28.545$
MQ-1B 693$
MQ-9A 993$
T-38A/C 3294$
T-45C 4631$
T-6A 595$
U-2S 12271$
Am tinut cont si de datele de aici: Department of Defense Fiscal Year (FY) 2018 Budget Estimates Weapons si US Airforce.
Un AH-1Z Viper este mai ieftin de operat decat un AH-64 E Apache, insa diferentele sunt mici si apropiate de costul lui A-10 si putin mai mult de jumatate din costul orei pe F-16. O ora de zbor costa $5.770 pentru un AH-1Z (5070$ pentru UH-1Y), pe cand un AH-64E costa $6.603, posibil si din cauza faptului ca primul poate folosi un radar instalat pe aripa in timp ce al doilea il are instalat pe arborele rotorului. Alegerea radarului, senzorilor si electronicii si amplasarea lor afecteaza si ele costul de operare.

Amplasarea radarului la AH-1Z

Pe un sistem apropiat, am gasit si costul orei de zbor pentru cateva modele in inzestrarea fortelor franceze in 2013 (o statistica usor diferita ca si calcul aici):
Mirage 2000-D: 7- 8000 eur.
Rafale: 14000 eur.
Gazelle: 1600 eur
Puma: 3600 eur
Tigre: 11000 eur
Si o lista mai larga, aici , fiind insa vorba de costurile unor variante civile:
Airbus Helicopters AS/SA 316B $1,228
Airbus Helicopters AS/SA 330J $2,911
Airbus Helicopters AS332L1 Super Puma $2,669
Airbus Helicopters AS332L2 Super Puma $2,825
Airbus Helicopters AS350B $647
Airbus Helicopters AS355NP Twinstar $917
Airbus Helicopters AS365N3+ Dauphin $1,471
Airbus Helicopters BK 117C1 $1,216
Airbus Helicopters BO 105LS-A3 $1,176
Airbus Helicopters EC130B4 $647
Airbus Helicopters EC135T2e $815
Airbus Helicopters EC145 $1,196
Airbus Helicopters H120 $484
Airbus Helicopters H125 $607
Airbus Helicopters H130 $620
Airbus Helicopters H135 (T3) $824
Airbus Helicopters H145 $1,165
Airbus Helicopters H155 $1,537
Airbus Helicopters H175 $1,931
Airbus Helicopters H215 C1 $2,639
Airbus Helicopters H215 L1 $2,639
In linii mari, costul cu ora al unui unui elicopter multirol de tip UH-60M sau Super-Puma se invart intre 3800-4700$, putin mai mult decat un trainer supersonic T-38A/C Tallon (3294$). Deci diferentele de cost de operare intre actualele Puma Socat si Viper nu ar fi deosebit de mari, cu conditia de a beneficia de logistica americana.
In zona preturilor reduse, regasim Gazelle la 1600eur (posibil nu versiunea HOT), A/MH-6M la 2059$, UH-72A la 2722$ si OH 58C/D la 1110$/2754$. Se observa mai mult decat dublarea costului orei de zbor la Kiowa prin adaugarea avionicii si optronicii la varianta D fata de C.
Cred ca toate acestea sunt suficiente pentru a ne contura o idee despre ce inseamna achizitia si operarea unor elicoptere de atac sau multirol… ca tot ni se flutura pe sub nas tot felul de oferte.
Marius Zgureanu
Surse :
https://books.google.fr/books?id=R5keDAAAQBAJ&pg=PA36&lpg=PA36&dq=AH-1+pilot+ceramic+body+armor&source=bl&ots=qj_m7stdBH&sig=4hZWlSNj108XPEpAcVuwfzaBgKM&hl=ro&sa=X&ved=0ahUKEwio0bG7273UAhVCfxoKHQR0CsUQ6AEIMTAC#v=onepage&q=AH-1%20pilot%20ceramic%20body%20armor&f=false
http://www.romaniajournal.ro/iar-ghimbav-signs-agreement-with-bell-helicopter-on-potential-ah-1z-viper-purchase/
http://forums.sjgames.com/showthread.php?t=90330
https://defence.pk/pdf/threads/ah-64a-d-apache-ah-1z-viper.369367/