de    Cristian Tudor POPESCU

Am scris acest text acum mai bine de 10 ani. L-am republicat acum 3 ani. O fac din nou astăzi.

Acest simplu fapt este un simptom sinistru al paraliziei societăţii româneşti, nu numai în ce priveşte câinii şi oamenii.

Dacă mai trăiesc, o să vă reamintesc textul sub alt titlu şi peste încă 10 ani, pentru că oamenii şi câinii pier, în vreme ce prefăcătoria faţă de noi înşine dăinuie şi creşte.

Reporterilor care vâră microfonul sub nasul militantelor dragostei de câini nu le dă prin cap să pună o întrebare simplă: aţi tăiat vreodată un pui de găină? I-aţi pus tălpile pe aripi, i-aţi apucat capul cu o mână, i-aţi retezat gâtul cu cuţitul ţinut în cealaltă? Ar obţine, cu siguranţă, nuuu! - uri oripilate sau bâiguieli. Sensibilele cucoane "n-ar omorî o muscă". Ele "au suflet". Ele au lăsat totdeauna treaba asta pe seama soţului sau au rugat un vecin. Cele mai multe iau puii din magazin, gata omorâţi de alţii şi îngheţaţi, ceea ce le rezolvă problemele cu naturelul simţitor.

Toată povestea asta cu câinii vagabonzi contrapune aşa - zisei "cruzimi" a unor "criminali" ca primarul Băsescu un fariserism mai mult sau mai puţin conştient. Existenţa întregii societăţi omeneşti se bazează pe un lung lanţ de crime faţă de animale. Dacă n-avem dreptul să omorâm câinii vagabonzi, cine ne dă dreptul să decapităm vacile, să înjunghiem porcii, să înfigem în buza peştilor de bună credinţă cârlige de oţel? De ce practicăm "genocidul" asupra şobolanilor sau gândacilor, venind peste ei cu deratizarea şi dezinsecţia? N-ar fi mai uman să-i castrăm unul câte unul? Sau, mă rog, să-i eutanasiem cu o injecţie care costă cât un prânz pentru un om, în sunete de muzică preclasică, deoarece s-a demonstrat că şobolanului îi place? Sau, şi mai bine, să-i lăsăm să se "înfrăţească" cu copiii, pe care au ajuns să-i sfâşie prin nordul Moldovei.

Castrarea câinilor vagabonz

i, de care se agaţă cu încăpăţânare activiştii protecţiei animalelor, e o ipocrizie "umanitară". Nu omori specimenul, îi omori urmaşii: "crima" e transportată în viitor, virtualizată, nu mai deranjează la umanism. Eutanasia, altă ipocrizie, plimbată de toţi prin gură. Aceasta înseamnă moarte provocată fără durere pentru a curma o suferinţă incurabilă. Or, în cazul maidanezilor, e vorba şi de suprimarea celor sănătoşi, pe care nu-i revendică nimeni în termen de zece zile - ca fapt divers, în imperiul democraţiei, SUA, un câine fără stăpân adunat de pe stradă este lichidat în 48 de ore.

Într-un singur caz aş fi sută la sută de acord cu societăţile de protecţie a animalelor: cel al ticăloşiei numite vânătoare, "sportul" omorârii vietăţilor de plăcere.

Aşa-zisa iubire de animale, când ajunge la forme groteşti, semnifică altceva. Indivizii în cauză îşi construiesc de fapt un complex de superioritate prin milă asupra "brutelor" care cer să nu le mai fie atacaţi copiii de haite de câini vagabonzi. Ei sunt buni, iar cel care scrie aceste rânduri - o bestie fără inimă. M-ar privi asasin dacă le-aş spune că mari criminali, psihopaţi, dictatori sângeroşi din istoria omenirii au fost şi mari iubitori de animale. Adesea, "dragostea" de animale se întâlneşte cu dispreţul faţă de om. Cu frustrări în relaţiile cu semenii. De pildă, madam Bardot, pe care vor s-o cheme unii în ajutor, şi-a reprofilat preaplinul sufletesc pe animale după ce i-a mai scăzut cota la bărbaţi. Adesea, când mai înaintează în vârstă, "fetele vesele" fac pasiuni pentru câini - o compensaţie psihică: animalul e iubitor şi credincios până la moarte, spre deosebire de lungul şir al bărbaţilor care le-au părăsit fără un cuvânt. Populara zicere "Din bucata mea de pâine/ Am hrănit un om şi-un câine/ Câinele mă recunoaşte/ Omul nu mă mai cunoaşte" exprimă nu atât trăiri filocanine, cât neîncrederea apriorică în fiinţa umană - urăşte-ţi aproapele, pentru că el oricum te urăşte.

Tărăboiul acesta al milei e absurd. Problema a încetat de mult să mai fie una de opţiune afectivă, de împărţire a oamenilor în cruzi şi miloşi - e o problemă pur şi simplu tehnică, socială. În acţiunea socială, conceptul de milă e inoperant: aici au sens doar priorităţile, abordate în ordine. Întrucât administraţiile locale anterioare şi-au dovedit indolenţa şi în acest domeniu, numărul câinilor fără stăpân din Capitală a depăşit 200.000 şi creşte cu 15% pe an. Situaţia e la fel de gravă şi în alte oraşe ale ţării. Anual, zeci de mii de oameni, între care mulţi copii, sunt muşcaţi de aceste patrupede. Nu mai poţi ieşi noaptea pe stradă, ba nici chiar ziua, prin locuri mai neumblate, fără un par în mână. Măsuri ca punerea câinilor în ţarcuri sau castrarea lor ar fi fost suficiente dacă se aplicau cu ani în urmă. Acum e prea târziu: numărul imens deja existent, rata teribilă de înmulţire, capacităţile limitate de hrănire sau "procesare" a lor fac inevitabilă eliminarea fizică a acestor animale. Până când sunt castraţi 5 câini, un singur dulău în putere poate însămânţa 10 căţele rămase fără partener pe stradă. Şi ca să umpli ţara cu târle de câini, animale complet neproductive, cărora le dai de mâncare în condiţiile în care statul n-are bani să hrănească bolnavii din spitale, înseamnă să transformi mila în crimă.

Lucrurile sunt deci cât se poate de limpezi: avem de ales între oameni şi câini. Restul e gălăgie sentimentaloidă. Ar mai fi totuşi o întrebare, două: sunt câinii pericolul cel mai mare pentru cetăţean? Dincolo de foame, agresivitatea lor nu e accentuată de miasmele violenţei care plutesc în aer? În ce mă priveşte, sunt pentru suprimarea câinilor străzii. Dar atunci când omul tâlhăreşte, violează, ucide alţi oameni la fiecare pas, când vânează copii, la ce ne-am putea aştepta de la câini? Şi mă întreb: n-ar trebui să se aplice şi unor asemenea fiare bipede injecţia terminală?

Cristian Tudor Popescu este senior editor al ziarului Gândul

PUTIN STIE !!___________________________

INTERNAȚIONAL

Putin a avertizat Congresul SUA cu privire la o intervenție în Siria: “Consecinţele ar putea fi catastrofale”

Andrei Moisoiu / 04 Sep 2013 21:58

Preşedintele rus Vladimir Putin a avertizat, miercuri, Congresul american împotriva aprobării unor acţiuni militare în Siria, care ar constitui, în opinia sa, o “agresiune”, în cazul în care ar avea loc “în afara cadrului Naţiunilor Unite”.

În cazul în care Congresul american, care examinează autorizarea unui recurs la forţă împotriva regimului de la Damasc, dă undă verde unor acţiuni militare, Statele Unite “ar autoriza o agresiune, deoarece tot ceea ce se face în afara Consiliului de Securitate al ONU este o agresiune, cu excepţia autoapărării”, le-a spus Putin unor membri ai Consiliului pentru Drepturile Omului de la Kremlin, potrivit agenţiilor ruse, citate de Mediafax.

“Dar Siria, aşa cum ştim, nu atacă Statele Unite, deci, nu poate fi vorba despre (auto)apărare”, a adăugat Putin.

“Iată, acum, Congresul şi Senatul americane sunt ocupate să legitimeze o agresiune, iar noi stăm cu toţii lipiţi de ecranele televizoarelor să vedem dacă aceasta este autorizată sau nu”, a mai spus Putin, subliniind că o aprobare a unor acţiuni militare în Siria ar fi “inadmisibilă”.

Gandul

about an hour ago

Ororile războiului din Siria -----> http://bit.ly/18z9Afy

Vladimir Putin: „Rusia este pregătită să acţioneze în Siria”

Crişan Andreescu / 04 Sep 2013 09:59

Vladimir Putin a declarat că Rusia este pregătită să acţioneze “hotărât”, chiar să susţină o acţiune armată înSiria, în cazVul în care occidentalii prezintă la ONU “dovezi convingătoare” referitoare la utilizarea armelor chimice de către puterea siriană, relatează AFP.

 “Dacă există informaţii potrivit cărora au fost folosite arme chimice, şi folosite de armata regimului, atunci aceste dovezi trebuie să fie prezentate Consiliului de Securitate al ONU (…). Şi ele trebuie să fie convingătoare”, a precizat Putin într-un interviu acordat Pervîi Kanal.

 ”După aceea noi vom fi pregătiţi să acţionăm cât se poate de hotărât şi de serios”, a adăugat liderul rus.

 Putin a precizat că “nu exclude” susţinerea unei acţiuni armate occidentale.

Miliardarii Ro !______________________________________-

STENOGRAME SUBMINAREA ECONOMIEI. Miliardarul Ioan Nicolae: „Dacă nu ai Ministerul Economiei, nu poţi să…Transgaz, Romgaz….Şi trebuie mulţi raşi de acolo, daţi afară!”

Autor:  Ionel Stoica,  Virgil Burlă

Miliardarul Ioan Niculae ameninţa cu mişcări sindicale în stradă sau pichetarea instituţiilor publice dacă întâmpina greutăţi la achiziţionarea la preţuri mici a gazelor naturale, potrivit referatului DIICOT prin care se cere începerea urmării penale împotriva ministrului Economiei, Varujan Vosganian şi a fostului ministru al Economiei, Adriean Videanu.

"De altfel, inexistenţa vreunui interes în privinţa factorului social, a păstrării locurilor de muncă în industria chimică rezultă din discuţiile pe care învinuitul Ioan Niculae le are cu directorii combinatelor chimice. Astfel, în situaţiile când Ioan Niculae întâmpina greutăţi în achiziţionarea la preţuri mici a gazelor naturale, într-o primă fază solicita să se pregătească ample mişcări de stradă şi de pichetare a instituţiilor statului şi dacă nici prin asemenea ameninţări nu reuşea să-şi satisfacă interesul personal, imediat solicita emiterea de notificări pentru disponibilizarea muncitorilor şi închiderea combinatelor," arată procuorii DIICOT.

•  Videanu şi Vosganian, acuzaţi de subminarea economiei
• STENOGRAME SUBMINAREA ECONOMIEI. Miliardarul Ioan Niculae, către ministrul Adriean Videanu: „Am nevoie să vorbesc cu tine maxim 5 minute pentru a lua decizia corectă!”

"Acum declanşez războiul"

Relevantă în acest sens este convorbirea telefonică dintre Ioan Niculae şi Marin Mirea din data de 4.03.2009 ora 1027: "săptămâna aceasta trebuie pregătite manifestări serioase" şi cele din data de 19.03.2009 ora 1128 şi din 5.11.2009 ora 1540 dintre Ioan Niculae şi preşedintele CJ Brăila, Gheorgeh Bunea Stancu, în care Ioan Niculae menţionează că "acum declanşez războiul", respectiv: "La Ministerul Economiei, …dacă nu ai Ministerul Economiei, nu poţi să…Transgaz, Romgaz….Şi trebuie mulţi raşi de acolo, daţi afară. Că dacă nu dai afară, nu se poate…". 

Potrivit procuroirlor DIICOT, Ioan Niculae îl contacta şi se întâlnea cu Adriean Videanu la orice oră din zi şi din noapte atunci când interveneau piedici în realizarea scopului infracţional asumat, iar Adriean Videanu intervenea de fiecare dată pentru sprijinirea grupului prin folosirea SNGN Romgaz. 

"Domnule ministru, mă plimbă iar!"

Pentru a se observa modul de lucru al miliadarului Ioan Nicula, în relaţia cu SNGN Romgaz SA, anchetatorii menţionează în acest context convorbirea telefonică dintre Ioan niculae şi Marin Mirea, din ziua de 16.09.2009, ora 1456, când primul îi comunică celui de-al doilea că, dacă SNGN Romgaz nu execută activităţile în aşa fel încât să-i satisfacă interesul grupului său infracţional, îl va suna pe ministrul Adriean Videanu căruia îi va spune:"domnule ministru, mă plimbă iar!". 

Potrivit procurorilor DIICOT, rezultă din această convorbire poziţia de autoritate pe care Ioan niculae o afirma prin raportare la ministrul Adriean Videanu care desfăşura activităţi prin care îi sprijinea acestuia activităţile de subminare a economiei naţionale prin folosirea SNGN Romgaz SA. 


Întâlnirile cu "prietenul nostru" Adriean Videanu 

Această poziţie de autoritate lui Ioan Niculae şi susţinerea totală pe care i-a acordat-o Adriean Videanu grupului infracţional al acestuia este încă şi mai evidentă din succesiunea următoarelor situaţii de fapt. 

Astfel, deoarece existau discuţii din partea SNGN Romgaz SA cu privire la imposibilitatea continuării acordării de discounturi de 40 USD/mmc, Dan Victor Alesandru, în calitatea sa de consilier al lui Ioan Niculae, l-a sfătuit pe acesta, în ziua de 19.10.2009 ora 2003 să vorbească cu "prietenul nostru" (ministrul Adriean Videanu) şi să-i comunice că "prietena noastră" (Ioana Apan) a identificat o variantă în care SNGN Romgaz va avea posibilitatea să acorde discounturi de 37 USD/mmc. 
Imediat, după primirea sfatului de la Dan Victor Alesandru, în aceeaşi zi 19.10.2009 la ora 2014, Ioan Niculae i-a transmis un mesaj telefonic ministrului Adriean Videanu: 
"te pot vedea în seara asta/mâine dimineaţă câteva minute?", 
iar ministrul Adriean Videanu îi comunică în scurt timp (19.10.2009, ora 2029) locul şi ora întâlnirii 
"scuze, la Piaţa Domenii, la 21.30". 
După întâlnirea cu Ioan Niculae, la ora 21.56, ministrul Adriean Videanu l-a sunat pe Marcel Piteiu, chemându-l a doua zi la Bucureşti, aici punându-l pe acesta faţă în faţă cu Ioan Niculae. 
Astfel, în prezenţa ministrului Adriean Videanu, Ioan Niculae a început să ţipe la Marcel Piteiu, reproşându-i că nu depune diligenţele necesare identificării unei variante în care SC Inteagro SA să poată beneficia în continuare de discounturi la achiziţionarea de gaze naturale

INTERNAȚIONAL

Noam Chomsky: Atacarea Siriei, o crimă de război

Ionuț Iordăchescu / 03 Sep 2013 09:29Filosoful și activistul antirăzboi Noam Chomsky spune că, indiferent de ceea ce urmează să decidă Congresul american, un atac al Statelor Unite ale Americii asupra Siriei ar echivala cu o crimă de război.

”În timp ce suportul internațional pentru decizia lui Obama de a ataca Siria a fost spulberat, împreună cu credibilitatea nevoii de atac pretinsă de Guvern, administrația a reajuns la pretextul standard al unei crime de război atunci când nu mai găsește alte soluții: credibilitatea amenințărilor auto-intitulatului polițist mondial”, a spus activistul politic într-un email adresat Huffington Post.

Noam Chomsky a călătorit recent în zona Orientului Mijlociu pentru a înțelege mai bine criza siriană, iar unii au ajuns să creadă, pornind de la comentariile sale, că filosoful susține o intervenție militară dacă negocierile pentru pace eșuează. ”Prima oară cred că ar trebui să se poarte negocieri, iar dacă nu va fi niciun rezultat, atunci trecerea la cea de-a doua opțiune” – sprijinirea rebelilor – ”devine mai acceptabilă”, scrie Chomsky.

Chomsky este una dintre marile personalități care contribuie prin materiale cu greutate la site-ul Huffington Post. În ultimele sale comentarii, activistul a lăsat de înțeles că se opune oricărui fel de intervenție militară în Damasc. ”Această agresiune fără autorizația ONU ar fi o crimă de război, una foarte serioasă, asta este clar, în ciuda eforturilor de a invoca alte crime drept precedent”, mai scria Noam Chomsky.

Putin cere SUA să furnizeze proba folosirii armelor chimice de către Damasc

de Valentin Vidu - MediafaxPublicat la: 31.08.2013 14:10 

sursa foto AFP Saul Loeb

Preşedintele rus Vladimir Putin a calificat sâmbătă drept o "absurditate totală" acuzaţiile privind utilizarea armelor chimice de către Siria şi a cerut Statelor Unite să prezinte proba unei eventuale implicări a regimului sirian, relatează AFP.

"Forţele siriene sunt în ofensivă şi încercuiesc opoziţia în mai multe regiuni. În aceste condiţii, oferirea unui pretext celor care îndeamnă la o intervenţie armată ar fi o absurditate totală", le-a spus Putin unor jurnalişti la Vladivastok, răspunzând unei întrebări despre presupusa folosire a armelor chimice de către regimul sirian.

Preşedintele rus a îndemnat Washingtonul să prezinte probele, subliniind că "interceptarea unor conversaţii oarecare nu poate să servească ca bază pentru luarea unor decizii fundamentale ca recurgerea la forţă împotriva unui stat suveran".

"Cu privire la poziţia prietenilor noştri americani, care afirmă că trupe guvernamentale (siriene) au folosit (...) arme chimice şi spun că au probe, ei, bine, să le arate anchetatorilor ONU şi Consiliului de Securitate", a spus Putin. "Dacă nu o fac, înseamnă că nu există", a adăugat el.

Aceasta este prima reacţie publică a lui Putin faţă de raportul serviciilor americane de informaţii care acuză regimul preşedintelui Bashar al-Assad că a folosit arme chimice într-un atac comis în suburbiile Damascului pe 21 august, provocând moartea câtorva sute de persoane.

Statele Unite şi Franţa îndeamnă la o acţiune împotriva regimului al-Assad, preşedintele american Barack Obama evocând o acţiune militară "limitată".

La rândul ei, Moscova acuză rebelii că au folosit arme chimice cu scopul de a discredita Guvernul.

Rusia, care susţine regimul de la Damasc de la începutul conflictului, în urmă cu doi ani şi jumătate, a blocat până în prezent orice decizie în Consiliul de Securitate al ONU care ar viza lansarea unei acţiuni militare împotriva preşedintelui sirian Bashar al-Assad.

INTERNAȚIONAL

Principiul Lotus: Assad, apărat de ”măreția dreptului”. Rusia amenință cu războaie locale pe trei continente

Ion Voicu / 31 Aug 2013 13:12

Ca și în cazul referendumului din România, legislația poate fi speculată de regimul Assad, care luptă pentru păstrarea puterii în Siria. Al Jazeera a publicat un articol al politologului Ian Hurd, colaborator al unei universități de prestigiu din Illinois, SUA, care arată că dreptul internațional nu poate fi folosit pentru salvarea sirienilor de crimele regimului Assad. Susținătorii guvernului sirian vor invoca, la ONU, principiul Lotus, pe care se fundamentează începând din 1927 legislația internațională. Rusia amenință voalat că va proceda la fel ca americanii, acolo unde are un interes strategic.

Statuat după un incident implicând vaporul francez Lotus și o navă aparținând Turciei, principiul Lotus stabilește că statele suverane pot acționa așa cum doresc, atâta vreme cât nu există o interdicție explicită asumată de acestea. De asemenea, un stat nu-și poate extinde jurisdicția în afara teritoriului național, dacă nu există un tratat internațional care să îi dea acest mandat. Excepție fac încălcările ”peremptorii” ale normelor privind agresiunea (unui alt stat), pirateria, sclavia, tortura.

Nu există tratate internaționale aplicabile

În cazul folosirii armelor chimice de către dictatorul Assad, nu ar exista tratate internaționale aplicabile. Siria nu a semnat Convenția împotriva armelor chimice, din 1993, și nu a ratificat-o pe cea împotriva armelor biologice. Convențiile de la Geneva, din 1925 și 1953, se aplică în caz de conflict cu alt stat și nu menționează războiul civil. Siria nu a semnat nici tratatul pentru Curtea Penală Internațională. Invocarea excepțiilor de la Principiul Lotus va fi dificilă, odată ce SUA, la fel ca Rusia și alte zeci de state, produc și stochează arme chimice, nu a fost vorba despre o agresiune militară și nici despre piraterie sau tortură.

Rusia: vom aplica metoda acolo unde avem un interes strategic

Ca o culme a cinsimului, dreptul internațional care nu permite apărarea sirienilor este folosit de Rusia pentru apărarea lui Assad. Vocea Rusiei susține că Moscova și Beijing-ul folosesc aceiași termeni când se referă la situația din Siria și resping o intervenție militară. Dacă în cursul săptămânii trecute propaganda rusească amenința, ”pe surse”, cu lovituri în Arabia Saudită, sau cu un sprijin militar extins acordat de flota din Mediterana, acum merge până la dizolvarea sistemului de drept internațional.

”Dacă SUA nu respectă Carta ONU, atunci de ce să o facă alte state? Justificări pentru intervenţii miliare se pot găsi fără nicio problemă, mai ales în contextul existenţei a numeroase dispute teritoriale şi conflicte interetnice în zonele care prezintă interes geostrategic pentru Beijing sau Moscova”, amenință Vocea Rusiei.

Două scenarii propuse de Moscova

Vocea Rusiei susține că decidenţii americani sunt puşi în faţa unei alegeri binare. ”Primul scenariu: întregul sistem al dreptului internaţional îşi încetează existenţa şi relaţiile internaţionale se întorc în perioada anilor ’30 ai secolului trecut, cu toate consecinţele deosebit de nefaste, inclusiv pentru aliaţii americani din Europa şi Asia. Al doilea scenariu: SUA renunţă la detronarea lui Assad printr-o intervenţie militară, iar sistemul dreptului internaţional îşi păstrează validitatea”, conform Vocea Rusiei.

Teoretic, această amenințare ar implica și Transnistria, din Republica Moldova. Practic, Rusia ar fi avut prilejul să aplice scenariul nr.1, în timpul intervenției din Irak, dar nu a făcut-o. În presa de la Beijing, pe de altă parte, nu există nicio referire ”belicoasă” la situația din Siria, în schimb abundă articolele care invită marii investitori occidentali în China.

MAIMUTA ..mondiala !!!________________________________

INTERNAȚIONAL

Nu vom supraviețui unui război în Siria, avertizează un analist politic

Florin Pupăză / 30 Aug 2013 16:13        

Tot mai multe voci se opun unei intervenții a SUA în Siria. Moderatorul TV Glenn Beck a făcut în emisiunea The Blaze o previziune sumbră: „Dacă intrăm în Siria, intrăm în al treilea război mondial și nu vom supraviețui”. 

Beck este de acord, în principiu, cu comentariile lui Sean Hannity, conform căruia intervenția militară în Siria ar putea duce SUA în al treilea război mondial, căci Rusia, Iran și China avertizează americanii să nu intervină, deci o intervenție împotriva Siriei înseamnă o intervenție asupra tuturor. Beck merge mai departe și sugerează americanilor să ignore ideile extremiste ale lui John McCain și ale președintelui Obama.

De asemenea, analistul amintește că poziția împotriva războiului a lui Obama este cea care l-a ajutat să devină președinte. Și a concluzionat: „Să nu ne jucăm cu asta. Este începutul celui de-al treilea război mondial”.

Războiul din Siria prin ochii unei fetițe de 10 ani

MAIMUTA !! ____________________________________

INTERNAȚIONAL

Scenariile unui război mondial, legat de intervenția Occidentului în Siria. Analiza miniștrilor de Externe Roman, Marga și Cioroianu, pentru DeCe News

Val Vâlcu / 28 Aug 2013 10:55

O acțiune lipsită de sens pentru regimul Bashar al-Assad riscă să arunce planeta într-un nou conflict global. Scenariile vehiculate merg de la un complot pus la cale de SUA, pentru a-și reafirma statutul de unică superputere, până la război nuclear sau o combinație dubioasă a speculatorilor de pe piața aurului și cea a petrolului. Va fi România afectată de conflict? Își va menține SUA supremația? Ar putea aluneca economia mondială într-o nouă criză, sau războiul este o cale de a ieși din recesiune?

A contribuit Ionuț Iordăchescu

1. Rusia și China confruntă Occidentul. Presa rusă susține că nu există dovezi că atacul cu arme chimice ar fi fost efectuat de armata siriană. De altfel, și profesorul Adrian Cioroianu e de părere că nu trebuie plecat de la premiza vinovăției sigure a lui Assad. ”Încă nu e 100% sigur, deși sunt cele mai mari șanse, că oamenii lui Bashar al-Assad au folosit gazul sarin. Putea să-l folosească și Opoziția. Bineînțeles că era interesată și Opoziția să se treacă linia roșie invocată de Barack Obama. E bine să așteptăm finalul anchetei”, ne-a declarat Cioroianu.

Atacul ar fi o diversiune a rebelilor, sprijiniți eventual de serviciile secrete occidentale, care caută un pretext pentru intervenția militară în Siria, spune mass-media rusă. Destabilizarea regimului Assad ar fi o grea lovitură pentru Rusia. În primul rând, pierde singurul port militar la care are acces în Mediterana. Alte țări mai mici vor constata că, la fel ca în cazul Serbiei, Rusia nu este în stare să-și apere aliații. Influența rusească în Orientul Mijlociu se reduce foarte mult. Pe plan intern, regimul Putin va încasa o grea lovitură de imagine. Ca urmare, rușii amenință cu două scenarii:

 a) un atac nuclear. Într-un conflict local, nu au cum să intervină. Rusia nu are nici capacitatea, nici forța financiară de a lupta alături de Siria, sau de a pune probleme armatelor NATO, în Mediterana. Ca urmare, amenință că ar putea folosi rachetele atomice. Aceasta este însă o măsură disperată, care ar distruge ambele tabere. Greu de crezut că, dacă nu a folosit armamentul atomic în timpul comunismului, ar face-o acum. Armele atomice vor rămâne ca ultim instrument de descurajare a unui atac occidental împotriva Rusiei însăși.

b) sprijin economic și militar acordat regimului Assad, pentru a prelungi războiul dincolo de capacitatea Americii de a-l susține. Vocea Rusiei susține că SUA nu pot finanța un conflict similar celui din Irak, în condițiile în care trebuie să se împrumute cu 1,7 miliarde de dolari pe zi. Mai mult, dacă ar începe China să vândă obligațiunile pe care le-a cumpărat de la guvernele SUA, s-ar prăbuși dolarul și economia americană. Din păcate pentru ruși, chinezii, care depind de exporturile în SUA, nu au marșat la propunerile belicoase ale Moscovei, chiar dacă s-au opus, la ONU, unor intervenții americane. O rupere totală a relațiilor economice între Rusia și Vest nu ar influența economia occidentală, așa cum nu a făcut-o crahul din 1997.

 2. Rusia acceptă ”reparații” pentru neintervenție și folosește scuza că ”există dovezi privind atacul cu arme chimice”. Un ziar britanic a scris că s-au purtat discuții între saudiți și Putin pentru ca rușii să îi abandoneze pe sirieni, în baza unei înțelegeri ce presupune asigurări pentru contractele de export de gaze ale Rusiei și ”blaturi” în industria petrolului.

3. Umilirea Moscovei, care ar fi total ignorată, ar destabiliza regimul Putin, care s-a bazat pe mândria națională, mai mult decât pe creșterea nivelului de trai oferită rușilor. Totuși, Putin s-ar putea ”agăța” de lupta cu terorismul, pentru că dispariția regimului Assad ar putea transforma Siria într-un focar de teroriști, care să atace în flancul sudic al Rusiei. De altfel, problema cecenă e atinsă și în discuțiile cu saudiții, care asigură că îi vor putea ține sub control.

4. Un scenariu de tip Irak ar putea fi greu de digerat de economia occidentală. Într-adevăr, nu există fonduri pentru a susține un război la sol și reconstrucția unei țări, care este lipsită de petrol.

5. Washington Post scrie, citând un oficial al administrației Obama, că președintele SUA analizează opțiunea unui atac de două zile în Siria, prin navele deja poziționate în Marea Mediterană și operațiuni aeriene. Acțiunea urma să aibă ținte strict militare: depozite de muniție și armament, fără legătură directă cu arsenalul chimic al Siriei. Ar fi mai mult o pedeapsă pentru uzul gazului sarin, mai scriu americanii, și nu o intervenție tranșantă.

 Petre Roman: ”Nu cred că a fost un scenariu, un complot, pentru că raportul despre atacul chimic a venit de la o organizație prestigioasă, în care am încredere: Medecins Sans Frontieres”

Nu e irațional un atac chimic, după ce există precedentul Irak, când s-a folosit un pretext neconfirmat în timp pentru invazie? ”Nu e tocmai împotriva rațiunii. Assad consideră că a reluat ofensiva, că de aproape o lună este în avantaj. Atacul s-a dat în Damasc, unde rebelii reluaseră lupta, după ce orașul părea securizat de Assad. Dacă începeau lupte chiar în Damasc, se ducea de râpă regimul. Assad și echipa au ajuns într-un punct fără întoarcere. E care pe care, așa că nu s-au mai uitat la consecințe pe termen mediu, nu au mai contat mijloacele. În plus, nu cred că Obama ar folosi mijloacele pe care le-a folosit Bush. Atunci era o echipă de ultra-duri, de oameni care promovau războiul, cu orice preț. Acum, e o administrație înclinată spre dialog, care respinge confruntarea armată. Cred că se va da sprijin aerian puternic opoziției siriene și mijloace pentru lupta la sol, nu se va intra cu trupe în Siria”.

Care va fi rolul României, țara rămasă printre puținele cu ambasadă siriană la București

Foștii miniștri de Externe opinează într-un glas că România își va face în mod sigur datoria față de NATO, dacă va urma o intervenție în Siria sub auspiciile alianței militare interguvernamentale. În plan bilateral, cea mai importantă chestiune este cea a românilor din Siria. În buna lor parte aceștia sunt reprezentanți de femei căsătorite cu bărbați sirieni și copiii acestora. Cifra oficială a românilor din țara aflată în război civil este de 4.500, deși estimările neoficiale indică un număr de aproximativ 13.000.Totodată, Bucureștiul se numără printre puținele Capitale care mai au ambasadă siriană. Dintr-un calcul geopolitic, aceasta a fost păstrată pentru a folosi drept canal de comunicare între UE și Damasc. Ambasadorul român în Siria a fost relocat în 2012 în Liban.

 ”Personal, ca ministru de Externe, am propus retragerea ambasadei noastre de la Damasc și expulzarea ambasadorului sirian, alăturându-ne astfel acțiunilor multor țări. Nu s-a câștigat ceva în toată această rămânere în Siria. România va trebui să se atașeze țărilor occidentale care au luat de mult această măsură.

 E bine că au fost contacte cu Opoziția siriană. Ca ministru am avut la Paris o astfel de discuție. Opoziția a fost și a rămas eterogenă, a fost invitată să realizeze o coagulare atât cât e necesar pentru a putea participa la guvernare, dar negocierile nu au culminat cu un succes”, ne-a spus Andrei Marga.

Dan Şova, audiat la DNA în cazul dispariţiei contractului original cu Bechtel

de Catalin Lupasteanu - Mediafax

  Ministrul delegat pentru Proiecte de Infrastructură de Interes Naţional şi Investiţii Străine, Dan Şova, a venit marţi la DNA, el declarând că vrea să susţină plângerea penală pe care a făcut-o ca urmare a lipsei exemplarului original al contractului cu Bechtel pentru autostrada Braşov-Borş.

Dan Şova a spus, la intrarea în sediul Direcţiei Naţionale Anticorupţie (DNA), că a venit să susţină personal pângerea penală, precizând că va da mai multe informaţii la ieşire.

  Departamentul pentru Proiecte de Infrastructură şi Investiţii Străine a depus la DNA, în 20 august, o plângere penală pentru neglijenţă în serviciu privind protecţia informaţiilor clasificate, ca urmare a lipsei exemplarului original al contractului cu Bechtel pentru autostrada Braşov-Borş.

"Plângerea penală (...) cere, de asemenea, ca în situaţia în care se va dovedi că faptele care au condus la lipsa/refuzul de punere la dispoziţie a acestui document îmbracă forma altei infracţiuni să se dispună atragerea răspunderii penale, după caz, pentru infracţiunea de distrugere, furt sau abuz în serviciu contra intereselor publice. (...) Aceasta a fost făcută «in rem» şi nu e îndreptată împotriva unei persoane anume, Direcţia Naţională Anticorupţie fiind în măsură să cerceteze cine se face vinovat pentru lipsa exemplarului original al contractului", arăta într-un comunicat de presă departamentul condus de ministrul Dan Şova.

Potrivit sursei citate, plângerea a fost depusă la DNA fiind vorba de o infracţiune de serviciu care poate aduce statului pagube importante, mai mari decât echivalentul a un milion de euro, ţinând cont de valoarea contractului cu Bechtel.

Prim-vicepreşedintele PDL Anca Boagiu, fost ministru al Transporturilor, a anunţat la 7 august că a depus plângere penală la Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în cazul ministrului Dan Şova, acuzându-l că ascunde contractul original cu Bechtel semnat de Adrian Năstase în anul 2003 pentru a-l apăra pe fostul premier.

Anterior, Şova a susţinut că desecretizarea contractului cu Bechtel nu s-a făcut pentru că nu s-a găsit, la Ministerul Transporturilor, varianta originală. În replică, Boagiu a susţinut că documentul se află la etajul 2, camera 58.

Între timp, Departamentul pentru Proiecte de Infrastructură şi Investiţii Străine a publicat unele documente declasificate referitoare la contract.

Proiectul autostrăzii Braşov-Borş, denumit Autostrada Transilvania, a fost aprobat în 2003 şi început în 2004, în baza unui contract de 2,2 miliarde de euro încheiat cu Bechtel, care trebuia executat până în 2012.

Contractul a suferit în decursul timpului mai multe modificări, fiind reziliat în mai 2013, statul român urmând să plătească companiei americane 37,2 milioane de euro şi datorii de 50 milioane de euro.

Pe fondul disputelor politice iniţiate de partidele care s-au succedat la guvernare şi fără bani alocaţi de la buget, proiectul de 415 kilometri a fost derulat într-un ritm lent, iar până în prezent au fost executaţi doar 52 de kilometri.

Sigur ..nu stiati !!!__________________________________________

Social

Cum au devenit românii o națiune de proprietari. Ce pățesc germanii care dețin locuințe

Crişan Andreescu / 20 Aug 2013 14:05

Visul oricărui român a fost și este de a avea o casă. Dezideratul acestora a devenit realitate după Revoluție, atunci când Guvernul Roman a dat drumul la cumpărarea locuințelor, astfel că, astăzi, doar circa 4 la sută dintr români mai locuiescu cu chirie, printre care se numără cetățenii străini și studenții veniți la studii în centrele universitare din alte localități. Potrivit ultimului recensământ, românii dețin în proprietate 8.450.942 de locuințe convenționale. România și Albania își revendică primul loc în lume cu  cea mai mare pondere a proprietarilor de locuinţe.

În 1989, statul român avea un fond locativ inexistent în altă parte a Europei – aproape 2,6 milioane de apartamente şi case, unele dintre ele naţionalizate. Restul până la 3,8 milioane de locuinţe din mediul urban se aflau în proprietate personală. Accesul către o astfel de casă era destul de restrictiv în perioada comunistă. Puţine blocuri aflate în construcţie aveau această destinaţie. În plus, o singură bancă, CEC-ul, oferea finanţare, la care însă nu ajungea oricine. Creditele erau făcute pe perioade lungi de timp (20-25 de ani), iar rata lunară era de circa 250 de lei la un salariu de 1.700 de lei pe lună. Clientul trebuia să vină de acasă cu un avans de câteva mii de lei.

După Revoluţie, Guvernul Petre Roman a emis Decretul-Lege nr. 61 din 1990, care permitea cumpărarea de către chiriaşi a locuinţelor din fondul locativ de stat. În numai trei ani, statul a scăpat de circa 1,8 milioane de apartamente, dându-le aproape pe gratis. Astfel, în 1990, costul unui apartament cu două camere era de 123.000 de lei, puţin peste preţul unei Dacii, şi se putea plăti cu aproximativ 30 de salarii medii pe economie. Preţurile fixate în lege s-au conservat, inflaţia a fost însă galopantă, astfel încât valoarea apartamentelor a coborât de la aproximativ 10 salarii medii în 1991 la patru salarii în 1992 şi la doar o leafă în 1993 (aproape 100 de dolari).

Prin această măsură, statul a pierdut miliarde de dolari, bani pe care-i putea investi în infrastructura catastrofală, de exemplu, sau în construcţia altor locuinţe. Sumele extrem de mici au făcut posibilă achiziţionarea apartamentelor de către o pătură condamnată la pauperizare.

 Germania, la polul opus în ceea ce privește numărul de proprietari

Aproximativ 10% dintre gospodăriile de top dețin 60% din bogăția Germaniei, ceea ce se traduce prin faptul că un german de rând nu o duce neapărat mai bine decât un european obișnuit, nici măcar mai bine decât cei din țările cu probleme economice grave.

 Explicația se regăsește și în deținerea de proprietăți: 44% dintre nemți dețin o casă sau un apartament, comparativ cu francezii, care sunt proprietari într-un procent de 58%, italienii – 68% sau spaniolii – 83%.

Se poate constata faptul că  numeroşi germani  nu sunt dispuşi să-şi asume costurile reparaţiei unei locuinţe, aşa cum ar trebui s-o facă în calitate de proprietari. Rezultatul este cel constatat pe piaţa imobiliară: pe germani nu-i deranjează să stea cu chirie, chiar dacă se plâng că trebuie să plătească proprietarilor tot mai mulţi bani.

 Un alt motiv important pentru care nemţii preferă să fie chiriaşi ar putea fi regăsit chiar în sistemul social din Germania. Astfel, oamenii din această ţară sunt ajutaţi de stat doar dacă nu deţin proprietăţi. Mai mult, la bătrâneţe, chiriaşii germani pot fi acceptaţi într-un cămin de îngrijire (cu asistenţă medicală, dacă sunt bolnavi), chiar dacă pensia lor nu acoperă costurile.

 Germanii proprietari de locuinţe nu primesc ajutor de la stat

De pildă, un bătrân proprietar de casă, care suferă un accident vascular cerebral cu complicaţii şi devine neputincios, va fi internat într-un azil cu îngrijire medicală permanentă, însă cu costuri greu de suportat. Dacă pensia nu-i va acoperi aceste costuri, el va trebui să plătească din propriul buzunar diferenţa. Va fi ajutat de stat abia în momentul în care banii de pe casă vor fi „înghiţiţi” de costurile de la azil.

 Sigur, scapă de aceste restricţii cei care îşi trec casele pe numele altcuiva (al rudelor, al nepoţilor), însă nemţii iubesc prea mult siguranţa ca să facă aşa ceva.

 O altă caracterisctică a germanilor este aceea că ei nu sunt adepții cumpărării unor case pentru copiii lor, aşa cum fac românii care vor să-şi ajute odraslele aflate la început de drum.  Nemţii consideră că îşi ajută copiii dându-le o educaţie bună, învăţându-i să fie puternici şi să se descurce singuri, nu luându-le la împlinirea majoratului o mașină de fițe, așa cum se procedează la noi.

                                                                     *******

• Fostul ministru al Apărării, urmărit şi pentru fals în dosarul privind cumpărarea locuinţei de serviciu. Reacţia lui Dobriţoiu