NWES !

miercuri, mai 20th, 2015 | Scris de Vremea Noua

Poza zilei: Gara Vaslui, pãzitã de zeci de TAB-uri (foto)

Imagine nu tocmai linistitoare ieri dupã-amiazã în gara din Vaslui! Un convoi format din mai multe TAB-uri de luptã, încãrcate pe platforme de vagoane CFR, a tranzitat calea feratã din municipiu. Cãlãtorii ce se aflau în acel moment în statia CFR au rãmas muti de uimire când au vãzut încãrcãtura trenului. “Ne pregãtim de rãzboi sau ce se întâmplã? Credeti cã degeaba plânge icoana aia la Puscasi? Vor veni vremuri grele, o sã vedeti! “ a fost avertizarea unuia dintre cãlãtori.

Uite asa plecam din Timisoara la Cincu ! Intr-un an ..IARNA ...in celalalt VAra..!!

Arta de a avea întotdeauna dreptate: cum să manipulezi eficient opinia publică

                                                                                                Forografiat de Chris Devour

      Motivul pentru care oamenii se angrenează în dezbateri [publice] este acela de a încerca să ajungă cât mai aproape de adevăr; astfel nu contează atât de mult cine are dreptate, ci mai degrabă dacă s-a ajuns la o concluzie justă- cam așa sună teoria; cam așa e mințit omul de rând că decurg lucrurile. În practică însă, lucrurile stau deseori cu totul altfel: cei ce participă la dialog sunt mai degrabă interesați să li se dea dreptate cu orice preț , decât să încerce să soluționeze respectiva problemă. În condițiile acestea, prea puțin mai contează aflarea adevărului, iar un demagog¹ cu experiență va apela la diverse tehnici de argumentare ce-i vor garanta victora-sau în fine, îl vor salva de la o înfrângere devastatoare.

    Neținând cont de „regulile jocului”, demagogul se va folosi de niște tehnici mai puțin onorabile pentru a atrage publicul neinstruit de partea sa și a-și asigura victoria. Astfel, un „mincinos antrenat” nu va ține cont de sfatul lui Goethe:

„Se crede, de-obicei, că unde vorbe-auzi,

                           CEZAAAAAAAAAAAR.......................................

Ar trebui ceva să se-nțeleagă”²

      Dezvoltând mai departe „tehnica nesimțirii”, putem observa cum un întreprinzător necinstit-spre exemplu- poate să tragă foarte ușor foloase materiale de pe seama mulțimii neinstruite care este amețită de „o avalanșă de cuvinte alese la întâmplare și lipsite de logică.” ³, contravenind sfatului subtil oferit de Goethe. În fine, acești oameni sunt cel mai adesea întâlniți în domenii precum „medicina alternativă”, unde termenilor științifici le este deseori conferit un alt sens, astfel făcând posibilă păcălirea clientului. Spre exemplu, am observat în discursurile șarlatanilor care propovăduiesc metode new-age de vindecare o proasta utilizare a termenului  „cuantic”. Astfel, termeni din fizica cuantică sunt folosiți în cu totul și cu totul alt sens, iar oamenii neștiutori- impresionați fiind de limbajul colorat al șarlatanului- îl vor crede pe cuvânt:

„Ceea ce adversarul nu înțelege poate acționa, cel mai adesea ca o autoritate. Inculții au un respect deosebit față de expresiile latinești sau grecești.[…]De asemenea, prejudecățile și stereotipurile sunt și ele foarte eficace ca autoritate.[…]Aproape că nu există opinie suficient de absurdă, încât să nu fie îmbrățișată cu ușurință de oameni, de îndată ce i-ai convins că opinia respectivă e unanim acceptată” ⁴

        O altă tehnică ce „aduce imunitate” teoriilor mincinoase este aceea de a trasa o limită între „noi, cei inițiați”, și „voi, cei care nu puteți întelege profunzimea practicii sau credinței noastre”. Acest lucru este un soi de fugă din fața întrebărilor incomode care le sunt adresate în general liderilor diferitelor secte, sau vânzătorilor de „produse-minune”. Un alt beneficiu al acestei tehnici este acela că-i atragi pe naivi de partea ta, făcându-i să se creadă superiori- nimic mai plăcut decât să-ți fie „mângâiat” orgoliul, nu? Astfel, Arthur Schopenhauer se întreabă de unde vine această abilitate nu tocmai onorabilă de a mânui cuvintele:

„De unde vine aceasta- Din ticăloșia înnăscută a speciei umane.[…]Vanitatea înnăscută a omului- ușor de zgândărit, mai ales când se implică în exercițiile intelectului- nu vrea să accepte, cu nici un chip, faptul că ceea ce am exprimat la început s-a dovedit a fi fals, iar opinia adversarului s-a dovedit a fi corectă.” ⁵

     În continuare, voi dezvălui câteva tehnici subtile folosite de oamenii ce vorbesc în fața mulțimii (ex. politicieni, lideri religioși, oameni de știință). Acești oameni se pot folosi de avantajul popularității pe care-l au, permițând în felul acesta sofismelor⁶ de tot soiul să apară în discursul lor, fără ca mulțimea să încerce măcar să le sesizeze . Astfel, dacă ești un lider religios sau o persoană publică, poți abuza cu nesimțire de admirația pe care oamenii ți-o poartă, profitând de pe urma naivității lor:

„Stă însă în caracterul vulgului să accepte numeroase autorități și să manifeste respect față de ele. Dacă nu putem cita o autoritate care să se potrivească în context, atunci putem apela oricând la una fără legătură cu contextul; putem cita ceva ce a spus cineva în cu totul altă situație sau în cu totul alt sens.” ⁷

      Tehnica amintită mai sus  poate fi pusă în practică chiar și de către un om mediocru-chiar și fără să-și dea seama de acest lucru. Deseori invocăm o personalitate mai mult sau mai puțin relevantă pentru subiectul discuției, astfel că teza noastră stă acum ascunsă în spatele unui „paravan”: „Albert Einstein a zis asta; dacă nu ești de acord, nu numai că te contrazici cu mine, dar te contrazici cu Einstein.” O astfel de tehnică e chiar mai „murdară” dacă motivul disputei era spre exemplu legat de o problemă a psihologiei, deoarece profităm de incultura adversarului pentru a invoca nume irelevante. Desigur, dacă eu îl invoc pe Arthur Schopenhauer în textul meu, asta nu înseamnă că sunt un sofist, deoarece Schopenhauer s-a ocupat în cartea sa „Dialectica eristica” de probleme legate de argumentare, astfel el este o autoritate relevantă.

       Urmărind dezbateri între credincioși și atei, am reuști să identific numeroase tehnici prin care respectivii și-au atras publicul de partea lor. Schopenhauer zicea că dacă nu poți să-ți învingi adversarul cu argumente, cel mai bine e să ridiculizezi tot ceea ce zice, iar stârnind râsul printre spectatori, te vei bucura ulterior de susținerea acestora (click aici). Acest lucru este întâlnit deseori în dezbaterile televizate, iar dacă adversarul este unul timid, cu bun simț, va părea mai degrabă învins (ratat) în fața mulțimii, care-l va prefera să-l susțină pe mitocan.

      Pentru că mai sus am amintit despre dezbaterile dintre credincioși și atei, țin să amintesc un caz în care preotul, întrebat fiind de moderator dacă ateii merg în rai, acesta n-a ezitat să spună răspundă afirmativ, câștigând astfel [și] simpatia ateilor, arătându-se „înțelegător” față de aceștia. Un alt lucru pe care l-am identificat în aceste discuții a fost folosirea „falsei dileme”(când sunt prezentate două alternative din care adversarul trebuie să aleagă în ciuda faptului că ambele variante sunt false). Dacă această tehnică de argumentare eșuează, nu e nimic. Dacă adversarul nu poate dovedi că un anumit lucru este fals, putem prin urmare să tragem concluzia ca este adevărat. Spre exemplu, dacă nu-mi poți dovedi că centaurii (sau orice altă creatură mitică) nu există, eu voi concluziona că există- până la urmă așa funcționează majoritatea argumentelor religioase, nu?

      Țin să menționez că eu nu susțin nici ateismul, nici creștinismul; pur și simplu ofer exemple în vederea unei mai bune înțelegeri a problemei. Astfel,  pentru a încheia cu exemplul argumentelor religioase; deoarece nu doresc să fiu etichetat drept un ateu [cârcotaș], voi mai oferi un ultim exemplu de argumentare defectuoasă întâlnită adesea în logica creștină: argumentarea circulară, sau sofismul circularității. Această tehnică de argumentare „pretinde auditorului să admită dinainte tocmai ceea ce ar fi trebuit să ajungă să admită în urma argumentării”⁸-adică „ceea ce scrie în Biblie e adevărat pentru că așa scrie în Biblie, iar ceea ce scrie în Biblie e adevărat,etc.” În fine, despre acești oameni ne-a vorbit și Schopenhauer când a zis că trebuie să ne alegem adversari pe măsură, capabili să ne recunoască victoria când e cazul. În alte cuvinte, asigură-te că cel căruia îi prezinți argumentele e suficient de pregătit pentru a le putea înțelege și suficient de sincer să accepte când greșește și/sau e învins.

     Pentru a arăta că sunt imparțial, voi aminti argumentul pe care teiștii îl prezintă deseori ateilor: acela că nu pot explica cum [și de ce] universul a apărut. Ei zic ceva de genul:  „dă-mi un miracol, și-ți voi explica restul”- miracolul fiind faptul că ceva a luat naștere din nimic, iar restul fiind…ei bine, absolut totul. Desigur, acest argument e atacabil, căci se bazează pe tehnica amintită mai sus: aceea conform căreia dacă adversarul nu poate [deocamdată] oferi un răspuns, eu voi presupune că răspunsul l-am putea găsi în teologie. În alte cuvinte, tot ceea ce nu e explicat [deocamdată] științific, e explicat prin existența lui Dumnezeu. Așa să fi fost oare și momentul când s-a aflat că pământul e sferic, nu plat?- explicația divină a fost înlocuită de o certitudine științifică.

                                                               

                                                                                              Arthur Schopenhauer de Chris Devour

       În fine, dacă adversarul face o afirmație ușor îndrăzneață, tot ceea ce  trebuie să faci este să o reproduci exagerând-o, iar dacă vrei să îi sabotezi  complet demonstrația, nu ai decât să tragi tu concluzia demonstrației lui (desigur, așa cum vrei tu, nu cum ar trebui). De asemenea, dacă observi că  afirmația lui s-ar putea încadra în vreun curent de gândire blamat,  introdu-l în acea categorie, spunând despre teoria sa că „ăsta nu e nimic  altceva decât fascism/ fanatism/filosofie new-age ”- și vei „dezamorsa”  orice tentativă de argumentare-sau măcar vei câștiga simpatia publicului.

   O altă tehnică interesantă este aceea care ne ajută când observăm că un  subiect ne depășește: să recurgem la remarci ironice precum „să acceptămcă suntem ființe limitate, și nu putem știi cu siguranță dacă este    așa cum zici dumneata”- acest lucru o să te pună cel puțin pe același palier cu adversarul. Dacă nici acest lucru nu funcționează, Schopenhauer sugerează să enervezi adversarul, și să ataci mai degrabă persoana, decât  teoria sa. Acest lucru îl putem face uneori chiar fără să ne considerăm ticăloși: spre exemplu într-o discuție despre comportamente morale, poți să ataci adversarul (în cazul în care acesta nu are un comportament moral), spunându-i că nu e în măsură să-și dea cu părerea. Acest lucru poate să-l „dezarmeze” pe adversar instant, sau măcar să atragă publicul de partea ta. Desigur, dacă acest lucru este prezentat într-un mod umilitor, ironic, poți să provoci și râsul; fapt ce te va avantaja și mai mult.

       Vedem astfel că deseori disputele nu sunt câștigate de cei care sunt mai inteligenți, mai erudiți sau mai pregătiți; de cele mai multe ori câștigă acela care știe ce, când și cum să vorbească. Mai important decât mesajul, e deseori forma în care e livrat acesta (din acest motiv e nevoie de oameni pricepuți în domeniul marketingului în orice afacere). În fine, trebuie să-i dau dreptate lui Voltaire când spunea că e greu să eliberezi proștii de lanțurile pe care le venerează- în altă ordine de idei, pot spune că e greu să eliberezi mulțimea de prejudecățile și credințele nefondate pe care le păstrează cu mândrie.

        Voi încheia cu un citat din „Arta de a avea întodeauna dreptate (sau Dialectica eristica)”, de Arthur Schopenhauer; citat ce poate să rezume de altfel toată problema descrisă în carte [și în articolul meu]:

„Ceea ce numim, de regulă opinie comună este, la o privire mai atentă, doar părerea a două sau trei persoane; iar de acest lucru ne convingem de îndată ce înțelegem modul în care se nasc astfel de opinii general valabile. Ne dăm seama că, la origine, au fost doar doi sau trei oameni care au afirmat , au enunțat sau au acceptat o astfel de opinie, după care ceilalți au avut bunăvoința de a crede că cei dintâi au verificat riguros validitatea ei: bazându-se pe prejudecata că primii au fost competenți, au venit apoi alți câțiva care au acceptat opinia; aceștia au fost crezuți de mulți alții care, din lene, au preferat să creadă, decât sî verifice pe îndelete.[…]Ceilalți au fost constrânși să accepte opinia care trecea deja drept comună, pentru a nu fi considerați spirite recalcitrante, care se ridică împotriva opiniilor unanim acceptate- tineri impertinenți, care vor să fie mai deștpși decât tot restul lumii[…] Pe scurt, foarte puțini pot gândi, dar toți vor să aibă opinii: ce altceva le mai rămâne [celor mulți], decât să preia ca atare judecăți gata făcute de alții, ei înseși neputând să le facă?”

---

Niko....cu gandul  la ...Cezar !!

MIR !!!___________________________________________________

Analist apropiat de Kremlin: Conflictul ucrainean se va incheia in 2016

Autor: Radu Pop, Redactor

Analistul politic rus Nikolai Starikov, activist nationalist apropiat al Kremlinului, considera ca situatia de conflict din Ucraina se va incheia dupa finalizarea construcției gazoductului rusesc catre Turcia, care, potrivit "Gazprom", este programat sa fie functional incepand cu decembrie 2016.
Politologul a facut o declaratie in acest sens luni, in cadrul unei intalniri cu locuitorii din Sevastopol.
Potrivit lui Starikov, dupa aceasta etapa, "cu Ucraina vor incepe cu totul alte discutii". Politologul s-a pronuntat si impotriva unei invazii deschise a trupelor rusești in Ucraina, considerand ca astfel de acțiuni sunt "similare cu intrarea Rusiei in Primul Razboi Mondial, lucru care a avut consecințe negative pentru țara".
În ceea ce privește relațiile dintre țarile BRICS, Starikov a afirmat ca aceste state nu au inca un tratat comun și nimic nu obliga China, India si Brazilia sa ia apararea Rusiei, in cazul unui eventual conflict militar cu Occidentul. Potrivit politologului rus, structurile BRICS "sunt abia la inceput", in timp ce in NATO "totul este simplu și clar". În plus, in opinia lui Starikov, China nu este un aliat al Rusiei.

JOS BASINISMUL===============================================

Exces de putere. Hoţiile făcute de Videanu au fost suportate de noi toţi - Prejudiciu de 66 milioane de euro

de S.T.   •   08 Mai 2015   

Oana Stancu a oferit, vineri, la "Exces de putere", o gamă largă de subiecte în atenţia procurorului general Tiberiu Niţu, care pare să vină cu un nou val de dosare.

Hoţiile făcute de fostul ministru Adriean Videanu au fost suportate de noi toţi, a arătat Oana Stancu, prezentând unul dintre subiecte.

Videanu, pe vremea când era ministru al Economiei, i-a oferit lui Ioan Niculae preţuri prefenţiale la gaze, a aprobat în guvern acte şi a folosit Romgaz în interesul privat al societăţii deţinute de miliardar.

Această decizie s-a dovedit păguboasă.

Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) a pierdut la Curtea de Apel Bucureşti un proces intentat de distribuitorul de gaze GDF Suez pentru recunoaşterea unor cheltuieli din perioada 2008-2010.

Judecătorii au dat câştig de cauză companiei de distribuţie obligând statul român să-i plătească despăgubiri de 66 milioane de euro.

Ce aflăm de la Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Energiei (ANRE)?

Preşedintele ANRE, Niculae Havrileţ, declara, recent, că GDF Suez avea de recuperat aproximativ 300 de milioane de lei, însă Autoritatea i-ar fi recunoscut această sumă şi chiar şi-a recuperat mare parte din ea, însă nu de la stat, ci de la consumatori.

S-a ajuns aici pornind la decizia păguboasă a fostului ministru Videanu. El a decis ca InterAgro, deţinută de omul de afaceri Ioan Niculae, să beneficieze o bună perioadă de timp doar de gaze din producţia internă, mult mai ieftine decât cele din import.

 NEWS  !! 

Umilință pentru Rusia. Ce a pățit un redutabil tanc T-14 la repetiția pentru Ziua Victoriei

Vineri, 8 Mai 2015

Noul tanc sofisticat al armatei ruse, cunoscut sub indicativul T-14 Armata, a părut să se fi defectat joi, în timpul unei repetiţii pentru parada de pe 9 mai de la Moscova, când va fi prezentat în mod oficial publicului, notează Mediafax.

În timpul repetiţiilor de joi, noul vehicul s-a oprit brusc în faţa mausoleului lui Lenin, deşi motorul încă funcţiona.
Restul paradei a continuat, în timp ce tancul a rămas nemişcat. O încercare a organizatorilor de a remorca vehiculul a eşuat, înainte ca T-14 să repornească 15 minute mai târziu.
Deşi defecţiunea a părut să fie reală, crainicul care comenta parada a anunţat că a fost vorba despre un eveniment "planificat".
"Am vrut să arătăm cum se procedează în cazul în care este nevoie de evacuarea unui tanc. Oprirea vehiculului a fost programată", a spus crainicul mulţimii din Piaţa Roşie.

Abrahams M1 versus T-14....................................................................

Exclusiv: Secretele noului tanc rusesc T-14 Armata

Scris de Ion Vasilescu  pilot si fost comandant adjunct al Aeroportului Otopeni.
Noul tanc rusesc T-14 Armata care va defila pentru prima data la parada militara din Piata Rosie, pe  9 mai 2015, a aparut in public pentru prima oara pe 4 mai la repetitiile finale, fara huse pe turela. O parte din noutatile tehnologice înglobate de tancul T-14 Armata sunt vehiculate pe internet.  Cu precizarea ca exemplarele prezente la parada de la Moscova fiind de pre-serie, au misiunea de a testa echipamentele si nu au montate pe ele toate aceste sisteme.

Însa tancurile T-14 Armata care vor fi receptionate de armata rusa, le vor avea pe toate. Si echpamentele vor trebui sa atinga performantele cerute în caietul de sarcini de militari. Personal, consider ca putin exagerati anumiti parametrii pe care sursa i-a indicat, în ceea ce priveste acest tanc. Dar am preferat sa-i redau asa cum au fost ei relatati.

Tancul cîntareste 57 t si este propulsat de un motor de  1.200-1.500 CP ( o viitoare varianta urmînd sa fie echipata de un motor de 2.100 CP), care-i permite sa abordeze pante cu înclinarea de 60 de grade si trecerea peste obstacole cu înaltimea de  1,3 – 1,5 m.


Pe tancul T-14 a fost montata cea mai moderna suspensie ruseasca care printr-un microprocesor controleaza individual fiecare galet ( rola ) a senilei. Una din configuratiile create de suspenie este „asezat”, care-i asigura tancului un profil foarte jos în mars si o mai buna aderenta la drum drept. Alta configuratie este „ridicat”, cu partea din fata mai sus decît cea din spate, utilizata în manevrele în teren obstacolat. Cea mai interesanta este configuratia „în genunchi” prin care se ridica partea din spate a tancului mai sus decît cea din fata, oferind tunului un unghi mai mare de înaltare si azimut, în cazul tragerilor asupra tintelor aeriene, care evolueaza la joasa înaltime.

Si transmisia tancului T-14 este controlata de un microprocesor. Transmisia fiind capabila sa realizeze în mod automat schimbarea raportului de transmisie, pas cu pas, în orice proportie, ceea ce a condus la eliminarea schimbatorului manual de viteze. Ca termen de comparatie, tancurile M1A2 Abrams si Leopard 2A5 au patru viteze înainte si doua înapoi .

Blindajul propriu-zis contine straturi succesive composite, din materiale ceramice, otel, aliaj de titan si CNT – fibre carbonice nanotub ( cel mai probabil pe baza de hybtonita ). Blindajul tancului Leopard 2A, de tip Chobham, se pare ca este mai slab decît cel al lui T-14, desi utilizeaza un material compozit multistrat din generatia a 3-a, care include otel, tungsten si material plastic întarit cu componente ceramice. La rîndul sau, blindajul tancului Leopard 2A5, în cadrul testelor efectuate de armata SUA, au demonstrat ca asigura protectie dubla la proiectile cinetice, fata de tancul american M1A2 Abrams ( adîncime echivalenta de penetrare 350 mm fata de 650 mm). Întrucît reteta lui M1A2 încorporeaza în blindajul propriu-zis doar otel si placi din uraniu saracit. T-14 Armata ar mai mai dispune si de panouri suplimentare RHA ( blindaj omogen laminat ), pe ¾ din suparafata ( în partea frontala, lateral, spate si pe turela ) cu grosimea de 600-1.000 mm, care n-au fost montate pe blindatele prezente la parada.
Despre blindajul activ Afganit ( destinat detonarii senzorilor de dirijare ai rachetelor si proiectilelor antitanc, la minimum 1-2 m,  înainte de blindajul propriu-zis ) se afirma ca este bazat pe radar-Doppler si ca este cu o generatie mai avansat decît Arena si Trophy ( cele mai performante la aceasta ora pe plan mondial ).

Tancul T-14 este dotat cu o turela, actionata de la distanta, în care este montat tunul principal cal.125mm, complet stabilizat în cele 3 axe de un sistem giroscopic cu laser. Se afirma ca acest tun dezvolta o energie cinetica mai mare cu 30 %, decît tunul cal. 120-mm de pe tancurile M1A2 Abrams ( care perforeaza blindaje de pîna la 810 mm ) si Leopard 2A5. Tunul principal de pe T-14 dispune si de un mecanism automat de racire a tevii, fapt ce permite obtinerea unei cadente mai mari decît la cele de pe tancurile T-90. Acesta utilizeaza proiectile perforante cu camasa de tungsten, explozive, cu submunitii antitanc de tip SADARM, dirijate pe fascicol laser de tip Kitolov 2M si rachete antitanc dirijate prin laser care pot fi lansate si împotriva elicopterelor sau avioanelor care zboara la joasa înaltime.
În turela mai este dispus un alt tun cal. 30 mm ( cu cadenta de 620 proiectile/minut ) care nu a fost motat pe blidatele prezente la parada si o mitraliera cal.12,7 mm.  Toate cele trei arme din turela au încarcarea automata.  Armamentul din turela este cuplat la centrala de conducere a focului, echipata cu doua complete de aparatura de vedere pe timp de noapte ( cu ecrane video protejate de filtru anti-laser ). cu înalta rezolutie ( putere maritoare 15-20 x ), telemetru laser, procesor balistic cuplat la senzori pentru viteza si directia vîntului.

Centrala de armament dirijeaza si echipamentul de identificare IFF ( amic/inamic ) cu doua canale ( laser si electronic), care trimite catre tinta un semnal digital de comanda criptat. Laserul executa identificarea în 0,6 secunde si în cazul unei tinte amice blocheaza declansarea focului.
Sistemul de contramasuri electronice de pe tancul T-14 Armata include si un proiector laser de bruiaj. Receptorul de avertizare laser localizeaza sursa de iluminare care dirijeaza rachetele antitanc inamice si emite un spot laser de mare putere care orbeste sistemele optice de dirijare ( telemetru laser, aparatura de vedere pe timp de noapte, camere TV în spectrul vizibil si infrarosu).

Sistemul de navigatie al tancului T-14 Armata afiseaza situatia tactica si sub forma de  harta digitala, utilizand canale GPS pentru stabilirea coordonatele tintelor fixe si în miscare. Echipamentele de comunicatii ale tancului T-14 transmite si receptioneaza informatii de la echipamentele similar ale altor tancuri, masini de lupta, elicoptere/ avioane de cercetare si atac, drone. De la detectarea, transmiterea coordonatelor tintei. recunoasterea ei si pîna la atacarea ei este de maxim 9 secunde. Echipamentul de comunicatii al tancului T-14 Armata are si capabilitati de lupta radioelectronica, dispunand de receptor de banda larga si emitaror de bruiaj.

Niciun membru al echipajului nu este plasat în turela,  compartimentul celor doi sau trei membrii ai echipajului fiind capsulat si bine protejat.

 

Ionel Tudorache - Codin

        IN MEMORIAM..........RH+....de la  ..APUS +..............!!!           

                                        Sa-ti fie ...zmoala incinsa !!
                                                                                                                     Niko  si Cezar..iti vor pune lemne ...!!!

                   
                       

Maria Tanase - Marioara de la Gorj

​Telefonul Rosu !! _______________________________________________

​Telefonul Rosu: NATO are din nou legatura directa cu Armata Rusiei

de Laurentiu Colintineanu  

Duminică, 3 mai 2015, 13:04 Actualitate | Internaţional

Tensiunile dintre NATO si Federatia Rusa au atins un nivel nemaiintalnit in ultimii ani. Alianta reactioneaza si instaleaza, pentru prima data de la sfarsitul Razboiului Rece, o linie directa de comunicatii cu statul major rus pentru situatii de criza, informeaza Frankfurter Allgemeine Sonntagszeitung (FAS). Intre timp, relateaza Newsweek, Finlanda strange informatii despre cei 900.000 de rezervisti de care dispune.

„NATO si structurile de comanda ale Armatei Ruse au legaturi directe de comunicatii. Atat comandantul fortelor NATO din Europa, cat si presedintele comitetului militar al NATO au autorizatie sa ia legatura direct cu omologii lor rusi”, arata NATO intr-un raspuns la o solicitare adresata de FAS. Canalele de comunicare sunt deschise in permanenta si sunt testate in mod regulat, mai scrie FAS.

Alianta nu a oferit detalii despre momentul in care au fost infiintate aceste linii directe de comunicare. FAS citeaza surse oficiale germane care afirma ca partea rusa ar fi primit numerele de contact saptamana trecuta. Intregul proces este catalogat „secret”. Demersul isi are originile intr-o propunere a ministrului german de externe, care sugera reinstalarea „telefonului rosu” in decembrie anul trecut.

Contextul este cel al inmultirii dramatice a zborurilor militare rusesti in apropiere de spatiul aerian al statelor europene membre NATO. Anul trecut, avioane de vanatoare europene au interceptat de 400 de ori aeronave militare rusesti care zburau fara semnal transponder si care nu s-au identificat la cererea autoritatilor aviatice.

In alta ordine de idei, Finlanda se pregateste pentru „situatii de urgenta” si isi contacteaza rezervistii, relateaza Newsweek. 900.000 de rezervisti vor primi, la inceputul lunii mai, scrisori de la ministerul apararii in care li se explica rolul in caz de razboi. De asemenea, ministerul vrea sa isi actualizeze datele privitoare la rezervistii de care poate dispune. Un purtator de cuvant finlandez a declarat pentru Newsweek ca masura nu are legatura cu „situatia de securitate din jurul Finlandei”.

Tara are 1.300km de frontiera cu Rusia. La sfarsitul lunii aprilie, un obiect subacvatic neidentificat a fost detectat in apele teritoriale finlandeze. Marina Finlandei a lansat atunci mai multe grenade de avertisment. In octombrie 2014, aviatia tarii a anuntat ca isi intensifica patrulele din nord si est, unde au fost inregistrate incidente repetate de violare a spatiului aerian de catre aeronave rusesti.

Ionel Tudorache - Codin

American Sniper din Vietnam: Povestea tulburatoare a unuia dintre cei mai temuti lunetisti din istorie

Foto: Sofrep

Cu mult inainte ca lunetistul Chris Kyle sa devina American Sniper si chiar inainte ca acesta sa se nasca, armata americana a avut un alt tragator de legenda - Carlos Hathcock, luptator in Vietnam.
A invatat singur sa traga, de mic copil, visand dintotdeauna sa faca parte din marina Statelor Unite, si s-a inrolat la varsta de 17 ani, in 1959, se arata intr-un articol Business Insider.
                                     
                                               Suparat ...suparat mi-s doamne iarasi
                                             Ca   dusmanii..prevestesc...haoleooo!!
                                              Ca se inchide ...blogul..........

                                                    NIKO.....protesteaza in ..ploaie !!!

                                                 Nu mai plange nevestica !
                                                  Nu mai plange tu ..odor ,
                                                  Pentru tine..trec Atlanticul in zbor,
                                                  Lichidez intrg NY...ca pe Rh+..sa-l omor!!  

In anul 1965, a castigat Cupa Wimbledon la tir, in anul 
dinainte       de a     fi trimis in Vietnam si a schimba fata razboiului american pentru totdeauna. In 1966 a ajuns in zona de razboi, ca politist militar, insa imediat s-a oferit voluntar pentru lupta, fiind transferat curand in plutonul de lunetisti, la sud de Da Nong.

Aici, Hathcock si-a castigat renumele de "Pana Alba", deoarece purta totdeauna o pana alba la palarie, provocandu-i pe vietnamezi sa-l repereze. Tot aici, americanul si-a castigat statutul de cel mai mortal lunetist in misiunile Razboiului din Vietnam, care pareau ca sunt scoase direct din paginile celebrelor reviste Marvel cu supereroi.

Incredibila poveste a unui jurnalist-spion, angajat la o publicatie renumita

Perioadele preferate de lunetist pentru a lovi erau dimineata devreme si seara devreme: "Prima lumina si ultima lumina sunt cele mai bune momente". Asa a facut si cand l-a "pandit" pe un general al armatei nord-vietnameze. Patru zile si trei nopti, Hathcock s-a tarat, centimetru cu centimetru, fara hrana sau somn, mai mult de 1.500 de metri, pentru a ajunge astfel aproape de general. Atunci a fost singura data cand lunetistul si-a scos pana de pe palarie.

Carlos a ajuns asfel in apropierea unor copaci, nu departe de tabara nord-vietnamezilor. Generalul a iesit la un moment dat pe veranda si a cascat, fiind urmat de ajutorul sau, care se afla in fata lui. Pana ce ajutorul a plecat de acolo, generalul era deja cazut, iar glontul ii trecuse prin inima, tras de la 700 de metri distanta. Soldatii asiatici l-au cautat pe lunetist trei zile, timp in care acesta s-a intors de unde plecase, fara a fi macar vazut.

Statul Islamic a lansat propria varianta la filmul American Sniper: Jihadi Sniper mai si rateaza (Video)

Lunetistul era faimos pentru felul cum se integra in mediul inconjurator, pentru rabdarea si curajul pe care le avea in misiunile sale. A avut 93 de victime confirmate, cea mai mare distanta de la care a tras fiind de 2.250 de metri. Pe langa acestea, au mai existat alte aproape 300 care i s-au atribuit cu vremea.

"Chiar nu mi-au placut uciderile. Trebuie sa fii nebun sa te bucuri de fugitul prin paduri, de omoratul oamenilor. Dar daca nu as fi doborat inamicul, ei ar fi ucis copiii de acolo", a spus odata Carlos Hathcock.

Cat priveste distanta cea mai mare de la care a tras cu succes, de 2.250 de metri, aceasta a ramas un record pana in anul 2002, cand un lunetist canadian, Arron Perry, a depasit-o, in Afganistan.

Confruntarea suprema a americanului Carlos cu vietnamezul Cobra

Multi lunetisti americani au avut recompense puse pe capetele lor. Aceasta erau deseori de o mie sau doua mii de dolari. Recompensa pentru uciderea lunetistului cu pana alba pe palarie a fost de 30.000 de dolari.

In cele din urma, nord-vietnamezii au trimis cel mai bun lunetist al lor sa-l ucida, fiind cunoscut drept Cobra, aceasta devenind cea mai faimoasa confruntare a lunetistului american in timpul razboiului. Planul era ca vietnamezul sa ucida cat mai multi americani, pentru a-l face pe Carlos sa iasa din baza sa.

In confruntarea finala dintre cei doi, Hathcock a tras catre Cobra cu doar cateva momente inainte ca acesta traga, la randul sau. Rapiditatea americanului i-a salvat si lui insusi viata.

In anul 1969, vehiculul in care se afla Hathcock a trecut peste o mina, iar lunetistul a fost inconstient o perioada, dupa explozie. A reusit sa-i traga din vehiculul in flacari pe sapte dintre colegii sai, parasind Vietnamul cu arsuri pe 40 la suta din corp. A primit Steaua de Argint pentru actiunile sale in zona de razboi, in anul 1996. In cele din urma, a murit la varsta de 56 de ani, in 1999, suferind de scleroza multipla.