Cel mai mare tricolor românesc din secuime va fi înalţat de Ziua Drapelului
De Anca Apostol / Știri, Social / Publicat: Joi, 25 iunie 2015, 23:42 / Actualizat: Vineri, 26 iunie
FOTO: evz.ro
De ziua Drapelului Național, oficiali ai României, în frunte cu
premierul interimar, Gabriel Oprea, vor fi prezenți la un moment
istoric: înălțarea celui mai mare tricolor din Secuime, așa cum este
denumită zona ce cuprinde județele Harghita, Covasna și Mureș.
Tricolorul românesc va fi înălțat, mâine, cu prilejul Zilei
Drapelului Național, a anunțat Ministerul Afacerilor Interne (MAI). La
evenimentul care va avea loc în municipiul Miercurea Ciuc va fi prezent
Prim-ministrul interimar al Guvernului României, viceprim-ministru
pentru securitate națională, ministru al Afacerilor Interne, Gabriel
Oprea. Drapelul - care are 28 de metri - va fi amplasat în curtea
Inspectoratului de Poliție Județean (IPJ) Harghita. Până acum, cel mai mare drapel
românesc din această zonă a Transilvaniei era cel de la Tulgheș, tot în
județul Harghita, arborat, anul trecut, în prezența ministrului Apărării
Naționale, Mircea Duşa. Oficiali din cadrul MAI au precizat, pentru evz.ro, că la ceremonie vor participa circa 400 de militari, atât de la Interne, cât și de la Ministerul Apărării Naționale (MApN). Și-au
mai anunțat prezența șefii de arme din județ, precum și Episcopul
Covasnei și Harghitei, Preasfinţitul Părinte Andrei Moldovan. Multumesc lui Niko !
militar, unde tinerii vor putea conduce tancuri si se vor putea juca cu arme grele
Presedintele Vladimir Putin a deschis la
inceputul acestei saptamani portile Parcului Patriot, un "Disneyland
militar" pentru tinerii rusi, in localitatea Kubinka, situata la o ora
de mers cu masina de la Moscova, relateaza CanalFrance.Info.
Cu ocazia Salonului militar al armatei 2015, seful statului rus a
declarat multimii adunate ca parcul tematic va fi "un element important
al sistemului de munca militaro-patriotic cu tinerii", scrie Agerpres.
Parcul patriotic rusesc a fost conceput pentru a primi pana la 10.000
de vizitatori zilnic. Acestia vor avea la dispozitie centre de
petrecere a timpului liber si hoteluri, putand sa asiste la
reconstituiri ale unor batalii celebre ale armatelor sovietice si
rusesti, ba chiar sa testeze instalatiile si echipamente militare de
prima importanta.
Presedintele rus a profitat de acest eveniment pentru a anunta o
dezvoltare semnificativa a arsenalului nuclear al tarii, prin adaugarea a
40 de rachete intercontinentale pana la sfarsitul anului. Acestea ar
urma sa fie "capabile sa dejoace sistemele de aparare antiracheta cele
mai sofisticate", a precizat el.
Siruri de tancuri, vehicule blindate si sisteme de lansare ale
rachetelor au fost expuse in gradinile parcului. Guvernul estimeaza ca
parcul tematic ar trebui sa ajute la insuflarea unui nou sentiment de
patriotism tinerilor din Rusia. Fiecare tanar, potrivit lui Vladimir
Putin, trebuie sa fie pregatit sa raspunda la primul apel, in caz de
razboi.
De la anexarea Crimeii si interventia ruseasca in Ucraina, Putin
cauta sa-si puna in valoare in continuu puterea militara a tarii sale.
"El a ordonat mai multe manevre militare in ultimele luni", aminteste
Bloomberg.
La o conferinta pe probleme de aparare, ministrul adjunct al
Apararii, Anatoli Antonov, a acuzat Occidentul ca provoaca Rusia la o
"cursa a inarmarii".
Saptamana trecuta, Journal du Dimanche ridica problema unui "buget
militar rusesc care intriga" pentru ca "dintre cei 75 de miliarde de
euro alocati de Kremlin apararii in 2015, 51 de miliarde de euro sunt
clasificati secret de aparare", adica 70 % din cheltuieli. Prin armata,
statul vrea sa-si poleiasca imaginea in fata locuitorilor sai. "Un mare
numar de oameni resimt mandrie patriotica pentru aceasta noua putere
militara. Si li se explica faptul ca aceasta este datorita lui Vladimir
Putin", analizeaza in JDD Aleksandr Golt, jurnalist specializat in
probleme militare.
In parcul sau, Putin isi face marele joc: tancuri, lansatoare de
rachete, echipamente de securitate, masini blindate. Iar ministrul
apararii, Serghei Soigu, detaliaza o parte din "atractii": "Tinerii vor
putea nu doar sa viziteze expozitiile, ci si sa conduca si sa zboare in
echipamente militare, sa utilizeze armele pentru a se antrena la tir si
sa faca salturi cu parasuta."
Vizitatorii vor putea chiar sa manance ratii soldatesti. Si cum nu se
pleaca dintr-un parc tematic fara un suvenir, ei vor putea sa-si ofere
un tricou sau o husa de iPhone cu efigia lui Vladimir Putin sau cu un
slogan despre victoria natiunii lor in Cel de-al Doilea Razboi Mondial.
Patriot Park ar urma sa fie finalizat complet in 2017. El a costat
Ministerul Apararii 330.000 milioane de euro, potrivit cotidianului
Kommersant. Si ar putea avea in curand un fratior la periferia
Sevastopolului, in Crimeea.
În
general cu toții suntem de acord că trecutul este cel ce influențează
prezentul care la rândul său influențează viitorul. Probabil că aproape
nicio persoană care nu suferă de afecțiuni psihice sau nu este sub
influența drogurilor nu ar putea susține că evenimentele viitoare le pot
influența pe cele din trecut. Și totuși acest lucru ar putea să se
schimbe în lumea plină de paradoxuri a fizicii cuantice. Pentru un om obișnuit, înțelegerea lumii observabile, dominată de
fizica newtoniană, clasică, ține de "bunul simț". Timpul se scurge
dinspre trecut spre viitor, lucrurile nu pot exista decât într-un singur
loc într-un anumit timp, iar dacă un copac cade într-o pădure fără ca
nimeni să-l observe va produce un sunet. Niște fizicieni de la
Universitatea Națională din Australia (ANU) nu sunt însă de acord că
lucrurile sunt atât de simple.
Noul studiu publicat în Nature Physics "demonstrează că totul ține de
măsurarea directă", susține profesorul asociat Andrew Truscott de la
Research School of Physics and Engineering din cadrul ANU. "La nivel
cuantic, realitatea nu există dacă nu este observată direct", a adăugat
el.
Această concluzie aparent absurdă derivă din rezultatele a două
experimente, dintre care unul mai vechi, un "clasic" pentru fizica
cuantică și unul care a fost încheiat cu succes în urmă cu doar câteva
săptămâni.
Experimentul clasic:
Oamenii de știință au observat de mult timp comportamentul ciudat al
particulelor de lumină, fotonii, în cadrul așa-numitului Experiment al
celor două fante. Atunci când lumina a fost proiectată asupra unui ecran
în care se află două fante înguste, fotonii s-au comportat într-un mod
neprevăzut, de-a dreptul schizoid. Experimentul implică o configurație
simplă, un "tun" care trage cu particule de lumină (fotoni), unul câte
unul prin două fante mici dintr-un ecran — un laser care produce lumina.
Lumina este atenuată în așa fel încât să emită doar câte un singur
foton. Acești fotoni trec prin cele două fante, existând și o cameră
care înregistrează tiparul din spatele ansamblului celor două fante. De
vreme ce fotonii trec unul câte unul, unii printr-o fantă, alții prin
cealaltă, ar trebui ca ei să lase o urmă cu două dungi pe perete, dar nu
se-ntâmplă acest lucru. În schimb aceștia creează în mod misterios mai
multe dungi, dincolo de locurile de pe perete corespunzătoare fantelor
de trecere. Acesta ar fi rezultatul așteptat atunci când o rază
constantă de lumină s-ar răspândi pe perete ca o undă. Rezultatul care
se obține ar fi posibil numai dacă particula ar trece prin ambele fante
în același timp, cu alte cuvinte, particula este în două locuri deodată
în același timp. Atunci când sunt puși senzori în jurul fantelor pentru a
urmări fotonii, acest tipar de undă dispare. Dacă excludem senzorii din
experiment, patternul de undă revine. Acest lucru sugerează că putem
schimba modul în care se comportă realitatea pur și simplu prin
observarea directă. Cu alte cuvinte realitatea însăși nu ar fi reală.
Celebrul fizician austriac Anton Zeilinger consideră că răspunsul modern
la această întrebare este că drumul fotonului nu este un element al
realității. Acest experiment poate fi replicat și cu electroni și cu
orice alt tip de particulă.
Pentru o mai bună explicație a acestui experiment:
Acest principiu se află în centrul fizicii cuantice. O particulă așa
cum este fotonul se comportă ca și când ar avea mai multe stări
indefinite, în suspensie. Ea nu are proprietăți fizice și este definită
în schimb de un set de probabilități conform cărora ar putea exista
într-una sau alta din respectivele stări. Aceste probabilități nu sunt
doar rezultatul unor teorii bombastice din fizica modernă ci se află la
baza noțiunilor noastre moderne de chimie și fac posibile tehnologii
precum microprocesoarele și reacțiile nucleare. Modernitatea nu ar fi
existat așa cum o cunoaștem fără aceste proprietăți bizare ale
particulelor.
Aici intervine cea de-a doua ciudățenie: Atunci când fizicienii
observă un foton în mod direct, în cadrul unui experiment, însuși faptul
că este observat îl face să cadă într-una dintre cele două stări
posibile ale sale — fie particulă, fie undă. Orice ar face oamenii de
știință, ori de câte ori observă în mod direct un foton este ca și când
chiar fotonul "ar decide" cum să fie văzut. Astfel, se crede că actul de
a observa aduce fotonul din tărâmul cuantic al probabilităților în cel
real. Acest principiu este explicat de celebra paradigmă a pisicii lui
Schrödinger unde o pisică ipotetică, pusă într-o cutie închisă alături
de niște otravă, nu este nici vie, nici moartă, până când deschidem
cutia și operăm o observație directă asupra sa.
Cel de-al doilea experiment:
Această concluzie bizară conform căreia actul de observație directă
definește realitate (realitatea nu există în afara observației) circulă
de mult timp în rândul fizicienilor, fiind susținută și de un experiment
propus de americanul John Wheeler încă din 1978, experiment despre care
se credea că nu va putea fi niciodată pus în practică. Din acest motiv a
primit numele de "Experimentul cognitiv al alegerii întârziate"
(cognitiv pentru că nu putea fi pus în practică). Acest experiment își
propunea să răspundă la o întrebare aparent simplă: Când mai exact un
foton alege să se comporte ca o particulă sau ca o undă? Atunci când
este tras, înainte de a trece prin fantă sau poate după ce a trecut de
fantă?
John Wheeler a propus în experimentul său cognitiv introducerea unui
al doilea ecran, dar doar după ce fotonul a trecut deja de primul ecran.
Introducerea acestui al doilea ecran ar fi o decizie aleatoare în
cadrul experimentului — uneori se introduce al doilea ecran, alteori nu.
De asemenea, atunci când este introdus în experiment, acest al doilea
ecran este conceput să producă același timp de interferență ca și primul
ecran. Astfel, teoretic, un om de știință ar fi putut urmări în ce
stare se află fotonul după ce a trecut de primul ecran și dacă rămâne în
aceeași stare și după ce trece de al doilea.
Dificultatea tehnică a fost că nimeni nu a reușit să introducă în
experiment cel de-al doilea ecran la timp, imediat după ce fotonul a
trecut de primul ecran și înainte de a ajunge la perete. Această
problemă părea insurmontabilă până acum câteva săptămâni. Echipa de
fizicieni australieni a transformat acest experiment de gândire
într-unul cât se poate de concret, de laborator, cu ajutorul unei
instalații de lasere. Subiectul lor de experiment nu a fost însă un
foton ci un atom de heliu, care deși este mult mai masiv decât un foton,
ar trebui, din punct de vedere teoretic, să aibă același comportament
în cadrul experimentului — și anume să existe într-o stare indefinită și
apoi, odată observat, să se comporte fie ca o particulă fie ca o undă.
Laserele au fost folosite pe post de grilaje, unul în fața celuilalt,
iar cel de-al doilea laser era pornit aleator, în cadrul experimentului.
Rezultatul acestui experiment este chiar mai ciudat decât se așteptau
fizicienii specializați în domeniul cuantic: De fiecare dată când cele
două grilaje laser erau pornite, atomii de heliu s-au comportat mereu ca
unde. De fiecare dată când al doilea grilaj laser nu era introdus în
sistem, atomul de heliu a trecut prin sistem sub formă de particulă.
Ceea ce este fascinant, sau de-a dreptul înfricoșător, este că decizia
privind prezența celui de-al doilea grilaj laser în sistem a fost cu
totul aleatoare și din punctul de vedere al atomului de heliu care
tocmai a trecut de primul grilaj, nici măcar nu s-a întâmplat încă !
Cu alte cuvinte, este ca și cum atomul de heliu ar fi putut vedea în
viitor și ar fi știut dacă va exista cel de-al doilea grilaj laser chiar
în timpul în care trecea prin primul astfel de grilaj. Ori cu alte
cuvinte, eventuala prezență în viitor a celui de-al doilea grilaj pare
să determine starea din prezent a atomului de heliu care trece prin
primul grilaj laser ! Dacă atomul de heliu apare ca particulă sau ca
undă este determinat cu precizie de ceva ce încă nu s-a întâmplat, ci
urmează să se întâmple în viitor. Pe scurt, viitorul determină
prezentul!
Cum este acest lucru posibil? Cum este posibil ca un eveniment viitor
— activarea celui de-al doilea grilaj din sistem — să determine starea
din trecut a atomului de heliu? Timpul ar trebui să se scurgă înapoi.
Profesorul Andrew Truscott ne oferă explicația: 'Atomii nu au parcurs
distanța dintre punctele A și B. Abia când au fost măsurați, la
sfârșitul drumului, a devenit reală una dintre cele două stări posibile,
de particulă sau de undă". Dacă ar fi să credem că acești atomi chiar
au ales o anumită cale, sau căi, atunci trebuie să acceptăm că o
măsurătoare viitoare determină trecutul acestor atomi, a mai adăugat el.
Ideea că viitorul afectează trecutul are implicații profunde care
transcend lumea fizicii cuantice. O astfel de idee pune sub semnul
întrebării, spre exemplu, conceptul de liber arbitru. Acest experiment,
care va fi fără îndoială repetat, precum și implicațiile sale vor ridica
mai multe întrebări decât vor oferi răspunsuri.
AGERPRES/(AS — autor: Codruț Bălu, editor: Mariana Ionescu)
marți, 16 iunie 2015
Ministerul rus de Externe: Amplasarea echipamentelor militare americane în estul Europei subminează Actul Fondator Rusia-NATO Cin" sa fie ....???!!
Amplasarea de echipamente militare de către
Statele Unite pe "flancul de est" al NATO, inclusiv în România, va
submina dispozițiile-cheie ale Actului Fondator Federația Rusă-NATO din
1997, a declarat luni seară Ministerul rus al Afacerilor Externe, citat
de agenția de presă RIA Novosti, în ediția rusă online.
"Apariția unor astfel de informații confirmă faptul
că Statele Unite, în colaborare cu aliații săi, s-au angajat serios să
submineze dispozițiile-cheie ale Actului Fondator Rusia-NATO din 1997,
potrivit cărora alianța a promis să nu desfășoare forțe combatante
substanțiale pe teritoriul țărilor menționate în mod continuu", afirmă
Departamentul de Informații și Presă din MAE rus într-un comunicat.
În comunicat, ministerul își exprimă de asemenea speranța că situația
actuală din Europa "nu va aluneca spre o nouă confruntare militară, cu
consecințe periculoase".
Presa internațională informase anterior despre intențiile
Pentagonului de a instala armament greu și staționa 5.000 de militari în
câteva state est-europene: cele trei țări baltice — Estonia, Letonia și
Lituania—, în Polonia, România și Bulgaria, în efortul de disuasiune a
unei agresiuni a Rusiei în Europa.
AGERPRES/(AS — editor: Sorin Calciu)
E oficial, Rusia nu îşi mai ascunde intenţiile agresive
Un raport dat publicităţii de oficialităţile militare americane confirmă incidentele aviatice recente din Europa
Avionul de vânătoare rusesc SUHOI-27
Anunțuri
Un raport prezentat public în
această săptămână, joi, de oficialităţile militare americane, a
confirmat incidentul aviatic petrecut la sfârşitul lunii trecute în
Marea Neagră, anunţă publicaţia electronică Internaţional Business
Times. Raportul a confirmat apropierea periculoasă, la circa trei metri unul de altul dintre un avion de vânătoare rusesc şi un avion
spion american în spaţiul aerian internaţional de deasupra Mării Negre.
Incidentul petrecut pe 30 mai, luna trecută, deşi relatat de presă pe
surse nu a fost prezentat oficial decât acum. La vremea respectivă, CNN arăta cum un avion cu reacţie rusesc, zburând la aceeaşi altitudine, s-a apropiat periculos de un avionul spion american, făcând câteva manevre agresive înainte de a părăsi aria din spaţiul aerian internaţional în care zbura. Tot CNN
comenta că nu s-a confirmat de către guvernul american dacă s-au luat
măsurile diplomatice necesare pentru rezolvarea incidentului.
Un incident similar a avut loc în luna aprilie, când un avion
american RC-135U într-un zbor de rutină deasupra Mării Baltice a fost
interceptat de un Flanker SU-27 rusesc. Incidentul, care a avut loc în
spațiul aerian internațional la nord de Polonia, a fost conform
relatărilor descrise de oficialii Pentagonului drept "nesigur și
neprofesionist" din cauza "manevrelor agresive", efectuate de pilotul
rus, "în imediata apropiere a aeronavei și vitezei ridicate la care s-a
produs".
Tot l-a începutul acestei luni, marina SUA a prezentat un video care arăta cum un avion
SU-24 rusesc zbura pe lângă distrugătorul american antirachetă USS Ross
în Marea Neagră. Ce nu s-a spus şi s-a aflat tot pe surse, este că avionul respectiv, specializat în război electronic, a paralizat toată aparatura de comunicaţie de la bordul respectivei nave.
Tot ce s-a declarat oficial a fost faptul că nava americană ce se
afla în apele internaţionale, nu a acţionat agresiv şi a continuat
misiunea planificată.
În această săptămână luni, marina SUA a difuzat un
videoclip, care prezenta două avioane neidentificate ce zburau deasupra
zonei în care se desfăşura un exerciţiu maritim al NATO, cu zeci de nave şi aeronave, în apele internaţionale din Marea Baltică.
Conform unui raport recent al Reţelei Europene de Leadership, avioanele cu reacţie ruseşti au sporit hărţuirea avioanelor de recunoaştere ale SUA şi NATO prin zboruri agresive în apropierea acestora şi simulare de "atacuri în picaj" asupra lor. Raportul concluzionează, că toate aceste
evenimente creează o imagine foarte îngrijorătore, compusă din încălcări
ale spaţiului naţional aerian, manevre aviatice periculoase, coliziuni
în aer evitate în extremis, întâlniri de gradul I pe mare, simulare de
atacuri şi alte acţiuni periculoase ce au loc frecvent, pe un areal
geografic amplu.
Deşi încă nu se cunosc adevăratele intenţii ale Rusiei, toate
aceste manevre sunt percepute ca periculoase de SUA şi aliaţii săi din NATO iar măsurile de răspuns nu vor întârzia să apară.
KLAUS IOHANNIS – viitor asasin economic al României
Am citit, cu mare dificutate, cele 58
de pagini ale “raportului prezidenţial” al lui Klaus Iohannis,
intitulat „România lucrului bine făcut”, scrise într-un veritabil limbaj
de lemn, luat, direct, din textele rapoartelor prezentate la plenarele
şi congresele partidelor comuniste.
„România lucrului bine făcut” este o înşiruire de fraze sforăitoare,
care nu ne spune nimic despre starea reală actuală a economiei şi
societăţii româneşti şi nimic concret despre cum se va schimba această
stare în cei 10 ani cât vrea să stea la Cotroceni autorul acestei mostre
de demagogie electorală.
Nu aflăm nimic despre sărăcirea şi umilirea la care a fost supus poporul
român în ultimii 25 de ani, nimic despre marea hoţie numită
“privatizare”, despre modul în care poporul român a fost deposedat de
avuţia productivă, de capitalul acumulat din munca lui de-a-lungul
istoriei, nimic despre faptul că acest capital, în valoare de peste 500
miliarde de euro actuali, a fost trecut, pe nimic, în proprietatea
guvernanţilor, uzurpatori şi trădători, şi a corporaţiilor
transnaţionale, nimic despre cele peste 2.000 de miliarde de euro
profituri realizate de acest capital şi însuşite de noii lui
proprietari, nimic despre distrugerea a mai mult de o treime din acest
capital, nimic despre distrugerea a peste 4 milioane de locuri de muncă,
despre milioanele de români care au fost, astfel, obligaţi să-şi
părăsească ţara şi familile, să lase milioane de copii în situaţia de a
trăi fără mamă, sau fără tată, sau fără amândoi părinţii. Nimic despre
fatul că datoria externă a României a ajuns la peste 100 miliarde de
euro, ceea ce face ca serviciul acestei datorii să se ridice la peste 40
miliarde de euro, ÎN FIECARE AN, adică la aproape o treime din PIB-ul
ţării, din toată avuţia creată de români în ţara lor, ÎN FIECARE AN.
Nimic despre faptul că un pumn de oligarhi, reprezentând mai puţin de 5%
din familiile româneşti, împreună cu câteva corporaţii transnaţionale,
au ajuns să deţină în proprietate privată peste 90% din avuţia ţării, în
timp ce 90% din familiile românilor trăiesc în sărăcie şi umilinţă,
sunt lipsite de capital şi sunt obligate să trăiască din salarii şi
pensii de mizerie.
Nu aflăm nimic despre faptul că românii au fost deposedaţi nu numai de
fabrici, de uzine şi de bănci, dar şi de suveranitatea lor naţională, de
statul lor naţional. Nimic despre faptul că, în România, democraţia
este o farsă, că suveranitatea naţională, puterea poltică, nu este
exercitată de popor, ci de oligarhi, care controlează şi capitalul
naţional şi statul, că statul este instrumentul prin care oligarhii
jefuiesc poporul şi îşi apără privilegiile, averile dobândite prin furt
şi înşelăciune.
„România lucrului bine făcut” nu ne spune nimic despre modul în care
poporului român i se va face dreptate, despre modul în care el, poporul
român, va fi despăgubit pentru capitalul de care a fost deposedat prin
aşa-zisa privatizare, ca şi de profiturile create de acest capital în
ultimii 25 de ani. Nimic despre cum, cu ce bani, vor fi create cele 4
milioane de locuri de muncă, pentru a-i aduce acasă pe românii plecaţi
în băjenie. Nimic despre cum, cu ce bani, va fi reindustrializată ţara
şi va fi creată o agricultură care să asigure bunăstarea tuturor
românilor. Nimic despre cum va fi oprită scurgerea de avuţie în afara
tării, despre cum vom scăpa de datoria externă, despre cum vor deveni
românii stăpâni în ţara lor, proprietari ai capitalului creat prin munca
lor şi ai profiturilor realizate cu acest capital.
„România lucrului bine făcut” nu ne spune nimic despre cum vor ajunge
românii să aibă un stat al lor, cu adevărat DEMOCRATIC, NAŢIONAL, un
stat pe care să-l controleze ei, nu oligarhii şi corporaţiile
transnaţionale, un stat care să apere drepturile şi interesele celor
mulţi, nu ale oligarhilor şi corporaţiilor transnaţionale, un stat DE
DREPT al poporului, nu un stat DE DREPT al oligarhilor.
„România lucrului bine făcut” a lui Klaus Iohannis nu va face niciun lucru bun, pentru România şi pentru poporul ei. Dimpotrivă.
La pagina 22 a vorbăriei prezentate drept program prezidenţial, Klaus
Iohanis se dă de gol şi ne spune adevăratul său scop, ne spune ce va
face el pentru România dacă va ajunge să-i decidă viitorul.
Iată ce scrie Klaus Iohannis, cu mânuţa lui:
“Cred că este necesar să implicăm mai mult comunităţile locale în acest
proces de creştere a independenţei energetice a ţării noastre. Din acest
motiv, cred că este necesară modificarea legislaţiei, pentru ca o parte
din redevenţele către bugetul central să fie reorientate către
comunităţile locale şi chiar către proprietarii terenurilor, aşa cum se
întâmplă în SUA.”
Sub masca grijii pentru independenţa energetică a ţării şi pentru
comunităţile locale, Klaus Iohannis ne spune că, în timpul preşedinţiei
sale, nu numai că va continua jefuirea resurselor naturale ale ţării de
către corporaţiile private, autohtone şi străine, dar se va trece la o
fază nouă, aceea în care poporul român va fi deposedat şi de dreptul de
proprietate publică asupra bogăţiilor subsolului. Am fost deposedaţi de
fabrici, uzine, bănci, am început să fim deposedaţi de terenurile
agricole şi de păduri şi urmează, sub domnia lui Klaus Iohannis, să fim
deposedaţi şi de bogăţiile subsolului.
Conform alineatului (3) al articolului 136 din Constituţia României,
“Bunurile de interes public ale subsolului……fac obiectul exclusiv al
proprietăţii publice”, iar conform alineatului (4) al aceluiaşi articol,
“bunurile proprietate publică sunt inalienabile”, adică nu pot fi
vândute, nu pot fi înstrăinate.
Klaus Iohannis, candidat la funcţia de Preşedinte al României, ştie, cu
siguranţă, aceste prevederi ale Constituţiei României. Ştie, de
asemenea, tot cu siguranţă, că, în SUA, proprietarul unui terten este şi
proprietarul bogăţiilor de sub ale teren. De aceea, în SUA, cei care
exploatează bogăţiile subsolului plătesc redevenţă proprietarului
terenului, nu statului, adică poporului. În România, conform actualei
Constituţii, singurul proprietar al bogăţiilor subsolului este poporul
român, prin statul său naţional. Pentru a ajunge la situaţia de a plătii
redevenţe proprietarilor terenurilor, “aşa cum se întâmplă în SUA”, va
trebui modificată legislaţia, astfel încât proprietarii terenurilor să
devină şi proprietarii bogăţiilor subsolului, aşa cum se întâmplă în
SUA.
Aceasta este adevărata “viziune” a lui Klaus Iohannis asupra viitorului
României. Vor continua vânzările şi retrocedările de terenuri şi păduri,
o parte din ce în ce mai mare din teritoriul naţional al românilor va
intra în proprietatea străinilor, bogăţiile subsolului vor fi declarate
de interes PRIVAT, printr-o lege, sau printr-o ordonanţă de urgenţă,
astfel încât vor trece şi aceste bogăţii în propeietatea străinilor. Să
nu ne mai încurcăm cu contracte de concesiune, cu redevenţe şi tot felul
de piedici în calea liberei dominaţii străine asupra coloniei numită
România.
Iată ce ne pregăteşte Klaus Iohannis!
Klaus Iohannis încurcă rău de tot borcanele. România nu este SUA.
Poporul român nu este popor american. Poporul român nu s+a format acum
200 de ani, din oameni veniţi de aiurea, care s+au autoîmproprietărit cu
pământul luat de la indieni exterminaţi, cu ajutorul forţei. Poporul
român este stăpân pe teritoriul lui naţional de la începutul lumii.
Bogăţiile subsolului teritoriului naţional sunt ale întregului popor
român. Ele au fost apărate cu sângele TUTUROR românilor. Ele nu pot face
obiectul proprietăţii PRIVATE, “aşa cum se întâmplă în SUA”. Ele
aparţin TUTUROR romanilor şi trebuie exploatate în beneficiul TUTUROR
românilor. În vecii vecilor. Aşa cum scrie în CONSTITUŢIA CETĂŢENILOR.
Agenţia Centrală de Informaţii (CIA) a desecretizat, vineri,
raportul inspectorului general privind ancheta realizată în cazul
erorilor instituţiei americane înainte de atacurile teroriste din 11
septembrie, la zece ani de la încheierea ei, relatează CNN.
CIA desecretizează raportul privind erorile agenţiei înainte de...
Documentul de aproape 500 de pagini prezintă o listă cu
"probleme sistemice" pe care inspectorul general le-a identificat ca
având o contribuţie la ratarea avertismentelor lui Osama ben Laden
privind un complot de deturnare a unor avioane şi folosirea lor ca arme.
Raportul nu are dezvăluiri dramatice, dar oferă o analiză suplimentară
pentru aceleaşi probleme identificate de alte anchete guvernamentale. Ancheta urmează unei investigaţii comune a Congresului care a
conchis că serviciile de informaţii ale Statelor Unite nu aveau o
strategie cuprinzătoare pentru combaterea Al-Qaida.
Raportul conchide că niciun angajat al CIA nu a încălcat legile şi că
erorile în strângerea de informaţii nu sunt rezultatul unei conduite
necorespunzătoare. Problema, afirmă raportul, este că agenţii nu şi-au
îndeplinit munca în mod satisfăcător.
O secţiune de interes este cea referitoare la rolul Arabiei Saudite şi
legăturile acesteia, dacă există, cu Al-Qaida. În timp ce există unele
speculaţii în rândul agenţilor de informaţii americani că unii oficiali
guvernamentali saudiţi l-ar fi susţinut pe ben Laden, nu sunt suficiente
informaţii care să confirme acest lucru, afirmă raportul. "Echipa nu a găsit dovezi că Guvernul saudit i-a susţinut în
cunoştinţă de cauză şi voit pe teroriştii Al-Qaida", afirmă raportul.
Mare parte din secţiunea despre Arabia Saudită a fost însă editată.
Se
sting, pe rând, ultimii eroi. La sfârşitul lunii ianuarie 2015, a
plecat la Ceruri vajnicul luptător Nicolae Păduraru, luptător neînfricat
împotriva comunismului pe Oder în 1944, în rezistenţa anticomunistă
din ţară şi în reeducările din închisorile comuniste.
Nicolae Păduraru s-a născut la 8 martie 1921, într-o familie de
muncitori din Bacău. După efectuarea stagiului militar, se va distinge
în operaţiunile de pe frontul de Vest, din 1944. Căzut prizonier, în
noiembrie 1944, pe râul Tisa, aproape de Szolnok, împreună cu întregul
Corp 4 al Armatei Române, inclusiv generalul Platon Chirnoagă, Nicolae
Păduraru va cunoaşte supliciul lagărele de prizonieri. De aici va fi
recrutat, aidoma altor prizonieri români, de emisarii Guvernului
Naţional de la Viena, înfiinţat de Horia Sima ca replică la ocuparea
României de către sovietici după actul de le 23 august 1944. Unul
dintre aceştia, profesorul Vasile Stoian, fusese prefect de Bacău în
1940, iar Nicolae Păduraru îl recunoscuse. Ajuns la Viena, va
cunoaşte şi alţi lideri ai Guvernului Naţional Român şi ai Mişcării
Legionare, precum Corneliu Georgescu, Vasile Iasinschi şi alţii, în
timp ce generalul Chirnoagă va deveni comandantul Armatei Naţionale
constituite de acest guvern în exil. Se va înrola ca voluntar şi va fi
repartizat uneia dintre formaţiunile destinate operaţiunilor speciale.
Acest nucleu va fi pregătit în cadrul centrului de instrucţie a
trupelor speciale de la Korneuburg, lângă Viena, sub îndrumarea
ofiţerilor lui Otto Skorzeny. Tinerii voluntari deprindeau tehnica
luptei de gherilă, activitatea de sabotaj şi diversiune în spatele
frontului inamic.
Nicolae Păduraru este apreciat de instructorii germani şi primeşte
gradul de locotenent, cu care va lupta în compania de vânători de
tancuri a Armatei Naţionale. Aici se va distinge în mod deosebit, în
luptele de pe râul Oder, unde plutoanele comandate de el au opus
rezistenţă blindatelor sovietice care avansau spre vest. 17 tancuri
sovietice au fost distruse de acest viteaz care a uluit ofiţerii
armatei germane pentru dexteritatea cu care pătrundea sub uriaşele
vehicule, montând minele magnetice care le anihilau. În aceste lupte
s-au tras practic ultimile obuze împotriva Uniunii Sovietice pe
teritoriul Europei. Înainte de capitularea Germaniei de la 9 mai
1945, în cadrul ultimei întrevederi a voluntarilor cu Horia Sima,
decide să vină în România, refuzând – modest, cum îi era caracterul –
orice funcţie de răspundere în cadrul Mişcării Legionare din ţară.
Împreună cu ostaşii comandaţi de el, se va retrage din faţa avansului
sovietic, reuşind să cadă prizonieri la trupele americane, care i-au
tratat cu umanitarism. Aici, ofiţerii serviciilor secrete americane
începuseră deja audierea prizonierilor, în vederea recrutării
elementelor necesare luptei împotriva comunismului, care deja se
prefigura pe fondul dispariţiei Germaniei naziste. Eliberat, va
parcurge pe cont propriu drumul spre ţară. Aici va se va încadra la
fabrica Letea, de lângă Bacău. Va fi recrutat de Constantin Belecciu,
şeful organizaţiei muncitoreşti legionare din Bacău. Prin acesta îl va
cunoaşte pe Petru Baciu, şeful organizaţiei din judeţul Bacău,
responsabil cu echipele mobile şi structura secretă de informaţii.
Organizaţia de rezistenţă din judeţul Bacău dispunea de o reţea bine
reprezentată, inclusiv în instituţiile publice. În munţi, în zona
vârfului Uturea, aprigul Gheorghe Unguraşu organizase împreună cu
studenţii din Centrul Studenţesc Legionar Iaşi un amplu depozit de
armament, dotat inclusiv cu mitraliere de asalt şi aruncătoare de
grenade anti-tanc Panzerfaust, dar şi cu un radio-emiţător pentru
legătura cu Vestul. Aici urma să fie amplasat centrul de rezistenţă
armată din Moldova de mijloc, în momentul declanşării mult aşteptatului
conflict între Occident şi URSS (care din păcate s-a dovedit o iluzie).
Echipele mobile ale lui Petru Baciu, care între timp se ocupau de
culegerea informaţiilor destinate aliaţilor occidentali, urmau să arunce
în aer podurile din trecători şi să distrugă cablul telefonic ce unea
Moscova cu Balcanii, şi care trecea pe teritoriul judeţului Bacău.
Toate acestea însă nu au mai putut fi puse în practică. Pe neaşteptate,
în noaptea de 14-15 mai 1948, Siguranţa controlată acum de agenţii
NKVD-ului sub conducerea lui Gheorghe Pintilie şi Nicolscki (Grunberg)
declanşeazăcea mai amplă operaţiune de arestări din istoria României.
Peste 15000 de legionari sunt arestaţi în acea noapte. Neculai Păduraru
va cădea, odată cu majoritatea organizaţiei din Bacău. Supus la chinuri
inimaginabile în cadrul anchetelor interminabile la Suceava, va fi
condamnat la 7 ani de temniţă grea. Va cunoaşte ororile experimentului
reeducării prin tortură la Gherla, unde şeful său Constantin Belecciu va
muri sub tortură. Va încerca să se sinucidă, tăindu-şi venele, dar va
fi salvat de ceilalţi deţinuţi. După expirarea pedepsei, Neculai
Păduraru nu este eliberat. În dosarul său de Securitate, există
documente în care organele represive cer să nu fie pus în libertate,
întrucât, constrâns să colaboreze cu acestea, pentru a câştiga timp, a
încercat în repetate rânduri să-i inducă în eroare pe securişti. De
aceea, va fi internat trei ani cu domiciliu obligatoriu la Dropia, în
judeţul Călăraşi, după care se va întoarce la familia lui. A fost un
familist desăvârşit şi un tată-model. După 1989, s-a implicat cu
aceeaşi dezinvoltură în regruparea vechilor luptători, militând atât în
Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici din România, cât şi în Fundaţia
Buna Vestire şi Partidul „Totul pentru Ţară”
(„Pentru Patrie”), reînfiinţat în 1993 de veteranii legionari, în
frunte cu Nistor Chioreanu şi Virgil Mateiaş. A contribuit enorm la
construirea sediului TPT din Bucureşti, str. Veseliei 21, a susţinut
intens apariţia revistelor Buna Vestire, Crezul nostru şi Buciumul.
Era omul faptelor. Vorbea puţin şi era totdeauna gata atunci când era
nevoie să ajute. Îmi amintesc cu nostalgie de firea molcomă şi caldă ca
sufletul moldovenesc a acestui uriaş cu suflet de copil. Ne întâlneam o
dată pe lună, cu ocazia şedinţei pe ţară a Partidului „Pentru Patrie”,
când venea împreună cu inginerul Vasile Abuligesei, reprezentând
filiala Bacău. Nopţi petrecute până la ore târzii, la poveşti de pe
front, din Armata de la Viena, din rezistenţă şi din închisori. Apoi,
era nelipsit la toate manifestările care aveau loc la Bacău, la
Bucureşti sau oriunde în ţară. Cu durerea despărţirii în suflet, dar
îmbărbătaţi de nădejdea revederii, ne plecăm frunţile înaintea
memoriei tale, drag camarad şi îndrumător. Fie ca recunoştinţa noastră
să-ţi încununeze memoria, aidoma florilor ce-ţi vor dezmierda mormântul
sfânt.
Printul Charles i-a invitat pe localnicii din Valea Zalanului la masa in curtea casei sale. Ce surpriza i-au pregatit acestia
Printul Charles se bucura de soare si
pajisti inflorite inca din prima zi a vacantei sale in Transilvania.
Ajuns duminica seara la resedinta sa din Valea Zalanului, a fost
intampinat cu bucurie de sateni, care l-au invitat la un concurs de
cosit.
Toata suflarea din Valea Zalanului s-a adunat la concursul
de cosit, gandit special pentru a-l delecta pe printul Charles. Satenii
au tinut sa faca o demonstratie de folclor autentic si i-au cantat
mostenitorului coroanei britanice o melodie in limba maghiara. Printul Charles i-a invitat pe localnicii din Valea Zalanului la masa in curtea casei salePrintul Charles i-a invitat pe localnicii din Valea Zalanului la masa in curtea casei sale. Ce surpriza i-au pregatit acestia
Din cauza caldurii, o femeie si-a pus o frunza mare de brusure pe
cap, ca sa o apere de soare. Aparitia inedita nu a scapa neobservata de
print. Printul Charles: "Palaria ta? E foarte cald, nu-i asa? Foarte cald."
Patru
echipe de cosasi s-au aliniat cu emotie la start, pe pajistea din
apropierea casei printului Charles. Startul a fost dat de o pocnitura de
bici, care a rasunat puternic printre dealuri.
In vreme ce
barbatii coseau, femeile imprastiau fanul, asa ca munca in echipa a mers
incredibil de repede. Nu doar viteza a contat in fata juriului,
alcatuit din print si cativa apropiati, ci si impresia artistica.
Cat
a durat cositul, mostenitorul coroanei britanice s-a aratat interesat
de tehnica taranilor si a studiat uneltele si miscarile fiecarui
concurent.
Oamenii au adus cosuri incarcate cu bunatati cum numai
in Valea Zalanului gasesti. Painea de casa langa slanina afumata si
palinca invechita in butoaie de stejar. Scripcarul satului s-a prezentat
si el la datorie, ca sa-i ajute pe cosasi sa scape de emotii si sa
lucreze cu voiosie.
Inainte de concurs, printul a facut o plimbare
prin padure, insotit de vechiul sau prieten, contele Kalnoky, si de
biologii care nu se mai satura de studiat florile si pasarile de la noi.
La
final, printul a invitat toata suflarea satului la conacul sau din
Valea Zalanului si a trecut pe jos raul care desparte pasunea de drumul
spre casa.
Anul acesta, localnicii i-au pregatit si o surpriza
printului Charles: la cativa pasi de casa lui au construit o mica
piscina, unde ar putea sa se racoreasca in zilele insorite. Apa minerala
de aici face minuni pentru sanatate.
In apropiere, oamenii au
facut si o mofeta, pentru ca printul sa-si intareasca inima si sistemul
circulator. Alteta sa nu a apucat se se bucure de ele, caci are
programul incarcat. Marti va merge la Viscri, iar dupa amiaza o are ca
oaspete, la Miclosoara, pe princ NEWS...ROMANIA..!!
Singurul CAP din România care n-a murit plăteşte
tractoriştii cu 2000 de euro şi n-are an fără profit
Publicat pe 31 mai 2015
Cei
de la Combinatul Agroindustrial Curtici din judeţul Arad, pe scurt CAI,
nu au probleme cu seceta şi fac profit an după an, lăudându-se cu o
cifră de afaceri de 10 milioane de euro, arată un reportaj realizat de EVZ cu sprijinul Agrointel.
Vara aceasta, când toată România se plânge de culturi compromise,
agricultorii din Curtici au obţinut cea mai mare producţie de grâu la
hectar din toată ţara. Unii nu cred în minuni, aşa că au mai pus la
îndoială producţia stahanovistă.
Pe lângă calităţile solului, profitul se datorează, în mare parte,
managementului. Inginerul Dimitrie Muscă ştie cu ce e mai bine să
populeze miile de hectare, pe baza unei prospecţiuni a pieţei şi, de mai
bine de 20 de ani, nu a dat greş niciodată.
Mai ştie ceva: mizează pe soiurile autohtone. Acum, CAI Curtici are
terenuri, ferme de animale, livezi şi magazine de desfacere. CAP-ul
capitalist a devenit un exemplu de afacere de succes. Are o cifră de
afaceri de 10 milioane de euro pe an, plăteşte asociaţilor anual câte
1.500 de kilograme de grâu la hectar – un record naţional – iar
tractoriştii au ajuns să câştige şi 2.300 de euro pe lună în sezon.
În curtea sediului administrativ al holdingului, la oră fixă, sună în
difuzoare „Noi suntem Români”. Se întâmplă de fix 24 de ori într-o zi,
de 10 ani. Aceeaşi temă muzicală răsună şi în ferme sau printre
grajduri.
Pentru distracţia copiilor din Curtici, dacă afacerea tot merge pe
profit, directorul a deschis o mini-grădină zoologică, iar la una din
locaţii cresc în libertate păuni, printre găini, pe un gazon care ar
face orice englez să moară de invidie, flancat de trandafiri altoiţi,
meri şi pruni care au dat în pârg. Şi e numai curtea fabricii de lactate
a fostului CAP.
Dimitrie Muscă urmăreşte, în biroul său, patru plasme imense, pe care
se transmit live imagini din ferme şi din cele 29 magazine în care se
vând produsele din carne şi lactate produse la Curtici.
Cum vede o neregulă, pune mâna pe telefon şi sună: „Am vorbit de două
zile să aveţi mai multă marfă în vitrine”, apoi cere explicaţii şi dă
alarmă de sancţiuni.
CAI Curtici s-a născut imediat după Revoluţie, pe bazele fostului CAP
din oraşul arădean. Practic, cooperativa agricolă de producţie
comunistă nu a fost închisă, ci s-a adaptat la capitalism.
Povestea începe în 1987. Inginerul agronom Dimitrie Muscă a fost
numit preşedinte şi inginer şef la CAP „Lumea Nouă” din Curtici. În
1989, reuşea deja o performanţă: cooperativa a trecut de la cinci
milioane de lei pierdere la nouă milioane de lei profit. Bonus, Muscă a
dechis o brutărie în sat. După Revoluţie, inginerul s-a trezit în curtea
CAP-ului cu majoritatea proaspeţilor proprietari de terenuri, foşti
agricultori cooperatişti.
„E păcat să se desfiinţeze CAP-ul nostru. Cu ce o să ne alegem
fiecare? Cu o cărămidă din grajd pe care s-o ducem acasă? Vrem să
rămânem în continuare în asociaţie, iar tu să ne conduci pe mai departe,
că ai făcut treabă bună până acum”, i-au spus oamenii.
Cooperativa Agroindustrială funcţionează acum în sistem de holding,
asociind două societăţi cu producţie vegetală, CAI Curtici şi CAI Olari,
care lucrează 7.500 de hectare de teren.
Pământul nu e al cuiva anume, ci aparţine celor 2.300 de curticeni
sau urmaşi ai acestora, care l-au pus la comun aşa cum era pe timpul
CAP-ului comunist. Doar că acum primesc parte din câştig. În medie,
fiecare are cam 3 hectare, niciunul 100.
În plus există fermele de animale, fabrica de lactate şi abatorul, şi
cele 29 de magazine de desfacere a produselor animaliere, din care 9 în
Timişoara şi 20 în Arad.
În timp ce agricultorii din toată România se plâng că cel puţin o
treime din culturi le-a fost compromisă, la CAI Curtici s-a recoltat cea
mai mare producţie de grâu din ţară. „În fiecare an luăm decizia de a
planta cea mai mare suprafaţă cu acea cultură cares se dovedeşte a fi
cea mai rentabilă. Sezonul acesta, cel mai rentabil a fost grâul. Am
plantat 4.000 de hectare cu grâu şi am obţinut 7.013 kg la hectar.
Pentru însămânţări folosim exclusiv grâu românesc, produs de Staţiunea
de cercetare Fundulea. Este un grâu cu o calitate de panificaţie
excelentă, cu gluten 32 – 34%, proteină 14 – 15%”, explică Dimitrie
Muscă.
Chiar dacă la Curtici se face cel mai bun grâu pentru făina de
panificaţie, 3.000 de tone din producţia acestui an a fost oprită pentru
hrana animalelor, ca să aibă carnea bună, să nu fie hrănite cu
îngrăşăminte şi chimicale.
Pentru porci, dar şi pentru vacile de aici a mai plantat 125 de hectare
de lucernă, 3.500 de hectare de porumb, floarea soarelui. În fiecare an,
după recoltare, cei 2.300 de proprietari de teren primesc, pentru
fiecare hectar, câte 750 kg de grâu şi tot atâta de porumb.
Cei care nu vor roadele pământului iau 260 de euro pe hectar sau, în
loc de grâu, îşi asigură pâinea pentru tot restul anului. Cantitatea de o
tonă şi jumătate la hectar nu se dă nici în ţară, nici în Europa şi nu
se dă nicăieri în lume.
„Anual, profitul se redistribuie pentru dezvoltare”, spune Muscă. Pentru
lucrul pământului, Muscă mizează pe calitatea germană. 17 tractoare
Fendt, 14 combine Class, 5 semănătoare Horsch, 5 prăşitoare – aşa arată o
parte din parcul motorizat.
Toate sunt nişte maşinării computerizate, au sute de cai putere şi
sunt capabile să lucreze 300 de hectare zilnic. În plin sezon, cei care
lucrează pe combine sunt remuneraţi cu câte 100 de euro pe zi.
Tractoriştii primesc şi ei câte 70 de euro pe ziua de muncă în plină
campanie agricolă. „Maşinile au valoare mare. Oamenii care lucrează cu
ele trebuie să fie responsabili. Trebuie să fii plătit corect ca să
exploatezi corect utilajele”, spune Muscă.
La CAI Curtici funcţionează întregul circuit al unui business bine
pus la punct: pe pământul oamenilor intraţi în cooperaţie se produc
cerealele, din acestea se fac furajele pentru animale, abatorul şi
fabrica de lactate sunt tot ale holdingului, iar produsele se vând doar
în magazinele proprii.
„Eu ştiu ce am aici şi nu mă compar cu alţii. La fel de adevărat este
că în niciun an nu am avut profit sub un milion de euro. România ar
putea arăta aşa, dacă cei din domeniul acesta ar înţelege să lucreze
serios. Să muncească, să fie corecţi cu toţi cei care intră în circuit”,
spune Muscă.
Directorul îşi permite luxul de a-şi „creşte” ingineri din rândul
tinerilor care se angajează la CAI la terminarea şcolii, ca să îşi facă
bani de vacanţă. Iar oamenii dau de bine şi nu mai pleacă.
Sursa – Agrointel.ro
ipesa Margareta.
EXCLUSIV: Românii din America îi scriu lui Iohannis: NU ÎL VREM PE
GEORGE MAIOR AMBASADOR/ SRI dă impresia că a ajuns sub conducerea
Domnului Maior ce era Securitatea înainte de 1989 sub Generalul Iulian
Vlad
EXCLUSIV:
Românii din America îi scriu lui Iohannis: NU ÎL VREM PE GEORGE MAIOR
AMBASADOR/ SRI dă impresia că a ajuns sub conducerea Domnului Maior ce
era Securitatea înainte de 1989 sub Generalul Iulian Vlad
Presedintele Romaniei Klaus Iohannis a fost
solicitat de ziare si organizatii reprezentantive ale romanilor din SUA
sa reconsidere nominalizarea lui George Maior ca ambasadaor in America,
se arata intr-o scrisoare data publicitatii pe data de 27 mai de Asociatia Jurnalistilor romani din America de Nord (NARPA).
Argumentele pentru reconsiderare s-au bazat pe faptul ca pozitia de
fost sef SRI al lui George Maior va tine comunitatea de romani departe
de Ambasada, precum si pe faptul ca, sub George Maior, SRI si-a depasit
atributiile legale, influentand justitia si implicandu-se in politica.
Romanii-americani i-au solicitat, in schimb, presedintelui Iohannis sa desemneze in pozitia de ambasador in SUA "o alta persoana care sa aiba credibilitatea necesara pentru a putea conlucra cu comunitatile romanesti de aici". "Avand in vedere istoricul relatiei tensionate dintre
comunitatea romano-americana si fosta Securitate, precum si actiunile si
atributiile actualului SRI, numirea unui fost director al acestui
serviciu in pozitia de ambasador in SUA va crea automat un zid care va
face aproape imposibila o conlucrare intre Ambasada si comunitate", se arata in scrisoarea catre Presedintele Iohannis.
Dat fiind faptul ca SRI si-a asumat trecutul fostei Securitati, prin asocierea cu Generalul de Securitate Iulian Vlad, "nominalizarea
Domnului Maior ar redeschide rani adanci in comunitatea romaneasca din
SUA, rani care abia s-au cicatrizat dupa 25 de ani", sustin romanii din America.
Romanii americani au punctat si doua "situatii recente care
ne arata ca SRI, sub Domnul Maior, s-a indepartat de la standardele unui
serviciu secret dintr-o democratie, facand enormi pasi inapoi in
procesul de reformare".
In primul caz este vorba despre implicarea SRI in actul de justitie "dincolo de limitele legii", dupa cum rezulta din afirmatiile Generalului SRI Dumitru Dumbrava. Acesta a declarat ca SRI considera instantele "camp tactic",
ca serviciul urmareste toate cazurile pana la finalizare si ca
judecatorii sunt analizati dupa scheme analitice complete pentru a-i
categoriza dupa "pattern-uri" infractionale.
Acest lucru "arata o operatiune de controlare a justitiei care ar trebui sa inspaimante orice roman ce isi cauta dreptatea in instanta", spun romanii-americani. "O
implicare a SRI in justitie este nesanatoasa pentru o democratie,
vulnerabilizeaza Romania si discrediteaza intreaga lupta anticoruptie,
generand indoiala ca nu s-ar face profesionist si impartial".
A doua actiune care i-a ingrijorat pe semnatari este implicarea SRI
in politica, lucru recunoscut de George Maior cand a afirmat ca in
perioada de campanie i-a spus Elenei Udrea ca vor aparea pozele
compromitatoare de la Paris. "Pentru un serviciu de informatii care se prezinta ca
partener al serviciilor americane, un astfel de comportament al SRI
sfideaza regulile de baza dintr-o democratie care interzic categoric
unui serviciu sa se implice in politica, cu atat mai mult intr-o
campanie electorala", se afirma in scrisoare.
La cele spuse mai sus se adauga afirmatia recenta a lui George Maior ca SRI este "un fel de creier al statului, de ochi, de urechi ale statului".
Romanii semnatari se arata inspaimantati "ca dupa 25 de ani
de la caderea regimului comunist, SRI da impresia ca a ajuns sub
conducerea Domnului Maior ce era Securitatea inainte de 1989 sub
Generalul Iulian Vlad. In nici o democratie din lume un serviciu secret
nu este «creierul» statului". "Dupa 25 de ani de la caderea regimului comunist, cel mai
mare pericol pentru societatea romaneasca este existenta unei institutii
necontrolabile care «misca», «vede» si «aude» tot", afirma semnatarii.
Numirea lui George Maior ca ambasador va subrezi si relatia Ambasadei
cu comunitatea de romani din America, doarece va reaprinde vesnica
polemica despre "agentii acoperiti din comunitate", ceea ce va pune in dificultate sprijinul pe care comunitatea il poate acorda proiectelor generate de Ambasada. "Relatia comunitatii cu Ambasada Romaniei la Washington D.C.,
chiar daca s-a ameliorat in ultima perioada, pastreaza o doza de
neincredere datorita atitudinii din trecut a statului Roman fata de
romanii din SUA. Este de notorietate faptul ca in perioada comunista
agenti romani, coordonati de securisti aflati sub acoperire diplomatica
in cadrul Ambasadei Romaniei la Washington D.C., au intreprins actiuni
de dezbinare a comunitatii romanesti din SUA cu efecte negative care se
vad si azi", afirma acestia. "Potentialul enorm pe care comunitatea din SUA il are pentru a
sprijini Romania va putea fi fructificat la maxim numai daca in pozitia
de ambasador va exista o persoana necontroversata", se afirma in scrisoare.
Romanii americani au reiterat in incheierea scrisorii lor solicitarea adresata presedintelui Iohannis sa ia "serios
in considerare nominalizarea unei alte persoane in pozitia de ambasador
al Romaniei in SUA, o persoana care sa ne inspire incredere si cu care
sa putem conlucra pentru a ajuta Romania in continuare".
Textul integral al scrisorii catre Presedintele Klaus Iohannis:
27 mai 2015
Catre Domnul Klaus Iohannis
Presedintele Romaniei
Subiect: Reconsiderarea numirii Domnului George Maior ca ambasador al Romaniei in SUA
Stimate Domnule Presedinte,
Ca urmare a reactiilor venite din comunitatea romanilor din Statele
Unite ale Americii va solicitam sa reconsiderati decizia de a-l numi pe
Domnul George Cristian Maior, fost director SRI, in pozitia de ambasador
al Romaniei la Washington D.C. si sa desemnati in aceasta pozitie o
alta persoana care sa aiba credibilitatea necesara pentru a putea
conlucra cu comunitatile romanesti de aici.
Avand in vedere istoricul relatiei tensionate dintre comunitatea
romano-americana si fosta Securitate, precum si actiunile si atributiile
actualului SRI, numirea unui fost director al acestui serviciu in
pozitia de ambasador in SUA va crea automat un zid care va face aproape
imposibila o conlucrare intre Ambasada si comunitate.
Mai mult, dat fiind faptul ca SRI si-a asumat trecutul fostei
Securitati, nominalizarea Domnului Maior ar redeschide rani adanci in
comunitatea romaneasca din SUA, rani care abia s-au cicatrizat dupa 25
de ani.
In doua ipostaze din ultimele luni, ultima la lansarea Monografiei
SRI, actual si fosti directori SRI l-au avut alaturi pe Generalul de
Securitate Iulian Vlad. Acesta a avut un rol activ in suprimarea
Revolutiei din 1989 si, prin activitatea opresiva a Securitatii pe care a
condus-o, a persecutat familiile romanilor care au reusit sa scape din
Romania inainte de 1989.
De asemenea, doua situatii recente ne arata ca SRI, sub Domnul Maior,
s-a indepartat de la standardele unui serviciu secret dintr-o
democratie, facand enormi pasi inapoi in procesul de reformare.
Prima actiune este legata de implicarea SRI in actul de justitie,
care deja a starnit reactii fara precedent ale magistratilor din
Romania. Ultimele dezvaluiri ale Domnului General SRI Dumitru Dumbrava,
intarite si de actualul Director SRI, Domnul Eduard Hellvig, confirma
ca, pe timpul Domnului Maior, SRI s-a implicat in justitie dincolo de
limitele legii.
O implicare a SRI in justitie este nesanatoasa pentru o democratie,
vulnerabilizeaza Romania si discrediteaza intreaga lupta anticoruptie,
generand indoiala ca nu s-ar face profesionist si impartial. Afirmatia
ca SRI monitorizeaza toate cazurile din instante si aplica scheme
analitice, asemenea celor de identificare a potentialilor teroristi, la
judecatori, pe care-i categorizeaza apriori dupa "pattern-uri"
infractionale, arata o operatiune de controlare a justitiei care ar
trebui sa inspaimante orice roman ce isi cauta dreptatea in instanta.
A doua actiune care ne-a ingrijorat profund este implicarea SRI, pe
timpul Domnului Maior, in politica. Intr-un recent interviu Domnul Maior
a afirmat ca in campania electorala pentru presedintie a vorbit cu
Doamna Elena Udrea la sediul SRI, informandu-o ca vor aparea pozele
compromitatoare de la Paris. Dansul si-a motivat aceasta decizie
spunand: "Pot sa discut cu oricine si e normal sa fac acest lucru in
calitate de director daca eu consider ca exista un interes al
serviciului". Intrebat de reporter care e acest "interes", Domnul Maior a
spus ca nu comenteaza mai mult, insa "intotdeauna exista un interes al
serviciului".
Pentru un serviciu de informatii care se prezinta ca partener al
serviciilor americane, un astfel de comportament al SRI sfideaza
regulile de baza dintr-o democratie care interzic categoric unui
serviciu sa se implice in politica, cu atat mai mult intr-o campanie
electorala.
La cele spuse mai sus se adauga afirmatia recenta a Domnului Maior ca
SRI este "un fel de creier al statului, de ochi, de urechi ale
statului". Este inspaimantator ca dupa 25 de ani de la caderea regimului
comunist, SRI da impresia ca a ajuns sub conducerea Domnului Maior ce
era Securitatea inainte 1989 sub Generalul Iulian Vlad. In nici o
democratie din lume un serviciu secret nu este "creierul" statului.
Comunitatea romaneasca din SUA s-a implicat activ in multe actiuni in
favoarea Romaniei, insa nu poate legitima neconditionat pe cineva care a
creat un astfel de sistem de control a societatii romanesti, ce aduce
aminte de fosta Securitate. Dupa 25 de ani de la caderea regimului
comunist, cel mai mare pericol pentru societatea romaneasca este
existenta unei institutii necontrolabile care "misca", "vede" si "aude"
tot.
Presa a relatat ca in cadrul audierii de catre Comisia comuna
parlamentara de politica externa, Domnul Maior a declarat ca "o
preocupare constanta a proiectului sau de ambasador va fi consolidarea
relatiei cu comunitatea romaneasca".
Din pacate, numirea Domnului Maior ca ambasador al Romaniei in SUA nu
doar ca nu va consolida, dar va subrezi relatia Ambasadei cu
comunitatea romaneasca. Relatia comunitatii cu Ambasada Romaniei la
Washington D.C., chiar daca s-a ameliorat in ultima perioada, pastreaza o
doza de neincredere datorita atitudinii din trecut a statului Roman
fata de romanii din SUA. Este de notorietate faptul ca in perioada
comunista agenti romani, coordonati de securisti aflati sub acoperire
diplomatica in cadrul Ambasadei Romaniei la Washington D.C., au
intreprins actiuni de dezbinare a comunitatii romanesti din SUA cu
efecte negative care se vad si azi.
O eventuala numire a Domnului Maior ca ambasador in SUA va readuce in
discutie eterna poveste a "agentilor sub acoperire", ceea ce va face ca
orice contact al Ambasadei cu cineva din comunitatea romaneasca sa
creeze suspiciunea rezonabila ca acea persoana este un agent de
influenta roman. Acest lucru va face greoaie, daca nu imposibila
sustinerea de catre comunitate a unor actiuni comune cu Ambasada.
Potentialul enorm pe care comunitatea din SUA il are pentru a
sprijini Romania va putea fi fructificat la maxim numai daca in pozitia
de ambasador va exista o persoana necontroversata. Dat fiind faptul ca
avizul Comisiei comune de politica externa din Parlament este doar
consultativ, decizia ultima a nominalizarii Domnului Maior ca ambasador
in Statele Unite va apartine in exclusivitate.
Va solicitam, de aceea, stimate Domnule Presedinte, sa luati serios
in considerare nominalizarea unei alte persoane in pozitia de ambasador
al Romaniei in SUA, o persoana care sa ne inspire incredere si cu care
sa putem conlucra pentru a ajuta Romania in continuare.
Cu stima si consideratie,
Marian Petruta – Presedinte North American Romanian Press Association (NARPA)
Viorel Nicula – Director "Miorita" USA Newspaper, Sacramento, California
Lucian Oprea – Director Gandacul de Colorado Newspaper, Colorado
Sorin Pintiliuc – Romanian Portal Chicago, Illinois
Dwight Luchian Patton – Director Clipa Magazine, Anaheim, California
Ioan Ciorba – Director Romanian Times Newspaper, Portland, Oregon
Stefan Strajeri – Director Curentul International, Detroit, Michigan
Grigore Culian – Director New York Magazin, New York
Cristian Terhes – Romanian Community Coalition
Daniel Feraru – Romanian Cultural Center Chicago
Simona Botezan – "Miorita USA" Cultural Association, Washington D.C.
Ady Simion – Romani in Los Angeles
Costin Movila – Admin grup "Senatul Romanilor Chicago"
Adrian Bogdan – Admin grup "Romani in USA – East Coast"
Daniel Suciu – Admin grup "Comunitatea romanilor din Los Angeles"
Cristina Sirca – Admin grup "Diaspora romana unita americana si canadiana"
Vasile Cosofret – Illinois
Viore Vintila – California
Ana Stanut – Illinois
Anastasia Bud – Illinois
Carmen Samson – Illinois
Claudia Luca – Illinois
Raluca Usery – Illinois
Mihaela Lomora – Texas
Lucian Lintean – Illinois
Radu Bulgaru- Illinois
Bianca Rusu – Illinois
Mihai Jurcau – Colorado
Diana Camara – Illinois
Mihaela Matei – California
Larisa Coman – Illinois
Nicolai Tomici- Arizona
Delia Ghetie – Washington
Ioana Stoica-Arizona
Aghata Porfir- Illinois
Marcel Ciscai – Washington, DC
Amalia Ardelean – California
Florin Mocanu – California
Ioana Ciupe – California
Petru Stinea – Cleveland, Ohio
Cristian Laslo – Michigan
Carmen Popescu – New Jersey
Ionela Kloes – California
FOTO: evz.ro
