Sănătatea casei Dvs În vechime, în scopul stabilirii unui loc potrivit pentru locuinţă, la început se construiau grajduri pentru animale, în care erau ţinute mai mult timp animalele domestice. După aceea, aceste animale erau sacrificate şi se cerceta starea organelor lor interne. Dacă se descopereau abateri, se renunţa la locul respectiv şi se pleca într-un alt loc. Într-un limbaj ştiinţific modern astfel de loturi de pământ nefavorabile sunt denumite prin termenul de zone geopatoge. Zonele geopatogene (de la cuvintele greceşti "geo" — pământ şi "phatos" — suferinţă, boală) reprezintă unele zone de pe Pământ în care sunt prezenţi factori patogeni (care generează boli), care provoacă diferite suferinţe şi îmbolnăviri ale omului. Şederea permanentă în astfel de zone poate fi cauza diferitelor îmbolnăviri serioase. Natura zonelor geopatogene Influenţa omului asupra mediului înconjurător are un caracter planetar. Numai avaria de la Centrala atomoelectrică de la Cernobîl ne-a adăugat patru noi zone geopatogene de dimensiuni foarte mari, în care omul nu poate să trăiască fără a avea urmări nefaste pentru sănătatea sa. Asemenea zone mai sunt denumite antropogene sau tehnogene. Cele mai periculoase sunt locurile de poluare a apelor subterane şi de suprafaţă cu diferite substanţe chimice, erupţiile de petrol şi de gaze, golurile subterane ale minelor de cărbuni şi minereuri, diferite conducte subterane, comunicaţiile electrice, depozitele de deşeuri radioactive, tehnice şi menajere. Oamenii de ştiinţă din diferite ţări au demonstrat prezenţa riscului de îmbolnăvire a oamenilor maturi şi a copiilor care locuiesc în apropierea liniilor de transport curent de înaltă tensiune. De aceea, se recomandă construirea locuinţelor cât mai departe de astfel de locuri. Extrem de nefavorabile pentru om şi pentru tot ce este viu de pe pământ sunt zonele în care este prezentă radiaţia ionizantă: razele Roentgen, radiaţia gamma, fluxul de particule alfa, protonii, pozitronii, neutroni. Cursa înarmărilor nucleare, energetica atomică, catastrofele tehnogene au condus la o creştere substanţială a valorilor de fond ale acestor radiaţii în foarte multe zone de pe Pământ. Dotarea excesivă a locuinţelor noastre cu televizoare, computere, telefoane şi alte aparate electronice favorizează formarea unor zone geopatogene mici, dar numeroase, care creează câmpuri electromagnetice şi de torsiune ale acestor aparate. Aceste câmpuri influenţează în mod negativ asupra câmpului electromagnetic al omului, al animalelor şi al plantelor. În plus, cu ajutorul aparaturii electronice se pot crea raze cu energie dintr-un anumit spectru, care conţin programele de dezvoltare a organismelor vii şi mecanismele în ce mod trebuie să gândească şi să acţioneze aceste organisme. Loturile de pământ şi porţiunile din aer aflate deasupra apelor subterane, zăcămintelor de minerale şi de minereuri, deasupra golurilor şi structurilor cristaline ale pământului, a ruperilor tectonice ale pământului au legătură cu zonele geopatogene naturale. Dacă deasupra unei ruperi tectonice se va construi o clădire, atunci în timpul apropierii sau lărgirii acestei ruperi oamenii pot auzi nişte sunete necunoscute care provoacă spaimă, halucinaţii. Sunt patogene locurile unde cândva au murit oameni şi animale, locuri pe care în trecut au fost amplasate diferite construcţii, fostele cimitire, deltele râurilor secate, loturile de pământ inundate în permanenţă. Energia patogenă este emisă de către fisurile din granituri şi din rocile stâncoase. Cum putem determina zonele geopatogene? Încă din antichitate, urmărind comportamentul şi starea de sănătate a oamenilor, animalelor, insectelor şi plantelor, cât şi cu ajutorul unor indicatoare de biolocaţie, care erau făcute din lemn şi metal, erau determinate locurile favorabile pentru construcţia locuinţelor. Această metodă este denumită prin termenul de biolocaţie. Nu toate plantele reacţionează în mod identic la acţiunea radiaţiilor ZGP: unele se îmbolnăvesc, altele înfloresc. În locurile cu ruperi geologice (tectonice) ale pământului copacii au un aspect diform — tulpinile sunt strâmbe şi înclinate, acoperite cu excrescenţe, coroana are o formă neregulată. Este suficient să privim cu atenţie locul şi să ne îndreptăm atenţia asupra faptului cum cresc iarba şi copacii ca să obţinem o imagine clară: nisip, nişte pete de pământ fără iarbă, iar pe parcelele de pădure vom vedea copaci uscaţi printre cei puternici şi frumoşi… Aproape toate păsările, peştii, insectele şi târâtoarele se simt bine în aceste locuri. Cocostârcilor le place să-şi construiască cuiburile pe copacii uscaţi şi mutilaţi. Pentru mamifere zonele geopatogene sunt periculoase. În libertate, acestea le evită, iar în captivitate, găsindu-se legate în staul, sunt deseori bolnave, de exemplu, vacile scad în greutate şi dau mult mai puţin lapte. Ca să depistăm locurile "spurcate", în unele sate din Ucraina şi până în ziua de astăzi se foloseşte următorul procedeu. În cele patru colţuri ale viitoarei locuinţe se pun grămăjoare de seminţe sau se aşează pâine. Dacă în ziua următoare acestea nu sunt deranjate, locul se consideră "curat". Secretul acestei metode este simplu: loturile de pe solul unde trec zonele geopatogene formate de apele subterane şi de ruperile tectonice prezintă o umiditate ridicată şi spre acestea vin diferite păsări, târâtoare, insecte cum sunt furnicile şi albinele. Acestea mănâncă o parte sau în întregime seminţele şi pâinea într-o zonă patogenă şi nu se ating de ele, dacă acestea sunt amplasate într-o zonă curată. Ca bioindicator poate fi şi omul însuşi. Într-un loc patogen acesta nu poate dormi mult timp, doarme agitat, iar când se trezeşte se simte rău. La serviciu oboseşte repede, se îmbolnăveşte des, se enervează din orice fel de motiv sau este apatic faţă de toate. Copiii în astfel de locuri pot plânge în somn, pot striga, scrâşni din dinţi, se pot îmbolnăvi fără o anumită cauză, pot fi bolnavi mult timp sau nu au poftă de mâncare. Casele situate în ZGP sunt vizitate mai des de către medicii de circumscripţie decât cele aflate în vecinătate. În ZGP peste care trec şoselele şi căile ferate oamenii mor mai des. Pe unele porţiuni ale unor astfel de drumuri asfaltul prezintă crăpături, gropi. Radiaţia ZGP se deosebeşte de radiaţia celulelor sănătoase din organismele vii. Prin intensificarea influenţei negative de către alţi factori, de exemplu, prin surmenaj fizic sau intelectual, alimentaţie incorectă, radiaţii radioactive, la om se agravează bolile cronice şi apar alte boli grave. Bolnavul care continuă să locuiască într-un astfel de loc nu răspunde la diferite tratamente. Putem noi oare să ne protejăm de această influenţă negativă? Înainte de toate culegeţi cât mai multe informaţii privind locul unde locuiţi sau intenţionaţi să vă mutaţi. Aflaţi dacă pe acest loc a fost cândva un cimitir, gropi pentru animale moarte, spitale, dacă trec sub aceste locuri mari linii de comunicaţii tehnice, linii de metrou. Studiaţi cu atenţie flora: într-un loc sănătos copacii sunt drepţi, zvelţi, cu coroana simetrică, iar pe un loc bolnav aceştia sunt uscaţi, bolnavi. Pentru ca să fiţi convinşi că lotul este bine ales pentru locuinţă, adresaţi-vă unor specialişti în domeniul cercetării în biolocaţia teritoriilor. Se întâmplă rar ca întreaga casă sau tot apartamentul să fie în totalitate situat pe un loc "rău". De obicei, acesta reprezintă o parte din spaţiul de locuit. În mod corespunzător trebuie să planificaţi spaţiul de locuit în aşa fel, încât să excludeţi porţiunile negative din zona prezenţei dumneavoastră permanente. Dacă locuinţa este situată în totalitate într-o ZGP, trebuie să vă schimbaţi locul de domiciliu. Alte postări Petre Padina

https://vm.tiktok.com/ZGehSqwxs/

Colosul cu picioare de lut..!! https://www.tiktok.com/@senora.amarghioal/video/7329548009585380641

Ia ascultati aici bai ..bolsevicilor...care ati preda Tara ..doar la explozia unui proiectil https://vm.tiktok.com/ZGerG1U9n/

Statul TEXAS...SUA...a declarat stare de razboi si a mobilizat rezerva de PAZNICI DE PUSCARII! !! https://vm.tiktok.com/ZGerbMDBf/

IVANEEE..VENIM !! https://www.tiktok.com/@usarmy_25/video/7307916722365795615

https://vm.tiktok.com/ZGerdDf1m/

https://www.tiktok.com/@pilotwife3/video/7321180588256349471

https://vm.tiktok.com/ZGeMjXDMB/

Lucian Mircea Stoenac · Generalul de divizie LEONARD MOCIULSCHI - singurul comandant de divizie de pe frontul de est și de vest care nu a avut studii superioare la Școala de Război S-a născut în ziua de 27 martie 1889 în localitatea Siminicea, județul Suceava. Tatăl ceferist și mama învățătoare au asigurat tânărului Leonard o educație aleasă în spiritul respectului cinstei și corectitudinii. A urmat cursurile liceului din Botoșani, și-a satisfăcut stagiul militar în R. 13 I., iar în 1911 a absolvit Școala Militară de Ofițeri din București și cu gradul de sublocotenent, fiind repartizat comandant de pluton în R. 8 „Dragoș” 29 Infanterie din Dorohoi. O curiozitate a acelor vremuri din armată, în anul 1913 lt. L. Mociulschi a fost trimis la perfecționare în Centrul de Instrucție al Infanteriei de la Slobozia, unde după o lună de zile a fost exclus și trimis la unitate, pe motiv că acesta nu era de acord cu acțiunile frontale, în câmpul tactic, criticându-și cu vehemență lectorii, profesorii și șefii pe această temă. La vremea respectivă în regulamentele de luptă ale infanteriei era prevăzut doar atacul frontal, orice manevră de învăluire și de întoarcere fiind interzisă, iar autorii pedepsiți ca atare. În cariera sa militară generalul de divizie LEONARD MOCIULSCHI a îndeplinit funcțiile de comandant secund la B. 6, 8 și 12 V.M., de comandant al B. 4 și 5 V.M., de comandant al Grupului 5 Vânători de Munte, al D. 1 V.M. , iar pe front de comandant secund al D. 1 și 4 V.M., de comandant al D. 3 V.M. și de comandant al Corpului de Munte. În războiul de Întregire al Neamului din anii 1916 – 1917 a îndeplinit funcțiile de comandant de companie și de batalion de infanterie, pe frontul Oituzului, făcând parte din R. 8 „Dragoș” 28 Infanterie din Dorohoi (Botoșani). A fot cel mai brav, mai profesionist și mai valoros comandant pe care l-au cunoscut aceste unități și mari unități , cariera sa militară începând în anul 1911 și terminându-se în anul 1947, odată cu trecerea sa în rezervă (pensie). Sub comanda sa, D. 3 V.M. a mers din victorie în victorie pe teritoriul Caucazului, în Crimeea, munții Apuseni, în Ungaria și Cehoslovacia, dar în mod deosebit în masivele Bukk și Javorina, unde prin curajul și manevrele îndrăznețe concepute a cucerit aceste fortărețe naturale, acolo unde germanii sperau să oprească definitiv ofensiva vânătorilor de munte și a Armatei României. În întreaga sa carieră militară de 36 ani a fost decorat de neam, țară și rege de trei ori cu Ordinul „Mihai Viteazul”, lucru foarte rar întâlnit în istoria militară a României, cât și cu alte 28 de ordine și medalii românești, germane, rusești, finlandeze și franceze. Între 1947 -1955 a fost arestat de organele securității statului și fără a fi judecat, timp de opt ani, a suportat rigorile închisorilor comuniste de la Jilava, Poarta Albă, Târgu Ocna și Castelu, unde a îndurat cele mai cumplite măsuri represive, imputându-i-se fapte pe care nu le-a comis niciodată, fiind declarat criminal de război, pe motiv că pe frontul de est a condus la victorie D. 1,3 și 4 V.M.. În acest timp familiei sale i s-a stabilit domiciliul forțat în orașul Blaj, unde s-a întors și generalul după ieșirea din închisoare și unde i-a decedat soția. Pe timpul detenției pensia i-a fost suspendată, situație ce s-a perpetuat până în anul 1964 când a primit acest drept, fiind obligat ca în Blaj să muncească împreună cu soția în gară la încărcat și descărcat vagoane cu lemne și cărbuni pentru a putea trăi și plăti datoriile. După 1964 i s-au ridicat toate aceste interdicții, a primit dreptul la pensie, iar vânătorii de munte din Brașov (col. M. Perju) i-au asigurat o garsonieră în acest oraș, unde în 1980, la vârsta de 90 de ani, a încetat din viață lăsând cu limbă de moarte să fie incinerat, iar cenușa rezultată să fie presărată de vânătorii de munte pe vârfurile Pietrosul Rodnei, Călimani și Moldoveanu, acțiune ce a avut loc în ziua de 1 mai 1980. Generalul Leonard Mociulschi a fost singurul comandant de divizie de pe frontul de est și de vest care nu avea studii superioare la Școala de Război, fiind admis și susținut în această funcție de către conducătorul statului român Mareșalul Ion Antonescu, datorită capacității sale de a conduce acțiunile de luptă în munți. În Brașov, cât a locuit timp de 16 ani, a fost întrebat de un maior, absolvent al Academiei Militare de ce nu a urmat cursurile Școlii de Război. Acesta i-a răspuns: „Cea mai bună Academie Militară sau Școală de Război este muntele. Eu am urmat Academia Apusenilor, Călimanilor, Rodnei și pe cea a munților Făgăraș, nemaivorbind de cea a Bucegilor. Dacă vrei să înveți tactică, mergi la munte cu niște profesori așa cum am avut eu în persoana generalilor Iacobici, Todicescu, Manoliu, Dumitrache, Savu și Rasoviceanu. Cunosc foarte bine mulți generali, comandanți de divizii și corpuri de armată, premianți ai Școlii de Război, care pentru incapacitate tactică au fost destituiți de către Mareșalul Ion Antonescu pe frontul de est. Și astăzi în 1976, și ieri pe vremea mea, dar și mâine muntele va rămâne o necunoscută pentru majoritatea cadrelor de comandă, cu toate academiile pe care le-au absolvit.”