Problema de metafizica------------------sau cum se transforma hotii de struguri acri, in hoti de curcani dolofani--------------------------------------------------By Cezar!

         News:: LUNI , POSTEAZA  IN ,,PRIME TIME " DON. STELIAN !!!   TINETI  APROAPE...........

                                Anumite postari de pe internet, au trezit in mine nostalgia anilor  cand copil fiind, traiam
 ,,adevarata viata de la tara" intr-un satuc uitat de lume.........           Eram deci, cam prin clasa aVIII a.   Satul, frumos asezat la poalele unor dealuri impadurite,era intr-o perioada fasta, ca sa zic asa.
           Ii rupeau cu munca la colectiva.Totusi, oamenii fiind in puteri si usor entuziasmati, nu simteau greul.Se pare ca era o perioada mai destinsa,in care locuitorii comunei, aveau parte si de unele bucurii,, particulare""
           Una dintre acestea,era facutul tuicii,din prunele si alte fructe, stranse de prin gradinile personale. Activitatea se desfasura ,oarecum sub  control,in sensul ca nu producea  fiecare pe unde dorea!  La mine in gospodaria parinteasca ,era un cazan autorizat. In marinimia, mai marilor din judet si comuna,s-au aprobat inca doua cazane, care sa functioneze la mine acasa ,sub supravegherea parintilor. Era asa zisa ,Baterie de cazane"-de care,al meu tata,veteran de razboi,ranit la Cotul Donului, era tare mandru!.
            Este de la sine inteles ca la mine in curte si prin imprejurimi ,atunci cand incepea productia ,era mai ceva ca-n gara!  Zi si noapte.   Pentru noi, copiii, era o atmosfera placuta ! Noaptea mai ales, cand stateam la focuri . Mai coceam pe jar cate un porumb, un peste sau raci si cascam gura la cei mai in varsta care ,...bineinteles,  toti erau binedispusi si foarte ,foarte veseli!
             Eu aveam mai multi prieteni. Dintre acestia, unul Mitica,imi era mai apropiat. Dintr-o familie saracuta, statea mai mult cu mine, decat pe la el pe acasa..Dormeam impreuna, in podul de langa fanarie . Cu acesta  impartaseam  toate bucuriile si toate necazurile!. Cu el planificam si executam, cele mai nastrusnice aventuri. El era depozitarul tuturor secretelor,unele de importanta deosebita!
              Maica-mea, foarte severa in fapt,aproba aceasta prietenie ,cu atat mai mult, cu cat Mitica, ma ajuta mai tot timpul sa-mi rezolv sarcinile primite ..si nu erau putine.!   Seara, cand intunericul punea stapanire peste sat si doar focurile de la cazane, aruncau limbi rosii de lumina peste zidurile caselor,ca niste balauri ce se luau la tranta, noi urcam in mod demonstrativ-sa ne vada mama, pe scara in pod, la culcare.  Asteptam putin sa se lase linistea si apoi, pe partea cealalta a grajdiului, unde aveam aranjata o iesire, ce dadea fix peste o gramada de paie ,balegar si alte resturi,cu o franghie, coboram in rapel(nu stiam atunci ca asa se zice) si dusi eram! !!                                                                                                                                                                                             Functie de ce aveam in program,bateam satul in sus si in jos.Mama, era conviinsa ca, nazdravanii ei copii, dorm linistiti, in pod- in fan.
                                  Uite asa intr-o seara, mai spre sfarsitul verii,cand strugurii incepeau sa se parguiasca, conform programului  bine stabilit,eu si Mitica, trebuia sa facem o vizita,  la gradina unui vecin . Observasem noi cu alta ocazie ,ca vecinul  avea in gradina ,aproape sub geam, cativa busteni de vie,mai deosebita. Noi ii ziceam- altoita .Cum era si normal, trebuia musai, ca subsemnatii sa vedem si sa incercam-gustam, calitatea strugurilor!
   Dupa tipicul deja cunoscut ,facem un pic de demonstratie- sa vada toata lumea ,  cum noi copii cuminti si obositi de munca de peste zi , urcam in pod la culcare.!!!  
                                        Urcam dar, nu stam prea mult. Aveam ceva in program si venise vremea sa bifam activitatea. Coboram in rapel pe gramada de balegar si paie, punem cate o toala inchisa la culoare pe noi(eram atenti la detalii) si ne indreptam, pe trasee numai de noi stiute,catre obiectiv. La cateva case departare, era obiectivul nostru.!
                            Ajungem fara nicio problema. Deja satul dormea adanc si linistea era stapana deopotriva cu intunericul de zmoala!. Doar un vanticel ratacit in noapte,facea sa se miste, intr-o adiere lina ,varfurile plopilor inalti ce strajuiau raul. Discret,parca in surdina, susura apa raului ce alerga peste niste pietre mai mari. Din cand in cand ,cate o pasare de noapte trecea filfaind sinistru! Luna dormea si ea ,ascunsa dupa un nor. Arareori, mai trimetea cate o geana de lumina,peste satul disparut in bezna!!                                                                      Ne furisam (infiltram se zice in militarie) printr-o mica tarla cu porumb inalt,care ducea aproape pana la obiectivul nostru. . Ajungem pas,pas si....surpriza! .Stapanul zonei, inca nu adormise. Cu o lanterna(periculoasa scula) verifica ceva pe la cotetele cu gaini. Nu-i bai,  zicem noi. Ne retragem strategic cativa pasi mai in spate si una cu pamantul  intram in program de urmarire si asteptare(stand by)
        Trece timpul ,omul termina de numarat, asigurat orataniile si intra in casa. Noi ,cu meseria in sange ,stabilim doar prin semne(ghionturi) ca asteptam pana stinge lumina si apoi, inca un pic .
         Cum stam asa cu ochii holbati pe lampa omului,numai ce auzim ceva miscare si un marait de caine, peste gard la celalalt vecin!
         - Cutu,cutu hai javra mica sa vedem a picat ceva in laturi- auzim o voce care ,clar- vorbea cu un catel!
  Intre vecini ,era un gard despartitor ,din asta mai saracacios:2-3 fire de sarma ghimpata si impletit cu maracinis. Fiind aproape de padure ,vecinul punea capcane (laturi) si mai prindea cate o jivina (vulpe,jder,iepure) .Ei bine, sistemul nostru de cercetare -informare, a dat gres.Nu stiam de obiceiurile lui nea Gheorghe de as  verifica , impreuna cu javra,  la asa ore tarzii -capcanele!
         Constienti de dezastul care putea sa urmeze, deja intrasem o palma in pamantul nisipos. Nu cred ca mai respiram,sau oricum ,foarte rar si pe rand, sa nu facem zgomot!
        -  Cutu ,cutu,hai vino-zice nea Gheorghe. Uite al dracului, aici nu-i nimic-raporta el, catelului.Mai verifica ,mai raporteaza si se tot apropie in mod primejdios de noi !!
         -Mrrrrrrr-zice javra si incepe sa se foiasca. Ne luase deja mirosul,ne descoperise !!!!
          -Cutu, cutu,ce-i ma? A dat ceva?   Se apropie si mai mult...!   Javra ,deja se pusese pe un latrat salbatec,ca la lup!. Nea Gheorghe, verifica si urmatoarea capcana si ..nimic. Javra dracului, latra sa moara.! Trece prin gardul de maracini, se posteaza la 3-4 palme de capetele noastre  si latra frate  de rasuna valea.!
          Nea Gheorghe, convins ca-i ceva vanat ranit dincolo de gard,isi face curaj si incaleca maracinii din gard sa treaca pentru a verifica. Noi,  la 2-3 pasi cu javra disperata langa cap!
          Cand am vazut ca nea Gheorghe incaleca gardul, ne-am zis- la trei, am zburat, in directii diferite. Urma sa ne vedem la baza..  Vorbeam prin semne  desigur,adica prin ghionturi.                                                              Nea Gheorghe deja era calare pe gardul din sarma ghimpata si maracini. Il imboldesc pe Mitica cu degetul.-.unu,doi ,trei....si decolam mai frate cu ..postcombustia aprinsa - cum ar zice Tigrii-2 sau Puiac!
          Mai reusim doar sa-l  auzim pe saracul om  ,  cum trage un ragnet de spaima,asemenea unui bivol injunghiat si se prabuseste gramada peste gardul maracinos. Isi revine insa destul repede si incepe sa incurajeze javra, care se tinea de urmele noastre!
         -Pe ei ,pe ei  mananca-i ...... dumnezeii mami lor de banditi............
    Javra dupa noi., cand la picioarele unuia, cand la celalalt. Cu dintisorii ei micuti , nu facea nici-o paguba.! Ne deconspira insa traseul si nu era bine deloc!. Cum cu retragerea strategica, stateam foarte bine, ii soptesc lu Mitica:
      -  Trecem raul si scapam de potaie!. Executia ca la carte si javra pacatoasa, ramane pe malul apei schelalaind.  Nu era loc si timp de bucurie sau odihna .Trebuia sa ajungem la locul de statie ,adica in pod, pana nu se dadea alarma in sat. Continuam deci deplasarea superrapida, facem o urcare pe coarda si  in culcus, in pod  -liniste deplina.!
        A doua zi, pe seara,vine nea Gherghe pe la cazan si dupa ce gusta 1-2 pahare, incepe sa se vaite.
            - M-au calcat hotii ieri noapte! Au venit sa-mi fure curcanii.....!!!
            -Doamne fereste, se cruceste o femeie care facea tuica la cazan!!da Marioara ,da Marioara , vina repede sa auzi minune- o cheama pe mama!
             Eu si Mitica, bineinteles cu gura cascata, sa nu scapam nimic....
          -Bai fratilor,zice nea Ghiorghe- pe la mijlocul noptii ,doua matahale ,gata ,gata sa-mi ia curcanii!!
        Noroc ca i-a simtit cainele si am iesit cu toporul la ei. I-am gonit cu cainele, pana i-am trecut apa. Au fugit in directia satului vecin(v-am spus de strategie- nu?) Cred ca aia ..ai lu....trebuie sa fi fost. Baaa-- ii omoram daca-i prindeam!
           Femeile: -Doamne fereste Gheorghe, da nu ti-a fost frica?!
                         - NUUU,pai cu cainele langa mine, ii omoram de-i prindeam!!
       Au mai trecut anii si mama tot mai tinea minte.- Sa inchizi bine curcile,ca lu Gheorghe era sa i le fure banditii.!!
   Cum intr-o seara(deja aveam in dotare stelute si nu mai era pericol de cotonogeala)- eram mai bine dispus ii zic
     -L-au calcat hotii pe naiba! Eram eu si cu Mitica ,la strugurii  lui tanti LENA!!

                                                Mama, isi face cruce de doua ori  si zice in stilul ei caracteristic:
     -  Nenorociti de copii! Daca va prindea Gheorghe  ? Va omora cu zile.......iar pe noi ,ne faceati de rasul satului!!