ALEGERI ÎN GERMANIA. Angela Merkel ţine Europa pe loc în aşteptarea celui de-al treilea mandat de cancelar. Miza votului german pentru România. Analiză Gândul

de Alina MatisPublicat la: 21.09.2013 17:00 

JOHANNES_EISELE_JOHN_MACDOUGAL_AFP_MEDIAFAX

L-am întrebat, vara aceasta, pe ministrul român al Afacerilor Externe ce şanse avem să aderăm la Schengen în viitorul apropiat. Germania, adică una dintre ţările care au spus „NU” aderării noastre ultima dată, se va pronunţa după alegerile legislative din septembrie, ne-a răspuns Titus Corlăţean. Am mai întrebat anul acesta în repetate rânduri la Bruxelles când se vor decide numele cu care principalele familii politice europene vor ieşi în faţă pentru preşedinţia Comisiei, la alegerile europene de anul viitor. Se va decide după alegerile din Germania, ne-au spus diverşi oficiali şi experţi ai Uniunii Europene.

Potrivit unui sondaj BBC din 2013 citat de German Marshall Fund of the United States (GMF), Germania este cea mai influentă şi populară ţară din lume. Germania nu este doar locomotiva economiei europene, cum i se spune, dar a demonstrat că este locomotiva întregii Uniuni Europene. Cu această locomotivă oprită pentru a se îngriji de electoratul de acasă, restul Europei a pus anul acesta în aşteptare multe dosare foarte importante, care vor fi reluate după alegerile legislative germane din 22 septembrie. O decizie privind aderararea sau amânarea aderării României şi Bulgariei la Schengen, un nou ajutor financiar pentru Grecia, uniunea bancară, austeritatea - aici se află, de fapt, miza scrutinului din Germania - pentru români şi pentru toţi ceilalţi cetăţeni europeni.

La final de cursă electorală şi după numeroase sondaje de opinie, necunoscuta nu mai este dacă Angela Merkel va câştiga un al treilea mandat de cancelar (toţi indicatorii conduc, în acest moment, spre o victorie), ci cum va arăta coaliţia pe care o va forma pentru următorii patru ani. 58% dintre germani spun că şi-ar dori ca Merkel să câştige un nou mandat, în timp ce rivalul ei, Peer Steinbruck, are doar 32 de procente într-un sondaj citat vineri de Der Spiegel, însă situaţia nu este la fel d clară în ceea ce priveşte partidele.

gândul vă prezintă, mai jos, dosarul alegerilor din Germania, un scrutin de o importanţă crucială pentru Europa:

Julian Stratenchulte/AFP/Mediafax

Cum votează nemţii

62 de milioane de cetăţeni germani sunt aşteptaţi duminică în secţiile de votare. Sistemul electoral german este un sistem mixt. Fiecare dintre alegătorii germani trebuie să voteze de două ori. Primul vot este pentru reprezentantul circumscripţiei lor în Bundestag, camera inferioară din parlamentul german. Pentru acest vot, sistemul electoral este de tipul câştigătorul-ia-totul. Aproximativ jumătate dintre cei 598 de membri ai Bundestagului sunt aleşi după regula majorităţii, în baza primul vot.

Cel de-al doilea vot este pentru partide. Alegătorul decide, pe baza listelor partidelor, cum va fi coloratura politică a Bundestagului.

Logica sistemului electoral german este, pe de-o parte, ca cetăţeanul să aibă un reprezentant local în Bundestag şi, pe de altă parte, să poată decide şi reprezentarea partidelor în legislativ în baza sprijinului pe care îl au la nivel naţional.

La fel ca în România, pragul electoral este de 5%.

Cancelarul german nu este ales în mod direct de electorat, ci este propus de preşedinte şi este, de regulă, preşedintele partidului cu cel mai bun scor la alegeri. Bundestagul votează ulterior propunerea preşedintelui şi alege, astfel, cancelarul. Dacă nominalizarea preşedintelui cade în camera inferioară a Parlamentului, Bundestagul poate alege propriul candidat.

Candidaţii

Cancelari: Candidaţii pentru funcţia de cancelar german, cea mai importantă funcţie în statul german (preşedintele Republicii are doar un rol ceremonial) sunt actualul cancelar Angela Merkel, centru dreapta, şi Peer Streinbruck, social-democrat, fost ministru de Finanţe în primul cabinet Merkel (2009-2014).

Cristof Stache/AFP/Mediafax

Angela Merkel, desemnată de revista Forbes şapte ani consecutiv „cea mai puternică femeie de pe planetă”, este prima femeie cancelar pe care a avut-o Germania şi prima femeie care a condus o mare putere europeană după Margaret Thatcher a Marii Britanii. În vârstă de 59 de ani, conservatoarea din fosta RDG rămâne foarte iubită acasă, dar un personaj mult mai controversat în afara graniţelor germane. Pentru germani, care îi spun „Mutti” (mama), Merkel a fost cea care a protejat ţara, prin politicile ei de austeritate, de criza economică mondială, care a afectat atât de mult Europa. În Europa, însă, aceleaşi politici de austeritate, care au afectat cel mai mult ţările deja lovite de criză, au făcut-o foarte nepopulară, în Grecia ea ajungând să fie de multe ori chipul protestelor.

Nu a fost ferită, însă, de scandaluri nici acasă, de la doi miniştri care au demisionat după ce au plagiat în lucrările lor de doctorat (unul dintre ei, Karl-Theodor zu Guttenberg, considerat succesorul lui Merkel), la mai recentul scandal al achiziţiilor, la Apărare, a unor drone americane modificate care nu pot primi aprobare de funcţionare în Europa.

În ciuda a opt ani de guvernare cu mână de fier, atât acasă, cât şi în Europa, Angela Merkel rămâne un politician foarte puternic, a cărui imagine s-a erodat foarte puţin. A ajutat-o şi propria personalitate. Deşi se spune despre ea că, în privat, este amuzantă, ironică şi foarte plăcută, personajul sobru şi constant care a devenit politiciana Angela Merkel a ferit-o de controverse şi a făcut-o cu atât mai apreciată printre nemţi, care au găsit în ea sentimentul de stabilitate.

Într-un articol publicat în ultima săptămână de campanie de New York Times, se argumentează teoria că, poate, Angela Merkel a devenit „prea plictisitoare pentru Germania”. „Cea care este numită cea mai puternică femeie de pe planetă urăşte campaniile electorale (...). Când vine vorba de alegeri, Merkel este un politican prost”, scrie autorul articolului, un jurnalist german. Acesta sugerează, în schimb, că, pentru a-şi desăvârşi moştenirea de cancelar extraordinar, „doamna Merkel trebuie acum să se reinventeze şi să dea dovadă de mai mult leadership, atât acasă, cât şi în străinătate”.

Christian Charisius/AFP/Mediafax

Peer Steinbruck, un economist în vârstă de 66 de ani, care a fost ministru de Finanţe în cabinetul Merkel 2005-2009, este descris de presa europeană drept un orator desăvârşit, cu un simţ al umorului caustic. Spre finalul unei campanii electorale considerate plictisitoare şi dezamăgitoare de germani şi europeni deopotrivă, Steinbruck a şocat după ce a apărut pe coperta unei revista cu arătând degetul mijlociu spre cameră. Nu a fost o greşeală, ci un gest intenţionat. Deşi staff-ul lui de campanie a încercat disperat să obţină retragerea acelei fotografii de pe copertă, chiar candidatul a fost cel care şi-a dat aprobarea pentru publicare. „Un gest ironic”, s-a justificat el. „Am fost eu însumi. Trebuie să facem campania un pic mai amuzantă”, a mai spus Steinbruck.

Steinbruck vs. Merkel - Candidaţii şi degetele lor

Totuşi, polemicile în care a intrat în timpul campaniei electorale l-au împiedicat deseori să mai discute despre problemele de fond ale electoratului său şi soluţiile pe care le propune. Deşi a demonstrat, cât a fost ministru, că este un om de finanţe foarte competent, a reuşit să îşi creeze impresia unui hedonist, unui om al banilor. Provenind dintr-o familie înstărită, spunea, în timpul unei dezbateri despre alocaţiile familiale, că el nu cumpără niciodată o sticlă de vin de cinci euro, pentru că nu este suficient de bun pentru el. Despre salariul de cancelar a spus că este „insuficient” având în vedere responsabilităţile, iar cele 1,25 de milioane de euro pe care i-a primit în trei ani de la marile companii nu l-au ajutat nici ele la capitolul imagine.

Partide: Guvernul german a aprobat participarea a 34 de partide la alegerile legislative de duminică. Potrivit sondajelor de opinie din ultima săptămână de campanie, cinci partide vor intra în parlament şi între acestea se poartă acum lupta pentru potenţialul de şantaj, cum este numită în literatura sistemelor electorale, şansele unui partid de a putea face coaliţie cu altul.

CDU şi „sora” bavareză CSU sunt mult înaintea tuturor celorlalte formaţiuni, creştin democraţii lui Merkel fiind creditaţi cu 40% din intenţia de vot, potrivit unui sondaj de joi citat de New York Times.

Partidul Social-Democrat german, SPD-ul din partea căruia candidează Steinbruck, este creditat cu 27% din intenţia de vot.

Afişe ale Partidului Piraţilor // John Macdougall/AFP/Mediafax

Liberalii, FDP, partenerii de coaliţie ai CDU, sunt cei care dau acum emoţii actualului cancelar, deoarece există şanse să nu reuşească să intre în Parlament, ceea ce înseamnă că Angela Merkel va trebui să găsească un alt partid pentru o coaliţie de guvernare sau mai multe, pentru o mare coaliţie. Ultimele sondaje citate de Der Spiegel, dădeau FDP 5,5% din intenţia de vot, partidul rămânând de câteva săptămâni blocat în marja de eroare.

Verzii, aliaţi ai social-democraţilor germani, au aproximativ 9 procente în sondaje, în scădere faţă desăptămâna precedentă.

Partidul Stângii, descendent din fostul Partid Comunist Est-German, avea joi 8,5% din intenţia de vot, potrivit Der Spiegel.

Dincolo de aceste cinci partide, Alternativa pentru Germania (AfG, eurosceptic, pledează pentru renunţarea Germaniei la moneda unică) şi Partidul Piraţilor (militează pentru drepturile şi libertăţile din mediul online) au între 2 şi 4% în sondaje. AfG a crescut, totuşi, mult în ultimele luni, pe fondul politicilor de austeritate promovate de Merkel.

John Macdougall/AFP/Mediafax

Campania

Zona euro şi politicile de austeritate - Angela Merkel, personajul politic care a devenit sinonim cu politicile de austeritate în Europa, vrea să continue aceste politici şi să accentueze gradual politicile de creştere economică. De cealaltă parte, Peer Steinbruck, la fel ca toţi social-democraţii germani, vrea o inversare a acestui raport, deci mai puţină austeritate, care, consideră fostul ministru de Finanţe, este tocmai cauza actualei recesiuni. De asemenea, Steinbruck vrea reguli fiscale mult mai dure pentru zona euro, astfel ca ţările membre să nu mai ajungă să primească „cecuri în alb” pentru salvare, cum a fost cazul Greciei.

Salariul minim - În Germania, nu există salariu minim la nivel naţional. Socialiştii, împreună cu verzii, vor introducerea unui salariu minim, care să fie de 8,50 de euro pe oră. Stânga radicală cere un salariu minim de 10 euro pe oră, în timp ce creştin-democraţii lui Merkel, împreună cu aliaţii liberali, FDP, refuză salariul minm naţional. În schimb, ei susţin că ar fi mai oportună introducerea mai multor salarii unice, în funcţie de regiuni şi sectoare economice.

Taxe - CDU şi FDP se opun creşterii taxelor, în timp ce SPD, Verzii şi Partidul Stângii vor suprataxarea marilor averi.

Europa şi UE - aici, nu există diferenţe mari de programe electorale. Toate partidele consideră că imigraţia este o problemă, însă nu mai importantă acum decât economia. De asemenea, toate partidele sunt de acord că Germania nu ar trebui să se implice într-o eventuală intervenţie militară în Siria.

Johannes Eisele/AFP/Mediafax

Scenarii

Angela Merkel este de departe favorita sondajelor, însă experienţele electorale anterioare au arătat că, în ceea ce o priveşte, rezultatele de la alegeri pot aduce mari surprize. În 2005, deşi avea un avantaj semnificativ în sondaje, a câştigat la limită alegerile în faţa lui Gerhard Schroder, aminteşteNew York Times. În 2009, încă o dată, deşi era câştigătoare detaşată în sondaje, a avut un scor mult sub aşteptări.

Conform ultimelor sondaje, CDU va fi de departe partidul cu cele mai multe voturi. Totuşi, chiar dacă va aduna 40% din scrutine, nu va fi de ajuns pentru a asigura guvernarea şi va avea nevoie iar de un partener de coaliţie. Scenariul preferat de conservatori şi de Merkel este continuarea guvernării alături de liberali, FDP. Problema este că, în acest moment, nu este sigur că FDP va intra în parlament.

Astfel, scenariile „de rezervă” sunt: o „mare coaliţie”, asigurată de CDU şi SPD, conservatori şi social-democraţi, cu Merkel cancelar. În ciuda diferenţelor ideologice, există precedentul de succes al „marii coaliţii” CDU-SPD din primul mandat al lui Merkel, 2005-2009.

SURSA: ibmtimes.com

Totuşi, există posibilitatea ca SPD să refuze să colaboreze iar cu Merkel, pentru că ei au fost mai afectaţi electoral după primul experiment decât centrul-dreapta. Şi Peer Steinbruck a spus că refuză ideea unei „mari coaliţii”, cu toate că poziţia lui nu este unanimă în rândul conducerii social-democrate. Dacă SPD refuză coalizarea cu CDU, Merkel ar putea încerca o coaliţie cu Verzii, potrivitEU Observer. Printre puţinele puncte pe care cele două formaţiuni le au în comun este renunţarea la energia nucleară. Dincolo de acest aspect, diferenţele ideologice şi de politici dorite sunt atât de mari, încât sunt puţine şanse să se ajungă la o astfel de coaliţie.

Un alt scenariu mai puţin probabil este o coaliţie SPD-Verzi-Partidul Stângii, cu Steinbruck cancelar.

Pentru mulţi dintre analiştii şi experţii europeni, există, însă, un singur scenariu dezirabil şi probabil: realegerea Angelei Merkel în funcţia de cancelar, conducând o mare coaliţie, adică un nou parteneriat cu social-democraţii. Aceasta este, se arată într-un editorial The Guardian, cea mai bună variantă pentru Germania şi Europa.

„Incertitudinea care înconjoară rezultatul alegerilor (coaliţia de guvernare, n.red.) înseamnă că Uniunea Europeană, care a aşteptat cu sufletul la gură alegerile germane, ar putea fi nevoită să mai aştepte câteva luni până să vadă în ce direcţie vrea să ducă Berlinul continentul şi problelemele sale”, se comentează într-un alt text, apărut în New York Times.

Grevă generală la metrou la sfârşitul lunii septembrie