******     Depasiram 200.000 ! Multumesc tuturor.!!  *****

                                                      Hip..hip...URAAAAAAAAAAAAAAAA.!!

Adevărul despre unul dintre cele mai mari planuri ale lui Nicolae Ceauşescu! Ce s-a întâmplat cu preţurile din 1985 până în prezent

Cozi interminabile în faţa magazinelor, revoltă şi oameni nemulţumiţi că nu găsesc alimente de bază. În urmă cu 30 de ani, românii se plângeau că nu au ce să pună pe masă. Acum, în schimb, supermarketurile pun la dispoziţia clienţilor mii de produse, însă preţurile sunt mult prea mari. Iată o comparaţie între situaţia din 1985 şi cea din prezent!

Deşi pare greu de crezut, preţurile raportate la salarii erau mai mari în 1985 faţă de 2010 la principalele alimente de bază: carne de vită cu oase (113%), carne de porc cu oase (104%), ouă (45%), orez (68%), zahăr (41%), cafea (420%), unt (51%), făină (12%), ulei (40%), portocale (98%).

Existau câteva alimente la care preţurile erau mai mici atunci faţă de 2010: cartofi (61%), mere (74%), ceapă (16%), peşte (16%), brânză (50%).

La sfârşitul anilor '80, întreţinerea unui apartament de trei camere – trei persoane, într-un cartier bucureştean mărginaş, era de circa 300 de lei pe lună, adică 10% din salariu mediu. În 2013, ea avea cam aceeaşi valoare, 300 lei, ceea ce înseamnă 18% din salariu mediu. Dar în 2013 există căldură în case şi apă caldă!

O fotografie cu Nicolae Ceauşescu, făcută cu patru luni înainte de căderea sa de la putere, circulă pe rețelele de socializare

Fotograful Peter Turnley a postat pe contul său de Facebook o fotografie cu Nicolae Ceauşescu, unde dictatorul afișează o atitudine de... model.

"În august 1989, m-am dus la România cu alți doi jurnaliști de la Newsweek care au facut un interviu în exclusivitate cu Nicolae Ceaușescu, unul dintre cei mai nemiloşti dictatori ai secolului XX, care a condus România cu un pumn de fier timp de multe decenii. După acest interviu, l-am întrebat pe Ceaușescu dacă aș putea să-i fac un portret pentru Newsweek Magazine...."

O Dacie costa 70 000 lei, adică 23,3 salarii medii, în 2013 un Logan costa 30 000 lei, adică 18,68 salarii medii.

Dacia 1300

Dacia Logan

În anii '80, un apartament cu trei camere în Drumul Taberei costa 160.000 de lei – 53,3 salarii medii, iar în 2013 preţul apartamentului respectiv (cu termopane, uşă metalică, gresie etc.) era de circa 242.000 lei – 150,68 salarii.

Ce se întâmpla cu datoriile României? Care a fost planul lui Ceauşescu?

Regimul Ceauşescu a beneficiat de unele împrumuturi pentru finanţarea programelor sale economice. În anii „Epocii Ceauşescu” s-au construit metroul din Bucureşti, Canalul Dunăre-Marea Neagră şi zeci de mii de noi blocuri de locuinţe. În ultimă instanţă, datoria creată a devenit o povară pentru economia românească, între 1971-1982 datoria externă crescând de la 1,2 miliarde $ la aproape 13 miliarde $. În 1982, veniturile comerţului exterior al României au scăzut cu 17% faţă de anul precedent, iar Ceauşescu s-a văzut pus în situaţia de a fi incapabil să plătească toţi creditorii occidentali, ţara fiind declarată în incapacitate de plată.

Ceauşescu a dispus achitarea rapidă a datoriilor externe fără a mai lua noi credite. În acest scop, o mare parte a producţiei agricole şi industriale a ţării a luat calea exportului, privând astfel populaţia de alimentele de bază. Începând cu anii 1986-1987 s-a introdus raţionalizarea produselor de bază, iar benzina şi alimente ca pâinea, uleiul, zahărul, făina, orezul au început să fie distribuite pe bonuri sau cartele. Bunurile destinate exportului aveau standarde de calitate ridicată şi erau vândute de obicei în pierdere, iar cele pentru consumul intern erau mult mai proaste.

Staţia Piaţa Romană este un loc prin care trec mii de bucureşteni în fiecare zi, însă puţini ştiu ce istorie "ascunde". De ce e diferită faţă de celelalte staţii? Cum a fost construită? Iată misterul din jurul său...

Povestea transportului subteran din Bucureşti începe în 1908, când tânărul student Dimitrie Leonida își alegea ca temă a diplomei sale de licență proiectul construcției unui metrou în oraş. Deşi era o idee genială, nu a fost pusă în aplicare. Anii au trecut, au mai apărut încercări, planuri, însă în zadar, pentru că toate au fost puse “pe tuşă”.

În 1970, Întreprinderea de Transport București (care s-a transformat în 1990 în RATB) nu mai reușea să asigure transportul în comun în zonele noi ale orașului, aşa că a fost înfiinţată o comisie formată din specialiști cu misiunea de a se documenta și a prezenta studii pentru realizarea metroului. Aceştia au ajuns la concluzia că unica soluție ar fi construirea unei rețele de trenuri subterane. 

Cinci ani mai târziu, treaba începea să meargă, iar ambiţia lui Ceauşescu să prindă contur: atunci s-au declanșat efectiv lucrările de construcție la metrou.

Elena şi Nicolae Ceauşescu, la primele călătorii cu metroul - Sursa: adevarul.ro

Fără îndoială, dintre toate staţiile de metrou din prezent, cea mai controversată este cea de la Piaţa Romană, pentru că în jurul său au apărut tot felul de poveşti şi zvonuri. De ce? Elena Ceauşescu şi-a dorit să o scoată de pe harta proiectanţilor în 1985.

„Sunt prea multe staţii! Mai răriţi-le!” – acesta ar fi fost ordinul Elenei Ceauşescu atunci când a văzut schiţele pentru al doilea tronson de metrou Berceni – Pipera, a povestit Sorin Călinescu, unul dintre cei trei proiectanţi ai staţiei. El susţine că acest punct de oprire al metroului s-a construit totuşi, în secret, încălcând ordinul tovarăşei. Marea problemă a Elenei Ceauşescu era faptul că oamenii „au început să se îngraşe” şi considera că aveau nevoie să facă mai multă mişcare, îşi amintesc cei care au lucrat la construcţia metroului.

„Am primit comandă de la partid să excludem cel puţin o staţie din schemă, ceea ce ne era aproape imposibil pentru că şi aşa erau puţine şi ne dădeau planurile peste cap, tehnic vorbind. Am decis să eliminăm, doar pe hârtie, staţia cea mai importantă, ca ulterior să fim «obligaţi» s-o punem la loc. Este vorba de Piaţa Romană”, a explicat Călinescu

Călinescu povesteşte că atunci când au început lucrările pe tronsonul Berceni-Pipera, prin ´86, oamenii care lucrau oficial la bucata dintre Piaţa Universităţii-Piaţa Victoriei au pregătit terenul în zona Romană, fără a scăpa vreo vorbă. Astfel, în doar trei luni, constructorii au făcut nişte galerii în spatele zidurilor groase pe care le vedem astăzi, cu gândul de a fi transformate în peroane, aşa cum s-a şi întâmplat. De aceea, când privim acum staţia de metrou vedem că aceasta are forma unei arcade, pentru că pe aici, până s-a aprobat construcţia staţiei, metroul a circulat fără oprire, aproximativ un an, între Universitate - Piaţa Victoriei.

Staţia Piaţa Romană

La un moment dat, în urma miilor de cereri venite din partea bucureştenilor, soţii Ceauşescu au fost convinşi că este necesară staţia, aşa că pereţii au fost sparţi imediat, ca să se poată face culoarul de acces la metrou. Chiar şi aşa, spaţiul a fost lăsat foarte îngust din cauza pericolului pe care îl presupunea o demolare masivă în acea zonă, pe Magheru, fiind foarte afectată de cutremurul din ´77.

Fie că a fost doar o ambiţie personală, fie că a fost vorba despre un plan măreţ, metroul construit de Nicolae Ceauşescu rămâne una dintre cele mai mari realizări ale sale... 

Plata datoriei externe, în valoare de 60 de miliarde de lei (10 miliarde dolari), s-a încheiat în primăvara lui 1989, cu câteva luni înaintea căderii regimului comunist. Ceauşescu urmărea organizarea unui referendum prin care să se introducă în constituţia României interdicţia de a contracta împrumuturi externe. Mai mult, pentru a evita deprecierea leului, acesta a continuat exporturile excesive, acumulând aur în Banca Naţională. Se spune, totuşi, că Ceauşescu ar fi avut de gând să facă leul convertibil încă de prin anii '70, deci cu aproximativ 30 de ani mai devreme faţă de când acest lucru s-a întâmplat...
Sursa: historia.ro