• PRIMA PAGINĂ
• ARTICOLE
• PERLE
• ANALIZE
• STIRILE ZILEI
• CONTACT

 

BIOGRAFII GLORIOASE: CUM A FOST LEGENDAT MINISTRUL CIUCA DREPT EROU DE RAZBOI IN IRAK

11 comentarii / 9261 vizualizări / 5 decembrie 2020

Nasc și în România eroi, ni s-a băgat în cap în ultimii ani, servindu-ni-se pe tavă exemplul măreț al generalului Nicolae Ciucă, actual ministru al Apărării, cel care a fost zugrăvit drept primul și singurul comandant român într-o bătălie de la al doilea război mondial încoace. Doar că marea bătălie în care geneneralul a luptat eroic a existat în cea mai mare măsură doar în mintea lui și a unor organe de presă care au pus din greu umărul la legendarea lui Ciucă.

Un material interesant a apărut ieri pe blogul fostului director al Realitatea TV, jurnalistul Edward Pastia, despre probleme majore din interiorul armatei române, în special în perioada în care s-a aflat sub conducerea generalului Nicolae Ciucă, fost șef al Marelui Stat Major, în prezent ministru.
Aflăm de aici despre achiziții păguboase de armament, de avansări și decorări de amante ori rubedenii ale miniștrilor din cabinetul Orban etc.

Ne-a atras, însă, atenția, un paragraf cu totul special.

”Onorabilul domn Ciucă nu și-a construit doar cariera cu sprijin din exterior, a lucrat și pentru imagine cu grijă și cam singurul profesionalism de care dă dovadă. În urmă cu câțiva ani Radu Dobrițoiu, un angajat al TVR care sprijină fără rezerve ascensiunea generalului și pe a grupului de interese din jurul său, produce o mistificare de presă sub titlul „Bătălia de la Nassiriyah, prima lupta a Armatei Române de după cel de-al doilea război mondial”. Astazi i-am pune reportajului eticheta „fake news”, dar în urmă cu câțiva ani era doar o minciună ordinară. Nu există în istorie nicio batălie de la Nassiryah în perioada în care domnul Ciucă se ascundea în comandamentul batalionului, cum nu există performanță remarcabilă a domnului Ciucă în ultimii 7 ani de când păstorește destinele Armatei. Asta doar ca să înțelegem lipsa totală de scrupule a unui individ care, demonstrat, calcă orice în picioare pentru a-și alimenta orgoliul și îngâmfarea”.

Sceptici din fire, ne punem meticulos pe verificat.
Stupoare maximă: așa e.
„Bătălia de la Nassiriyah” a lui Ciucă e un fake de proporții. Umflat la proporții imense de către corespondentul TVR și al Radio România Actualități, Radu Dobrițoiu, fin al lui Nicolae Ciucă, potrivit unor surse, și actual consilier ministerial al acestuia.

Să o luăm metodic.

Ce aflăm, bunăoară, din materialele lui Dobrițoiu dedicate ”marii” bătălii:

”Nicolae Ciuca a fost primul comandant roman care a ajuns in Irak cu drapelul de lupta, fara a anticipa insa ca isi va comanda personal militarii in prima batalie din istoria postbelica a Armatei Romaniei. In prima lupta reala a Armatei Romaniei in NATO. Se intampla in noaptea de 14 spre 15 mai 2004, Batalia de la Nassiryiah, atunci cand Scorpionii rosii au fost chemati de brigada italiana din care faceau parte sa sustina flancul de est al orasului si podul peste Eufrat din acea regiune.”

Sintagma ”Bătălia de la Nassiryiah”, care dă chiar titlul unui amplu reportaj, revine obsesiv, de niște ani, într-o grămadă de articole de presă cu referire la generalul Nicolae Ciucă.
Practic, ni s-a inoculat ideea că armata noastră e condusă de un erou care a comandat o mare bătălie în deșert și a ieșit victorios, smulgînd admirația întregului NATO.

 

În realitate, lucrurile stau nițel diferit.

Există o singură asemenea sintagmă cu acoperire în realitate, și anume bătălia de Nassiryiah din perioada 23 martie- 2 aprilie 2003, în principal între soldații americani ai US 2nd Marine Expeditionary Brigade și soldați britanici și forțele irakiene. Nassiryiah era cartierul general al corpului 3 al armatei irakiene, care au sfîrșit prin a fi învinse. Bătălia de la Nassiryiah, chiar reală, a generat, reamintim, un mare fake de presă, legendarea celebrei femei-soldat Jessica Lynch, eroina de război despre care presa americană a relatat pe spații ample cum a continuat să tragă împotriva dușmanilor deși era grav rănită etc.
Cîteva săptămîni mai tîrziu a venit dezumflarea mitului: audiată în congres, Ecaterina Teodoroiu americană a recunoscut că nu a tras nici măcar un singur foc, deoarece leșinase după ce vehiculul său fusese atacat, și nu fusese rănită de niciun glonț.

Dacă legendarea s-a practicat la americani, de ce nu ar fi mers și la români?

Din iulie 2003 pînă pe 1 decembrie 2006, avea să se declanșeze Operațiunea ”Babilonul Antic”, în cadrul căreia Nassiryiah avea să intre sub controlul armatei italiene, conduse de generalul Marco Chiarini. Misiunea principală era menținerea păcii în zonă și refacerea orașului sub aspectul infrastructurii, restaurarea serviciilor publice etc.
Au existat și unele incidente în perioada respectivă.
Pe 12 noiembrie 2003, spre exemplu, a avut loc un atentat-sinucigaș cu bombă la o bază militară din Nassiryiah, soldat cu moartea a 19 italieni și revendicat de al-Qaeda.

Ulterior, între 6 aprilie și finele lunii mai 2004, între armata italiană și irakieni au mai avut loc cîteva ciocniri sporadice, în principal pentru apărarea celor trei poduri peste Eufrat ale orașului.

Legenda generalului Ciucă, adus la începutul anului 2004, pînă în iulie, la Nassiryiah drept comandant al unui batalion de infanterie, are punctul de pornire în noaptea de 14-15 mai, cînd ar fi avut loc o asemenea ciocnire cu irakienii rebelului Ansar al Mahdi.

Un eveniment de o amploare atît de redusă încît abia de pot fi găsite vagi, foarte vagi, referiri la el în presă ori în varii documente dedicate evenimentelor din Irak, necum să vorbim de o aprigă bătălie.

În orice caz, nicio legătură cu relatările generalului Ciucă din interviurile lui Dobrițoiu, din care ai trage concluzia că s-au tras mai multe rachete și gloanțe în noaptea aceea, în apărarea unui pod, decît în tot războiul din Vietnam. Curios, după ”mii de gloanțe și rachete” conform declarațiilor personajelor implicate în poveste, nu a existat niciun mort ori măcar rănit de vreo parte, sau vreun prizonier. Doar un subofițer femeie care spune că ”i s-a zgîlțîit casca pe cap” după explozia unei lovituri de AG.

Ca să ne facem o idee despre amploarea ”bătăliei” de la Nassiryiah e suficient să studiem siteul oficial al United Nations High Comissioner for Refugees, în secțiunea dedicată cronologiei evenimentelor din Irak din luna mai 2004. ”Bătălia” condusă de Ciucă, soldată cu două transportoare defecte, nici măcar nu figurează pe listă, deși acolo sunt consemnate evenimente mult mai mărunte precum protestele unor studenți împotriva noului drapel irakian etc.

Să fim bine înțeleși: considerăm că orice incident care implică arme militare, mai ales pe teren străin, își are gradul lui de periculozitate și nu trebuie minimalizat. Oricînd se pot pierde vieți și pot fi răniți oameni. E un act de curaj fie și doar să activezi într-un asemenea teatru de conflict.

E cale lungă, însă, de aici pînă la a ridica un oarecare schimb de focuri în apărarea unui pod la rangul de ”Bătălia de la Nassiryiah” pentru a induce confuzia cu adevărata bătălie, din urmă cu un an, și a umfla cu pompa meritele unui ofițer, legendat probabil în mod controlat în numele unor misiuni ulterioare.

Nici Jessicăi Lynch, sus pomenită, nu i-a fost ușor să activeze în Irak ca militar, dar exacerbarea faptelor sale de vitejie a provocat valuri de nemulțumiri și critici internaționale după ce s-a aflat adevărul.

Revenind, operațiunea de aureolare a generalului Ciucă de-a lungul anilor scurși de atunci a fost executată în principal de jurnalistul Radu Dobrițoiu, pe care generalul l-a luat cu el în misiuni – a fost și la Nassiryiah în celebra noapte – și care azi, cum spuneam, e consilier al ministrului Apărării. Iar legenda a fost rostogolită, fără intenție neapărat, de restul presei pînă cînd aproape devenit mit.

Mitul unicului mare comandat român de după al doilea război mondial, devenit primul ministru adus în guvern direct din activitatea militară, de vreo două decenii încoace și dat uneori la bursa zvonurilor drept viitor premier. (Bogdan Tiberiu IACOB)