Vladimir Putin si ministrul rus al apararii Serghei Soigu (in spatele sau) Vladimir Putin si ministrul rus al apararii Serghei Soigu (in spatele sau) Foto: Aleksey Nikolskyi / Sputnik / Profimedia Images Oficialii NATO și ai SUA așteaptă cu îngrijorare următoarea mutare a lui Vladimir Putin după ce Rusia a masat peste 100.000 de militari și armament la granița cu Ucraina. Se va lăsa acesta descurajat de avertismentele Occidentului de a nu invada țara vecină sau este o ofensivă generală sângeroasă la orizont? Unii experți militari argumentează că această reprezintă o suprasimplificare a situației și că Putin are mai multe opțiuni pe masă. Ceea ce este clar e că Ucraina se află la un punct de răscruce în lupta sa națională de a determina dacă orientarea ei geopolitică va înclina către Vest sau înspre Moscova. Rezultatul va avea implicații pe termen lung pentru comunitatea transatlantică în ansamblul său dar și pentru noțiunea de suveranitate națională. Rusia a ocupat din 2014 aproape 5% din teritoriul Ucrainei și peste jumătate din coasta sa. În estul țării, forțele rusești și separatiștii înarmați de Moscova continuă luptele care au provocat peste 13.000 de morți și 30.000 de răniți, dând o lovitură grea economiei ucrainene și ducând la încetinirea apropierii Ucrainei de Occident. Iar acum Kremlinul escaladează din nou tensiunile. Pentru a doua oară în doar un an comandanții forțelor armate rusești au dispus o mobilizare pe scară largă de-a lungul granițelor Ucrainei. Comunitatea de informații a Statelor Unite estimează că 175.000 de militari ruși sunt pregătiți să atace în orice moment. Deși este imposibil de prezis ce va face președintele Vladimir Putin - iar oficialii americani spun că nu știu ce își dorește - decizia luată de acesta s-ar putea să nu se încadreze într-un scenariu „alb sau negru”, de a invada sau nu, fiind posibile mai multe scenarii prin care Rusia poate încerca să pună presiuni asupra Kievului și cancelariilor occidentale. Scenariul „non-kinetic”: Rusia folosește mobilizarea pentru a încerca să obțină concesii din partea Vestului cu privire la extinderea NATO. Obiectivul strategic al Rusiei este de a ține Ucraina departe de NATO și Uniunea Europeană. Moscova ar beneficia de asemenea de pe urma integrării pe termen lung a Ucrainei în organizații pe care le controlează ca parte a sferei sale de influență precum Uniunea Economică Eurasiatică sau Organizația Tratatului de Securitate Colectivă. De altfel Vladimir Putin a și declarat săptămâna aceasta că intrarea Ucrainei în NATO e „inadmisibilă” pentru Rusia și că „ar fi criminal să nu reacționăm”. Cel mai eficace mod în care Rusia poate atinge acest obiectiv este prin „înghețarea” conflictului din estul Ucrainei, scenariu care presupune oprirea luptelor majore dar continuarea celor pe scară restrânsă fără un sfârșit concludent al conflictului. Acest lucru ar însemna folosirea militarilor de la graniță ca atuu politic, nu forță de invazie. În scenariul cel mai fericit Rusia își etalează forța pentru a obține concesii din partea Occidentului (FOTO: Anton Novoderezhkin / TASS / Profimedia Images) O ofensivă limitată pentru a-i susține pe separatiștii din Donbas Un scenariu plauzibil, presupunând că SUA și Europa nu dau dovadă de fermitate, este ca Moscova să îi ajute pe separatiști să își consolideze câștigurile din regiunile Donețk și Luhansk pentru a crea o entitate politică care să funcționeze mai mult ca un stat viabil. Acest lucru ar presupune capturarea unor noduri de comunicații și tranzit (ca de exemplu orașul-port Mariupol) și centrala electrică din Luhansk, toate acestea fiind momentan sub controlul forțelor ucrainene. Deși aceste obiective ar putea fi atinse gradual, o asemenea mutare ar duce la abandonarea completă a oricărei noțiuni de încetare a focului. Un atac agresiv pentru crearea unui pod terestru către Crimeea: În prezent Rusia este conectată de Crimeea doar de către un pod recent construit peste strâmtoarea Kerci iar Ucraina a reușit să blocheze principala sursă de sursă potabilă a peninsulei. Conectarea Rusiei de Crimeea de-a lungul coastei ar ameliora unele din provocările logistice cu care se confruntă Kremlinul, mai ales cele legate de apa potabilă, transformând în același timp Marea Azov într-un lac rusesc. Însă acest obiectiv ar necesita ca un număr semnificativ de trupe rusești să reușească să spargă pozițiile fortificate de-a lungul frontierelor regiunii Donbas și să cucerească Mariupol, al 10-lea oraș ca mărime din Ucraina. Teritoriul controlat de separatiștii ruși în estul Ucrainei (FOTO: Consiliul de Securitate al Ucrainei / BBC) O ofensivă majoră pentru a captura orașele importante din Ucraina: Cel mai agresiv scenariu ar putea implica o tentativă a Moscovei de a recuceri regiunea istorică numită Novorusia în perioada Imperiului Rus. Acest lucru ar crea un pod terestru între Rusia și Crimeea care ar duce în cele din urmă la o joncțiune cu trupele rusești din Transnistria. Acest scenariu ar necesita o mobilizare pe scară largă a forțelor armate rusești, suficient de mare pentru a cuceri Odesa (al treilea oraș ca mărime din Ucraina), precum și Mariupol. Dacă ofensiva ar avea succes, deznodământul ar fi o retrasare fundamentală a peisajului geopolitic și de securitate într-un mod pe care Europa de Est nu l-a mai văzut de la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial. Scenariul de poker al lui Putin: Rusia stârnește probleme în Bugeac Principalul obiectiv al acestui scenariu ar fi de a crea o criză politică locală care să cauzeze probleme pentru guvernul central de la Kiev. Moscova a încercat deja asta în urmă cu câțiva ani prin așa-zisul „Consiliu Național al Basarabiei” care a apărut în 2014 după invazia Crimeei. Bugeacul, Basarabia istorică, este legat de restul Ucrainei de un singur drum regional și este învecinat cu regiunea autonomă Găgăuzia, o zonă înghețată în timp din sud-vestul Republicii Moldova. Mai puțin de 5% din populația Găgăuziei se declară a fi de etnie moldoveană sau română și regiunea este puternic pro-rusă, având relații apropiate cu Moscova. Dominarea Bugeacului, luată laolaltă cu prezența rusească din Transnistria, ar permite Moscovei să controleze o parte considerabilă a granițelor de est ale Ucrainei, lucru care la rândul său ar amenința stabilitatea importantei regiuni Odesa. Buceagul, Basarabia istorică (FOTO: Wikipedia) Când ar putea ataca Rusia Ar trebui notat de asemenea că oricare din aceste scenarii care implică operațiuni militare convenționale ar presupune și atacuri cibernetice sofisticate, campanii de dezinformare care să submineze sprijinul local și internațional pentru guvernul Ucrainei (Putin a început să vorbească deja despre „genocidul etnicilor ruși” din Donbas) și activarea „omuleților verzi”, la fel ca în timpul invaziei Crimeei din 2014. În ceea ce privește o posibilă dată de atac, aceasta ar putea fi oricând. Însă un lucru important de reținut este că terenul din estul Ucrainei va îngheța (fiind astfel avantajos pentru operațiuni ofensive și în detrimentul apărătorilor) la începutul anului viitor, generalii ucraineni temându-se că aceasta va fi perioada în care Rusia va lansa invazia. Crăciunul ortodox pe rit vechi va fi sărbătorit pe 7 ianuarie iar atenția comunității internaționale va fi îndreptată spre Jocurile Olimpice de Iarnă de la Beijing începând cu data de 4 februarie. Merită amintit aici că Rusia a invadat Georgia în timpul ceremoniei de deschidere a Jocurilor Olimpice de Vară de la Beijing din 2008. De asemenea, Canalul Volga-Don care leagă Marea Azov de Marea Caspică va îngheța în ultimele săptămâni ale acestui an, devenind inoperabil. Orice asalt amfibiu va necesita cel mai probabil nave ale Flotilei Caspice ruse care să opereze prin acest canal. Această analiză a fost publicată de Luke Coffey, directorul Centrului pentru Politică Externă din cadrul Heritage Foundation, pe site-ul specializat în probleme militare Breaking Defense.