Ce fiinţe inteligente ar fi putut provoca explozia unei planete situate între Marte şi Jupiter, cu milioane de ani în urmă? Timp de zeci de ani a existat o controversă în rândul astronomilor cu privire la modul în care Pământul și-a obținut apa. În anul 2011, o echipă internațională de astronomi a folosit Observatorul Spațial Herschel al Agenției Spațiale Europene pentru a studia cometa Hartley 2. Pe 5 octombrie 2011, rezultatele au fost publicate în jurnalul internațional „Nature”. Astronomii au descoperit că această cometă conținea apă asemănătoare oceanelor planetei noastre. Pe de altă parte, există dovezi convingătoare care arată că planeta Marte a fost plină de apă în trecutul său. Regiuni extinse de pe suprafața lui Marte sunt erodate cu marcaje ale canalelor. Modelele de drenaj se găsesc acolo unde apa a călătorit în jos pe zone mari deschise și apa subterană s-a infiltrat la suprafață. Oamenii de știință au concluzionat că apa poate fi încă prezentă sub suprafaţa lui Marte. Apa de pe suprafața lui Marte ar fi putut proveni de pe o planetă vecină, care a explodat în trecutul îndepărtat al sistemului nostru solar. Cercetătorul Dr. Flandern a propus ca o planetă gigantică a existat odată între Marte şi Jupiter, şi, la un moment dat, această planetă a explodat în urmă cu aproximativ 3.200.000 de ani. Iată ce spunea Dr. Flandern, în cartea sa – „Dark Matter, Missing Planets, and New Comets”: „O astfel de explozie majoră ar trebui să lase dovezi în tot sistemul solar, și se pare că a făcut-o. Cu toate acestea, în înregistrările geologice de pe Pământ, există puține lucruri care să susțină ipoteza unei explozii majore, în special în urmă cu 3,2 milioane de ani. Există dovezi pentru debutul unei serii de ere glaciare cam atunci, după o perioadă lungă de climă tropicală. Și originea omului datează de atunci. Dar ne-am fi așteptat la un strat global de zăcăminte de carbon, la îmbogățirea în elementul iridiu, la prezenţa cuarțului rezultat de la impact, la cratere de impact multiple, la formarea de micro-tektite și micro-diamante, la erupţii vulcanice mari, la schimbări atmosferice și oceanice, la un imens incendiu global, la extincția în masă a speciilor și la multe alte schimbări dramatice. Astfel de lucruri sunt văzute în mai multe locuri în înregistrările geologice, dar nu cu aproape 3 milioane de ani în urmă, conform geo-cronologiei adoptate în prezent. În mod surprinzător, toate aceste trăsături sunt văzute împreună la limita dintre Cretacic-Terțiar (K/T), datată acum 65 de milioane de ani, când dinozaurii și multe alte specii au dispărut”. Aşadar, în urmă 65 de milioane de ani ar părea plauzibil ca o planetă să explodeze în sistemul nostru solar, dar nu cu 3,2 de milioane de ani în urmă. Prin urmare, pentru a explica înregistrarea geologică a Pământului, dr. Flandern a pledat pentru posibilitatea unor explozii planetare multiple, la date diferite. Este posibil, totuși, ca Dr. Flandern să fi avut dreptate cu data sa inițială de 3,2 milioane de ani în urmă? Pentru a se putea explica absența resturilor geologice de pe Terra, Pământul s-ar fi putut afla la cea mai îndepărtată distanță faţă de planeta explodată, Luna aflându-se pe orbită între acea planetă și Pământ, iar Marte aflându-se oarecum în calea planetei explodate, astfel încât Pământul a fost oarecum protejat. Dr. Flandern și-a revizuit „ipoteza planetei explodate”, considerând că ar fi putut exista cel puțin două planete pe orbită între Marte și Jupiter, care au explodat în perioade diferite. Această ipoteză revizuită provoacă o problemă cu Legea Titius-Bode, care spune că între Marte şi Jupiter ar trebui să se fi aflat o singură planetă, nu două. Explozia unei planete este un eveniment extrem de rar, dacă nu imposibil, ipoteza neputând fi verificată practic. Care ar fi şansele să explodeze două planete!? Pe de altă parte, să presupunem că a existat o singură explozie. Cum a explodat totuşi planeta? Explozia a fost cauzată de o forță exterioară? De ce a fost distrusă planeta? Și de către cine/ce? Răspunsurile la cele de mai sus ar dezvălui o cantitate incredibilă de informaţii care ar putea schimba modul nostru de viață pe Pământ, pentru totdeauna. Acesta este motivul pentru care planeta explodată nici măcar nu este menționată de ştiinţa oficială. Foarte interesant, dar, conform unor lucrări esoterice, Lucifer a vrut să-şi instaleze cartierul general al lui şi al demonilor săi pe o planetă din sistemul nostru solar (ce avea diametrul de 2700 de km), dar, în urma marii bătălii a îngerilor, Lucifer şi îngerii ce l-au urmat au fost înfrânţi, iar planeta pe care el urma să o formeze, a fost distrusă. Explozia acestei planete este amintită și în legendele antice elene, care arată că planeta Phaeton a fost distrusă de Zeus, pentru a nu tulbura, prin însăşi existenţa ei, echilibrul sistemului solar. Dr. Flandern sugerează şi el că este posibil ca planeta distrusă să fi fost aruncată în aer în mod deliberat, într-un act de război, de către ființe inteligente. Pentru aceasta, ființele inteligente respective trebuie să se fi aflat în posesia unor abilități inginereşti extrem de sofisticate.