Luciano Pavarotti - Ave Maria

Atunci , mi-am blestemat zilele-atunci ,am blestemat armata!__________By Czar

                                  Ne apropiam cu pasi repezi de sfarsitul  anului trei .Ne simteam pregatiti,cu pieptul de arama .In piept,cu inima cat lopata lu'Stalin!. Ne simteam ofiteri!. Mai aveam de trecut insa,cateva hopuri. Dar nu conta pentru noi . Nimeni si nimic nu ne statea in cale!
                  Finalizam pregatirea, in tabara de instructie Daia.
 Un loc pitoresc si bine mobilat, pentru nevoile noastre ,in acea perioada. Daca ar fi sa amintesc numai, pista cu obstacole . Mult mai bine dotata si mai sofisticata ,decat ce vad acum pe la televizor.( unde se instruiesc asa numitele trupe speciale). Nu serveam masa de pranz, pana nu faceam ,,o trecere"! Ne distram !. Spargeam baremele stabilite in carti.! Faceam intre noi concursuri,puneam pariuri.  Ne distram pur si simplu!
   Aveam cu noi tancuri, reale. Acestea participau la pregatire. Urcam si coboram de pe un T-55 aflat in miscare desigur,mai ceva, cum urca zmecherii, treptele discotecii, in ritm de Hip -Hop . Ne distram !. Poate  chiar mai bine!  Se mai intampla sa pice cate o ploaie. Atunci, era un pic mai dificil. Era nevoie de mai multa concentrare, caci totul aluneca. Ca sa fie si mai distractiv ,senila tancului, obisnuia sa mai arunce -a dracului , cate o lopata ,doua .trei de namol. Daca o primeai in piept si nu chiar in fata, puteai considera ca,  acolo sus,cineva te protejeaza.!
          Se anunta activitate ,,importanta": Trageri de lupta, cu mitralierele de pe TAB.
 Pentru aceasta ,trebuia sa ne deplasam in mars-pe jos,pana la Avrig. Aproximativ 40 Km ,daca mai retin bine!
   Plecam pe inserate,dotati ca un pom de Craciun. Trecem peste vai si peste dealuri, asa cum ii sade bine militarului. Ajungem dis de dimineata. Putina odihna,dupa care, incepem tragerile. Incheim activitatea,pregatim echipamentul  pentru deplasare si drumul inapoi spre tabara Daia
           Mai aveam de batut cu pasul ,pe timp de noape, cam zece -cinsprezece km. Vremea, dadea semne de schimbare, inca de cu seara. Acum, se porneste o ploaie torentiala,ploaie ce avea sa ne insoteasca pana la ajungerea in tabara !.
     Facuti fleasca,cu o greutate cel putin dubla in spate, pe un intuneric ca de zmoala ,ajungem in sfarsit la locul cel mai dorit.-baraca unde eram cazati!
     Aruncam pur si simplu echipamentul de pe noi. Totul era ud si inoroit. Armele se amestecau cu bocancii si  celelalte. In intunericul de nepatruns, totul este aruncat la intamplare.
      Mai injurand,   mai chicotind, reusim sa ne varam sub paturile ,de bine de rau, uscate. Facuti covrig incepem intr-o liniste desavarsita, programul de dardaiala-controlata ,pentru a ne mai incalzi. Incet ,incet atipim.
     Sa tot fi fost ora 02-02.30  . O voce puternica si pe care nu o puteam confunda:
             COMPANIA..x...ALARMAAAA!!!!
    Liniste deplina. Toti speram ca. nu e vorba de noi. Nu putea fi vorba de noi ! Si totusi......
        Comandantul, realizand ca este foarte posibil sa se confrunte cu o mica ..razmerita(insubordonare) la lumina chioara a unei lanterne, incepe sa strige pe nume ,pe cei care erau desemnati sa conduca plutoanele!
       -   Elev plutonier Popescu  -la mine ! Si tot asa pana cand ii strange pe toti.
    Ceilalti stateam ca popandaii sub paturi,sperand sa se intample o minune si sa renunte!  Ti-ai gasit......Sefii nostri directi,primesc misiunea si termenul limita in care trebuie sa fim echipati si gata de actiune(lupta)
            Acestia fiind trup din trupul nostru,altfel puneau problema si altfel discutau:
                      - Bai, va ia mama dracului!  Avem zece minute, pentru a fii echipati si gata de deplasare!Miscaaa......
    Apoi, la o asemenea veste  spiritul de militar instruit ce salasuia in inima si cugetul fiecaruia ,nu putea sa nu reactioneze
    Orbecaind prin intunericul de nepatruns,tragem pe noi toalele ce musteau de apa si erau mai grele datorita namolului colectionat pe drum.Bocancii parca erau niste troace flescaite si pline pe jumatate ,cu un lichid nedefinit.
      Sa tot fii trecut 2-3 minute iar noi deja, printre injuraturi si blesteme ,ne intram in pasa obisnuita
  Striga cate unul;
          -Baaaa cine are un veston in plus ca eu nu-l gasesc.....
          - Ia de aici- se auzea un binevoitor amabil din cealalta parte..............si pleosc o ranita flescaita si plina de apa
          - Nu eu ti-am cerut nenorocitule........nu ti-ar mai da ..........
       Trec cele zece minute! Noi suntem echipati ,care cum si gata sa primim misiunea de lupta!
       Comandantul, cu un ton grav ,ne informeaza ca, in contextul general al actiunilor bla,bla....... un nenorocit de desant aerian   de valoare pluton ,a debarcat pe dealul x si  s- a consolidat la teren urmand sa....bla bla!
       Noi trebuia sa ne deplasam in mars fortat,aproximativ 8km si sa-i dam peste bot.
 Se distribuie munitia de manevra,cateva petarde care sa imite artileria ,se mai fac unele precizari si ..pornim
       Dealul cu pricina,ne era foarte cunoscut.Pe el salasuia o stana . Obisnuiam sa mai facem cate o vizita si mai realizam mici trocuri cu ciobanii. Dadeam o conserva, doua ,o sicluta cu cata alcool si plecam cu cas, lapte etc. Determinarea de a nimici inamicul care pusese stapanire pe stana, era deci maxima.!
      Ne-am gandit ca ar fii bine sa-i introducem si pe ciobanii in atmosfera tactica  !Drept urmare, ne deplasam in liniste deplina ,pana cand incep cainii sa dea semne de neliniste! Ploaia dupa cum am spus ,continua cu fulgeraturi  sinistre in noaptea blestemata!!
     Ne desfasuram ,alergand in noapte ca niste naluci intunecate. La un semnal, aruncam cu petarde cat mai aproape de stana si deschidem focul din toate partile
    Cainii inebuniti,dau gramada peste ciobanii care, in izmene si cu parul in mana iesisera sa ne tina piept
   Oile rup gardul subred si cu magarul in frunte, care ragea  cumplit- incep o retragere,, controlata", pe culmea dealului.Striga un cioban mai curajos
             -No ba nebunilor,care sunteti ba in mijlocul noptii.....tulai doamne..?.
              -Noi suntem bade .Am venit sa te eliberam.....
              -Da de cine ,oameni buni ca nu-i nima pe aici?
              -Apoi asa ne-au spus sefii, ca v-a ocupat inamicul....
              -Tulai doame,oameni cu carte si asa mincinosi...mergeti ba copchi si va culcati ca nici dracu nu-i pe dealurile astea.....
              -Bine bade, om merge daca zici matale.....
   Am luat de bune ce ne-a spus ciobanul. Ne-am regrupat si am pornit iarasi spre locul .....pentru noi.. locul fagaduintei   !  Tabara  Daia
                 Am aflat cateva zile mai tarziu ca, in acea noapte am trecut cu totii un important test psihologic!!
                                            Posibil ca asa o fii fost!!!
             

Va ordon:mancati cartea..

............suntem pe platoul,colegiului,in formatie de plutoane ,companii,batalioane-doua batalioane .Viitoarea promotie de elevi a Colegiului militar D.Cantemir-Breaza.
       Dupa cum lesne se observa ,o promotie  consistenta. Ma regaseam si eu pe undeva prin B2 .-Cp.6
 Comandantul colegiului, un general inalt,cu o voce grava ,ne vorbeste cu ocazia inceputului de an scolar.
       -Dragi elevi  .....................si toate cele care se spun, cu o asemenea ocazie. Incheie cu:
        -Pe intreaga Vale a Prahovei , nu exista liceu mai bun! Sa nu ma faceti de rusine!
                                  -  Va ordon- sa mancati cartea !!!
   Nu  am inteles pe moment, cam cum ar trebui traduse cuvintele generalului !  Nu va trece mult  insa si semnificatia celor ce auzisem,ne va bubui in urechi si in suflet-mult prea tare!!
   Ziua 5-6 ore de curs.  De la 8 la 14 ,inclusiv sambata. Dupa masa de prinz ,1-1.5 H odihna. Dupa amiaza ,studiu individual , la clasa pana la ora 20. Obligatoriu ,controlat si directionat de profesori,ofiteri si elevii din an mai mare,desemnati in acest scop
        Profesorii, responsabili cu materiile de baza, adica :mate, romana, fizica ,limbi straine(latina,engleza,rusa),chimie, stiinte naturale-asigurau prin rotatie, dupa amiaza,ore de consultatii.
           Incepem foarte rapid, sa luam primele contacte cu profesorii,Cat eram de pufosi, realizam foarte clar un lucru : am cam sfeclit-o. Fiecare in parte, de prin locurile  din care veneam ,eram,ca sa zic asa, vedete locale. Adica ,premianti. Acum realizam ca ,foarte putini vom promova anul ,aici.
           Intra proful de mate(casalotul-botezat de noi) Nu prea inalt,brunet-brunet,pretentios in tinuta si coportament.
           - Buna ziua elevi ,cu mine veti face timp de patru ani-cei car veti rezista- matematica. LA MINEE ,TRECE DOAR CINE STIE!!. Cu astea fiind zise ,sa mearga la tabla X,Y,Z.  Ies condamnatii .Don profesor isi baga nasul intr-o culegere de probleme si zice;
             -Scrie ba ...si incepe sa turuie... Saracutul de la tabla, nici macar sa noteze enuntul exercitiului  nu mai putea.... Cert este ca, asa cu bunavointa inceputului, s-au pricopsit cu cate un 4 si al destept ..un 5
    In felul acesta, a debutat intalnirea cu spaima colegiului ,Situatia cam asa va fii ,ridicata insa pe trepte superioare  fo 3,5 ani. Ne vom mai intalni cu personajul respectiv in, aceasta poveste., EL este omul care mi-a produs cosmaruri timp de 4ani de zile si apoi inca, sa zicem 30 de ani dupa.!!
    Intra in scena,Marioara, profa de rusa. Numele este real. Ma abtin sa-i scriu si celalalt nume,desi tare asi vrea.Nu am mare incredere in calitatea povestilor mele si mi-ar parea rau, sa-i terfelesc numele-- cu rezonanta literara. Cum deschide usa ,ramanem toti siderati. Parca a intrat un inger!Frumoasa de traznea. Nenorocirea insa, avea sa se abata repede pe capul nostru!. Deschide gurita si incepe sa vorbeasca ,cu o voce...doamne ,ce minune!   Ce minune ,dar ce nenorocire-vorbea NUMAI in ruseste-Dumnezeule mare! La finalul orei, face efortul si trece pe limba neaosa . Cu gurita ca o garoafa,zambind distrugator, ne spune suav ca :                - La orele mele ,vom vorbi ,NUMAI  in limba rusa !  Aoleo,mama!. La cata rusa stiam eu, bineinteles ca, nu pricepusem nici macar o iota ,din ce gangurise frumoasa, aproape o ora.       Intre paranteze, trebuie spus ca, datorita unei situatii familiale, in clasa a VIa  am schimbat localitatea. Am venit cu franceza ,a trebuit sa continui cu rusa.E de la sine inteles ca, nu stiam nici una nici alta . Pentru nivel avansat. 
    Este cazul, sa vedem cu cine voi face si limba romana. O domnisoara dragutica, pretentioasa si la care aveam oarece ..trecere. Vorbeam bine ,scriam corect (nu ca acum),ma descurcam onorabil la gramatica.
    Problema -i ca,dupa o perioada ,a fost inlocuita.  Nu definitiv. Va reveni.  A fost inlocuita cu ..Acceleratul !!
  Un tip inalt,dezordonat. Nici-odata nu-si facea pantofii. Erau scalciati,ca niste barcute.    La ora 8 fara 4 minute, era in capatul platoului.
La 8si un minut, intra in clasa.Potriveam ceasurile dupa el. Tipul, era cu aerul curat . Indiferent de vreme ,vara iarna ,geamul de langa catedra trebuia sa fie deschis larg.
     Cu el ,ora se desfasura cam asa :
            -Ce avem azi? Deci ,,Baltagul"  Daa  ...X  -ai citit romanul?  -Stiti ..nu tot! Stai jos 2.Y  -ai citit?   nu! Stai jos 2
             -La revedere, ne vedem data viitoare !  Pleca la fel de vijelios ca un ..accelerat.
      Stiintele naturii. Specialitatea dirigintelui, adica mai concret spus  a lui,,Mitocondria" sau ,,Caramida de baza a vietii:"dupa caz   . Un om foarte spilcuit,pretentios, dar cu un suflet mare!
       La fel ca toti ceilalti insa,materia lui era cea mai importanta,era baza. Drept urmare, va spun fara nici-o exagerare ca, replicam ADN -ul chiar daca ma sculai in miezul noptii. Combinam grupele sanguine,faceam operatii pe celule,incrucisam rase si specii, mai ceva ca savantii ce cauta acum viata in cosmos , desi este evident si pentru un fotbalist ,ca nu o vor gasi .
      -Sa nu uiti elev Mitocondria -caramida de baza a vietii!  Si noi promiteam solemn, ca nu vom uita. Drept urmare,ca sa fim siguri ca nu vom uita l-am botezat-Mitocondria.
       Limba engleza. O doamna venerabila. Dupa doi ani ,ne conversam fara probleme in engleza. A iesit la pensie si a inlocuit-o V---t. .Domisoara ,tanara absolventa,frumoasa si apropiata de sufletul nostru.
       Pot spune, fara ezitare, ca o iubeam. Nu doar eu ,toata clasa si nu numai! Ne aducea magnetofonul pentru lectii. Puneam muzica si toti gramada in jurul ei la catedra. Garantat in urmatorii doi ani(3-4) am uitat tot ce invatasem in anul1-2. Dar era cert. Toti o iubeam!
========    Chimie - dumnezeu s-o odihneasca. Am aflat ca s-a stins, desi nu era chiar in varsta. Numai de bine. Sigur, toti o pastram in  gand ,ca pe o persoana deosebita. +.
              Revenim la mate.:
                      Casalotul , avea pentru noi doar doua cuvinte de mangaiere: prost si destept              Sa nu va imaginati ca ne impartise in juma /juma. Nu . Azi erai  prost,maine destept,dupa caz.. Sigur, predomina prima varianta  . Voi rezuma :rezolvai manualul, atingeai la sfarsit de trimestru/ an ,mult ravnitul 5  ca sa treci clasa . Lucrai ceva de prin culegerile de probleme, de care cred ca nu se despartea nici in somn , erai elita 6-7 .Aveam in clasa doi  maxim trei care puteau spune ca scot media 7
         In anul I sapte repetenti. Dintre acestia -un copil de colonel de securitate si unul de ambasador. Nu conta la Casalotul.Nimeni nu intervenea la acesta!
          In anul II inca cinci repetenti. Va imaginati ce insemneaza asta? In LM nu se repeta anul. Ramaneai -plecai.
          Pe la inceputul anului III Casalotul ne face o marturisire.
             -  Voi  veti absolvi!! Daca eu, v-am adus pana aici, insemneaza ca meritati sa absolviti.
         Nu stiu cum sa va spun . Parca a rasarit un curcubeu peste capul nostru.A urmat studiu nu gluma si in urmatorii ani,dar nu mai era nenorocita de sabie de-asupra capului.
           Trece timpul si vine bacul  - Mate ,Romana,Biologie-am ales eu, sa-l fac fericit pe diriginte!
        Comisia era formata din profesori straini ,chiar si din Bucuresti.
            Limba Romana,trec fara probleme cu note mari scris si oral. Biologia-nota maxima cu felicitari din partea profesorului examinator.
           Mate scris-merge.Subiect din manual,deci fara probleme deosebite .
           Mate oral. Casalotul, rasturnat intr-un scaun, doar ne privea printre gene. Nici-o vorba. Trag biletul.
           Subiect usor,din manual.Umplu tabla ,mai dau si in gropi in viteza si exuberanta.Profesorul examinator-strain de liceu ,zice:
                    -Felicitari, nota 8
           Casalotul,se misca in scaun si zice rar:
           -La mine, asta a fost doar de   5,30    . Examinatorul consternat:- Nu se poate! - Intreaba-l
!!                         Carcotasi - postez oricand  DIPLOMA DE BAC
  

Mic tratat de -medicina comparata

        In valul turbat, al reformei originale, a intrat iata si sistemul de Sanatate!
 Pana acum,sa fim corecti si sa recunoastem - s-a dat de ceasul mortii(na ,ca am nimerit-o),Raed(olteanul nostru, cu mintea bine mobilata). A mai facut ,una,alta. A facut rost de un elicopter,cateva  fete curajoase si baieti la fel. A bagat notiuni noi in sistemul de sanatate romanesc  bine anchilozat , gen ambulanta aeriana  , interventie rapida SMURD si altele
       Olteanul nostru, cu numele de Arafat, se misca bine,spre stupoarea si nelinistea unora !
      Demersul lui insa, era unul limitat. Domnia sa ,nu avea ca obiectiv, sa faca reforma in sistemul national de sanatate. El, a dorit si spre cinstea sa, a reusit,sa aduca un pic de culoare. Un pic de noutate si dinamism. Un pic de atmosfera militara(sa nu ziceti ca nu-i asa) in acest sistem, mult prea incorsetat in halatul musai alb si stetoscopul atarnat de gat. Sper ,sa faceti un mic  efort si cu ochii mintii ,sa-i vedeti pe tinerii, frumos colorati, cu grade pe umar ,agitandu-se pe langa un elicopter-SMURD
        Pana la REFORMA, mai era insa mult.. Era necesara si musai  o politica guvernamentala. Era nevoie de viziune si de un ministru, desigur.
         Cum suntem o natie, in vinele careia, sangele clocoteste si niciodata nu am avut linistea de a sta pe loc-ganditi-va numai la dansurile populare,calusarii in mod special,si nu trebuie sa spun mai multe.-
                   Am gasit si ministrul potrivit. Potrivit si cu viziune. Ghinion- tot un oltean! Unul Kelem...nu- nu-i asta ,. asta-i parca in alta parte. La cultura..porumbului!. Trebuie sigur sa fie Borbely...Nici asta.! Aaa.. da, asta-i cu rablele.Intre noi fie vorba ,.Borbely e tare. A initiat singurul program guvernamental,care merge ca pe roate. Merge chiar si ..fara roti. Asa mi-am schimbat si eu masina. Drept urmare, domnul Borbely poate candida oriunde. Are votul meu, fara discutie!!
                   Totusi, cine-i la sanatate? Da ce ,mai are vreo importanta?. Important este ca-i oltean, firar al dracului si ca are viziune.
                   Viziunea lui s-a materializat intr-o clipita, cand a spus:                                                                         - RADETI  TOT! Banii trebuie folositi cu cap. Nu in spitalele, pe care nenorocitii de  comunisti(aiurea comunisti) au avut tupeul si nesimtirea sa le imprastie prin tara. Cum adica ?In orice orasel sau comuna mai rasarita, nenorocitii aia -pe care nici nu pot sa-i mai amintesc-sa toarne un spital? Asta-i politica de sanatate ? Acum ,cand suntem integrati pana peste cap si ne iese pe ochi? Noi nu avem bani  pentru campania ce urmeaza(nu va speriati fratilor,nu va bag in nici-un razboi,. e vorba de campania electorala) si voi vreti sa platiti medici si asistente medicale? Le-am aratat directia -mai ceva ca Lenin-Italia,Spania,Franta,Anglia si lumea-i mare.Nu au plecat inca ?Sa le fie de bine.                    Iar voi,care tipati cu hartia in mana,ca vreti spital mai aproape,sa faceti bine -SA NU VA MAI IMBOLNAVITI!!  Asta-i  adevarata politica de sanatate - Daca, totusi se intampla?
          -Daca totusi se intampla,nu-i nici-o problema. Avem spital in ..Austria. Nu ati primit exemplu de la cel mai ridicat nivel?  Mai este si varianta, desigur,de nedorit:- MURITI PE MARGINEA SANTULUI., DE REGULA, IN FATA SPITALULUI CE A FOS INCHIS!-Asta-i important, pentru a va gasi urgent ,elicopterul lui  RAED si a constata DECESUL!
                               Reforma merge inainte. Sunt cautati oamenii cu viziune. De regula sa fie olteni!!

Ce nu inteleg profesorii !

 Voi face o distinctie-
    In cele ce urmeaza, nu ma voi referi la invatatori (dascali). Adica, ma voi referi ,dar, doar in preambulul  micii mele disertatii   Invatatorii -mai clar spus -cei care pun creionul in mana elevului, pe la 7 anisori si il duc cu grija, pana incepe clasa a Va , au locul lor bine si clar stabilit, in procesul de instruire si educare, a tinerei generatii.   Acestia, au o misiune si-o responsabilitate, foarte clara,. Munca lor este usor de cuantificat.
        Elevul,ghindocul ,mai mic decat ghiozdanul din spate, trebuie sa invete in cei patru ani ,sa scrie ,sa citeasca si sa socoteasca. Treaba-i foarte clara si nu lasa loc la interpretari.  Ceea ce invata, le este vital necesar, in viata care incepe sa li se astearna in cale. Responsabilitatea invatatorului este mare. Acesta-si merita pe deplin banii si gratitudinea tuturor parintilor . S-ar mai putea spune multe
             Sa vorbim putin insa despre profesori. In mod cu totul deosebit, despre profesorii ciclului liceal!
 Este situatia comparabila cu ce am spus mai sus? Fara teama de a gresi, eu spun ca Nu ,nici vorba.
             Ceea ce invata elevul,sau ceea ce ar trebui sa invete, dupa caz,este de la sine inteles, ca  ar fi necesar sa-i foloseasca in viata.Sa-l ajute sa traiasca,mai pe sleau spus. Se intampla treaba asta in scolile romanesti? Se pare ca nu!
             Daca pana prin 89 iarna, situatia mergea,acum datele problemei s-au schimbat fundamental.
  Fiind un invatamant de tip INFORMATIV. elevul trebuia de voie de nevoie, sa inmagazineze date si informatii diverse. Cele mai multe, nu-i vor folosi la nimic in viata reala. O corectura se impune- :ii vor folosi totusi(unora) la promovarea unui examen ,la admiterea intr-o forma de invatamant superior, bazat tot pe acumularea de date si nu pe crearea de competente.Ajuns,,om cu carte",platit de statul socialist, in virtutea diplomei obtinute si nu in urma rezultatelor activitatii prestate-cu unele mici exceptii- ciclul se reia.
             In momentul de fata ,situatia s-a schimbat total. Peste tot esti intrebat ,ce stii sa faci si mai putin cate diplome ai!
In aceasta situatie se pune intrebarea: a facut invatamantul gimnazial, liceal si universitar, ceva,ca  sa vina in sprijinul elevului? Se pare ca nu ,sau  foarte, foarte putin
             Invatamantul informativ, este atotstapanitor. Crearea de competente si aptitudini practice- nu.
 Fabricile,de diplome(chiar si false) functioneaza ca niciodata.Inflatia de absolventi ,cu studii superioare, este in floare.Asa se ajunge, ca intilnesti taximetrist-absolvent de drept,ospatar-absolvent de politehnica etc
              Pe de alta parte, creste abandonul scolar la diverse trepte.Elevul,pe langa greutatile materiale, percepe timpul petrecut in scoala ,ca timp pierdut. Ce folos ca stie el poezii ,cu toptanul,stie cine, cum si cand a descoperit cosmosul, sau altele .El ,vede ca altul, cu minime cunostiinte de baza ,cu ceva munca si orientare -traieste,face bani, are afaceri.
              E de rau asta? Nu ar trebui sa fie. Fiecare in parte, ar fi necesar, ca in baza cunostiintelor acumulate sa-si produca cele necesare traiului si poate ceva pe deasupra.
                    Cele spuse pana aici, ne intreptatesc sa spunem ca-i nevoie de o reforma radicala in invatamantul romanesc? eu cred ca da . Problema-i cine si cum face aceasta reforma!!
  Sa vorbim putin si de profesori.
         Trebuie sa recunoastem.Boieri inainte de 89,boieri unii si acum. Program de lucru mai mult decat relaxant.-se zice ca patru ore pe zi ar fi muult!  Mergi la zece si esti acasa la paispe, in cel mai rau caz.. De sarbatori obligatoriu in familie fara exceptie. Concediu -destul de gonflat, mai ales vara
          Responsabilitate? Care responsabilitate si pentru ce? Eventual sa aibe grija,  sa nu faca careva streaptis pe catedra (dintre eleve) si apoi sa se mai ia si la o paruiala-totul plasat  pe You-Tube
          Ca nu invata odrasla nimic, sau ca si daca invata, tot degeaba ca nu-i foloseste-ce mai conteaza.
 Numai cine nu a avut copii la liceu, poate sa ma contrazica .
           A aparut insa o problema cu care nu erau invatati inainte de 89-salariile cam mici., mai ales la cei mai tineri in profesie
            Unii striga ca-i musai nevoie de-o reforma  si aici. Cum o vad profesorii? Cum s-o vada! Sa ramana totul cum a fost si cum este ,cu exceptia salariilor-Astea sa se mareasca odata ,de doua ori ,de cate ori s-or putea. Nu am auzit unul, ca ar fi dispus, sa presteze ceva ore in plus.Peste alea patru
             Chiar asa . De ce nu s-a gandit nimeni sa-l plateasca pe don profesor la ora prestata.?
  Sa vezi reforma. Fara efort. Fara sa concedieze guvernul pe cineva. Fiecare don profesor sa-si caute scoala una, doua ,cu care sa incheie contract .Maxim opt ore pe zi,la 2-3 scoli.Cine nu-i apreciat, nu face performanta ,nu are contract si ii liber sa se recalifice. Este ca ar fi simplu?
  Voi incheia cu o mica anecdota-
               In America(desigur) se intalnesc dupa un numar de ani fostii colegi dintr-o clasa. Intalnirea are loc la ferma unuia dintre colegi ,care s-a angajat sa puna la dispozitie:aer curat plus de-ale gurii . Proaspete si ecologice.
               Asa cum se obisnuieste, se ridica pe rand in picioare si fiecare, povesteste ce a realizat in viata
       Unul scrobit :director la o banca mareee.Altul-profesor doctor in praful de pe Luna  si tot asa pana la ultimul, care era gazda si care intamplator, nici nu fusese un elev prea stralucit.
       Acesta, mai timid zice :Apoi, eu- mare lucru nu am facut! . Am facut, doar aceasta ferma, in care produc TOT CE AVETI VOI IN FATA, PE MASA
      PS. Adnotare: Pentru a nu da impresia ca traiesc undeva in padure.....
               Acum aproape 30 de ani am dus copilul in clasa intai. am cunoscut invatatoarea ,care intre timp a ajuns profa de..Romana.Acum este nasa fostului ei elev ,iar noi prieteni buni in tot acest timp. Cumnata mea e profa de fizica si chimie. am avut asemenea discutii si suntem tot prieteni. Stiu ca nu ma refer la persoane  onorabile ca respectivele si multe altele..

REFORMA IN ROMANIKA

       In Ro. reforma-i necesara. Este atat de necesara,precum extirparea unui san, in care, s-au descoperit tesuturi maligne.
       Dupa o atare interventie ,o femeie ramane si traumatizata si mutilata . Nu moare. Traieste si poate trai mult timp, dupa.Poate fi, chiar foarte sanatoasa.
       O tara,in speta Romanika ,oare cum ar trebui sa arate dupa o reforma? Traumatizata si mutilata? Reforma poate fi asemuita cu o interventie, prin care se elimina tot ce-i malign in societate.
        Si atunci, cum ar trebui sa arate o tara ,trecand pe sub bisturiul reformei? Paradoxal,dar eu cred, ca nu ar trebui sa fie nici mutilata si nici traumatizata
         Ar trebui sa functioneze mai bine. Fiecare sector in parte si tara in totalitate.Ar trebui sa respire ,sa fie mai sanatoasa . Si cum se vede Romanika,dupa un sir lung de reforme ,care mai de care, mai originale?
         Eu zi ca ,Tot mai mutilata si Tot mai traumatizata.!!
Este suficient,sa faci imprudenta , sa-ti arunci ochii pe ecranul unui televizor. Nu este razboi. Ba dimpotriva ,suntem in cea mai fasta situatie, in ceea ce priveste securitatea nationala.Nu ne-a lovit inca, nicio catstrofa naturala ,sau de alt fel. Cu toate acestea,este Jale mare.!!Peste tot Toata lumea plange. Plang pacientii ,dar plang si cadrele medicale. Plang cadrele didactice,dar plang si elevii ,care trebuie sa faca kilometrii pentru a ajunge la o scoala.Este adevarat ca, mai sunt unii -nu putini, care mai au puterea, sa se aseze la cozi imense ,cu doua zile inainte. Apoi plang, ca pentru un litru de ulei, sau un pumn de zahar, s-au terciuit, mai ceva ca niste animale speriate de pradatori  Si toate asta, in timp ce tara trece printr-un amplu proces de reforme.!! Sau cel putin ,asa se zice. Ni se spune cu obstinatie ca-i bine. Oare, asta trebuie sa fie imaginea binelui?
         Cred ca-i un singur raspuns-; cei care, din intamplare, sunt in situatia de a face Reforma-habar nu au  ce fac!! In acelasi timp - Cei supusi reformelor, habar nu au ce li (ni)se intampla-Credeti Altfel?-------------------------------------

De acum- comanda la VM

 ........asadar, cu o greutate in gat si putin mai in jos, am urcat in trenul, ce avea sa ma duca din Timisoara si pana la Predeal.
         Drum lung. Incercam sa-mi imaginez, cam ce-o sa ma astepte. Mai participasem la activitati cu vanatorii de munte dar, numai ca spectator. De fiecare data  ,vazandu-i la treaba,nu am putut sa zic decat atat -astia nu-s normali !
         Acum, dintr-o data, perspectiva se schimba la 180de grade si ..cateva secunde. Sub comanda acestora ,de-acum trebuia sa-mi perfectionez pregatirea. Sa conduc si sa duc actiuni de lupta in teren muntos!! Vai mama -ma si vedeam agatat pe o cordelina, intr-o surplomba. In sus, piscul muntos, care parca sta sa-ti vina in cap! In jos... ei bine, in jos- abisul.  Era deja o problema de optiune personala -in ce directie s-o apuci!!
          Noroc cu ..trenul !. Mai lua cate o curba in viteza si zgomot de roti metalice si ..ma trezeam.
    Ei na ! N-o fi dracul atat de negru!O voi face si pe asta!.Ma voi  descurca!
    Seara incepea sa se lase. Trenul gafaind, obosit parca, oprea in gara Predeal .Cu inima indoita, taram dupa mine un geamantan si ma gandeam, in ce directie s-o apuc. Nu reusesc sa ma dezmeticesc bine ca ,se infige in fata mea o dragutica- maruntica si cu o pereche de ochelari pe nasuc .
    - Domnu vreti o...masina?
     -Da ,papuso.Ai vreuna pe aici, pe aproape?
     -Haideti cu mine,zice fata .Pana sa-mi ridic geamantanul , fata disparuse!
      Cu pas domol,sa nu ma impiedic,dau ocol garii si intru intr-o mica parcare. Zbarnaie un claxon si fata imi face amical semn cu mana, dintr-o Dacie verde. Ochelarii cu multe dioptrii, erau garantia ca nu gresesc. Pe mine ma claxona.
      Imi inghesui geamantanul in portbagajul deschis cu amabilitate,apoi ma instalez in scaunul mortului. Imi tot puneam intrebarea-oare cine va conduce masina?     Draguta ,ma trezeste din visare:
       - La care cabana va duc?
       - In mod normal ,ti-asi raspunde ca, la care doresti!In situatia de fata insa, la... hotelul militar!
       -Aha ,ati venit la curs...
       - Cum de-ai ghicit asa repede? (in treacat, trebuie spus ca eram in blugi si jaca- tinuta ai in care nu da nimeni doi bani pe tine)
         -Apoi, am mai dus vreo 3-4 si tot asa de.... jmecheri!
         -Sar"mana domnisoara. Esti maritata? Poti sa-mi lasi un numar de telefon? Poate mergem sa-mi arati si mie care-i cea mai tare cabana de pe aici.
         -  Da!. Daca aveti nevoie de masina ma sunati aici...
         - Sigur ca da,daca oi mai apuca.... Intre timp,ne apropiem de hotel. Apare o ghereta ,din care iese amenitator un sergent. Soferul meu, nici gand sa incetineasca. Baga un claxon si cu doua degete, bate cu autoritate, umarul ei stang. Drept urmare, sergentul se opreste si primesc un salut militaresc, cum nu mai primisem pana acum(in blugi si jaca) .Se infige fata cu Dacia ei verde ,drept in usa hotelului si glasuieste :-Am ajuns!. Sper sa nu va deranjeze  faptul ca,nu v-am lasat dincolo de ghereta!!??. Ce sa mai zic? Ma achit onorabil de datorii. Fata face o intoarcere, intr-un nor de praf si imi arunca pe geam:
        - Daca mai aveti nevoie de masina sa ma sunati...
Oarecum contrariat si uimit, cat de instruiti sunt si taximetristii pe aici,intru in hotel .Primesc o cheie si un numar de camera . Ajung cu greu pe la etajul 3-4 .In camera, bine instalati,gasesc  doi viitori colegi  . Prima intrebare din partea lor :.
         -De unde esti colega?   -Timisoara ,zic eu ,cam fara chef   -Oa ,Timisoara,hai sa ne povestesti.! -Dar voi de pe unde?-Moldova -.unul Iasi, altul Focsani.
  Moldovenii ,destul de bine incalziti,gramada peste mine
            - Timisoreanule , hai ia o gura de aici si povesteste.Cum fu cu revolutia?
            - Bine,bine,eu o sa va povestesc din revolutie dar,numai daca si voi imi povestiti ,cum a fost cu Moldova ,Transnistria si alte alea..
               S-au mai temperat moldovenii mei  si au lasat-o mai moale cu insistentele. Acum, eu cu ce ma durea mai tare:
               -Ce ziceti? Ne mananca fripti, padurarii astia ? Mai avem fo sansa sa ne intoarcem intregi acasa?
 Liniste deplina. Fiecare se autoevalua si in final,cate unul rabuvnea:
              -  Fratilor, daca si astia sunt la fel de N.P. ca si caprarii nostrii, am dat de belea.Ne vor gasi la primavara ,odihnind in vre-o rapa cu verdeata ..... Cu aceste ganduri optimiste, adormim bustean.
     Dis de dimineata ,ne trezim , ne facem frumosi si din balconul hotelului admiram Clabucetul. Aerul tare cu miros de rasina de brad, ne spargea plamanii.   Savuram o cafea si nu puteam sa ne mai oprim din exclamatii-; e nemaipomenit,e fantastic, Toti ajungem la o concluzie:orice si oricat vom patimi-merita, numai pentru a trai o perioada, in acest peisaj de basm.
      Coboram hotarati .Pe platoul unitatii, ne regasim cu totii.Vreo 20,catane mature, cu grade si functii onorabile-la noi acasa. Aici, doar cursanti.
       Osteni cu experienta,realizam rapid o formatie, dupa inaltime. Delegam comanda celui mai dotat cu ..grade si functii si asteptam sa vina zbirul, cu savarina pe-o ureche.Eram hotarati sa impresionam,sa nu lasam loc de interpretari fata de pregatirea noastra militara. Ne aflam doar, pe teritoriu strain si potential ..periculos.
        Apare, domnule!! Savarina,asa cum am mai zis, pe-o ureche. Bocancii maronii, cu ciorapi din bumbac, albi, formand un guler incofundabil, peste . Nu incapea nici-o indoiala.! Era Vanatorul,Padurarul,Zbirul care urma sa ne scoata ficatii ,in urmatoarele doua luni si sa-i serveasca, probabil la masa de dimineata.
        Seful nostru,patruns de faptul ca, de el depindea soarta a o gramada de pifani, comanda cu o voce bubuitoare - Plutoooon .........si se infige cu trei pasi de defilare......
           -Domnule maior ,plutonul de ofiteri (cu grade mai mari decat ale tale,il sustineam noi in gand)....
      Omul nostru ,adica Vanatorul de munte,luat putin pe neasteptate,pare usor descumpanit--
            -Haideti domnule ....ce dracu.? Va bateti joc de mine?  Seful nostru,inflexibil..... sa-i dea inainte cu raportul....
       -Domnilor colegi!Gata, am inteles.Asa se face pe la dvs! Aici, sunt alte reguli. Suntem colegi si ca atare ,fara formatii ostasesti  ,fara rapoarte...Suntem colegi, ce naiba?
        Ne-am revenit cu greu. Am stricat formatia ,am dat mana, ne-am cunoscut si in cea mai neprotocolara  forma de deplasare, ne-am indreptat spre sala de clasa.Aici, probleme de organizare, specifice unui curs de profil.
        De a doua zi, au inceput iesirile in teren. Nu voi insista pe ceia ce faceam. Vreau sa spun insa, ca Don profesor se straduia sa vedem tot ce-i mai frumos prin Predeal. Ma refer la frumusetile naturale. Era criza de carburant. Don. profesor, scotea masina (nu am idee cum realiza) si ne ducea pana la baza muntelui. Acolo, ne astepta. Noi, o luam la picior si urcam, sus,sus  , unde era programata sedinta de pregatire.  Vedeam grija in tot ceea ce era legat de noi .Sa nu patim ceva ,sa nu ne ratacim,accidentam... Era o atmosfera de vis. Nu realizam ca suntem la un  curs .Natura era de o frumusete  aparte . Peste tot numai brad.Doua luni nu am vazut alt arbore. Brad si iarasi brad. Am facut si un pic de alpinism. Am inceput cu- stanca prostului - din cazarma . Cine a mai trecut pe acolo si-o va aminti, cu siguranta. Am executat si trageri reale, in poligon de munte. Am avut ocazia sa demonstram ca, stim si noi cate ceva
         Ca de obicei, ce-i bun si frumos se termina repede. A venit si vremea despartirii. Don profesor, nu ne-a lasat nici atunci. A facut rost de masina si pe grupuri ,in functie de tren, ne-a condus personal pana la gara.Am ramas impresionat. I-am multumit atunci,   ii multumesc si acum lui si tuturor VANATORILOR DE MUNTE DIN PREDEAL

Tot pentru ca-i sarbatoare si pentru ca,se apropie ,,SFINTELE SARBATORI"

Si pentru ca-i sarbatoare si pentru ca se apropie Sarbatorile ,haideti sa ne veselim.Lasati problemele Planetei pentru putin mai tarziu...Auzi Marine.?!

1989-Aparati aeroportul Timisoara

  Noaptea tarziu !,, Revolutia" se desfasura probabil, conform planului stabilit!
   Ne apropiam de Craciunul insangerat,ce avea sa pecetluiasca soarta unei familii si-a unei natiuni, recunoscuta de altfel, ca pasnica si cu frica de Dumnezeu.
   Evenimentele se succedau cu repeziciune.Deja, puteam afirma ca aveam experienta- fel de fel-De la salvat  militieni din mainile,, comandourilor revolutionare",la cautat si eventual nimicit teroristi.Prin cimitirele orasului, prin muzeul Banatului sau catacombele Timisoarei, ,, teroristii" isi faceau simtita prezenta. Noi actionam.Scotoceam,  pe acolo pe unde se primeau informatii-oare cine dadea informatiile?_ca teroristii isi fac de cap.  Si asa cum ii sta bine unei armate ,rezolvam problemele si readuceam linistea, pentru o perioada mai lunga sau mai scurta,dupa caz. Dreptu-i ca, in tot acest timp nu am vazut nici-un terorist, de nici-o culoare.!!
   TAB-urile faceau ordinea.Poarta unitatii larg deschisa si circulatia deosebit de intensa .Unii veneau ,altii plecau . Toti cu acelasi gand-sa apere revolutia! De cine? Sincer  nu prea aveam habar,dar trebuia s-o aparam!!??.
    Ora 1.30-2,00 Rumoare!!. Aeroportul Timisoara,civil si militar a fost atacat si se pare ,chiar ocupat!!.
  Se incropeste la repezeala o,, forta expeditionara" formata din 5-6 tab-uri si directia aeroport-sa rezolvam problema, ca de obicei.
      Din timp de pace,aveam planuri in acest sens si facusem multe recunoasteri in teren chiar si cu tehnica aferenta misiunii.Aveam planuri de cooperare cu alte forte-unitatea de tancuri,cu fortele existente in aeroport in mod permanent. Totul ca la carte,pe variante de actiuni,cu semne si semnale de recunoastere ,harti legaturi radio etc.etc.
      La ce bun? Astea erau pentru inspectii si controale,pentru antrenamente.Pentru a se putea raporta :suntem pregatiti in orice moment.!
       Si uite ca veni si momentul. Cam naspa ,nu se potrivea de nici un fel, cu acele situatii la care gandeam noi. Dar totusi,eram in misiune de lupta, cu cartus pe teva, de zile bune. Aeroportul , parea a fi ocupat! Si atunci, in buna traditie ostaseasca,trebuia sa actionam, confor planurilor in vigoare. Ce poveste ,ce planuri/?! Cine sa se mai uite pe planuri? Subunitatea care ar fi trebuit sa actioneze, nici macar nu era in unitate. Facea tabara la munte.Acolo a ramas pana la sfarsit. Tehnica blindata, deja era imprastiata prin oras. Vana din aia, care trageau din toate pozitiile-chiar trageau -,intr-o noapte m-am intors cu tab-ul, cu patru roti impuscate,.S-au numarat peste 20de lovituri pe partea stanga a blindajului
         In acest context, cam neclar pentru cei mai multi,s-au luat la nimerela 5-6 taburi ,care erau prin apropiere. S-au facut echipaje ,culmea din ofiteri si 1-2 militari in termen(acesti militari erau pentru Directia Lucrari in economie si cea mai mare grija a noastra ,era sa nu ne impuste ACCIDENTAL noaptea prin tab) si directia ..Aeroportul
         Printre ofiteri, intamplator sau nu, eram cativa(si subsemnatul) care actionasem in subunitatea de interventie si cunosteam foarte, foarte bine traseul,variantele de actiune, semnalele, chiar si pe unii comandanti ai aeroportului ,cu care trebuia sa cooperam. A fost un mare noroc,a fost elementul care se pare ca ne-a salvat!
         Dupa cativa km prin oras,am pierdut orice legatura radio cu unitatea de baza. Cu greu si sporadic mai reuseam sa realizam cate o legatura intre noi . Am stabilit sa refacem coloana in afara orasului ,inainte de a ne angaja pe drumul spre aeroport si sa hotaram pe ce traseu ne deplasam. Asa am facut. Din fericire toate blindatele au ajuns . Cei care aveam experinta -actionasem in subunitatea de interventie ,la antrenamente-,dupa ce  am supravegheat un timp activitatea aeroportului ,de la 7-10km distanta ,am stabilit sa intram in viteza in aeroport. Nu se sesiza nici-o miscare suspecta.Era intuneric bezna. Nici un semn  nu ne arata, ca acolo se duceau actiuni de lupta. Am incalecat si cu o viteza care ne permitea sa nu dispersam coloana,am intrat direct in Aeroportul militar, pe un traseu pe care il facusem de multe ori la antrenamente. Si asta ne-a ajutat!
         Am patruns in forta si ne-am dispersat in dispozitivul de aparare cunoscut si ...liniste! Toate luminile stinse.
 Dupa o vreme,realizand ca nu se intampla nimic ,cu unul din tab-uri ne-am deplasat in fata turnului de control si am coborat , Am inceput sa dam din aripi in directia turnului , convinsi fiind ,ca suntem observati cu aparate cu infrarosu  de cei ce se aflau in punctul de comanda.In sfarsit,se aprinde o lumina si apare ofiterul aeroportului,cu care realizam cooperarea.
       Noi: -Hai domnule ce faceti ,dormiti cu totii pe aici?
                -Aaa  salut, voi sunteti?
               -Pai ce, asteptati pe altii?
                -Nuu ,dar nu ne-a spus nimeni ca o sa veniti!!??
    Am realizat ca ceva nu era chiar  in regula,dar atunci nu am inteles. Am pus-o pe seama noptii, oboselii samd
    Ne-am aranjat in dispozitivul, stabilit adhoc,am fost indrumati in locul in care urma sa  fim cazati- vecini cu pilotii - doar un hol ne despartea.
     Noi acum, daca tot,, eliberasem "aeroportul fara sa tragem un cartus, eram veseli nevoie mare ,pusi pe glume. Pilotii, apareau cate unul, cate unul. Nu stiam de unde!Faceam cunostiinta si tot asa -:ei foarte retinuti ,noi ca niste cintezoi pe acolo. Oricum, se vedea de la o posta,  ca si ei incepeau sa se lumineze la fata.Nu mai trebuiau sa apere aeroportul. Ne ocupam noi .Ei, cu  avioanele . Cum cautam noi teroristi cu tab-urile ,ei cautau cu ..MIG-ul. Mai mare distractia .Povesteau ei ,povesteam si noi. Casele si familiile lor erau  la o aruncatura de bat de aeroport Sarbatorile se apropiau  si cu totii-pilotii se intreceau, care sa fie gazda mai buna.Mai un vin ,o tarie, un cozonac  o gluma un banc- atmosfera era destiinsa
      La un moment dat unul zice:
            - Bai fratilor ,mare noroc ati avut!!!
   Noi cu gura cascata:       
              -De cee?
             -Norocul vostru ,ca ati trecut repede si ca noi nu prea stim sa folosim AG-7  cu lovituri reale!!
              -Cum asa?- noi cu gura si mai cascata!!
    ,           -Eram in transee cand ati venit.Pana sa incarcam ,voi stateati pe pista si am realizat ca stiti dispozitivul,ca sunteti de-ai nostrii......   
       Ne-a stat cozonacul in gat.                                                                                                                          Asadar, pilotii au primit informatia ca vor fi atacati. Drept urmare, cei care nu erau la zbor,au intrat in transee , sa apere aeroportul. Noroc ca am trecut repede si ca ei nu cunosteau atat de bine, acea arma antitanc.
        Eram uluiti.! Mai sunt si acum!! CAT DE PUTIN A LIPSIT SA NU AVEM SOARTA LUI TROSCA
      Adnotari:   1.Am pomenit de un tab cu rotile impuscate-absolut real.In una din nopti trecand printr-o zona a orasului(informatie ca trag teroristii) mecanicul conductor ,a vazut un individ in negru in partea lui stanga.Pe partea stanga ,aveam un militar in termen care, se ghemuise in intuneric sub casca.Am incasat- tab-ul nu eu doamne ajuta- o rafala lunga. Toate rotile de pe stinga au cedat si tab-ul s-a inclinat. Am reusit sa iesim fleasc,fleasc sa ne departam de zona si ulterior sa ajungem in unitate. S-au numarat peste 20de lovituri pe blindaj
                      2.In prima si a doua noapte, in care am stat in pozitie la aeroport,a fost de groaza.Era aproape Craciunul  si in timpul noptii,crapau pietrele de frig. Noi, care venisem pentru actiune, eram intr-o tinuta  destul de  lejera.Atat de frig era noaptea in tab, incat eram obligati sa coboram ,sa alergam in jurul lui si sa ne rugam :sa vina dracului cineva macar, sa  ne mai incalzim! Am stat vreo sapte zile,dar intre timp pilotii ne-au adus paturi sube etc.      Ma intreb retoric---Oare ce faceau cei care ne injura acum, ca avem pensii prea mari?
       Si tot retoric;Dar aceia ,,partea anormala",mai ales doamnele si,, functionarimea" ??!!