Mic tratat de -medicina comparata

        In valul turbat, al reformei originale, a intrat iata si sistemul de Sanatate!
 Pana acum,sa fim corecti si sa recunoastem - s-a dat de ceasul mortii(na ,ca am nimerit-o),Raed(olteanul nostru, cu mintea bine mobilata). A mai facut ,una,alta. A facut rost de un elicopter,cateva  fete curajoase si baieti la fel. A bagat notiuni noi in sistemul de sanatate romanesc  bine anchilozat , gen ambulanta aeriana  , interventie rapida SMURD si altele
       Olteanul nostru, cu numele de Arafat, se misca bine,spre stupoarea si nelinistea unora !
      Demersul lui insa, era unul limitat. Domnia sa ,nu avea ca obiectiv, sa faca reforma in sistemul national de sanatate. El, a dorit si spre cinstea sa, a reusit,sa aduca un pic de culoare. Un pic de noutate si dinamism. Un pic de atmosfera militara(sa nu ziceti ca nu-i asa) in acest sistem, mult prea incorsetat in halatul musai alb si stetoscopul atarnat de gat. Sper ,sa faceti un mic  efort si cu ochii mintii ,sa-i vedeti pe tinerii, frumos colorati, cu grade pe umar ,agitandu-se pe langa un elicopter-SMURD
        Pana la REFORMA, mai era insa mult.. Era necesara si musai  o politica guvernamentala. Era nevoie de viziune si de un ministru, desigur.
         Cum suntem o natie, in vinele careia, sangele clocoteste si niciodata nu am avut linistea de a sta pe loc-ganditi-va numai la dansurile populare,calusarii in mod special,si nu trebuie sa spun mai multe.-
                   Am gasit si ministrul potrivit. Potrivit si cu viziune. Ghinion- tot un oltean! Unul Kelem...nu- nu-i asta ,. asta-i parca in alta parte. La cultura..porumbului!. Trebuie sigur sa fie Borbely...Nici asta.! Aaa.. da, asta-i cu rablele.Intre noi fie vorba ,.Borbely e tare. A initiat singurul program guvernamental,care merge ca pe roate. Merge chiar si ..fara roti. Asa mi-am schimbat si eu masina. Drept urmare, domnul Borbely poate candida oriunde. Are votul meu, fara discutie!!
                   Totusi, cine-i la sanatate? Da ce ,mai are vreo importanta?. Important este ca-i oltean, firar al dracului si ca are viziune.
                   Viziunea lui s-a materializat intr-o clipita, cand a spus:                                                                         - RADETI  TOT! Banii trebuie folositi cu cap. Nu in spitalele, pe care nenorocitii de  comunisti(aiurea comunisti) au avut tupeul si nesimtirea sa le imprastie prin tara. Cum adica ?In orice orasel sau comuna mai rasarita, nenorocitii aia -pe care nici nu pot sa-i mai amintesc-sa toarne un spital? Asta-i politica de sanatate ? Acum ,cand suntem integrati pana peste cap si ne iese pe ochi? Noi nu avem bani  pentru campania ce urmeaza(nu va speriati fratilor,nu va bag in nici-un razboi,. e vorba de campania electorala) si voi vreti sa platiti medici si asistente medicale? Le-am aratat directia -mai ceva ca Lenin-Italia,Spania,Franta,Anglia si lumea-i mare.Nu au plecat inca ?Sa le fie de bine.                    Iar voi,care tipati cu hartia in mana,ca vreti spital mai aproape,sa faceti bine -SA NU VA MAI IMBOLNAVITI!!  Asta-i  adevarata politica de sanatate - Daca, totusi se intampla?
          -Daca totusi se intampla,nu-i nici-o problema. Avem spital in ..Austria. Nu ati primit exemplu de la cel mai ridicat nivel?  Mai este si varianta, desigur,de nedorit:- MURITI PE MARGINEA SANTULUI., DE REGULA, IN FATA SPITALULUI CE A FOS INCHIS!-Asta-i important, pentru a va gasi urgent ,elicopterul lui  RAED si a constata DECESUL!
                               Reforma merge inainte. Sunt cautati oamenii cu viziune. De regula sa fie olteni!!

Ce nu inteleg profesorii !

 Voi face o distinctie-
    In cele ce urmeaza, nu ma voi referi la invatatori (dascali). Adica, ma voi referi ,dar, doar in preambulul  micii mele disertatii   Invatatorii -mai clar spus -cei care pun creionul in mana elevului, pe la 7 anisori si il duc cu grija, pana incepe clasa a Va , au locul lor bine si clar stabilit, in procesul de instruire si educare, a tinerei generatii.   Acestia, au o misiune si-o responsabilitate, foarte clara,. Munca lor este usor de cuantificat.
        Elevul,ghindocul ,mai mic decat ghiozdanul din spate, trebuie sa invete in cei patru ani ,sa scrie ,sa citeasca si sa socoteasca. Treaba-i foarte clara si nu lasa loc la interpretari.  Ceea ce invata, le este vital necesar, in viata care incepe sa li se astearna in cale. Responsabilitatea invatatorului este mare. Acesta-si merita pe deplin banii si gratitudinea tuturor parintilor . S-ar mai putea spune multe
             Sa vorbim putin insa despre profesori. In mod cu totul deosebit, despre profesorii ciclului liceal!
 Este situatia comparabila cu ce am spus mai sus? Fara teama de a gresi, eu spun ca Nu ,nici vorba.
             Ceea ce invata elevul,sau ceea ce ar trebui sa invete, dupa caz,este de la sine inteles, ca  ar fi necesar sa-i foloseasca in viata.Sa-l ajute sa traiasca,mai pe sleau spus. Se intampla treaba asta in scolile romanesti? Se pare ca nu!
             Daca pana prin 89 iarna, situatia mergea,acum datele problemei s-au schimbat fundamental.
  Fiind un invatamant de tip INFORMATIV. elevul trebuia de voie de nevoie, sa inmagazineze date si informatii diverse. Cele mai multe, nu-i vor folosi la nimic in viata reala. O corectura se impune- :ii vor folosi totusi(unora) la promovarea unui examen ,la admiterea intr-o forma de invatamant superior, bazat tot pe acumularea de date si nu pe crearea de competente.Ajuns,,om cu carte",platit de statul socialist, in virtutea diplomei obtinute si nu in urma rezultatelor activitatii prestate-cu unele mici exceptii- ciclul se reia.
             In momentul de fata ,situatia s-a schimbat total. Peste tot esti intrebat ,ce stii sa faci si mai putin cate diplome ai!
In aceasta situatie se pune intrebarea: a facut invatamantul gimnazial, liceal si universitar, ceva,ca  sa vina in sprijinul elevului? Se pare ca nu ,sau  foarte, foarte putin
             Invatamantul informativ, este atotstapanitor. Crearea de competente si aptitudini practice- nu.
 Fabricile,de diplome(chiar si false) functioneaza ca niciodata.Inflatia de absolventi ,cu studii superioare, este in floare.Asa se ajunge, ca intilnesti taximetrist-absolvent de drept,ospatar-absolvent de politehnica etc
              Pe de alta parte, creste abandonul scolar la diverse trepte.Elevul,pe langa greutatile materiale, percepe timpul petrecut in scoala ,ca timp pierdut. Ce folos ca stie el poezii ,cu toptanul,stie cine, cum si cand a descoperit cosmosul, sau altele .El ,vede ca altul, cu minime cunostiinte de baza ,cu ceva munca si orientare -traieste,face bani, are afaceri.
              E de rau asta? Nu ar trebui sa fie. Fiecare in parte, ar fi necesar, ca in baza cunostiintelor acumulate sa-si produca cele necesare traiului si poate ceva pe deasupra.
                    Cele spuse pana aici, ne intreptatesc sa spunem ca-i nevoie de o reforma radicala in invatamantul romanesc? eu cred ca da . Problema-i cine si cum face aceasta reforma!!
  Sa vorbim putin si de profesori.
         Trebuie sa recunoastem.Boieri inainte de 89,boieri unii si acum. Program de lucru mai mult decat relaxant.-se zice ca patru ore pe zi ar fi muult!  Mergi la zece si esti acasa la paispe, in cel mai rau caz.. De sarbatori obligatoriu in familie fara exceptie. Concediu -destul de gonflat, mai ales vara
          Responsabilitate? Care responsabilitate si pentru ce? Eventual sa aibe grija,  sa nu faca careva streaptis pe catedra (dintre eleve) si apoi sa se mai ia si la o paruiala-totul plasat  pe You-Tube
          Ca nu invata odrasla nimic, sau ca si daca invata, tot degeaba ca nu-i foloseste-ce mai conteaza.
 Numai cine nu a avut copii la liceu, poate sa ma contrazica .
           A aparut insa o problema cu care nu erau invatati inainte de 89-salariile cam mici., mai ales la cei mai tineri in profesie
            Unii striga ca-i musai nevoie de-o reforma  si aici. Cum o vad profesorii? Cum s-o vada! Sa ramana totul cum a fost si cum este ,cu exceptia salariilor-Astea sa se mareasca odata ,de doua ori ,de cate ori s-or putea. Nu am auzit unul, ca ar fi dispus, sa presteze ceva ore in plus.Peste alea patru
             Chiar asa . De ce nu s-a gandit nimeni sa-l plateasca pe don profesor la ora prestata.?
  Sa vezi reforma. Fara efort. Fara sa concedieze guvernul pe cineva. Fiecare don profesor sa-si caute scoala una, doua ,cu care sa incheie contract .Maxim opt ore pe zi,la 2-3 scoli.Cine nu-i apreciat, nu face performanta ,nu are contract si ii liber sa se recalifice. Este ca ar fi simplu?
  Voi incheia cu o mica anecdota-
               In America(desigur) se intalnesc dupa un numar de ani fostii colegi dintr-o clasa. Intalnirea are loc la ferma unuia dintre colegi ,care s-a angajat sa puna la dispozitie:aer curat plus de-ale gurii . Proaspete si ecologice.
               Asa cum se obisnuieste, se ridica pe rand in picioare si fiecare, povesteste ce a realizat in viata
       Unul scrobit :director la o banca mareee.Altul-profesor doctor in praful de pe Luna  si tot asa pana la ultimul, care era gazda si care intamplator, nici nu fusese un elev prea stralucit.
       Acesta, mai timid zice :Apoi, eu- mare lucru nu am facut! . Am facut, doar aceasta ferma, in care produc TOT CE AVETI VOI IN FATA, PE MASA
      PS. Adnotare: Pentru a nu da impresia ca traiesc undeva in padure.....
               Acum aproape 30 de ani am dus copilul in clasa intai. am cunoscut invatatoarea ,care intre timp a ajuns profa de..Romana.Acum este nasa fostului ei elev ,iar noi prieteni buni in tot acest timp. Cumnata mea e profa de fizica si chimie. am avut asemenea discutii si suntem tot prieteni. Stiu ca nu ma refer la persoane  onorabile ca respectivele si multe altele..

REFORMA IN ROMANIKA

       In Ro. reforma-i necesara. Este atat de necesara,precum extirparea unui san, in care, s-au descoperit tesuturi maligne.
       Dupa o atare interventie ,o femeie ramane si traumatizata si mutilata . Nu moare. Traieste si poate trai mult timp, dupa.Poate fi, chiar foarte sanatoasa.
       O tara,in speta Romanika ,oare cum ar trebui sa arate dupa o reforma? Traumatizata si mutilata? Reforma poate fi asemuita cu o interventie, prin care se elimina tot ce-i malign in societate.
        Si atunci, cum ar trebui sa arate o tara ,trecand pe sub bisturiul reformei? Paradoxal,dar eu cred, ca nu ar trebui sa fie nici mutilata si nici traumatizata
         Ar trebui sa functioneze mai bine. Fiecare sector in parte si tara in totalitate.Ar trebui sa respire ,sa fie mai sanatoasa . Si cum se vede Romanika,dupa un sir lung de reforme ,care mai de care, mai originale?
         Eu zi ca ,Tot mai mutilata si Tot mai traumatizata.!!
Este suficient,sa faci imprudenta , sa-ti arunci ochii pe ecranul unui televizor. Nu este razboi. Ba dimpotriva ,suntem in cea mai fasta situatie, in ceea ce priveste securitatea nationala.Nu ne-a lovit inca, nicio catstrofa naturala ,sau de alt fel. Cu toate acestea,este Jale mare.!!Peste tot Toata lumea plange. Plang pacientii ,dar plang si cadrele medicale. Plang cadrele didactice,dar plang si elevii ,care trebuie sa faca kilometrii pentru a ajunge la o scoala.Este adevarat ca, mai sunt unii -nu putini, care mai au puterea, sa se aseze la cozi imense ,cu doua zile inainte. Apoi plang, ca pentru un litru de ulei, sau un pumn de zahar, s-au terciuit, mai ceva ca niste animale speriate de pradatori  Si toate asta, in timp ce tara trece printr-un amplu proces de reforme.!! Sau cel putin ,asa se zice. Ni se spune cu obstinatie ca-i bine. Oare, asta trebuie sa fie imaginea binelui?
         Cred ca-i un singur raspuns-; cei care, din intamplare, sunt in situatia de a face Reforma-habar nu au  ce fac!! In acelasi timp - Cei supusi reformelor, habar nu au ce li (ni)se intampla-Credeti Altfel?-------------------------------------

De acum- comanda la VM

 ........asadar, cu o greutate in gat si putin mai in jos, am urcat in trenul, ce avea sa ma duca din Timisoara si pana la Predeal.
         Drum lung. Incercam sa-mi imaginez, cam ce-o sa ma astepte. Mai participasem la activitati cu vanatorii de munte dar, numai ca spectator. De fiecare data  ,vazandu-i la treaba,nu am putut sa zic decat atat -astia nu-s normali !
         Acum, dintr-o data, perspectiva se schimba la 180de grade si ..cateva secunde. Sub comanda acestora ,de-acum trebuia sa-mi perfectionez pregatirea. Sa conduc si sa duc actiuni de lupta in teren muntos!! Vai mama -ma si vedeam agatat pe o cordelina, intr-o surplomba. In sus, piscul muntos, care parca sta sa-ti vina in cap! In jos... ei bine, in jos- abisul.  Era deja o problema de optiune personala -in ce directie s-o apuci!!
          Noroc cu ..trenul !. Mai lua cate o curba in viteza si zgomot de roti metalice si ..ma trezeam.
    Ei na ! N-o fi dracul atat de negru!O voi face si pe asta!.Ma voi  descurca!
    Seara incepea sa se lase. Trenul gafaind, obosit parca, oprea in gara Predeal .Cu inima indoita, taram dupa mine un geamantan si ma gandeam, in ce directie s-o apuc. Nu reusesc sa ma dezmeticesc bine ca ,se infige in fata mea o dragutica- maruntica si cu o pereche de ochelari pe nasuc .
    - Domnu vreti o...masina?
     -Da ,papuso.Ai vreuna pe aici, pe aproape?
     -Haideti cu mine,zice fata .Pana sa-mi ridic geamantanul , fata disparuse!
      Cu pas domol,sa nu ma impiedic,dau ocol garii si intru intr-o mica parcare. Zbarnaie un claxon si fata imi face amical semn cu mana, dintr-o Dacie verde. Ochelarii cu multe dioptrii, erau garantia ca nu gresesc. Pe mine ma claxona.
      Imi inghesui geamantanul in portbagajul deschis cu amabilitate,apoi ma instalez in scaunul mortului. Imi tot puneam intrebarea-oare cine va conduce masina?     Draguta ,ma trezeste din visare:
       - La care cabana va duc?
       - In mod normal ,ti-asi raspunde ca, la care doresti!In situatia de fata insa, la... hotelul militar!
       -Aha ,ati venit la curs...
       - Cum de-ai ghicit asa repede? (in treacat, trebuie spus ca eram in blugi si jaca- tinuta ai in care nu da nimeni doi bani pe tine)
         -Apoi, am mai dus vreo 3-4 si tot asa de.... jmecheri!
         -Sar"mana domnisoara. Esti maritata? Poti sa-mi lasi un numar de telefon? Poate mergem sa-mi arati si mie care-i cea mai tare cabana de pe aici.
         -  Da!. Daca aveti nevoie de masina ma sunati aici...
         - Sigur ca da,daca oi mai apuca.... Intre timp,ne apropiem de hotel. Apare o ghereta ,din care iese amenitator un sergent. Soferul meu, nici gand sa incetineasca. Baga un claxon si cu doua degete, bate cu autoritate, umarul ei stang. Drept urmare, sergentul se opreste si primesc un salut militaresc, cum nu mai primisem pana acum(in blugi si jaca) .Se infige fata cu Dacia ei verde ,drept in usa hotelului si glasuieste :-Am ajuns!. Sper sa nu va deranjeze  faptul ca,nu v-am lasat dincolo de ghereta!!??. Ce sa mai zic? Ma achit onorabil de datorii. Fata face o intoarcere, intr-un nor de praf si imi arunca pe geam:
        - Daca mai aveti nevoie de masina sa ma sunati...
Oarecum contrariat si uimit, cat de instruiti sunt si taximetristii pe aici,intru in hotel .Primesc o cheie si un numar de camera . Ajung cu greu pe la etajul 3-4 .In camera, bine instalati,gasesc  doi viitori colegi  . Prima intrebare din partea lor :.
         -De unde esti colega?   -Timisoara ,zic eu ,cam fara chef   -Oa ,Timisoara,hai sa ne povestesti.! -Dar voi de pe unde?-Moldova -.unul Iasi, altul Focsani.
  Moldovenii ,destul de bine incalziti,gramada peste mine
            - Timisoreanule , hai ia o gura de aici si povesteste.Cum fu cu revolutia?
            - Bine,bine,eu o sa va povestesc din revolutie dar,numai daca si voi imi povestiti ,cum a fost cu Moldova ,Transnistria si alte alea..
               S-au mai temperat moldovenii mei  si au lasat-o mai moale cu insistentele. Acum, eu cu ce ma durea mai tare:
               -Ce ziceti? Ne mananca fripti, padurarii astia ? Mai avem fo sansa sa ne intoarcem intregi acasa?
 Liniste deplina. Fiecare se autoevalua si in final,cate unul rabuvnea:
              -  Fratilor, daca si astia sunt la fel de N.P. ca si caprarii nostrii, am dat de belea.Ne vor gasi la primavara ,odihnind in vre-o rapa cu verdeata ..... Cu aceste ganduri optimiste, adormim bustean.
     Dis de dimineata ,ne trezim , ne facem frumosi si din balconul hotelului admiram Clabucetul. Aerul tare cu miros de rasina de brad, ne spargea plamanii.   Savuram o cafea si nu puteam sa ne mai oprim din exclamatii-; e nemaipomenit,e fantastic, Toti ajungem la o concluzie:orice si oricat vom patimi-merita, numai pentru a trai o perioada, in acest peisaj de basm.
      Coboram hotarati .Pe platoul unitatii, ne regasim cu totii.Vreo 20,catane mature, cu grade si functii onorabile-la noi acasa. Aici, doar cursanti.
       Osteni cu experienta,realizam rapid o formatie, dupa inaltime. Delegam comanda celui mai dotat cu ..grade si functii si asteptam sa vina zbirul, cu savarina pe-o ureche.Eram hotarati sa impresionam,sa nu lasam loc de interpretari fata de pregatirea noastra militara. Ne aflam doar, pe teritoriu strain si potential ..periculos.
        Apare, domnule!! Savarina,asa cum am mai zis, pe-o ureche. Bocancii maronii, cu ciorapi din bumbac, albi, formand un guler incofundabil, peste . Nu incapea nici-o indoiala.! Era Vanatorul,Padurarul,Zbirul care urma sa ne scoata ficatii ,in urmatoarele doua luni si sa-i serveasca, probabil la masa de dimineata.
        Seful nostru,patruns de faptul ca, de el depindea soarta a o gramada de pifani, comanda cu o voce bubuitoare - Plutoooon .........si se infige cu trei pasi de defilare......
           -Domnule maior ,plutonul de ofiteri (cu grade mai mari decat ale tale,il sustineam noi in gand)....
      Omul nostru ,adica Vanatorul de munte,luat putin pe neasteptate,pare usor descumpanit--
            -Haideti domnule ....ce dracu.? Va bateti joc de mine?  Seful nostru,inflexibil..... sa-i dea inainte cu raportul....
       -Domnilor colegi!Gata, am inteles.Asa se face pe la dvs! Aici, sunt alte reguli. Suntem colegi si ca atare ,fara formatii ostasesti  ,fara rapoarte...Suntem colegi, ce naiba?
        Ne-am revenit cu greu. Am stricat formatia ,am dat mana, ne-am cunoscut si in cea mai neprotocolara  forma de deplasare, ne-am indreptat spre sala de clasa.Aici, probleme de organizare, specifice unui curs de profil.
        De a doua zi, au inceput iesirile in teren. Nu voi insista pe ceia ce faceam. Vreau sa spun insa, ca Don profesor se straduia sa vedem tot ce-i mai frumos prin Predeal. Ma refer la frumusetile naturale. Era criza de carburant. Don. profesor, scotea masina (nu am idee cum realiza) si ne ducea pana la baza muntelui. Acolo, ne astepta. Noi, o luam la picior si urcam, sus,sus  , unde era programata sedinta de pregatire.  Vedeam grija in tot ceea ce era legat de noi .Sa nu patim ceva ,sa nu ne ratacim,accidentam... Era o atmosfera de vis. Nu realizam ca suntem la un  curs .Natura era de o frumusete  aparte . Peste tot numai brad.Doua luni nu am vazut alt arbore. Brad si iarasi brad. Am facut si un pic de alpinism. Am inceput cu- stanca prostului - din cazarma . Cine a mai trecut pe acolo si-o va aminti, cu siguranta. Am executat si trageri reale, in poligon de munte. Am avut ocazia sa demonstram ca, stim si noi cate ceva
         Ca de obicei, ce-i bun si frumos se termina repede. A venit si vremea despartirii. Don profesor, nu ne-a lasat nici atunci. A facut rost de masina si pe grupuri ,in functie de tren, ne-a condus personal pana la gara.Am ramas impresionat. I-am multumit atunci,   ii multumesc si acum lui si tuturor VANATORILOR DE MUNTE DIN PREDEAL

Tot pentru ca-i sarbatoare si pentru ca,se apropie ,,SFINTELE SARBATORI"

Si pentru ca-i sarbatoare si pentru ca se apropie Sarbatorile ,haideti sa ne veselim.Lasati problemele Planetei pentru putin mai tarziu...Auzi Marine.?!

1989-Aparati aeroportul Timisoara

  Noaptea tarziu !,, Revolutia" se desfasura probabil, conform planului stabilit!
   Ne apropiam de Craciunul insangerat,ce avea sa pecetluiasca soarta unei familii si-a unei natiuni, recunoscuta de altfel, ca pasnica si cu frica de Dumnezeu.
   Evenimentele se succedau cu repeziciune.Deja, puteam afirma ca aveam experienta- fel de fel-De la salvat  militieni din mainile,, comandourilor revolutionare",la cautat si eventual nimicit teroristi.Prin cimitirele orasului, prin muzeul Banatului sau catacombele Timisoarei, ,, teroristii" isi faceau simtita prezenta. Noi actionam.Scotoceam,  pe acolo pe unde se primeau informatii-oare cine dadea informatiile?_ca teroristii isi fac de cap.  Si asa cum ii sta bine unei armate ,rezolvam problemele si readuceam linistea, pentru o perioada mai lunga sau mai scurta,dupa caz. Dreptu-i ca, in tot acest timp nu am vazut nici-un terorist, de nici-o culoare.!!
   TAB-urile faceau ordinea.Poarta unitatii larg deschisa si circulatia deosebit de intensa .Unii veneau ,altii plecau . Toti cu acelasi gand-sa apere revolutia! De cine? Sincer  nu prea aveam habar,dar trebuia s-o aparam!!??.
    Ora 1.30-2,00 Rumoare!!. Aeroportul Timisoara,civil si militar a fost atacat si se pare ,chiar ocupat!!.
  Se incropeste la repezeala o,, forta expeditionara" formata din 5-6 tab-uri si directia aeroport-sa rezolvam problema, ca de obicei.
      Din timp de pace,aveam planuri in acest sens si facusem multe recunoasteri in teren chiar si cu tehnica aferenta misiunii.Aveam planuri de cooperare cu alte forte-unitatea de tancuri,cu fortele existente in aeroport in mod permanent. Totul ca la carte,pe variante de actiuni,cu semne si semnale de recunoastere ,harti legaturi radio etc.etc.
      La ce bun? Astea erau pentru inspectii si controale,pentru antrenamente.Pentru a se putea raporta :suntem pregatiti in orice moment.!
       Si uite ca veni si momentul. Cam naspa ,nu se potrivea de nici un fel, cu acele situatii la care gandeam noi. Dar totusi,eram in misiune de lupta, cu cartus pe teva, de zile bune. Aeroportul , parea a fi ocupat! Si atunci, in buna traditie ostaseasca,trebuia sa actionam, confor planurilor in vigoare. Ce poveste ,ce planuri/?! Cine sa se mai uite pe planuri? Subunitatea care ar fi trebuit sa actioneze, nici macar nu era in unitate. Facea tabara la munte.Acolo a ramas pana la sfarsit. Tehnica blindata, deja era imprastiata prin oras. Vana din aia, care trageau din toate pozitiile-chiar trageau -,intr-o noapte m-am intors cu tab-ul, cu patru roti impuscate,.S-au numarat peste 20de lovituri pe partea stanga a blindajului
         In acest context, cam neclar pentru cei mai multi,s-au luat la nimerela 5-6 taburi ,care erau prin apropiere. S-au facut echipaje ,culmea din ofiteri si 1-2 militari in termen(acesti militari erau pentru Directia Lucrari in economie si cea mai mare grija a noastra ,era sa nu ne impuste ACCIDENTAL noaptea prin tab) si directia ..Aeroportul
         Printre ofiteri, intamplator sau nu, eram cativa(si subsemnatul) care actionasem in subunitatea de interventie si cunosteam foarte, foarte bine traseul,variantele de actiune, semnalele, chiar si pe unii comandanti ai aeroportului ,cu care trebuia sa cooperam. A fost un mare noroc,a fost elementul care se pare ca ne-a salvat!
         Dupa cativa km prin oras,am pierdut orice legatura radio cu unitatea de baza. Cu greu si sporadic mai reuseam sa realizam cate o legatura intre noi . Am stabilit sa refacem coloana in afara orasului ,inainte de a ne angaja pe drumul spre aeroport si sa hotaram pe ce traseu ne deplasam. Asa am facut. Din fericire toate blindatele au ajuns . Cei care aveam experinta -actionasem in subunitatea de interventie ,la antrenamente-,dupa ce  am supravegheat un timp activitatea aeroportului ,de la 7-10km distanta ,am stabilit sa intram in viteza in aeroport. Nu se sesiza nici-o miscare suspecta.Era intuneric bezna. Nici un semn  nu ne arata, ca acolo se duceau actiuni de lupta. Am incalecat si cu o viteza care ne permitea sa nu dispersam coloana,am intrat direct in Aeroportul militar, pe un traseu pe care il facusem de multe ori la antrenamente. Si asta ne-a ajutat!
         Am patruns in forta si ne-am dispersat in dispozitivul de aparare cunoscut si ...liniste! Toate luminile stinse.
 Dupa o vreme,realizand ca nu se intampla nimic ,cu unul din tab-uri ne-am deplasat in fata turnului de control si am coborat , Am inceput sa dam din aripi in directia turnului , convinsi fiind ,ca suntem observati cu aparate cu infrarosu  de cei ce se aflau in punctul de comanda.In sfarsit,se aprinde o lumina si apare ofiterul aeroportului,cu care realizam cooperarea.
       Noi: -Hai domnule ce faceti ,dormiti cu totii pe aici?
                -Aaa  salut, voi sunteti?
               -Pai ce, asteptati pe altii?
                -Nuu ,dar nu ne-a spus nimeni ca o sa veniti!!??
    Am realizat ca ceva nu era chiar  in regula,dar atunci nu am inteles. Am pus-o pe seama noptii, oboselii samd
    Ne-am aranjat in dispozitivul, stabilit adhoc,am fost indrumati in locul in care urma sa  fim cazati- vecini cu pilotii - doar un hol ne despartea.
     Noi acum, daca tot,, eliberasem "aeroportul fara sa tragem un cartus, eram veseli nevoie mare ,pusi pe glume. Pilotii, apareau cate unul, cate unul. Nu stiam de unde!Faceam cunostiinta si tot asa -:ei foarte retinuti ,noi ca niste cintezoi pe acolo. Oricum, se vedea de la o posta,  ca si ei incepeau sa se lumineze la fata.Nu mai trebuiau sa apere aeroportul. Ne ocupam noi .Ei, cu  avioanele . Cum cautam noi teroristi cu tab-urile ,ei cautau cu ..MIG-ul. Mai mare distractia .Povesteau ei ,povesteam si noi. Casele si familiile lor erau  la o aruncatura de bat de aeroport Sarbatorile se apropiau  si cu totii-pilotii se intreceau, care sa fie gazda mai buna.Mai un vin ,o tarie, un cozonac  o gluma un banc- atmosfera era destiinsa
      La un moment dat unul zice:
            - Bai fratilor ,mare noroc ati avut!!!
   Noi cu gura cascata:       
              -De cee?
             -Norocul vostru ,ca ati trecut repede si ca noi nu prea stim sa folosim AG-7  cu lovituri reale!!
              -Cum asa?- noi cu gura si mai cascata!!
    ,           -Eram in transee cand ati venit.Pana sa incarcam ,voi stateati pe pista si am realizat ca stiti dispozitivul,ca sunteti de-ai nostrii......   
       Ne-a stat cozonacul in gat.                                                                                                                          Asadar, pilotii au primit informatia ca vor fi atacati. Drept urmare, cei care nu erau la zbor,au intrat in transee , sa apere aeroportul. Noroc ca am trecut repede si ca ei nu cunosteau atat de bine, acea arma antitanc.
        Eram uluiti.! Mai sunt si acum!! CAT DE PUTIN A LIPSIT SA NU AVEM SOARTA LUI TROSCA
      Adnotari:   1.Am pomenit de un tab cu rotile impuscate-absolut real.In una din nopti trecand printr-o zona a orasului(informatie ca trag teroristii) mecanicul conductor ,a vazut un individ in negru in partea lui stanga.Pe partea stanga ,aveam un militar in termen care, se ghemuise in intuneric sub casca.Am incasat- tab-ul nu eu doamne ajuta- o rafala lunga. Toate rotile de pe stinga au cedat si tab-ul s-a inclinat. Am reusit sa iesim fleasc,fleasc sa ne departam de zona si ulterior sa ajungem in unitate. S-au numarat peste 20de lovituri pe blindaj
                      2.In prima si a doua noapte, in care am stat in pozitie la aeroport,a fost de groaza.Era aproape Craciunul  si in timpul noptii,crapau pietrele de frig. Noi, care venisem pentru actiune, eram intr-o tinuta  destul de  lejera.Atat de frig era noaptea in tab, incat eram obligati sa coboram ,sa alergam in jurul lui si sa ne rugam :sa vina dracului cineva macar, sa  ne mai incalzim! Am stat vreo sapte zile,dar intre timp pilotii ne-au adus paturi sube etc.      Ma intreb retoric---Oare ce faceau cei care ne injura acum, ca avem pensii prea mari?
       Si tot retoric;Dar aceia ,,partea anormala",mai ales doamnele si,, functionarimea" ??!!

SCMD- ,,PARTEA ANORMALA A CADRELOR MIL.PENSIONATE"CERE I N PIATA , PROROGAREA L164: GUVERNUL RASPUNDE:_______CUM COMENTATI?

Remeber:: martie 1977-Cutremur in Romania

             Trecusera  cateva saptamani de cand ,,parasutasem" in frumosul targ al Iesilor.
 Intamplarea facea ca aici, la o unitate din ,,Tatarasi" ,sa-mi desfasor asa zisa practica in productie. In termeni militari- stagiu la comanda unei subunitati.
             Dupa lungi perioade de,, semidetentie" liber-asumate,respiram acum ,prin toti porii, un iz de libertate parfumata cu miros de tei . Teiul lui Eminescu din Dealul Copoului , impreunat fiind cu fiorul dat de rezonanta istorica si culturala ,oferit de capitala Moldovei -Iasi
              In limita timpului disponibil, incercam sa descopar cat mai multe. Bateam cu pasul si nu incetam sa ma entuziasmez si sa fiu surprins..Cel mai mult, ma frapa amestecul nefiresc de modernitate cu arhaicul. Langa un bloc de zece etaje frumos,modern intalneai fara exceptie , trei -patru ,daca nu un cartier intreg de bojdeuci saracacioase. Contrastul era surprinzator si dezolant in acelasi timp
              Trebuie sa spun ca realizasem performanta sa ma si indragostesc pana peste urechi de o domnisoara care, urma cursurile  liceului sanitar din Iasi (stiu ca multi vor zambi,dar nu stiu de ce !!)
           Asadar  ,in seara de patru martie,toti ne dichiseam, care cum puteam mai bine si ne pregateam sa iesim in oras  Fiecare avea cestiuni importante pe agenda, in acea fatidica seara. Mai faceam o gluma ,mai schimbam cate o impresie.......la un moment dat un uruit sinistru! Noi l-am asemuit cu o grupare de tancuri ce se deplasa in uruit de senile si zomot de motoare. Zgomotul venea de peste tot si parca ne invaluia!
               -Ce dracului,ce se intampla? zice unul si sarim toti la ferestre sa vedem ce-i pe afara
Pana sa ne dumirim, incepem sa ne zgaltaim si realizam :CUTREMUR-afara din cladire !! Ajungem repede sub cerul liber si ne linistim.Nici nu se mai intampla mare lucru. Din dealul Tatarasilor, aveam vedere spre oras. Sunau sinistru  sirenele si se vedeau cateva incendii mari.De aici am tras concluzia ca in oras ,erau probleme si ca zilele noaste frumoase in Iasi se cam sfarseau.
                   Asa a fost. De a doua zi fiecare elev -sergent a primit in,, dotare" cate un camion cu o grupa de militari in termen  . Toata ziulica evacuam sinistrati.Am actionat mult in zona garii. Aproape totul era la pamant. Sincer, nici nu trebuia un prea mare efort,ca sa darami acele cosmelii prapadite. Tinand cont ca nu au fost victime omenesti,pot spune ca acel cutremur la Iasi a avut si efecte benefice.S-a daramat, cam tot ce era de daramat si s-a construit din nou. Erau dureroase dramele omenesti. Cate o persoana singura cuc,cu sanatatea subreda,cu greu o convingeai ca trebuie sa plece cu cel mult una -doua valize si sa lase naibi acele ruine care pana mai ieri reprezentau tot ce mai avea.
                 Era pur si simplu sfasietor , cand duceai asemenea persoane si trebuia sa le lasi intr-o sala de sport sau clasa , cu cate o bogceluta langa ele
                 -Maica zicea, nu plecati !Eu cu cine raman si ce fac?
 Incercam sa-i lamurim ,ca se vor ocupa oficialitatile si ca vor avea grija de ei. Trebuia sa plecam cat mai repede . Altii ne astepta in mijlocul unor ruine
                              E bine sa ne gandim- cat de mici suntem in fata naturii!! Poate de aceia, nu avem voie sa fim si Mitici!!
            Sa ne gandim la JAPONEZI si sa zicem:DOAMNE FERESTE!!

Nimiciti punctul de comanda si stat-major de pe colina X

  Deci, asa cum spuneam ,in munti distantele par mai mici. Cand incepi insa  sa le bati cu piciorul,ai o surpriza de proportii. Asa si noi -A! pana acolo, a treia culmea impadurita o...plimbare!                                                                     Dar, ce plimbare!   In primul rand ca, nimeni nu se gandise sa traga o cararuie ceva .Nici nu avea cum. Coborai prin vegetatia bogata ,dar cam incalcita si cam spinoasa pana in vale, la radacina dealului-impadurit si apoi urcaai pana in varf  si ..constatai ca au trecut doua ore. O luai de la capat.
           Dupa cateva miscari din acestea ,jos ,jos si apoi suuuuus,ajungem  la locul de debarcare. Se cam facuse ora 15.00 . Urma sa o luam in sens invers,dupa o pauza scurta, in care nici macar respiratia nu ne-a revenit la normal . Si mai urma, sa atacam ,prin surprindere si impetuos ,,inamicul"postat pe o colina. Atacul se desfasura sub ochii ajutati de niste binocluri imense,al onor invitatilor nostrii. Ca sa nu fie nici un dubiu ,conducatorul exercitiului ne-a trecut pe fiecare pe la aparatele de vedere si ne-a zis:
           Rusii, va vor vedea si seria de la arma.Atentie cum va miscati,balet sa faceti nu alta si sa si zimbiti" frumos, cand luati colina in piept.!
            Deci, am luat-o in sens invers si pana sa ajungem la locul de atac, soarele trecuse de piscul unui munte mai micut si se cam reducea serios vizibilitatea . Cu alte cuvinte, se lasa seara.
           Noi, vai de capul nostru!. Ce sa mai faci balet,ce sa mai strigi URAAAAA, ca toate jivinile muntelui sa se ascunda .Noi, abia ne mai tineam pe picioare,hainele zdrentuite, fetele si miinile zgaraiate si pline de sange.!
            Puteam sa le prezentam cu succes rusilor ,cam cum aratau nemntii, dupa o iarna petrcuta in Stalingrad.. Chestiunea era,ca nu asta voiam.Se mai punea si problema timpului. Nu puteai sa-i tii pe invitati cu ochii in soare si sa-ti dai cu presupusul:-apar sau nu apar luptatorii.? Ceva, trebuia schimbat .  Obligatoriu si fara nici-o discutie.
             Si s-a schimbat, bineinteles Nu va voi spune ce -e chestie de strategie!
              A venit si vremea evolutiei la scena deschisa. Emotii cat cuprinde. Ne echipam cu tinuta noua ,de campanie  . Totul verificat ,lustruit, aranjat.
             Dupa o perioada de introducere in atmosfera situatiei tactice,  punctata cu bubuituri si efecte pirotehnice, ne facem aparitia, in formatie compacta.-De aici ,eram in totalitate, sub privirea atenta a asistentei.
  Ne infiltram prin locul stabilit,ne desfasuram frumos in dispozitiv premergator si atacam,, inamicul". total surprins si derutat ,printr-o dubla invaluire si un atac frontal. Efectele pirotehnice, erau de inalta clasa., imitind sustinera atacului si de catre artilerie. Noi, trebuia sa dam gata, pe o distanta de, nici  doua sute de m ,patru incarcatoare de pistol mitraliera. Strigatele de Uraaa ,sunt apocaliptice si  trecem peste inamicul facut praf.!
              Urmeaza apoi, prezentara noastra asistentei. In prealabil, prin statiile radio ni s-au transmis felicitarile si faptul ca am fost ..mortali.
               Generalii rusi ne felicita, dau mana cu fiecare in parte, ne intreaba diverse si se fac glume.Seful delegatiei ruse ,ne spune ca suntem tari si ca avem un loc de instructie pe care si ei  l-ar dori ,dar  nu-l au. Presupun ca a spus-o din politete. Il intreaba pe comandantul nostru,==Generalul TAICHE MITROESCU:==
                Dupa un asemenea efort,am mai fi in stare sa mergem la ...fete?? Si noi in cor _OH HO
 HO-DA!!
                Mitroiescu se plange,chipurile rusilor:
       _Auzi domnule?- ce am patit cu banditii astia! Ii duc in mars patruzeci de km, pana in scoala.Ii las sa se odihneasca. Ei, ce crezi domnule? dupa 30 de minute pe terenul de fotbal(STRICT AUTENTIC)