Atunci , mi-am blestemat zilele-atunci ,am blestemat armata!_============================================= By Czar

                     ====================Atentie bloagele ,,serioase",care pun in discutie numai problemele importante ale omenirii================================

                                 A avut loc EXAMENUL DE TITULARIZARE pe post

      Cu un numar imens de dascali care au luat nota 1(UNU) se pare ca rezultatele sunt mai proaste decat la bac==========================================================

                DA- ESTE FOARTE CLAR:PROFESORII MAI SLABI DECAT ELEVII!!

 Doar 30% au luat o nota peste 7  si vor putea preda in anul ce urmeaza. Desigur REFORMA continua!!

 =======================================================================

           

              Ne apropiam cu pasi repezi de sfarsitul  anului trei .Ne simteam
 pregatiti,cu pieptul de arama .In piept,cu inima cat lopata lu'Stalin!. Ne simteam ofiteri!. Mai aveam de trecut insa,cateva hopuri. Dar nu conta pentru noi . Nimeni si nimic nu ne statea in cale!
                  Finalizam pregatirea, in tabara de instructie Daia.
 Un loc pitoresc si bine mobilat, pentru nevoile noastre ,in acea perioada. Daca ar fi sa amintesc numai, pista cu obstacole . Mult mai bine dotata si mai sofisticata ,decat ce vad acum pe la televizor.( unde se instruiesc asa numitele trupe speciale). Nu serveam masa de pranz, pana nu faceam ,,o trecere"! Ne distram !. Spargeam baremele stabilite in carti.! Faceam intre noi concursuri,puneam pariuri.  Ne distram pur si simplu!
   Aveam cu noi tancuri, reale. Acestea participau la pregatire. Urcam si coboram de pe un T-55 aflat in miscare desigur,mai ceva, cum urca zmecherii, treptele discotecii, in ritm de Hip -Hop . Ne distram !. Poate  chiar mai bine!  Se mai intampla sa pice cate o ploaie. Atunci, era un pic mai dificil. Era nevoie de mai multa concentrare, caci totul aluneca. Pentru ca sa fie si mai distractiv ,senila tancului, obisnuia sa mai arunce -a dracului , cate o lopata ,doua .trei de namol. Daca o primeai in piept si nu chiar in fata, puteai considera ca,  acolo sus,cineva te protejeaza.!
          Se anunta activitate ,,importanta": Trageri de lupta, cu mitralierele de pe TAB.
 Pentru aceasta ,trebuia sa ne deplasam in mars-pe jos,pana la Avrig. Aproximativ 40 Km ,daca mai retin bine!
   Plecam pe inserate,dotati ca un pom de Craciun. Trecem peste vai si peste dealuri, asa cum ii sade bine militarului. Ajungem dis de dimineata. Putina odihna,dupa care, incepem tragerile. Incheim activitatea,pregatim echipamentul  pentru deplasare si drumul inapoi spre tabara Daia
           Mai aveam de batut cu pasul ,pe timp de noape, cam zece -cinsprezece km. Vremea, dadea semne de schimbare, inca de cu seara. Acum, se porneste o ploaie torentiala,ploaie ce avea sa ne insoteasca pana la ajungerea in tabara !.
     Facuti fleasca,cu o greutate cel putin dubla in spate, pe un intuneric ca de zmoala ,ajungem in sfarsit la locul cel mai dorit.-baraca unde eram cazati!
     Aruncam pur si simplu echipamentul de pe noi. Totul era ud si inoroit. Armele se amestecau cu bocancii si  celelalte. In intunericul de nepatruns, totul este aruncat la intamplare.
      Mai injurand,   mai chicotind, reusim sa ne varam sub paturile ,de bine de rau, uscate. Facuti covrig incepem intr-o liniste desavarsita, programul de dardaiala-controlata ,pentru a ne mai incalzi. Incet ,incet atipim.
     Sa tot fi fost ora 02-02.30  . O voce puternica si pe care nu o puteam confunda:
             COMPANIA..x...ALARMAAAA!!!!
    Liniste deplina. Toti speram ca. nu e vorba de noi. Nu putea fi vorba de noi ! Si totusi......
        Comandantul, realizand ca este foarte posibil sa se confrunte cu o mica ..razmerita(insubordonare) la lumina chioara a unei lanterne, incepe sa strige pe nume ,pe cei care erau desemnati sa conduca plutoanele!
       -   Elev plutonier Popescu  -la mine ! Si tot asa pana cand ii strange pe toti.
    Ceilalti stateam ca popandaii sub paturi,sperand sa se intample o minune si sa renunte!  Ti-ai gasit......Sefii nostri directi,primesc misiunea si termenul limita in care trebuie sa fim echipati si gata de actiune(lupta)
            Acestia fiind trup din trupul nostru,altfel puneau problema si altfel discutau:
                      - Bai, va ia mama dracului! Va credeti la manastirea de maici sau la scoala de asistente medicale??!!  Avem zece minute, pentru a fii echipati si gata de deplasare!Miscaaa......
                La o asemenea veste,  spiritul de militar instruit ce salasuia in inima si cugetul fiecaruia ,nu putea sa nu reactioneze
    Orbecaind prin intunericul de nepatruns,tragem pe noi toalele ce musteau de apa si erau mai grele datorita namolului colectionat pe drum.Bocancii parca erau niste troace flescaite si pline pe jumatate ,cu un lichid nedefinit.
      Sa tot fii trecut 2-3 minute iar noi deja, printre injuraturi si blesteme ,ne intram in pasa obisnuita
  Striga cate unul;
          -Baaaa cine are un veston in plus ca eu nu-l gasesc.....
          - Ia de aici- se auzea un binevoitor amabil din cealalta parte..............si pleosc o ranita flescaita si plina de apa!!
          - Nu eu ti-am cerut nenorocitule........nu ti-ar mai da ..........-raspundea altul care primise cadoul fara sa-l solicite !!!       Trec cele zece minute! Cu greu reusim sa ne echipam ,care cum si suntem  gata sa primim misiunea de lupta!
       Comandantul, cu un ton grav ,ne informeaza ca, in contextul general al actiunilor bla,bla....... un nenorocit de desant aerian   de valoare pluton ,a debarcat pe dealul x si  s- a consolidat la teren urmand sa....bla bla!
       Noi trebuia sa ne deplasam in mars fortat,aproximativ 8km si sa-i dam peste bot.
 Se distribuie munitia de manevra,cateva petarde care sa imite artileria ,se mai fac unele precizari si ..pornim
       Dealul cu pricina,ne era foarte cunoscut.Pe el salasuia o stana . Obisnuiam sa mai facem cate o vizita si mai realizam mici trocuri cu ciobanii. Dadeam o conserva, doua ,o sicluta cu cata alcool si plecam cu cas, lapte etc. Determinarea de a nimici inamicul care pusese stapanire pe stana, era deci maxima.!
      Ne-am gandit ca ar fii bine sa-i introducem si pe ciobani in atmosfera tactica  !Drept urmare, ne deplasam in liniste deplina ,pana cand incep cainii sa dea semne de ..apropierea lupului! Ploaia, dupa cum am spus ,continua cu fulgeraturi  sinistre ce brazdau cerul ce parea ca sta sa cada pe pamant!
     Ne desfasuram ,alergand in noapte ca niste naluci intunecate. La un semnal, aruncam cu petarde cat mai aproape de stana si deschidem focul din toate partile
    Cainii inebuniti,dau gramada peste ciobanii care, in izmene si cu parul in mana, iesisera sa ne tina piept!
   Oile rup gardul subred si cu magarul in frunte, care ragea  cumplit- incep o repliere,, controlata", pe culmea dealului  !!               .Striga un cioban mai curajos-
             -No ba nebunilor,care sunteti ba in mijlocul noptii.....tulai doamne..?.
              -Noi suntem bade .Am venit sa te eliberam.....
              -Da de cine ,oameni buni,ca nu-i nima pe aici?
              -Apoi asa ne-au spus sefii, ca v-a ocupat inamicul....
              -Tulai doame,oameni cu carte si asa mincinosi...mergeti ba copchi si va culcati ,ca nici dracu nu-i pe dealurile astea.....
              -Bine bade, om merge daca zici matale.....
   Am luat de bune ce ne-a spus ciobanul. Ne-am regrupat si am pornit iarasi spre locul .....pentru noi.. locul fagaduintei   !  Tabara  Daia
                 Am aflat cateva zile mai tarziu ca, in acea noapte am trecut cu totii un important test psihologic!!
                                                         Probabil ca asa o fii fost!!!