Ianuarie  1984.  Anul II era plecat in stagiu, parca, iar in scoala eram numai  noi, anul  I. O seara oarecare, geroasa, cu ninsori, cu sectoare, cu  plantoane…  Planton I – incheietoarea de pluton. Ofiter de serviciu –  comandantul  companiei, un monument de afurisenie  si aroganta absoluta.  
Fireste, sectorul fetelor era complet separat  de cel al  baietilor. Numai ca pe la ora 23  se trezeste plantonul  nostru cu  elevul Ion la usa: 
- Vreau sa vorbesc cu Maria, te implor, numai cateva secunde…
- Doamne, esti nebun de legat, asta e sinucidere curata! Tu stii cine e OS?
- Stiu! Te rog, uite cad in genunchi, macar spune-i Mariei ca sunt aici.
Apare   plantonul in cadrul usii, noi auziseram discutia in totalitate, Maria   trage niste tipete si injuraturi regulamentare (nu pot pentru ca sa   …..), dar printre tipetele ei vedem silueta lui Ion dand buzna peste   planton, in dormitor (“Aoleu, capitanul si cu comandantul garzii,   trebuie sa ma ascund, salvati-ma, sunt mancat de viu!”). Si cat era de   mare, face un taras urgent si se ascunde sub ultimul pat pe stanga, la   noi in dormitor.
Incheietoarea noastra abia a putut sa dea raportul.
- Lasa, lasa, nu te mai stradui, tovarasa elev.  Unde e elevul Ion?
- Nu stiu, tovarase capitan!
- Repet intrebarea: Unde e elevul Ion?
- Tovarase capitan, v-am raportat ca nu stiu.
- Am   auzit ce mi-ai raportat. Ionescule (comandantul garzii, coleg cu Ion),   nu aprindem lumina ca sa nu deranjam ochisorii domnisoarelor, dar ia  tu  lanterna si fa un tur de … subpaturi! Asa, si in dreapta! Acum hai  si in  dormitorul 2! Asa, deci?
- Nimic, tovarase capitan!
- Ionescule!!!!
- Nimic, tovarase capitan.
- Bine, sa mergem.
E   inutil sa va spun ce a urmat la lumina lampii de control si cate ghete   in cap a luat Ion in timp ce parasea dormitorul! Trec vreo 15 minute,   apare din nou comandantul garzii la capatul holului si anunta: “Gagici,   adunarea pe platoul din fata camerei ofiterului de servici! Aveti 5   minute si vedeti ca asta urla-n disperare!” Problema nu a fost ca   trebuia sa ne adunam, ca faceam antrenamente pentru alarma cate unu la 2   zile, ci alta: bigudiuri, masti de intretinere si alte chestii de  genul  acesta pe care niciodata un barbat nu ar putea sa le inteleaga. A  fost  dezastru! Dar ne-am adunat! Era clar scopul acestei adunari; in  drum  spre locul de adunare incheietoarea vine catre mine si ma  intreaba: “Ce  facem, Leni, inauguram arestul garnizoanei toate 25?”  “Normal, ii  raspund razand (dar nu era rasul meu!) ca doar nu o sa  stricam unitatea  plutonului!” Am decis sa zicem toate la fel: NU. Ne-am  asezat in  formatie ca pentru raport, incheitoarea si-a luat locul si,  in timp ce  capitanul venea spre noi, insotit de Ion, i-am strigat de la  locul meu,  penultimul de la grupa a II-a: “Atentie, Do, tu raspunzi  prima! Vezi ce  ne faci!” 
Capitanul, de fata cu Ion si cu  comandantul garzii, ne-a  interogat pe fiecare in parte, incepand cu  incheietoarea: “Tovarasa  eleva ….. stiti unde se afla elevul Ion in  intervalul …? NU, tovarase  capitan! 
Si au fost de 25 de ori  NU!
Apoi, in zeflemea, ii zice lui Ion: 
- Auzi, ia zi-le tu domnisoarelor unde te aflai in intervalul de timp respectiv! 
- In sector la fete, in dormitorul 1, sub ultimul pat pe stanga!
La auzul acestor vorbe, mi-a scapat una bucata injuratura dar rostita asa, din adancul sufletului.
- Ai ceva de comentat, tovarasa elev…. Pardon, domnisoara Leni?
- Nu,   tovarase capitan, mi-a cazut un bigudiu de sub caciula. Va rog sa ma   scuzati! Si, in barba, marunt-marunt, am zis de toate pentru toti.
Pe  Ion l-a trimis nu stiu unde, cu comandantul garzii. Apoi a  coborat de  pe treptele de unde ne interogase mai aproape de noi (era,  cred,  ora 1  noaptea), ne-a privit zambitor si ganditor vreo cateva  minute si ne-a  zis: “Sunteti tari, fetelor, sa dea naiba! Si unite cum  nu mi-as fi  imaginat si cum nu sunt colegii vostri de la Plutonul 1.  Hai, de voie  la dormitor!”
Comandantul nostru de pluton (mama Alma) a  aflat despre noaptea cu  pricina abia la poza de absolvire. Dar nu de  la capitan, ci de la noi.  Si s-a jurat ca nu a stiut nimic.
Am  organizat o singura revedere – la 24 de ani (nu ma intrebati de  ce la  24, nu are logica, stiu, asa mi-a venit, ca eu am fost  organizatoarea),  unde am fost prezente 22 din 25. Cele 3 absente erau – 2  in teatrele  de operatii si Maria ... peste ocean. 
Unchiu Cezar...ar trebui sa ne spui si autoarea/autoru articolului nu de alta, dar...
RăspundețiȘtergereautoarea se stie......sex la greu!!
RăspundețiȘtergereNepoate sau ce-i mai fii si tu,scrie in dreapta By Elena!!
RăspundețiȘtergereI don't know english,only russian or chinese.
RăspundețiȘtergereScuze unchiu! Ai tras linia aia prea lunga si-am urmarit-o si-am urmarit-o de mi s-au lungit ochii din cap ca la melc.
RăspundețiȘtergereDa ce-ai patit unchiu ai imbatrinit asa de tare de nu-ti mai tii minte nepotii? Doar m-ai tinut in brate si mai si botezat.
Problema-i ca nu prea semanam! Eu sunt fara par si frumos pe cand tu..ca dracu! Cred ca Darwin a facut greseli......
RăspundețiȘtergere